În această săptămână vom sărbători Ziua Internațională a Copilului.

Copiii din România, domnilor guvernanți, nu au pantofi cu care să se încalțe.

Copiii din România nu au școală, nu au educație, nu au cărți și caiete.

Copiii din România nu au jucării. Nu au bucurii. Sunt transformați în adulți prematur, din vina unui sistem bolnav și nepăsător care îi lasă fără copilărie.

Pentru mii de copiii români născuți peste hotare, România nu mai înseamnă acasă! România nu mai este nici prezentul, nici viitorul lor, ci este doar un trecut de care se ascund. De care fug. Un trecut al nepăsării, al sărăciei și al neputinței.

Și sunt copii pe care România i-a lăsat orfani, obligându-le părinții să plece la muncă în afara țării ca să aibă din ce să trăiască.

Vă simțiți mândri când priviți la copiii României? Este opera voastră!

De 30 de ani, ați reușit să distrugeți nu doar prezentul, ci și viitorul României!

Ați reușit să aduceți o țară plină de bogății, plină de valori umane, într-o țară de nimic!

Nu ați făcut nimic pentru români – nici pentru bătrâni, nici pentru tineri.

Nu ați reușit nici măcar să încălțați toți copiii României. Nu ați reușit să acordați fiecărei familii din România bani să își încalțe copiii, să îi îmbrace cu o haină nouă și să îi trimită la școală.

Nu ați reușit să îi scoateți din mizerie și din sărăcie. Nu ați reușit să faceți nimic!

Aveați o responsabilitate față de cei care v-au ales, față de copiii lor. Față de nepoții lor. Generațiile care vin nu vă vor ierta pentru toate astea.

Realizările de carton, listele cu promisiuni și fotografiile vândute presei nu vor ține pentru totdeauna. Și atunci, veți rămâne și voi fără viitor. Fără respect din partea lor, din partea celor pe care i-ați dezamăgit ani întregi.

E ultimul semnal de alarmă. E nevoie să ne trezim și să realizăm CE SUNTEM și CE AR TREBUI SĂ FIM! Pentru cine? Pentru români.

The post Radu Grădinaru – declarație politică – România fără viitor appeared first on AUR.

            Deși județul nostru este numit, generic, „țara paielor”, oricine studiază cu adevărat trecutul Botoșaniului descoperă o istorie fascinantă, care se întrevede și astăzi pe străzile Centrului Vechi sau în clădirile de patrimoniu ce veghează orașul de peste o sută de ani.

            La începutul secolului XX, Botoșaniul era un târg provincial cochet, locuit de boieri de viță veche, de negustori dar și de simpli orășeni. Târgul beneficia de iluminat electric, avea cele mai moderne hale de lactate și carne din România, proiectate de Anghel Saligny. Aveam teatru de sine stătător, 12 tipografii, ateliere meșteșugărești, librării, societăți muzicale.

            După 30 de ani de promisiuni electorale, din Botoșani n-a mai rămas nimic. Astăzi, vilele de lux ale specialilor primează în fața conacelor vechi boierești, istorice, lăsate în paragină. Toate aceste clădiri de patrimoniu nu reprezintă nimic pentru nucleul politic de la Botoșani. Nu votează, așadar, nu reprezintă o investiție reală. Sunt așteptate să se prăbușească pentru ca pe terenul lor să apară, peste noapte, blocuri de carton.

            În această lună, primăria orașului Botoșani a organizat un concurs de pictură cu tema arhitecturii locale. Pe pereții primăriei au fost expuse tablouri executate cu măiestrie de elevii din oraș, tablouri care surprind tocmai dezolarea, nepăsarea și incompetența în ceea ce privește bijuteriile arhitectonice ale orașului. Este un act grotesc să premiezi tablouri ale clădirilor pe care, cu bună știință, le lași să se prăbușească! Nu le este, oare, rușine? Nu știu, oare, că nu există niciun viitor fără a ne cunoaște și a ne respecta trecutul?

Primăria a dărâmat și foișoarele amplasate în Parcul ”Mihai Eminescu”, foișoare cu un istoric lung în orașul nostru. Motivul  este dorința de a le reface. Adică, vine anul electoral, iar ei trebuie să își asigure sprijinul și cooperarea afaceriștilor bogați din industria botoșăneană. O mână o spală pe alta și, amândouă, obrazul!

Identitatea botoșănenilor este pe cale de a se pierde. Casa Silion, Casa Ankele, Casa Missir, Casa Urșianu, Casa Enacovici, Dughele Ciolac – și încă mult mai multe – însumează un trist pomelnic al clădirilor istorice lăsate să moară la Botoșani. Pentru că nu sunt bani? Pentru că nu este voință? Sunt și bani și voință doar atunci când vine vorba de buzunarele proprii, de salariile și de pensiile funcționarilor publici.

The post Radu Grădinaru – declarație politică – Trecutul îngropat la Botoșani appeared first on AUR.

        ”Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosms, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”, spunea Grigore Vieru. Și visul marelui poet s-a împlinit atunci când, pe 6 mai 1990, imediat după căderea comunismului, granițele s-au deschis peste Prut și sute de români au pășit, în țara lor, pentru prima oară. I-am așteptat cu drag și cu lacrimi în ochi, cu pâine și cu sare, cu brațele deschise, ca după un război care ne-a sfărâmat speranțele și ne-a nimicit lupta pentru întregirea neamului, pentru unitate și fraternitate.

Odată cu Podul de flori, au ajuns acasă titani consacrați ai culturii – Doina și Ion Aldea Teodorovici, Grigore Vieru, Nicolae Dabija. Toți s-au stins cu idealul unirii în suflete… N-am fost, însă, suficient de solidari, suficient de români, suficient de curajoși, ca să împlinim idealul unei generații atât de mărețe! Am rămas divizați, despărțiți și departe unii de alții, astfel încât am ajuns să uităm că, de fapt, suntem frați. Ce este prea mult sau prea greuatunci când vine vorba de frații noștri?

        33 de ani ne despart de evenimentul istoric, de necrezut, al Podului de Flori. Poate nu întâmplător, 33 de ani este chiar vârsta la care Mântuitorul nostru a murit pe cruce. Vârsta la care și-a îndeplinit, prin suferință, prin moarte și Înviere, menirea pe pământ. Acești 33 de ani ne spun că e timpul ca noi să împlinim menirea noastră și să facem, din nou, România Mare! Să ieșim în fața tuturor cu mândrie, purtând stindardul nostru – al unei țări complete, unite și puternice! Al unor oameni fără frică și plini de dragoste de țară!

De ce abandonăm, astăzi, în uitare, însemnătatea Podului de Flori? E datoria noastră să ne facem timp pentru ceea ce ar trebui să fie idealul nostru de căpătâi. Generația unirii trebuie să rămână vie, prin noi!

Avem o obligație sfântă pentru înaintașii noștri! Avem o obligație sfântă pentru copiii noștri!

Pentru vechile hotare, pentru România Mare, Doamne – ocrotește-i pe români!

The post Radu Grădinaru – declarație politică – 33 de ani de la Podul de flori de peste Prut appeared first on AUR.

Deputatul AUR, Radu Vicențiu Grădinaru, a subliniat că până acum două săptămâni, președinții PSD și PNL se întreceau în promisiuni referitoare la creșterea salariilor de bază în învățământ, încercând să ademenească electorat din rândurile profesorilor. Radu Grădinaru atrage atenția că promisiunile liderilor PSD și PNL pentru profesori au fost uitate extrem de repede, iar coaliția de guvernare a hotărât înghețarea salariilor și plafonarea cheltuielilor de personal, afectând inclusiv cadrele didactice.

„Se va ajunge, astfel, ca un profesor debutant să obţină un venit net cu mult mai mic decât al multor categorii de salariați cu studii inferioare celor ale cadrelor didactice. În România, cadrele didactice vor continua să fie printre cei mai prost plătiți bugetari. Pe lângă asta, s-au luat măsuri absurde care accentuează deficitul de personal, precum blocarea organizării concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante din școli, dar și a activităților de formare profesională, esențiale în dezvoltarea carierei didactice”, a spus deputatul AUR.

Potrivit deputatului Grădinaru, după eșecurile nenumărate de sub egida „României educate” promise de președintele Iohannis și după prezentarea unor legi ale educației făcute pe genunchi, s-a hotărât înghețarea și stagnarea întregului sistem de învățământ.

„Lipsa de respect afișată de conducătorii țării nu face decât să confirme dezinteresul lor față de educație și față de românii angajați în sistemul de învățământ. Ne îndreptăm cu pași siguri spre o țară fără educație, fără profesori și fără valori. În contextul în care România nu are nicio lege care să ofere protecție cadrelor didactice, îi lăsăm pe cei care se îngrijesc de viitorul țării să trăiască sărăciți și batjocoriți, după ani întregi de studiu, de sacrificii și de muncă”, a afirmat deputatul AUR.

În contextul în care Sindicatele din Educaţie au demarat strângerea de semnături în vederea declanşării grevei generale, deputatul Radu Grădinaru a spus că „este timpul să luăm atitudine! Cu atât mai mult, e timpul să fim solidari cu mentorii, profesorii și îndrumătorii României! Unde educație nu e, nimic nu e!”

The post Radu Grădinaru – declarație politică – Ne îndreptăm cu pași siguri spre o țară fără educație, fără profesori și fără valori! appeared first on AUR.

De către:  Radu Vicențiu Grădinaru, deputat ales în Circumscripția 7 Botoșani

Obiectul interpelării: Distrugerea calității solului fertil din județul Botoșani

Stimate domnule ministru,

Județul Botoșani reprezintă o oază pentru agricultura românească, dispunând de soluri fertile și fiind împrejmuit de numeroase râuri ce servesc în mod pozitiv culturilor agricole. Deși există un enorm potențial agricol ce ar putea ajuta în repornirea economiei locale, condițiile foarte bune oferite de poziționarea județului nu sunt folosite în avantajul cetățenilor ci, mai degrabă, în calitatea pământului se intervine prin manevre ce ar trebui considerate ilegale și, prin urmare, ar trebui să fie sancționate.

          În localitatea Crasnaleuca, comuna Coțușca, s-a sesizat, în data de 29 martie a.c., o acțiune cu un puternic impact asupra vegetației și solului, acțiune desfășurată cu știința autorităților locale. Cu știința acestora, s-a luat hotărârea ca deșeurile adunate într-o groapă de gunoi improvizată să fie arse și, mai apoi, îngropate în pământ, fiind aduse utilaje care să niveleze mai apoi porțiunea respectivă, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

          Menționăm că în decursul zilei de miercuri, 29 martie a.c, era în vigoare o avertizare de cod galben de vânt, cu viteze între 50-65 km/h și, izolat, peste 70 km/h, condiții care au întețit focul deschis, punând în pericol viața locuitorilor din localitate, dar au ridicat de la sol și un nor de fum gros, vizibil de la distanță, care a afectat calitatea aerului pe raza întregii comune.

          În numele locuitorilor județului Botoșani, solicit dispunerea unor verificări la locația menționată și consultarea avizelor primăriei în ceea ce privește decizia luată, precum și sancționarea ulterioară a autorităților locale pentru folosirea unor mijloace dăunătoare, care au afectat și poluat mediul. 

The post Radu Grădinaru – interpelare către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – Distrugerea calității solului fertil din județul Botoșani appeared first on AUR.

De către:  Radu Vicențiu GRĂDINARU, deputat ales în circumscripția electorală nr. 7 Botoșani

Obiectul interpelării: Starea rutei feroviare Iași – Dorohoi

Stimate Domnule Ministru,

          Ruta feroviară Iași – Dorohoi este o cale ferată din România care leagă municipiul Iași, prin Lețcani, de municipiul Dorohoi, din județul Botoșani. Zilnic, pe acestă rută trec 15 trenuri care facilitează transportul botoșănenilor înspre centre medicale sau universitare situate în municipiul Iași.

          În ultimele săptămâni, au fost constatate nereguli grave pe acest tronson de drum, nereguli care, deși au fost publicate de organe acreditate ale presei, nu au fost luate în considerare. Mersul trenurilor pe acest tronson este încetinit, iar viața oamenilor este pusă în pericol zi de zi de starea în care se află garniturile de tren care abia se mai țin în șuruburi. În zona Vlădeni, buloanele care ar trebui să lege metalul de traversele de lemn ale șinei sunt deșurubate în totalitate, reprezentând un mare risc de catastrofă feroviară.

          În numele cetățenilor județului Botoșani, dar și al tuturor călătorilor CFR, vă rog să dispuneți efectuarea unei evaluări a rutei feroviare Iași – Dorohoi de către organele specializate. Solicit, de asemenea, demararea unor măsuri pentru optimizarea condițiilor de călătorie pe acest tronson și amendarea companiei care este, prin contract, obligată, începând cu anul 2009, să menţină în stare de funcţiune infrastructura feroviară cu toate mijloacele fixe şi echipamentele conexe, precum şi materialul rulant utilizat, conform normelor tehnice şi prevederilor instrucţionale din sistemul de transport feroviar.

The post Radu Grădinaru – interpelare către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – Starea rutei feroviare Iași – Dorohoi appeared first on AUR.

De către:  Radu Vicențiu GRĂDINARU, deputat ales în circumscripția electorală nr. 7 Botoșani

Obiectul interpelării: Administrația dezastruoasă a clădirilor de patrimoniu din municipiul Botoșani

Stimate Domnule Ministru,

          Municipiul Botoșani este unul cu o bogată istorie. Încă din secolul al XIX-lea, Botoșaniul era definit de istorici drept un centru cultural ce oferea României mari nume. A fost, de asemenea, o bijuterie a Moldovei, un oraș înfloritor cu o economie rodnică și cu o infrastructură în continuă dezvoltare, fiind fruntaș printre orașele întregii țări.

           Multe clădiri emblematice din municipiul Botoşani, clădiri care reprezintă adevărate mărturii ale istoriei orașului, sunt lăsate să se prăbușească. Administrația publică locală a eșuat lamentabil în ceea ce privește reabilitarea și repunerea în circuitul cultural a acestor adevărate repere istorice! Deși ar putea reprezenta surse de venit pentru economia și turismul local, nu există niciun demers prin care să se dorească preluarea imobilelor aflate pe lista monumentelor istorice din mediul privat de către stat. Privatizările păguboase ale monumentelor istorice iau, toate, același drum – firmele private nu au voie, în mod legal, să intervină în construcția acestora, astfel că le lasă să se prăbușească tocmai pentru a valorifica, apoi, terenul rămas prin blocuri de locuințe, ridicate peste noapte, iar cele care aparțin, deja, municipiului au aceeași soartă, aceea de a se prăbuși de la sine.   

          Deoarece botoșănenii și-au exprimat regretul constant pentru lipsa de interes în repunerea în valoare a clădirilor istorice din municipiul Botoșani, vă adresez următoarele întrebări:

1. De ce nu se iau măsuri pentru scăderea numărului clădirilor istorice aflate în proprietate privată și pentru trecerea acestora sub administrarea Consiliul Local, pentru a servi comunității locale?

2. De ce acordarea titlului de monument istoric nu presupune, în mod legal, o responsabilitate obligatorie asumată de proprietar, în vedere conservării și îngrijirii speciale a clădirii?

3. De ce, în cadrul proiectului Planul Național de Restaurare, proiect al Ministerului Culturii, nu există sancțiuni pentru lipsa de finalitate a proiectelor pentru care s-au alocat fonduri?

4. De ce nu se iau măsuri pentru amendarea celor ce vandalizează astfel monumentele istorice, având în vedere că degradarea acestora reprezintă o încălcare a legii? De asemenea, de ce nu se iau măsuri pentru conservarea clădirilor și repararea daunelor?

The post Radu Grădinaru – interpelare către Ministerul Culturii – Administrația dezastruoasă a clădirilor de patrimoniu din municipiul Botoșani appeared first on AUR.

De sute de ani, de când exploatăm pământurile bogate ale țării noastre, ajungem mai săraci decât am pornit la drum. La noi nu rămâne nimic – totul ia drumul străinătății. Vindem România pe nimic!

            Monstruoasa coaliție de la guvernare crede că nu suntem în stare să exploatăm resursele proprii de petrol din Marea Neagră, astfel că au chemat companiile multinaționale să ne învețe cum se face. Companii care vor scoate, bineînțeles, profitul peste hotare. Am ajuns, cu toate că avem unele dintre cele mai mari zăcăminte de sare din Europa, să importăm sare din Turcia, din Grecia sau din Himalaya – de acolo vine peste 50% din sarea de consum pe care o vedem pe rafturile magazinelor. Am avut peisaje sălbatice, montane, păduri cu arbori înalți. Mii de camioane încărcate de lemn românesc au părăsit țara în mod ilegal, pe furiș, iar autoritățile au închis ochii ani întregi, până ce munții noștri au rămas goi! Avem unele dintre cele mai frumoase stațiuni balneare din întreaga Europă. În staţiuni precum Băile Herculane, Borsec, Telega sau Tuşnad investiţiile se lasă aşteptate, iar aceste locuri arată ca după război, îngenuncheate de nepăsarea statului și de privatizările păguboase!

Am tăcut prea mult în fața nepăsării, în fața intereselor meschine și a jocurilor politice! Partidele sistemului s-au jucat suficient cu țara! Ce au mai lăsat din România? România, o țară cum alta nu mai este, cu resurse nenumărate, care a fost pe rând țarina de muls a turcilor, a nemților, a rușilor, din care au plecat vagoane întregi cu cereale, cherestea, uraniu și petrol, acum este prădată de cei ce mai au tupeul să se mai numească români, să se numească patrioți și să iasă la parade să țină discursuri lungi, lipsite de esență.

            Care este diferența dintre Baden-ul nemților, stațiune balneară aclamată la nivel european și Băile noastre lăsate în paragină? Diferența dintre Salzburg – orașul sării, unul dintre centrele turistice mult apreciate ale austriecilor, și Telega noastră, numită după căruțele ce au transportat sarea românească vreme de sute de ani? De ce toți banii au rămas la nemți și la austrieci și le-au transformat țările în cele mai bogate și mai dezvoltate destinații? Pentru că s-au ridicat și s-au luptat pentru ceea ce le aparținea de drept. Pentru că au avut curaj și n-au lăsat pe alții să pună mâna pe ceea ce era al lor!

Este vremea ca românii să se trezească! Nu mai trebuie să îndurăm abuzurile și nepăsarea! Curând, va fi prea târziu și nu vom mai avea pentru ce să luptăm. E ultima noastră șansă de a renaște!

The post Grădinaru Radu-Vicențiu – declarație politică – Bogăția pierdută a României appeared first on AUR.

România nu-şi iubeşte copiii săraci, bătuţi, flămânzi sau violaţi într-o societate care “se face că plouă”.

Într-un secol al vitezei si al civilizaţiei, la Botoşani există oameni care trăiesc suspendaţi în timp.

Tot mai mulţi copii din mediul rural renunţă la şcoală din cauza sărăciei. Nu au bani de rechizite, de navetă, de nimic. În plus, sunt puşi la muncă în gospodărie, în familiile prea numeroase.

Ştiţi care este cea mai mare frică a oricărui copil? Să fie despărţit de părinţi.

Părinţii sunt ca Dumnezeu – vrei să ştii că sunt acolo, undeva, vrei să aibă o părere bună despre tine, dar îi suni doar când ai nevoie de ceva de la ei.

Daţi-mi voie să citesc un fragment din scrisoarea unui copil!

“Bunului meu Dumnezeu.

Doamne, îţi mulţumesc pentru cele două pături primite! Datorită acestor pături, surioara mea nu este nevoită să îndure frigul atât de aspru. Este atât de frumoasă, ca un îngeraş; ea mă determină să continui lupta cu sărăcia, iar Tu îmi dai puterea necesară pentru a răzbi. Doamne, ştiu că Tu mi-ai trimis creionul prin intermediul acelui om bun, iar vântul a primit porunca de la Tine să îmi aducă această foaie.

Îţi mulţumesc, Bunule Dumnezeu!”.

Sărăcia în copilărie poate avea urmări pe toată viaţa, fiind mai puţin probabil ca cei mai săraci copii să aibă acces la asistenţă medicală, să-şi finalizeze studiile şi mult mai probabil ca ei să sufere din cauza unei alimentaţii proaste.

Dacă l-ar întâlni pe Moş Crăciun, copilaşii nici nu ar şti ce să îi ceară mai întâi, pentru că totul le lipseşte. Nu îndrăznesc să-şi dorească jucării, conştienţi că au nevoie de mâncare şi hăinuţe călduroase.

Noi, românii, ne-am obişnuit să avem multă mâncare pe masă de Crăciun. De multe ori chiar se întâmplă să ne fie rău, căci mâncăm prea mult, ca să nu supărăm gazda care a gătit două zile şi a investit atâta energie şi timp în mâncare.

Ce facem, oameni buni?

Copiii se culcă deseori flămânzi, n-au prea multe, de fapt, împart prea puţine. Cei mici se încalţă cu ce rămâne de la cei mari, doar că peste fiecare pereche de încălţăminte se adună timp şi reparaţii. Aşa că, cei mici sunt mai degrabă desculţi. Nu au case, nu au haine, nu au cărţi, nu au caiete, nu au pixuri, nu au nimic. Despre creioane colorate nici nu poate fi vorba. Şcoala nu le dă nici ea, dintr-un motiv cât se poate de simplu – nu are.

Aceasta e România, acesta este sistemul!

The post <strong>Radu-Vicenţiu Grădinaru – declaraţie politică: “România, ţara care nu-şi iubeşte copiii!”</strong> appeared first on AUR.

Din păcate, în 30 de ani aţi reuşit să demolaţi atât visul părinţilor voştri, cât şi viitorul copiilor, prin delapidarea voită a mijloacelor de producţie din România!

În acest sens, vă voi expune o poveste de pe meleagurile botoşănene pe care le reprezint aici, în Parlamentul României.

Într-o bună vreme, în nordul ţării, municipiul numit Dorohoi era foarte cunoscut, atât în România, cât şi peste hotare, pentru industria înfloritoare a sticlei şi a porţelanului.

Aproape că în casa fiecărui român se aflau sau încă se află măcar un set de farfurii sau pahare lucrate foarte fin şi cu atenţie, pe meleaguri dorohoiene, în cadrul a ceea ce au fost odată Fabricile Stipo şi Porţelanul.

Acum 30 de ani, acolo lucrau mii de oameni, având un sentiment de mândrie şi împlinire pentru ceea ce făceau, întrucât munca lor era lăudată în special de cei din afara graniţelor. Astăzi, din truda celor de atunci, a rămas o ruină, şi generaţiilor care au urmat le-au rămas speranţe deşarte, Dorohoiul fiind văduvit de locuri de muncă, iar tinerii nu au mai avut de ales decât drumul străinătăţii.

Cele două fabrici au jonglat între privatizări păguboase, statul a încercat să le recupereze să le pună pe picioare, însă, din slabă administrare şi rea-voinţă, din corupţie şi dezinteres, totul a fost transformat într-un alt eşec, pe lângă sutele de eşecuri postdecembriste.

Ceea ce ar putea fi motorul de dezvoltare a zonei Dorohoi nu mai există decât pe hârtie, tinerii pleacă sau se mulţumesc cu puţin, iar oraşul Dorohoi nu are perspective de dezvoltare.

De ce nu s-au căutat soluţii pentru a păstra într-o formă sau alta acel pol de producţie, prin care dorohoienii produceau lucruri de calitate şi prin care zona respectivă era asigurată din punct de vedere economic?

S-a schimbat, cumva, procesul de producere a sticlei sau cel de producere a porţelanului? Reţeta este aceeaşi de sute de ani!

Era nevoie, cumva, de vreo retehnologizare mascată în privatizare?

Nu mai suntem în stare nici să ne producem propriile farfurii din care ne hrănim de zi cu zi?

Cât mai îndurăm aceste scuze precare, prin care România a fost distrusă?

Am ajuns, de la o naţiune autosuficientă, să nu mai producem nici măcar chibrituri!

Să nu îndrăzniţi să mă acuzaţi de vreo nostalgie după vechiul regim, căci nu regimul a făcut acele fabrici, ci oamenii de rând, populaţia muncitoare, mâinile celor care au visat să îşi crească pruncii într-o Românie mai bună.

De ce, dragi români, ne lăsăm distruşi sistematic? De ce ne acceptăm acest jug, ca şi cum libertatea noastră pentru care am strigat la revoluţie ar trebui să fie o povară şi un motiv de sărăcie, în loc de sursă de prosperitate, de dezvoltare?

Chiar nu mai putem fi ceea ce am fost, ba chiar mai mult decât atât?

Eu cred cu tărie că da! Cred în puterea acestui neam de a renaşte!

Haideţi, români, să ne ridicăm în picioare şi să luăm înapoi ceea ce era al nostru dintotdeauna!

Demnitatea, onoarea, libertatea prin dezvoltare – să arătăm că ne merităm locul între naţiunile europene dezvoltate!

The post Radu-Vicenţiu Grădinaru – declaraţie politică referitoare la economia României. appeared first on AUR.