Gheorghe Piperea contestă acest calcul și critică lipsa de transparență privind sumele reale cheltuite de România pentru sprijinul financiar, militar și logistic acordat Ucrainei.

„Mă uit pe social media și văd că circulă o MARE minciună sub formă de adevăr oficial.

Ministrul demis al Apărării, numitul Miruță, spune că banii pe care românii îi dau Ucrainei înseamnă „doar” doi euro de căciulă.

Domnul Miruță nu are cum să pronunțe un adevăr oficial în acest dosar. Precum știm, România este singura țară membră a UE care ține la secret banii pe care îi toarnă în fundul regimului mafiot kievean. De vreme ce e secret de stat, dezvăluirea acestui secret de stat e penală. Dar Miruță vrea cu disperare să își acopere vreo vină, deci dezvăluirea este, de fapt, o ticluire de probe pentru un viitor proces.

În al doilea rând, din rezoluția de susținere neabătută a Ucrainei, emisă de Parlamentul European la 17 iulie 2024, rezultă că statele membre ale UE, deci și România, contribuiau prea puțin la suportul pentru Ucraina: doar 0,25% din PIB. Parlamentul European solicita, atunci, ridicarea procentului. Așadar, România a contribuit la „suportul neabătut” cu minimum 900 de milioane de euro anual. Așadar, nu e vorba de 2 euro de căciulă, ci e vorba de minimum 4 euro.

În plus, ajutorul pentru refugiații ucraineni a fost de 5 miliarde de euro. Ar fi trebuit ca acest ajutor să fie compensat, cel puțin parțial, de UE, cel puțin așa ne asigura Iohannis. Nu a fost cazul.

În fine, nu știm cât ne-a costat ajutorul în arme (știm doar că sistemul Patriot, donat prin 2023, a costat cam 2 miliarde de dolari) și nici cât ne-a costat ajutorul logistic: porturi, aeroporturi, autostrăzi, sistem bancar și vamal utilizat la transportul unor tone de bani cash, săptămânal, către Ucraina.

Pentru că nu avem acces la informații oficiale clare, putem doar să facem conjecturi. De exemplu, că ajutoarele indirecte pentru Ucraina ne-au costat nu 2, nici 4, ci 8 euro de căciulă. Adică 2 la puterea a treia…

P.S. Răspunsul pe care Consiliul Fiscal mi l-a dat anul trecut, în doi peri, a fost publicat de mine pe această pagină. Preluând o estimare a unui institut din Kiel, Consiliul Fiscal a spus că se crede că suma suportată de România ar putea fi de 1,5 miliarde de euro. Deși era o estimare, iar nu o cifră exactă, presa proguvernamentală a luat-o de bună: România ar fi dat Ucrainei „doar” 1,5 miliarde de euro. Deci, era de bine… Totuși, Ciolacu, fost premier, vorbea de 3,5% din PIB pe an, ceea ce ar fi putut însemna cam 12 miliarde de euro pe an… Adică undeva la 50 de euro de căciulă…”, a declarat europarlamentarul AUR/ECR Gheorghe Piperea.

The post Gheorghe Piperea (europarlamentar AUR/ECR): „Miruță minimalizează costurile sprijinului pentru Ucraina. Românii au dreptul să știe cât au plătit în realitate” appeared first on AUR.

„Banul în numerar, păstrat «la saltea», este nu numai libertate și proprietate, ci și siguranță. Dacă îl aveți, oricât de puțin, nu îl țineți în bancă sau în sisteme de plăți digitale. De ce?

Din cauza atacurilor cibernetice tot mai dese și tot mai frecvent reușite și a furturilor de identitate care se întâmplă pe bandă rulantă în sistemul financiar.

Apariția și recrudescența așa-zisei inteligențe artificiale amplifică la maximum riscurile de atac cibernetic și de clonare a identității bancare sau digitale. Precum observați, infrastructura digitală națională critică este ciuruită acum de «hackeri».

Cel mai serios și grav, dar și cel mai neașteptat avertisment vine de la Comitetul European pentru Risc Sistemic (CERS): Recomandarea 2026/3, emisă la 25 iunie și publicată la 7 iulie.

CERS a atras atenția asupra riscurilor cibernetice sistemice generate de modelele de IA de frontieră («frontier AI»). Acestea reprezintă o schimbare de paradigmă: pot face atacurile cibernetice mult mai rapide, mai inteligente, la scară largă și mai sofisticate, exploatând vulnerabilități comune din sistemele IT ale băncilor.

CERS semnalează că AI face atacurile cibernetice mult mai periculoase pentru stabilitatea sistemului bancar.

Din cauza interconectivității sistemului financiar european, un atac reușit ar putea genera blocaje simultane la mai multe bănci: plăți blocate, ATM-uri și aplicații nefuncționale, acces limitat sau chiar blocat la conturi. CERS vorbește, deci, despre un risc de blocaj sistemic bancar.

Avertizarea se adresează în special autorităților și instituțiilor financiare, care trebuie să-și consolideze reziliența cibernetică.

În contextul acestui risc, păstrarea unor lichidități cash este o măsură logică și prudentă de protecție individuală:

• Numerarul fizic este offline: nu depinde de internet, servere, electricitate sau sisteme bancare electronice.
• În cazul unei perturbări cibernetice, chiar și temporare, îți permite să faci plăți imediate pentru nevoi esențiale.
• Este o formă simplă de diversificare a riscului: «nu-ți ține toți banii doar la bancă sau doar în formă digitală».

Cash-ul nu rezolvă problema la nivel sistemic, dar oferă reziliență personală în scenariul în care accesul digital la bani devine temporar imposibil. Este o precauție absolut necesară în fața riscurilor cibernetice majore.

În condiții de risc atât de mare, încât jandarmul sistemului bancar european, CERS, simte nevoia să emită un avertisment sever, entuziasmul pentru euro digital este de-a dreptul irațional.

În ceea ce privește sumele mari de bani, depozitele fondurilor de pensii Pilon II, banii de pe piața de capital și lichiditățile instituțiilor publice, soluția este: mai puțină digitalizare, mai puțin entuziasm irațional pentru IA și, mai ales, cantități suficiente de bani în numerar ca backup fizic în caz de atac cibernetic, blackout electric sau digital, distribuiți în cât mai multe bănci și sucursale bancare.

Pentru a evita ratarea înțelesului implicit al avertismentului CERS 2026/3 din 7 iulie 2026:
• ca persoane fizice direct interesate, țineți banii la saltea;
• ca cetățeni, pretindeți autorităților să nu renunțe la cash, ci să sporească preventiv volumul de cash aflat în circulație, pentru a evita colapsul sistemului financiar și dependența de proștii și hoții care le construiesc breșe de securitate hackerilor.”, a declarat europarlamentarul AUR/ECR Gheorghe Piperea.

The post Gheorghe Piperea (europarlamentar AUR/ECR): „Un atac cibernetic poate bloca plățile, bancomatele și accesul la conturile bancare. Numerarul trebuie protejat ca ultimă garanție a independenței financiare a românilor” appeared first on AUR.

„Din 2020 încoace, puterea pro-europeană a condus țara prin stări de excepție: alertă, urgență, război, pandemie, fierbere climatică. În stare excepțională, lucrurile nu mai sunt judecate limpede și normal, iar drepturile și obligațiile sunt înghețate sau amânate pentru vremuri „normale”.

Conducerea prin management de criză este un joc între salvator și dușman (deseori, dușmanul este participant voluntar la joc), în care guvernele nu fac politici publice și nici planificare strategică pe termen mediu sau lung, ci reacționează la crize cu ordonanțe de urgență, legi trecute prin Parlament fără dezbatere (prin „asumarea” răspunderii) și cheltuieli de avarie. Astfel de guverne nu rezolvă cauzele structurale ale crizelor. Nici nu își propun. Stingând focul, distrug și mai mult, dar, între timp, unii, puțini, fac bani, iar alții, foarte puțini, fac ceva mult mai prețios: acumulează control și resurse.

Bugetul unei națiuni este un uriaș sac plin cu bani. România a avut un buget mediu de 650 de miliarde de lei anual, din 2020 încoace, la care s-au adăugat și niște bănuți de la Uniunea Europeană, precum și împrumuturi masive. Banii intră continuu în sac. Ar putea fi de trei-patru ori mai mulți dacă nu s-ar practica sistematic evaziunea și „optimizarea” fiscală sub privirile binevoitoare ale statului. Numai că sacul este ciuruit și rupt în fund.

Banii ies din sac mai repede și în cantități mai mari decât intră, prin:
• plăți către o administrație supradimensionată și ineficientă;
• bugete exorbitante alocate anual organelor de represiune (servicii secrete, jandarmi, milițieni și procurori specializați pe delictele de opinie);
• susținerea unor războaie care nu ar trebui să ne implice;
• dezvoltarea complexului industrial al cenzurii;
• achiziții publice de unde se fură 30-40% din valoare (care mai sunt și inutile, scumpe, prost executate și orientate exclusiv către clientela politică);
• ajutoare de stat acordate corporațiilor;
• dobânzi exorbitante achitate băncilor.

Rezultatul: deficitul rămâne structural ridicat (în jur de 6-7% în ultimii ani), datoria publică crește, iar cetățeanul de rând nu primește nimic. În continuare lipsesc spitale, școli, drumuri, salarii decente în sectorul privat și șansele unui trai decent.

Guvernul Bolojan a prezentat bugetul pe 2026 ca pe unul „responsabil”, cu reforme, fără majorări mari de taxe și cu o țintă de deficit în scădere. Interimatul prelungit dincolo de limitele Constituției arată că, de fapt, se amână sau se încearcă evitarea rectificării bugetare din august, care ar putea arăta adevărul dureros al anului de domnie bolojaniană: poporul a fost chinuit degeaba, nimic nu s-a rezolvat, totul s-a agravat, până în buza falimentului suveran..

Oprirea consumului prin austeritate brutală, în criză, a agravat recesiunea; a dus la stagflație, adică recesiune economică, inflație și șomaj în creștere.

Strângerea șurubului doar pe seama oamenilor de rând (înghețarea salariilor publice mici și medii, înghețarea sau reducerea pensiilor, creșterea TVA și a accizelor, creșterea prețurilor la energie, creșterea taxelor pe proprietate), în timp ce privilegiile rămân, este o greșeală strategică majoră. Erodează încrederea în democrație, în statul de drept și în economia de piață. Alimentează extremismul. Pavează calea către totalitarism.

România are o problemă structurală de productivitate a cheltuielilor publice de zeci de ani. Cauzele sunt hoția, corupția, conflictele de interese, precum și incompetența, birocrația obtuză, lipsa de responsabilitate și prioritățile greșite. Bolojan, văzând România pe marginea prăpastiei, a obligat-o să facă un pas înainte. Achizițiile publice încredințate entităților de pe „lista scurtă” a politicienilor și a birocraților de rang înalt, ajutoarele de stat selective pentru corporații și „optimizările fiscale” permise marilor actori sunt forme de clientelism și anti-concurență. Asta distorsionează piața și fură din buzunarul statului și al cetățeanului.

România a cheltuit enorm cu înarmarea: 28 de miliarde de euro în cei patru ani de la declanșarea războiului din Ucraina. A cheltuit acești bani ineficient (unele achiziții vor fi livrate peste cinci sau chiar zece ani), pe armament scump (contractare directă, cu partener impus, fără licitație), prost și învechit. O parte din acest armament vechi, ineficient și scump a fost donată Ucrainei.

Apropo, România a cheltuit incredibil de mult cu ajutorul acordat Ucrainei (condusă la dezastru de un regim mafiot). Atât de mult, încât nimeni nu a putut afla vreodată câți bani au fost aruncați în această gaură neagră. Totul este secret de stat, situație unică în grupul susținătorilor financiari ai Ucrainei.

Astfel de ajutor extern trebuie justificat strict când ai un deficit structural de 9% din PIB, iar pentru acesta plătești cea mai mare dobândă la credite și titluri de stat din întreaga Uniune Europeană. De aceea, este urgentă suspendarea oricărui ajutor financiar sau militar către Ucraina, precum și a oricărui ajutor financiar către alte state terțe, până la revenirea la un deficit bugetar de sub 3% din PIB.

În aceeași logică, sunt necesare înghețarea oricărui ajutor de stat pentru corporațiile care au cifre de afaceri de peste 100 de milioane de euro în România și restituirea tuturor ajutoarelor de stat și a subvențiilor acordate de statul român unor corporații mari care nu au avut, până acum, un impact clar, ușor demonstrabil, în locuri de muncă reale și tehnologie.

Digitalizarea fiscală (e-Factura, SAF-T etc.) nu a livrat rezultatele promise. Gradul de necolectare a TVA rămâne cel mai mare din Uniunea Europeană: 30%. Dacă gradul de colectare ar fi fost mai mare cu doar 10 puncte procentuale, nu am fi avut probleme de finanțare a indexării pensiilor. De aceea, atenția și logistica organelor fiscale trebuie concentrate asupra lanțurilor mari, lungi sau medii de aprovizionare și asupra marilor rețele de evaziune, nu asupra PFA-urilor și microîntreprinderilor care, oricum, plătesc.

„Optimizarea fiscală” agresivă a multinaționalelor și a marilor jucători locali trebuie pedepsită ca practică anticoncurențială. Trebuie oprite sau reduse la minimum împrumuturile noi pentru cheltuieli curente sau ajutoare externe. Astfel de credite trebuie utilizate doar pentru investiții cu randament clar (infrastructură productivă, energie, educație, sănătate). În mod normal, un buget care are venituri predictibile și cheltuieli clare, transparente, nu ar trebui să fie niciodată pe deficit, caz în care împrumuturile ar deveni inutile. Cea mai mare problemă a împrumuturilor este că, fiind nevoit să le rambursezi, devii dependent de creditor.

O națiune suverană nu are captivități cauzate de supraîndatorare. Tot ce trebuie făcut este ca statul să nu mai fure de la propriii cetățeni prin clientelism, evaziune fiscală selectiv permisă și privilegii. Disciplina fiscală fără protecția oamenilor de rând este sinucidere politică. Disciplina fiscală pentru dulăi, tăierea privilegiilor și combaterea reală a marii evaziuni reprezintă singura combinație care poate funcționa fără să arunce țara în feudalism.”, a declarant europarlamentarul AUR/ECR Gheorghe Piperea.

The post Gheorghe Piperea (europarlamentar AUR/ECR): „După ani de guvernare prin crize și împrumuturi, guvernul Bolojan continuă să pună povara dezechilibrelor bugetare pe umerii românilor” appeared first on AUR.

Cei trei europarlamentari solicită verificări urgente din partea instituțiilor competente și avertizează asupra riscurilor pe care astfel de practici le pot avea asupra drepturilor fundamentale și a imaginii României.

”Adrian Axinia, avocat dr. Gheorghe Piperea si avocat dr. Maria-Georgiana Teodorescu, europarlamentari AUR, am luat la cunoștință din spațiul public de conținutul referatului cu propunere de autorizare a efectuării unor percheziții domiciliare în dosarul nr. 573/160/P/2026, mai exact de fundamentarea acestei solicitări către judecătorul de drepturi și libertăți invocându-se faptul că persoana în cauză ”vorbește despre subiecte politice și sociale, exprimându-și nemulțumirea față de sistemul politic actual și actele normative inițiate de către acesta, pe diferite domenii de aplicabilitate”.

Fără a dori să influențăm în vreun fel actul de justiție și bunul mers al procesului penal, ne manifestăm profunda indignare față de această formulare de tip totalitar, neconstituțional și care încalcă grav drepturile omului.

Împrejurarea că un cetățean al României critică în mediul online sistemul politic actual nu trebuie să reprezinte un criteriu pe baza căruia să se aprecieze necesitatea admiterii unei propuneri de percheziție domiciliară sau luarea vreunei măsuri care să îi restrângă drepturile și libertățile. Ba mai mult, un astfel de argument nici nu ar trebui menționat în vreun act de urmărire penală.

Dorim să reamintim onoratului organ de cercetare penală faptul că România este stat semnatar al Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar jurisprudența CEDO oferă protecție extinsă discursurilor politice și criticilor aduse guvernelor sau regimurilor. Altfel spus, prin invocarea unui astfel de argument, se încalcă nu numai art. 10 cât și art. 6 al CEDO, cu privire la dreptul la un proces echitabil.

Solicităm Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Justiției, precum și CSM, efectuarea de verificări urgente în cauză și luarea de măsuri urgente pentru sancționarea acestor derapaje.

România a trecut deja printr-o perioadă extinsă de 16 ani de MCV în care s-a analizat starea justiției. În plus, condiționalitatea privind statul de drept poate atrage, în cazul unor astfel de derapaje grave, chiar și suspendarea fondurilor europene privind țara noastră. Considerăm că nu este cazul ca un abuz de acest fel, nesancționat, să întoarcă România în situația de dinaintea MCV, sau, chiar mai grav, în epoca totalitară a cenzurii totale asupra criticilor aduse regimului.

Facem așadar apel către toate autoritățile din țară să dea dovadă de profesionalism și respectare a legii, pentru a nu afecta imaginea și situația pe plan extern a României”, au declarat europarlamentarii AUR/ECR.

The post Adrian Axinia, Gheorghe Piperea și Georgiana Teodorescu (europarlamentari AUR/ECR): „Împrejurarea că un cetățean al României critică în mediul online sistemul politic actual nu trebuie să reprezinte un criteriu pe baza căruia să se aprecieze necesitatea admiterii unei propuneri de percheziție domiciliară” appeared first on AUR.

„Vestea ne-bună e că nu avem vești despre excepția de neconstituționalitate ridicată de Avocatul Poporului contra OUG nr.38/2026, emisă de Guvernul Bolojan după ce a fost demis. CCR nu se grăbește – a amânat pronunțarea pentru 18 iunie.

Doar împrumutul pe 45 de ani în programul SAFE a fost deja semnat, iar vestea este că Veștea va menține toate măsurile „bune” ale fostului său coleg și șef Bolojan.

Iar dovezile că și drona ucraineană din Portul Constanța e tot de la ruși, promise de Dan în „maxim o săptămână” nu au venit nici după 10 zile. Vestea neutră e că nu e nicio grabă. Se știe că e de la ruși. Ce ne mai trebuie dovezi?”, a declarat europarlamentarul AUR, Gheorghe Piperea.

The post Gheorghe Piperea (europarlamentar AUR/ECR): „Vestea ‘ne-bună’ este că nu avem vești nici despre neconstituționalitatea OUG 38/2026, nici despre raportul dronei din Portul Constanța” appeared first on AUR.

Potrivit acestuia, după sancțiunea de 710 milioane de euro aplicată de Consiliul Concurenței pentru manipularea ROBOR, se impune și o analiză a impactului pe care această practică l-ar fi avut asupra finanțelor publice.

„Din 2019 încoace, Statul român s-a împrumutat masiv în lei, atât direct de la bănci, cât și prin titluri de stat (Tezaur, Fidelis, obligațiuni de stat etc.), unele dintre aceste titluri fiind chiar listate la bursă.

O fracțiune importantă din aceste împrumuturi bancare și titluri de stat au dobândă variabilă, compusă din ROBOR + marjă. Conform datelor Ministerului Finanțelor și strategiei de administrare a datoriei, ponderea datoriei de stat cu dobândă variabilă este de obicei între 10-18% din total”, arată Gheorghe Piperea.

Europarlamentarul AUR afirmă că prejudiciul direct rezultat din majorarea artificială a ROBOR poate fi estimat pe baza datoriei publice și a ponderii împrumuturilor cu dobândă variabilă.

„Datorie publică guvernamentală medie în perioada 2018-2026: ≈ 700-850 miliarde lei; a se observa că această datorie a crescut de la ~350-400 mld lei în 2018, la peste 1.130 mld lei în 2026.

Pondere medie a împrumuturilor și titlurilor de stat cu dobândă variabilă, în totalul datoriei publice: ≈ 15%.

Sold mediu variabil estimat: ≈ 105-130 miliarde lei; suma de 120 miliarde lei poate fi luată în calcul ca medie conservatoare.

Perioadă: 8,5 ani (ianuarie 2018 – iunie 2026)”, precizează acesta.

Potrivit calculelor prezentate de Gheorghe Piperea, în 2026 suma de 228 de miliarde de lei era prinsă în contracte și titluri de stat cu dobândă variabilă stabilită pe baza ROBOR.

„Dacă manipularea ROBOR a însemnat umflarea cu 1 punct procentual, prejudiciul este de ≈ 1,2 miliarde lei/an, deci de ≈ 10 – 10,5 miliarde lei pe toată perioada manipulării.

Dacă manipularea a însemnat umflarea ROBOR cu 2 puncte procentuale, prejudiciul este ≈ 2,4 miliarde lei/an, deci de ≈ 20 – 21 miliarde lei în total”, susține europarlamentarul AUR.

Acesta atrage atenția că există și un prejudiciu indirect, cauzat de influența ROBOR asupra întregii piețe financiare și asupra costurilor de finanțare ale statului.

„Pe partea de împrumut și titluri de stat cu dobândă fixă prejudiciul poate fi dibuit în mecanismele pieței financiare pe care circulă aceste instrumente. Randamentele (câștigul creditorilor) și, deci, datoria publică, au fost mai mari din cauza ROBOR-ului umflat, de unde au rezultat, evident, costuri mai mari pe termen lung la refinanțări.

Acest efect este mai greu de cuantificat exact, dar probabil adaugă câteva miliarde de lei în plus la total”, afirmă Piperea.

Europarlamentarul  estimează că pierderile totale suportate de statul român s-ar putea ridica la 30 de miliarde de lei.

„Așadar, de la pct.1-2 rezultă că:

• pentru o manipulare de doar un punct procentual, statul a pierdut 10-15 miliarde de lei;
• pentru două puncte, a pierdut 20-30 de miliarde de lei.

Acum priviți, cruciți-vă, întrebați-vă ce s-ar fi putut face cu aceste mormane de bani și fiți siguri că actuală putere nu va cere acești bani nici într-un milion de ani de la bănci”, a transmis Gheorghe Piperea, europarlamentar AUR.

The post Gheorghe Piperea (europarlamentar AUR): „Statul român ar fi pierdut până la 30 de miliarde de lei din cauza manipulării ROBOR” appeared first on AUR.

În scrisoare se arată că explozia a generat panică și a perturbat activitățile turistice de pe întreg litoralul românesc. Semnatarii atrag atenția asupra gravității situației și asupra numeroaselor semne de întrebare legate de circumstanțele incidentului.

Potrivit scrisorii, drona ar fi staționat în port mai mult de patru ore fără intervenția autorităților române și fără informarea aliaților din NATO și UE. De asemenea, informația privind proveniența ucraineană a dronei ar fi fost comunicată cu doar 20 de minute înainte de explozie.

Europarlamentarii AUR menționează că, potrivit declarațiilor publice ale statului ucrainean, drona s-ar fi autodetonat, ceea ce ridică întrebări privind controlul acesteia după pătrunderea într-un port comercial. Totodată, aceștia subliniază că în aceeași zonă ar fi existat alte trei drone de aceeași proveniență care s-au autodetonat în larg.

În document se arată și că explicațiile publice au indicat faptul că cele patru drone maritime ar fi vizat petrolierul Safeen Elona, navă sub pavilion al Emiratelor Arabe Unite care nu se află sub sancțiuni. În acest context, semnatarii afirmă că rezultă concluzia că „în apele teritoriale ale unui stat membru UE și NATO, Ucraina a desfășurat o operațiune de piraterie”.

Europarlamentarii atrag atenția și asupra faptului că România nu dispune de capacitățile necesare pentru identificarea unor astfel de pericole și avertizează că incidente similare s-ar putea produce și în alte state membre ale Uniunii Europene din zona Mării Negre sau a Mării Baltice.

Scrisoarea evidențiază, de asemenea, riscurile majore pe care le-ar fi putut genera explozia dronei în apropierea unor facilități logistice importante din Portul Constanța, inclusiv depozite de țiței, carburant, metanol și azotat de amoniu. Semnatarii susțin că, dacă explozia s-ar fi produs cu aproximativ 300 de metri mai aproape de aceste obiective, consecințele ar fi putut fi catastrofale pentru port și pentru municipiul Constanța.

Cei trei europarlamentari AUR / ECR subliniază că Portul Constanța reprezintă o infrastructură strategică esențială pentru economia României, pentru o parte a economiei Uniunii Europene și pentru logistica de război a Ucrainei. În opinia lor, prezența unor drone militare nesupravegheate într-un asemenea obiectiv poate afecta susținerea populației europene pentru eforturile Ucrainei în războiul împotriva Rusiei.

În scrisoarea adresată Comisiei Europene, Gheorghe Piperea, Georgiana Teodorescu și Adrian Axinia solicită ca autoritățile ucrainene:
• să explice pe deplin circumstanțele și cauzele incidentului din Portul Constanța din 5 iunie 2026, inclusiv dacă este vorba despre o operațiune de tip „false flag”;
• să ofere garanții că dronele răspândite în Marea Neagră nu reprezintă un pericol pentru obiectivele civile și pentru populație;
• să informeze în timp util autoritățile statelor riverane Mării Negre cu privire la incidente similare, prin canalele militare de comunicații, pentru a preveni producerea unor catastrofe.

Semnatarii explică faptul că au apelat la Comisia Europeană având în vedere existența unor incidente similare în alte state europene și îngrijorarea legitimă a unor state membre aflate în proximitatea conflictului că ar putea fi angrenate în război.

„Credem că este esențial ca, de la vârful Uniunii Europene, să se transmită un mesaj foarte clar că nu este acceptabil un comportament neglijent care să pericliteze viețile unor cetățeni europeni și securitatea statelor noastre”, scrie în în scrisoare.

Europarlamentarii AUR precizează că această scrisoare, precum și eventualele răspunsuri ale Comisiei Europene, vor fi făcute publice, având în vedere interesul public major și impactul produs asupra populației de incidentul din Portul Constanța.

The post Europarlamentarii AUR / ECR solicită Comisiei Europene explicații privind incidentul dronei ucrainene din Portul Constanța appeared first on AUR.

Scenariul se poate evita doar dacă dă Dumnezeu să se termine războiul din Iran (așa gândesc progresiștii când dau de greu – se numește uișfulfinching în romgleză) sau dacă UE vrea din nou petrol și gaz ieftine de la … ruși.

Măsurile anunțate de UvdL (călătoriți mai puțin cu avionul și mașina, munciți online, achiziții comune, centralizate, de kerosen) sunt tot atât de “eficiente” ca și masca, distanțarea socială și vaccinul din pandemie.

Starea la zi a stocurilor europene de kerosen (jet fuel) este tensionată.

Conform raportului lunar IEA Oil Market Report din aprilie 2026 și declarațiilor oficiale recente (14-16 aprilie 2026) stocurile comerciale se epuizează rapid din cauza crizei din Orientul Mijlociu.

Numai că problemele erau deja agravate de sancțiunile aplicate Rusiei de UE, de lupta contra climei și de pandemie.

La sfârșitul lui decembrie 2025 stocurile la nivel de UE acopereau doar 37 de zile de cerere (scădere cu 10 % față de anul anterior). Nivelul normal, care nu ridică temeri, este de 45 de zile.

Stocurile scad de obicei de la 37-38 zile la început de an la ~30 de zile la mijlocul anului. Din 2020 încoace, stocurile au coborât chiar și la sub 29 de zile de acoperire.
Pragul critic este de 23 de zile. După acest prag apar penurii fizice, anulări de zboruri și chiar închideri parțiale ale unor aeroporturi.

Stocurile de azi din hub-ul ARA (Amsterdam-Rotterdam-Antwerp) sunt la minimul intervalului ultimilor 5 ani. Directorul executiv IEA, Fatih Birol, a declarat că Europa are „aproximativ 6 săptămâni de kerosen rămas”.

Europa consumă ~1,6 milioane barili/zi kerosen/jet fuel, produce intern ~1,1 mb/d și importă net ~0,5 mb/d, din care 75 % proveneau din Orientul Mijlociu/Golf înainte de criză.

Comisia Europeană a confirmat criza iminentă, pe data de 14 aprilie 2026.

Perioada următoare este critică și se încadrează exact în fereastra de risc ridicat evidențiată de IEA. Stocurile continuă să scadă accelerat, iar cererea sezonieră (vară) crește.

Scenarii IEA de înlocuire a importurilor pierdute din Golf:

– Dacă se înlocuiesc 100 %, stocurile acoperă cererea pe 2026, dar rămân la limită.
– Dacă se înlocuiesc 75 %, stocul devine deja insuficient pentru cererea de vară, pragul critic urmând a fi atins în august.
– Dacă se înlocuiesc doar 50 %, se atinge pragul critic de 23 de zile deja în iunie (posibil chiar la sfârșitul lui mai la unele aeroporturi).

Scenariul este optimist în toate variantele. Alternativa importurilor din SUA este deja utilizată la maxim și nu e deloc ieftină.

Deja prețul kerosenului a crescut cu 95 – 150% din februarie încoace, de unde concluzia că se va scumpi substanțial costul călătoriilor.

Dacă Strâmtoarea Hormuz rămâne blocată încă 3 săptămâni, scenariul roșu devine inevitabil.

Deci, brace for impact”, a declarat Gheorghe Piperea, europarlamentar AUR.

The post Gheorghe Piperea (europarlamentar AUR/ECR):„Europa mai are la dispoziție timp de doar 6 săptămâni carburant pentru avion (kerosen). Impactul asupra circulației românilor și asupra turismului va fi crunt” appeared first on AUR.

„Consider că este de o extremă urgență să fie interpelați în Parlament atât Ministrul Sănătății actual, cât și Ministrul Finanțelor, pentru a ne explica poziția oficială a statului român în legătură cu acest proces care s-a finalizat, din nefericire, cu un eșec. E adevărat că, cel puțin din perspectiva mea, având în vedere condițiile în care s-a derulat acest proces, era de așteptat, dar acum trebuie să știm dacă statul român este pregătit să formuleze apel, dacă statul român este pregătit de data aceasta să facă public contractul de achiziție cu Pfizer, măcar cu Pfizer, dacă statul român este pregătit să facă publică procedura de selecție a avocaților care ne-au reprezentat în acest dosar, dacă a existat o astfel de procedură. Și, de asemenea, care au fost apărările care au fost făcute în fața instanței de la Bruxelles. Apărări care, iată, au fost încununate, între ghilimele, cu un eșec de proporții, pentru că este de interes public să vedem de ce anume plătim, pentru moment, 666 de milioane de euro, repet, pentru moment, pentru că în hotărârea respectivă se vorbește și de penalități de 150.000 de euro pe zi de întârziere, precum și de o dobândă situată la rata de finanțare a Băncii Centrale Europene plus 5 puncte procentuale. Dacă se întârzie în plată încă 2 ani de zile de acum încolo, după estimările mele, ajungem la 800 de milioane de euro”, a declarat europarlamentarul.

De asemenea, acesta denunță caracterul ultra-secret al înțelegerilor cu Pfizer, care împiedică orice formă de control public sau politic.

„Unu la mână, și acum, când discutăm contractul de achiziție a acestor vaccinuri de la Pfizer, inclusiv cele 29 de milioane de doze pe care trebuie să le predea Pfizer imediat și, respectiv, să le primească statul român, contractul acesta de achiziție, spun, este încă secret. Dar ce spun eu secret, este ultra-secret, pentru că noi, desigur, opinia publică și politicienii din opoziție, nu știm și probabil că nu vom ști niciodată ce conține acest contract, dar paradoxul paradoxurilor este că și autoritățile, cei care ar trebui să ne reprezinte, consideră că nu știu care este conținutul acestui dosar. L-am auzit pe fostul ministru al Sănătății, domnul Rafila, actualmente parlamentar, că a spus că n-a putut să ia, la momentul 2023, când era ministru al Sănătății, măsurile necesare pentru a atenua efectele dezastruoase ale acestui contract pentru România, pentru că n-a știut ce conține acel contract. Este, în consecință, vorba despre un contract care, în mod normal, într-o țară normală la cap, ar trebui să fie considerat din start un contract nul, pentru că este un contract care are o cauză ilicită, atât în condițiile Codului nostru civil, cât și în condițiile convențiilor internaționale cu privire la vânzare; cauza ilicită duce la nulitatea contractului.”

Acesta sugerează că existau mecanisme juridice clare de ieșire, folosite de alte state membre, dar autoritățile noastre au preferat să execute ordinele externe fără a lua în calcul consecințele financiare catastrofale asupra populației.

„M-am uitat pe reglementările indicate în acțiunea celor de la Pfizer și m-am dus la niște decizii luate în 2020, 2021, 2022 de Comisia Europeană, decizii de achiziție centralizată, care, practic, nu sunt nici vânzări, nici mandate, dar, cu toate acestea, au determinat, se pare, o poziție de ghiocel din partea autorităților noastre, care au considerat că ori este o donație sau o semidonație și atunci trebuie să facem ce ne cere Comisia Europeană, ori, dacă e ordin, cu plăcere trebuie să facem ce ne-a spus Comisia Europeană. M-am uitat, de asemenea, pe acest amănunt din aceste reglementări ale Comisiei Europene și am descoperit un lucru absolut uluitor: nu era obligatoriu nici să închei contractul în condițiile în care s-a derulat acest contract, nu era obligatoriu nici să rămâi în contract, pur și simplu aveai la dispoziție niște mecanisme pe care, dacă le foloseai la timp, așa cum se întâmplă, de exemplu, să fi făcut la timp Ungaria, nu ai fi avut consecințele dezastruoase de astăzi. Dacă era vorba despre un mandatar, o persoană a Comisiei Europene, atunci Comisia Europeană ar fi trebuit să răspundă în fața Pfizer, iar nu România. Și acest lucru ar fi trebuit să fie spus de către avocați în fața Tribunalului din Belgia”, a declarat europarlamentarul AUR.

Europarlamentarul AUR propune folosirea pârghiilor din Codul Civil pentru a îngheța plata celor 666 de milioane de euro prin excepția de neexecutare, condiționând virarea banilor de verificarea riguroasă a calității și valabilității produselor.

„Pentru că, dacă este vorba despre o vânzare, atunci vânzarea este un contract care generează drepturi și obligații reciproce ale părților. România are, probabil, în momentul de față, cel puțin așa spune tribunalul din Belgia, o obligație de a plăti acest preț, dar, în același timp, are și dreptul de a primi niște produse care sunt conforme, care sunt sigure, care sunt eficiente, care sunt în termenul de valabilitate. În Codul nostru civil i se permite României să meargă la judecătorie, să ceară unui judecător să pună un expert care să verifice toate aceste elemente de care v-am vorbit; până când aceste elemente vor fi fost verificate, ele pot fi puse sub sechestru conform Codului civil român și, mult mai important decât asta, are dreptul România să ridice așa-numita excepție de neexecutare, adică poate să înghețe plata celor 666 de milioane de euro. Curtea de Conturi, de urgență, ar trebui să se sesizeze din oficiu ca să vadă cum s-au făcut până acum aceste plăți în baza unui contract secret și, de asemenea, să verifice și legalitatea acestor plăți. Și, desigur, ar trebui să se sesizeze din oficiu și Parchetul, pentru că aici sunt și niște probleme penale, de vreme ce noi vorbim de niște contracte secrete care sunt plătite și nu cu puțin, ci vorbim despre miliarde de euro, pur și simplu”, a declarat europarlamentarul AUR, Gheorghe Piperea.

The post Gheorghe Piperea (europarlamentar AUR): „Statul român trebuie să explice urgent eșecul contractului cu Pfizer și riscul unei pierderi de 800 de milioane de euro” appeared first on AUR.

Acesta susține că legea obligă instituția să răspundă în termen de 10 zile și afirmă că va face publice rezultatele imediat ce le va primi.

Declarația sa vine în contextul unor informații „absolut îngrijorătoare” apărute într-un document oficial al Autorității Electorale Permanente, unde se menționează că suma de 912.000 de lei nu a fost rambursată deoarece nu au putut fi identificați finanțatorii, situație considerată ilegală chiar de către autoritate.

Mai grav, potrivit europarlamentarului AUR, în același document se afirmă că 7 milioane de lei ar fi circulat în afara sistemului bancar și în afara mecanismelor electorale de plată, fără trasabilitate.

Gheorghe Piperea atrage atenția că, deși legislația permite anonimizarea unor donații din motive de protecție a datelor personale, în acest caz este vorba despre un interes public major.

„Nu avem cum să știm dacă printre acești donatori anonimi există persoane care exercită o influență determinantă asupra actualului președinte sau, mai grav, agenți ai unor puteri străine ostile. Nu mai vorbim doar despre interes public, ci despre siguranță națională”, a declarat europarlamentarul AUR, Gheorghe Piperea.

Europarlamentarul AUR cere clarificări urgente și transparență completă privind finanțarea campaniei prezidențiale, susținând că românii au dreptul să știe cine se află în spatele banilor care au susținut ascensiunea actualului șef al statului.

The post Gheorghe Piperea (europarlamentar AUR) cere AEP transparență totală privind finanțarea campaniei prezidențiale: „Este o chestiune de siguranță națională” appeared first on AUR.