BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.  

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATORI:

Deputat AUR George-Nicolae Simion ____________________________

Deputat AUR Ciprian-Constantin Paraschiv _______________________

Deputat AUR Mihai-Adrian Enache ______________________________

Deputat AUR Dragoș-Florin Coman ______________________________

Deputat AUR Monica Iagăr ____________________________________

Deputat AUR Andrei-Cosmin Gușă ______________________________

Deputat AUR Lidia Vadim-Tudor _______________________________

EXPUNERE DE MOTIVE

Prezenta inițiativă legislativă are ca obiect modificarea si completarea Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit în sensul de a se fi incluși președinții comisiilor de sport din Senat și Camera Deputaților în componența Comisiei naționale pentru acordarea indemnizației de merit. Această completare este justificată de faptul că sportul reprezintă un domeniu distinct, cu specific propriu, iar evaluarea meritelor sportive trebuie să beneficieze și de expertiza instituțională a comisiilor parlamentare de specialitate. Pe de altă parte, propunerea legislativă urmărește introducerea expresă în lege a unei categorii de beneficiari din domeniul sportului, respectiv componenții echipei de fotbal Steaua București, câștigători ai Cupei Campionilor Europeni în anul 1986. Această performanță reprezintă un moment unic în istoria sportului românesc și una dintre cele mai importante realizări obținute vreodată de o echipă din România la nivel internațional. Câștigarea Cupei Campionilor Europeni în anul 1986 de către Steaua București a consacrat fotbalul românesc la cel mai înalt nivel european și a adus României un prestigiu sportiv deosebit.

Importanța acestei reușite depășește sfera strict sportivă. Victoria din anul 1986 a devenit un reper de identitate sportivă națională, un simbol al performanței colective și al capacității sportivilor români de a concura și de a învinge la cel mai înalt nivel. Pentru generații întregi, componenții acelei echipe au reprezentat modele de profesionalism, sacrificiu și devotament față de sport și față de România. 

Adoptarea acestei inițiative reprezintă un act necesar de recunoaștere publică și instituțională a unei performanțe sportive istorice și unice. Statul român are datoria de a onora, inclusiv prin instrumente legislative, acele rezultate care au adus României prestigiu internațional și care au rămas în memoria colectivă ca repere ale excelenței sportive. În concluzie, prezenta propunere legislativă este necesară pentru a asigura o reprezentare adecvată a domeniului sportului în procedura de acordare a indemnizației de merit și pentru a consacra expres, la nivel de lege, dreptul componenților echipei de fotbal Steaua București, câștigători ai Cupei Campionilor Europeni în anul 1986, de a putea beneficia de această formă de recunoaștere din partea statului român.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.  

INIȚIATORI:

Deputat AUR George-Nicolae Simion ____________________________

Deputat AUR Ciprian-Constantin Paraschiv _______________________

Deputat AUR Mihai-Adrian Enache ______________________________

Deputat AUR Dragoș-Florin Coman ______________________________

Deputat AUR Monica Iagăr ____________________________________

Deputat AUR Andrei-Cosmin Gușă ______________________________

Deputat AUR Lidia Vadim-Tudor _______________________________

LEGE pentru modificarea și completarea Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit

Art. I – Legea nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 20 martie 2002, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 4, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art.4

(1)  Prin prezenta lege se înfiinţează Comisia naţională pentru acordarea indemnizaţiei de merit, compusă din preşedintele Academiei Române, preşedinţii comisiilor de cultură, comisiilor de muncă şi ai comisiilor de sport de la Senat şi de la Camera Deputaţilor, ministrul culturii şi cultelor, ministrul educaţiei și cercetării, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport şi preşedinţii uniunilor de creatorii care fac parte din Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori din România.”

• După articolul 4¹, se introduce articolul 4² cu următorul cuprins:

„Art.4²

Indemnizaţia de merit se acordă personalităților care au făcut parte din echipa de fotbal Steaua București, câstigătoare a Cupei Campionilor Europeni în anul 1986.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

The post Ciprian Paraschiv – Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Pierderea controlului asupra spațiului aerian național la Galați și responsabilitatea politică pentru expunerea populației civile

                 Domnule ministru,

Incidentul din municipiul Galați, în urma căruia o dronă militară de proveniență rusă a pătruns, a evoluat și a căzut pe teritoriul național, producând pagube într-o zonă locuită, reprezintă mai mult decât continuarea unor episoade asemănătoare, practic, putem spune că s-a pierdut controlul asupra spațiului aerian al României.

Faptul că ținta a fost detectată, că au existat mijloace de reacție și că s-a ajuns inclusiv la autorizarea de angajare, iar rezultatul final a fost impactul pe teritoriul național, indică, domnule ministru, fie o incapacitate operațională gravă, fie un blocaj decizional în lanțul de comandă ori o combinație a celor două – cu mențiunea că, oricare dintre aceste variante conduce la aceeași concluzie, statul român nu a fost capabil să prevină un risc direct asupra propriei populații.

În acest context, apreciez că responsabilitatea nu poate fi limitată doar la nivel tehnic sau administrativ, ci trebuie asumată la nivelul Guvernului și al Consiliul Suprem de Apărare a Țării, unde sunt stabilite politicile de securitate, regulile de angajare și cadrul decizional.

Întrucât acest nou incident ridică inclusiv problema unei posibile incompetențe grave în exercitarea atribuțiilor de apărare a teritoriului național, în condițiile în care o țintă ostilă a traversat spațiul aerian și a ajuns într-o zonă locuită fără a fi neutralizată, domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Confirmați sau infirmați explicit faptul că, în cazul incidentului de la Galați, statul român a pierdut controlul efectiv asupra unei ținte ostile aflate în spațiul său aerian? 
2. Cine sunt persoanele, nominal, din lanțul de comandă și decizie care nu și-au îndeplinit atribuțiile și ce măsuri ați dispus împotriva acestora? 
3. Considerați că actualele reguli de angajare sunt adecvate sau apreciați că acestea au contribuit la producerea acestui rezultat? 
4. Ce măsuri ați dispus pentru ca, în situații similare, neutralizarea unei ținte ostile să fie realizată înainte de a pune în pericol populația civilă? 
5. Cum explicați expunerea directă a populației din zonă la un risc real, în condițiile în care statul român susține că deține capabilități funcționale de monitorizare și intervenție? 
6. De ce, în condițiile în care exista autorizare de angajare a țintei, drona nu a fost neutralizată înainte de a intra și a evolua în spațiul aerian național?
7. Cum explicați lipsa unei comunicări publice clare și coerente în primele ore după incident, într-un moment în care populația avea nevoie de informații rapide și credibile?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Pierderea controlului asupra spațiului aerian național la Galați și responsabilitatea politică pentru expunerea populației civile appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Lipsa de transparență privind programele SAFE și obligațiile financiare pe termen lung asumate de statul român

                 Domnule ministru,

În spațiul public au apărut informații extrem de grave privind intenția clasificării detaliilor contractuale aferente programelor SAFE și asumarea unor obligații financiare pe termen foarte lung pentru achiziții militare, în condițiile în care opinia publică și Parlamentul României nu au acces la informațiile esențiale privind costurile reale, dobânzile totale și condițiile contractuale asumate de statul român. 

România ar putea ajunge să plătească, timp de aproximativ 45 de ani, costurile și dobânzile aferente unor programe de înzestrare militară ale căror detalii ar urma să fie clasificate integral, inclusiv în ceea ce privește condițiile financiare și obligațiile asumate de stat, o situație care ridică probleme majore privind controlul democratic asupra cheltuirii banului public și limitele secretizării în domeniul achizițiilor strategice.

Consider, domnule ministru, că securitatea națională nu poate deveni un pretext pentru eliminarea totală a transparenței bugetare și pentru transformarea unor angajamente financiare uriașe în obligații asumate fără o dezbatere publică și fără control parlamentar real.

Cetățenii României au dreptul să știe ce costuri totale vor suporta generațiile viitoare, care este valoarea dobânzilor asumate și în ce măsură aceste contracte afectează capacitatea statului de a finanța alte domenii esențiale precum sănătatea, educația sau infrastructura.

În plus, consider deosebit de grav faptul că, în contextul actual al deficitului bugetar ridicat și al presiunilor fiscale asupra populației și mediului economic, Guvernul pare dispus să accepte obligații financiare întinse pe decenii, în condițiile unei transparențe aproape inexistente.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să transmiteți răspusuri punctuale la următoarele întrebări următoarele întrebări:

1. Care este valoarea totală a obligațiilor financiare pe care România intenționează să le asume prin mecanismul SAFE, inclusiv valoarea estimată a dobânzilor și perioada de rambursare?
2. Ce companii și state vor beneficia direct de aceste contracte și ce procent din valoarea programelor va reveni industriei de apărare din România?
3. Ce obligații concrete de offset, transfer de tehnologie, producție locală și mentenanță pe teritoriul României au fost negociate în cadrul acestor programe?
4. Cine a decis clasificarea contractelor SAFE și ce categorii de informații vor fi secretizate, inclusiv dacă această clasificare va include componentele financiare și clauzele contractuale?
5. Vor avea Parlamentul României și instituțiile abilitate acces integral la condițiile financiare, anexele și obligațiile asumate prin aceste contracte?
6. Ce impact estimează Guvernul că vor avea aceste obligații financiare asupra deficitului bugetar și asupra capacității statului de a finanța alte domenii esențiale în următoarele decenii?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Lipsa de transparență privind programele SAFE și obligațiile financiare pe termen lung asumate de statul român appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Clarificări despre întârzierile majore în livrarea sistemelor de drone Watchkeeper X, penalități contractuale și posibile vulnerabilități în gestionarea contractelor de apărare

                 Domnule ministru,

Prin prezenta întrebare parlamentară vă solicit să clarificați, în mod public, situația contractului încheiat de Ministerul Apărării Naționale cu Elbit Systems pentru furnizarea sistemelor de drone, în condițiile în care statul român a ajuns să solicite compensații de ordinul sutelor de milioane de lei pentru nelivrarea acestora la termen.

Din informațiile apărute în spațiul public, întârzierile sunt semnificative, penalitățile cresc, iar Ministerul Apărării ia în calcul inclusiv rezilierea contractului. În același timp, prezența unor actori diplomatici în discuțiile dintre părți ridică o serie de întrebări privind modul în care sunt gestionate aceste negocieri și dacă poziția statului român este una fermă și coerentă.

Vă atrag atenția, stimate domnule ministru, că întârzierea livrării unor sisteme militare într-un contract de asemenea valoare nu înseamnă doar costuri suplimentare, ci afectează, direct, capacitatea operațională a Armatei Române și poate conduce chiar la situația în care echipamentele devin depășite înainte de a fi utilizate efectiv! 

Având în vedere că acest contract relevă o problemă serioasă de gestionare a unui program strategic, într-un context de securitate regională în care astfel de capabilități sunt esențiale, domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Care este valoarea exactă a penalităților calculate până în prezent și ce sumă estimează Ministerul Apărării că va recupera, efectiv, de la contractor? 
2. Care sunt motivele pentru care întârzierile au fost acceptate inițial și în ce temei a fost invocată forța majoră? 
3. Cine sunt persoanele din conducerea MApN responsabile de gestionarea acestui contract și ce măsuri au fost dispuse în cazul unor eventuale deficiențe administrative? 
4. În ce măsură aceste întârzieri afectează capacitatea operațională actuală a Armatei Române și ce soluții alternative sunt analizate? 
5. Există riscul ca sistemele contractate să nu mai corespundă cerințelor tehnice la momentul livrării și ce clauze contractuale protejează statul român în această situație? 
6. Ce rol au avut reprezentanții diplomatici străini în discuțiile purtate și dacă aceste intervenții au influențat poziția Ministerului Apărării? 
7. În cazul rezilierii contractului, care sunt consecințele financiare și care este planul concret de înlocuire a acestor capabilități într-un termen realist?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Clarificări despre întârzierile majore în livrarea sistemelor de drone Watchkeeper X, penalități contractuale și posibile vulnerabilități în gestionarea contractelor de apărare appeared first on AUR.

  Ministerul Educației și Cercetări, domnului ministru Mihai Dimian 

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Stadiul implementării proiectelor din educație finanțate prin PNRR și riscul nefinalizării administrative până la termenul-limită

                 Domnilor miniștri,

Implementarea proiectelor din educație finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență trebuie analizată în raport cu capacitatea reală a sistemului administrativ de a le duce până la capăt, nu doar din perspectiva execuției fizice, ci și a finalizării administrative prin recepții, verificări și validări conforme.

Diferența dintre finalizarea lucrărilor și închiderea lor administrativă reprezintă una dintre vulnerabilitățile majore ale actualei etape de implementare, în contextul termenului de 31 august 2026, care presupune nu doar finalizarea construcțiilor, ci și validarea completă a investițiilor în raport cu cerințele asumate.

Cum riscul major, domnilor miniștri, nu este doar întârzierea unor lucrări, cât, mai ales, nefinalizarea lor administrativă, ceea ce ar putea conduce la pierderea finanțării pentru investiții deja realizate parțial sau integral din punct de vedere fizic, repetând, într-o altă formă, tiparele de implementare defectuoasă din exercițiile financiare anterioare, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Care este stadiul detaliat al proiectelor din educație finanțate prin PNRR, defalcat pe tipuri de investiții, inclusiv procentul proiectelor aflate în risc de nefinalizare până la 31 august 2026? 
2. Câte dintre aceste proiecte sunt, în prezent, finalizate din punct de vedere fizic, dar nu au parcurs încă procedurile complete de recepție și validare administrativă? 
3. Ce măsuri au fost adoptate pentru accelerarea proceselor de recepție, verificare și închidere administrativă a proiectelor? 
4. Există o listă oficială a proiectelor considerate în risc ridicat și care sunt criteriile utilizate pentru această clasificare? 
5. Care sunt persoanele sau structurile instituționale care răspund, în mod individual, pentru nefinalizarea sau nevalidarea proiectelor în termenul asumat? 
6. Ce estimări există privind eventualele pierderi de fonduri în cazul în care o parte dintre proiecte nu vor fi finalizate și validate până la termenul-limită?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Stadiul implementării proiectelor din educație finanțate prin PNRR și riscul nefinalizării administrative până la termenul-limită appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Clarificări despre lipsa unei strategii coerente de valorificare a gazelor din Marea Neagră și riscul ratării rolului României ca hub energetic regional

        Stimate domnule ministru,

În contextul actual al securității energetice europene, resursele de gaze naturale din Marea Neagră reprezintă una dintre cele mai importante oportunități strategice pe care România le-a avut în ultimele decenii, însă modul în care statul român gestionează această oportunitate indică o lipsă majoră de viziune și de asumare strategică, în condițiile în care există toate premisele pentru ca România să devină un actor regional relevant, dar nu există o direcție clară pentru atingerea acestui obiectiv.

Potrivit analizelor recente, România dispune de resurse, poziție geografică și interes regional suficient pentru a deveni un pol de securitate energetică în Europa, însă nu reușește să capitalizeze aceste avantaje, fiind caracterizată de inerție instituțională și lipsă de decizie strategică. 

În același timp, deși proiecte precum Neptun Deep avansează și ar putea transforma România într-unul dintre principalii producători de gaze din Uniunea Europeană începând cu 2027, nu există, în prezent, nicio strategie clară privind utilizarea acestor resurse, inclusiv în ceea ce privește consumul intern, exporturile sau rolul României în reconfigurarea pieței regionale de energie. 

Mai mult decât atât, domnule ministru, în contextul în care alte state din regiune își consolidează poziția prin investiții și participare directă în proiecte energetice din Marea Neagră, există riscul ca România să rămână un simplu coridor de tranzit, în loc să devină un centru de decizie și distribuție energetică, această situație reflectând o vulnerabilitate strategică majoră, în condițiile în care o oportunitate istorică, generată de contextul geopolitic actual și de nevoia acută de resurse energetice în Europa, riscă să fie ratată din cauza lipsei unei politici coerente a guvernului din care faceți parte și a întârzierilor decizionale, supuse, mai degrabă, intereselor companiilor multinaționale, decât intereselor țării.

Având în vedere cele expuse, domnule ministru, vă rog să îmi transmiteți următoarele:

1. Care este strategia Guvernului pentru valorificarea gazelor din Marea Neagră, dincolo de simpla extracție și comercializare în condiții de piață? 
2. Ce procent din producția estimată este destinat consumului intern, industriei naționale și exportului, și pe ce criterii vor fi stabilite aceste priorități? 
3. Ce măsuri sunt avute în vedere pentru utilizarea acestor resurse în vederea reindustrializării României, în special în sectoare energofage? 
4. Care este strategia Guvernului pentru transformarea României într-un hub energetic regional și ce investiții sunt prevăzute în infrastructura de transport, stocare și distribuție? 
5. Ce acorduri sau negocieri sunt în curs cu statele din regiune pentru valorificarea poziției României în contextul noilor fluxuri energetice europene? 
6. Care sunt cauzele întârzierilor în adoptarea unei strategii integrate privind gazele din Marea Neagră și cine își asumă responsabilitatea pentru această situație? 
7. Cum explicați faptul că, în condițiile creșterii importurilor de gaze, România nu valorifică la maximum propriile resurse disponibile sau viitoare? 
8. Care este calendarul deciziilor strategice pe care Guvernul intenționează să le adopte pentru a evita ca România să piardă această oportunitate de poziționare regională?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Clarificări despre lipsa unei strategii coerente de valorificare a gazelor din Marea Neagră și riscul ratării rolului României ca hub energetic regional appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Diferențele de preț ale carburanților practicate de OMV între România și Bulgaria și implicațiile asupra consumatorului român

        Stimate domnule ministru,

În contextul diferențelor persistente de preț ale carburanților între România și statele vecine, consider că situația în care un operator economic precum OMV, prin intermediul OMV Petrom, practică prețuri mai reduse în alte piețe, în condițiile în care desfășoară activități integrate de exploatare și rafinare în România, necesită o analiză riguroasă și o clarificare instituțională explicită.

Faptul că un operator care beneficiază de producție internă și capacitate de rafinare pe teritoriul național ajunge să comercializeze carburanți mai scump în România decât în state unde nu are aceleași avantaje operaționale ridică o serie de semne de întrebare privind modul de formare a prețurilor, structura fiscală și eficiența mecanismelor de reglementare și control, drept pentru care, domnule ministru, consider că această situație nu poate fi explicată printr-un singur factor și impune o evaluare cumulată a fiscalității, costurilor logistice, marjelor comerciale și eventualelor diferențe de reglementare între piețe.

Prin urmare, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Care sunt, defalcat, componentele care determină prețul final al carburanților comercializați de OMV în România comparativ cu Bulgaria, incluzând accizele, TVA, costurile de transport și distribuție, precum și marjele comerciale? 
2. Ce analize au fost realizate de Ministerul Energiei și de instituțiile competente privind diferențele de preț practicate de OMV pe cele două piețe? 
3. Există evaluări oficiale privind eventuale practici comerciale ale OMV care pot conduce la dezavantajarea consumatorilor din România în raport cu alte state din regiune? 
4. În ce măsură cadrul fiscal din România contribuie la aceste diferențe și dacă sunt avute în vedere ajustări în acest sens? 
5. Ce măsuri sunt avute în vedere pentru creșterea transparenței în formarea prețurilor carburanților și pentru asigurarea unei reflectări corecte a avantajelor competitive ale producției interne în cazul OMV?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Diferențele de preț ale carburanților practicate de OMV între România și Bulgaria și implicațiile asupra consumatorului român appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Clarificări despre decizia prin care gazele naturale ale României din proiectul Neptun Deep vor fi depozitate în Ucraina și nu în depozite construite în țară

        Stimate domnule prim-ministru,

Proiectul offshore Neptun Deep, dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz, reprezintă cel mai important proiect energetic al României din ultimele decenii și ar urma să aducă pe piață aproximativ 8 miliarde de metri cubi de gaze anual începând cu anul 2027, volum care ar putea transforma România într-un exportator net de gaze în regiune. 

În spațiul public au apărut însă informații potrivit cărora, în baza unor documente de cooperare energetică între România și Ucraina, există posibilitatea ca o parte din gazele extrase din Marea Neagră să fie depozitate în facilități de stocare din Ucraina perspectivă care a generat controverse puternice, în condițiile în care Ucraina deține unele dintre cele mai mari capacități de depozitare subterană a gazelor din Europa, dar și România dispune, la rândul ei de o infrastructură de stocare și, în mod sigur, ar putea dezvolta noi capacități pe propriul teritoriu.

Consider, domnule prim-ministru, că această decizie reprezintă un paradox – gazul extras din Marea Neagră ar fi mai in siguranță dacă e depozitat într-o țară aflată în război cu Rusia decât în România! Iar faptul că România ia în calcul depozitarea gazelor extrase din propriile zăcăminte în facilități situate în afara teritoriului național ridică, de asemenea, întrebări serioase privind strategia energetică a statului român, utilizarea resurselor naționale și capacitatea instituțională de a dezvolta infrastructura necesară pentru gestionarea acestor resurse.

În acest context, vă solicit, domnule prim-ministru, să îmi comunicați:

1. Care sunt motivele pentru care Guvernul României ia în calcul utilizarea facilităților de stocare a gazelor din Ucraina pentru gazele extrase din perimetrul Neptun Deep?
2. Care este capacitatea totală de stocare a gazelor naturale existentă în România și în ce măsură aceasta este insuficientă pentru a prelua producția suplimentară estimată după intrarea în exploatare a zăcămintelor din Marea Neagră?
3. Ce costuri ar implica depozitarea gazelor românești în facilități din Ucraina și cine ar suporta aceste costuri: statul român, companiile concesionare sau consumatorii?
4. De ce statul român nu a inițiat, până în prezent, un program amplu de dezvoltare a unor noi capacități de stocare a gazelor pe teritoriul României, având în vedere perspectiva creșterii semnificative a producției interne?
5. Există acorduri sau memorandumuri similare semnate de România cu alte state privind depozitarea gazelor naturale în afara teritoriului național? Dacă da, care sunt aceste state și ce prevederi concrete conțin aceste acorduri?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare –  Clarificări despre decizia prin care gazele naturale ale României din proiectul Neptun Deep vor fi depozitate în Ucraina și nu în depozite construite în țară appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Clarificări despre reducerea cheltuielilor de personal din sistemul de învățământ în proiectul bugetului de stat pentru anul 2026

           Stimate domnule ministru,

De mai mulți ani, discursul public al statului român insistă asupra ideii că educația trebuie tratată drept o prioritate strategică – au fost adoptate legi noi, au fost formulate angajamente politice repetate privind creșterea investițiilor în educație și s-a afirmat, constant, că statutul social și profesional al profesorilor trebuie consolidat pentru a stabiliza sistemul și pentru a atrage tineri competenți către cariera didactică.

Cu toate acestea, datele apărute în spațiul public, în legătură cu proiectul bugetului de stat pentru anul 2026, ridică serioase semne de întrebare privind coerența politicii guvernamentale în domeniul educației: conform informațiilor publicate recent, alocarea bugetară pentru Ministerul Educației ar urma să reprezinte aproximativ 3,03% din PIB, nivel inferior atât așteptărilor publice, cât și angajamentelor politice repetate privind creșterea finanțării acestui sector. În același timp, proiectul de buget indică o reducere a cheltuielilor de personal cu aproximativ 2 miliarde de lei, ceea ce afectează direct resursa umană a sistemului educațional. 

Atrag din nou atenția, domnule ministru, prin intermediul acestei întrebări parlamentare, asupra prezentei evoluții bugetare care este cu atât mai problematică cu cât sistemul de învățământ se confruntă, deja, cu un puternic deficit de personal în anumite zone, cu o atractivitate scăzută a profesiei didactice pentru absolvenții tineri și cu o presiune constantă asupra calității actului educațional. În plus, România se află încă departe de nivelul de finanțare considerat necesar pentru educație în documentele strategice adoptate de statul român în ultimii ani și este îndeajuns să vă reamintesc că legea care prevede alocarea a 6% din PIB pentru educație este încălcată de peste 20 de ani, fără nicio consecință, așa cum puteți observa din nota de subsol atașată!

În aceste condiții, domnule ministru, întrucât clarificarea problemelor ce privesc reducerea cheltuielilor de personal din sistemul de învățământ în proiectul bugetului de stat pentru anul 2026 este esențială pentru credibilitatea politicilor publice în domeniul educației, precum și pentru menținerea unui minimum de încredere în capacitatea statului român de a trata educația drept o prioritate reală, ci nu doar una declarativă, consider legitim ca Parlamentul României să primească explicațiile necesare privind logica noilor decizii bugetare și a efectelor reale pe care acestea le au asupra sistemului de educație.

Prin urmare, domnule ministru, vă rog să răspundeți, punctual, la următoarele întrebări:

1. Care sunt motivele pentru care proiectul bugetului de stat pentru anul 2026 prevede diminuarea cheltuielilor de personal din sistemul de educație cu aproximativ 2 miliarde de lei?
2. Ce categorii de cheltuieli salariale sunt vizate de această reducere și care este impactul estimat asupra veniturilor cadrelor didactice și ale personalului auxiliar?
3. Există estimări ale ministerului privind numărul de posturi didactice sau nedidactice care ar putea fi afectate direct sau indirect de această reducere bugetară?
4. Cum justifică Ministerul Educației menținerea finanțării sistemului la aproximativ 3% din PIB, în condițiile în care dezbaterea publică și legislația educației au invocat constant necesitatea unei finanțări mult mai consistente?
5. Ce măsuri are în vedere ministerul pentru a evita deteriorarea atractivității profesiei didactice și pentru a preveni accentuarea deficitului de cadre didactice în anii următori?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Clarificări despre reducerea cheltuielilor de personal din sistemul de învățământ în proiectul bugetului de stat pentru anul 2026 appeared first on AUR.

          Domnul Bogdan-Gruia Ivan, ministrul Energiei

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Gestionarea defectuoasă a cadrului legislativ în energia regenerabilă și consecințele financiare ale litigiilor internaționale pierdute de statul român

             Stimați domni miniștri,

Decizia Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor privind Investițiile (ICSID), prin care România pierde definitiv un litigiu cu investitori din sectorul energiei regenerabile și rămâne obligată la plata unor despăgubiri semnificative, ridică o nouă problemă gravă de responsabilitate guvernamentală și de coerență legislativă – este vorba despre un litigiu inițiat încă din 2018, în care investitorii au contestat modificările repetate și imprevizibile ale schemei de sprijin prin certificate verzi, modificări care au afectat direct planurile investiționale și veniturile estimate. Consecința a fost aceea că Tribunalul arbitral a obligat România la plata a 42 de milioane de euro, sumă care, împreună cu penalități și cheltuieli de judecată, a depășit, deja, 50 de milioane de euro suportate din bugetul public. 

Nici acest caz, domnilor miniștri, nu este unul izolat, ci relflexia unei practici legislative incoerente, în care statul, prin coaliția de guvernare, schimbă regulile jocului în timpul derulării investițiilor, fără evaluări serioase de impact și fără o minimă predictibilitate juridică. Mai mult decât atât, faptul că România a încercat, fără succes, anularea deciziei și a epuizat căile de atac indică nu doar o vulnerabilitate juridică, ci și o strategie de apărare cât se poate de discutabilă, deoarece s-a creat un precedent, în sensul că s-a transmis un semnal de instabilitate normativă într-un domeniu strategic.

În acest context, domnilor miniștri, vă solicit să răspundeți următoarelor întrebări:

1. Care sunt actele normative și deciziile administrative care au stat la baza pierderii acestui litigiu și cine își asumă responsabilitatea politică și instituțională pentru modificările succesive ale schemei de sprijin? 
2. Ce cost total a suportat statul român în acest dosar, incluzând despăgubiri, penalități, onorarii juridice și alte cheltuieli conexe, defalcat, pe fiecare categorie de cheltuieli? 
3. Care a fost strategia de apărare adoptată de statul român în cadrul procedurii ICSID și ce evaluare internă există asupra eficienței acesteia? 
4. Câte litigii similare sunt în curs sau pot fi generate în viitor pe baza acelorași modificări legislative din perioada 2014–2018? 
5. Există o analiză oficială privind impactul acestor litigii asupra atractivității României pentru investițiile în energie regenerabilă și, în cazul unui răspuns afirmativ, care sunt concluziile acesteia?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Gestionarea defectuoasă a cadrului legislativ în energia regenerabilă și consecințele financiare ale litigiilor internaționale pierdute de statul român appeared first on AUR.