Funcțiile publice nu mai sunt expresia competenței, ci rezultatul apartenenței politice.

Acolo unde ar trebui să fie promovate competența, loialitatea față de lege și spiritul de serviciu public, se impune carnetul de partid, recomandarea „de sus” și tăcerea convenabilă.

În locul unei administrații moderne și eficiente, România a ajuns să funcționeze pe baza unei rețele de influență și obediență, în care fiecare poziție – de la director general până la șef de birou sau consilier – este atent verificată prin lentila politică.

Fiecare schimbare de guvern se transformă într-o vânătoare de posturi.
Zeci, uneori sute de funcționari sunt înlocuiți doar pentru că nu sunt „ai noștri”.
Profesioniști cu experiență sunt dați la o parte, pentru a face loc unor oameni fără pregătire, dar cu „susținerea potrivită”.

În teritoriu, politizarea a coborât până la cel mai mic nivel: la direcțiile locale, la agențiile județene, în consiliile de administrație ale instituțiilor de educație, sănătate sau cultură.
Astăzi, aproape nimic nu se mai mișcă în administrația publică fără acordul sau binecuvântarea politică a celor aflați la putere.

Această realitate are consecințe dramatice:
– decizii greșite luate de oameni nepregătiți,
– proiecte blocate sau pierdute,
– risipă de bani publici,
– corupție tolerată și uneori chiar încurajată,
– un aparat de stat demoralizat, în care frica și servilismul au înlocuit competența și inițiativa.

Ceea ce se întâmplă astăzi nu mai poate fi numit guvernare. Este capturarea statului.
Instituțiile publice – care ar trebui să servească cetățeanul – au devenit instrumente de partid, controlate politic până în cele mai mici detalii.
Într-un stat normal, directorii se schimbă doar pentru incompetență.
În România de azi, se schimbă pentru că nu au culoarea politică „corectă”.

Această formă de politizare este, în fapt, o corupție sistemică, care a golit instituțiile de conținut și de profesionalism.

Funcțiile se vând, se negociază, se oferă ca recompensă.

Se cer favoruri și tăcere, nu idei și soluții.

Iar în tot acest timp, România pierde – pierde bani, pierde oameni, pierde încredere.

Nu putem construi o țară europeană pe o administrație feudală.

Nu putem vorbi despre modernizare, despre digitalizare, despre atragerea de fonduri europene, câtă vreme instituțiile sunt conduse de oameni numiți politic, nu selectați profesional.

Statul român are nevoie de o depolitizare profundă, de o reformă reală a funcției publice, de un sistem de recrutare bazat pe merit, nu pe relații.

Avem nevoie de o lege clară și fermă care să pună capăt acestui lanț al subordonării politice.

De concursuri reale, transparente, supravegheate de instituții independente, nu organizate formal doar pentru a valida numiri decise în altă parte.
De evaluări bazate pe rezultate, nu pe apartenență.

Stimați colegi, politizarea ucide profesionalismul, ucide încrederea, ucide speranța celor care încă mai cred că statul român poate fi un loc al competenței și al cinstei.

Și dacă nu vom avea curajul să rupem acest cerc vicios acum, vom fi complicii unei prăbușiri lente, dar sigure, a instituțiilor noastre.

Depolitizarea nu este o lozincă. Este o urgență națională.

Este singura cale prin care putem reconstrui încrederea între stat și cetățean, singura cale prin care putem reda administrației demnitatea pierdută.

The post Gheorghe Mihai – Declarație politică – Politizarea excesivă a instituțiilor publice – boala cronică care paralizează statul roman appeared first on AUR.

În ciuda apartenenței noastre la NATO, în ciuda angajamentelor europene privind protecția civilă, infrastructura noastră de adăposturi este învechită, subdimensionată și, în multe cazuri, inexistentă.

Trăim vremuri în care siguranța cetățeanului nu mai este o simplă promisiune electorală. Este o obligație morală și constituțională. România, este expusă astăzi nu doar fenomenelor climatice extreme – inundații, incendii sau cutremure, ci și riscurilor generate de un context geopolitic din ce în ce mai tensionat.

Suntem oare pregătiți în fața acestor pericole reale? Avem un sistem de protecție civilă care să ne apere toți cetățenii? Din păcate, răspunsul este simplu și dureros: NU.

În contextul actual, marcat de instabilitate geopolitică și fenomene naturale tot mai extreme, protecția civilă devine o componentă esențială a siguranței naționale. Adăposturile destinate populației în caz de calamități naturale sau conflict armat sunt parte fundamentală a acestei strategii. Cu toate acestea, în multe localități din țara noastră, numărul adăposturilor este insuficient sau nici nu există în cele mai multe locuri,

ceea ce ridică semne de întrebare privind capacitatea statului de a-și proteja cetățenii în caz de urgență. Un număr mic de adăposturi înseamnă vieți puse în pericol. Este nevoie de un efort colectiv, constant și asumat pentru ca siguranța populației să devină o prioritate reală, nu doar un punct pe hârtie.

În fața unor amenințări precum cutremurele, inundațiile sau atacurile militare, necesitatea acestor adăposturi nu mai este opțională, ci vitală. Ele oferă nu doar un spațiu fizic de siguranță, ci și un simbol al pregătirii și responsabilității autorităților față de cetățeni. Lipsa unor astfel de facilități pentru întreaga populație poate duce la pierderi majore de vieți omenești și la haos. Multe dintre adăposturile existente sunt nefuncționale, neîntreținute sau complet necunoscute de către cetățeni.

Este inacceptabil ca într-un stat european, membru NATO și UE, în anul 2025, viața cetățenilor să depindă de noroc. Nu putem aștepta o tragedie ca să începem să acționăm!

De aceea, fac astăzi un apel public către noul Guvern al României, către toate autoritățile locale și centrale: să trecem de la vorbe la fapte. Să demarăm un program național de reabilitare și construire de adăposturi de protecție civilă. Să investim în siguranță, pentru că o națiune nu este puternică doar prin PIB sau infrastructură, ci și prin capacitatea ei de a-și apăra oamenii.

Stimați colegi,

Această problemă nu are culoare politică. Nu este despre opoziție sau putere. Este despre viața și siguranța românilor! Este despre viitorul nostru ca stat responsabil, capabil să-și apere cetățenii într-o criză. Fie că vorbim despre un seism major, o inundație sau o amenințare militară – nu putem cere populației să se adapteze dacă statul nu oferă soluții reale.

Prin urmare, solicit și fac un apel ferm:

– Să fie creat un Program Național pentru Protecția Civilă, cu accent pe reabilitarea, dotarea și construirea de adăposturi moderne.

• Reabilitarea și dotarea adăposturilor existente, adaptate la numărul de locuitori;

• Construirea de adăposturi noi, în special în zonele dens populate;

• Alocarea de fonduri dedicate în bugetul de stat și în PNRR, acolo unde este posibil.

– Să includem în circulară școlară și în activitățile autorităților locale programe de informare și simulări de urgență.

• Organizarea periodică de exerciții și campanii de informare pentru populație, în colaborare cu IGSU și autoritățile locale.

România trebuie să fie pregătită! România trebuie să fie responsabilă!

Nu vom putea preveni toate riscurile, dar putem și trebuie să minimizăm pierderile. Asta este datoria noastră, ca reprezentanți ai poporului român.

Domnule Președinte, stimați colegi,

Adevărata responsabilitate politică nu se măsoară în sondaje, ci în capacitatea de a preveni tragedii.

Avem datoria să construim o țară sigură, nu doar una frumoasă în poze.

România nu trebuie să afle cât de nepregătită este într-o zi de criză. Trebuie să știe că este pregătită pentru orice!

Vă solicit sprijinul pentru această inițiativă. Vă cer acțiune, nu scuze. Iar românii ne cer responsabilitate.

The post Mihai Gheorghe – Declarație politică – Necesitatea adăposturilor de protecție civilă în contextul riscurilor actuale appeared first on AUR.