De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Transparența, costurile și verificarea în programul de burse acordate de statul român cetățenilor din state din afara Uniunii Europene

Stimată doamnă ministru, stimați domni miniștri,

Programul anual prin care statul român, prin Ministerul Afacerilor Externe, școlarizează cetățeni din state din afara Uniunii Europene este, în principiu, un instrument legitim de politică externă și de diplomație educațională. Datele făcute publice recent arată însă o dimensiune care obligă la transparență și rigoare – pentru anul universitar 2026–2027 s-au înregistrat 88.795 de candidaturi din peste 150 de țări pentru cele 245 de locuri, un număr de aproape 19 ori mai mare decât în urmă cu patru ani,

conform ministrului Afacerilor Externe. Având în vedere cele expuse, consider că, atunci când un program finanțat integral din bani publici atrage zeci de mii de dosare, cetățenii au dreptul să știe cum se cheltuiește resursa, după ce reguli se face selecția și cum sunt verificați cei admiși.

Programul funcționează în baza Hotărârii Guvernului nr. 288/19932, adoptată cu mult înainte ca România să adere la Uniunea Europeană și la spațiul Schengen, dar, între timp, cadrul în care se aplică s-a schimbat, iar mecanismul are, astăzi, și o dimensiune care depășește educația – potrivit informațiilor publice, programul nu impune întoarcerea bursierului în țara de origine după absolvire, permite desfășurarea de activități remunerate pe durata studiilor și acordă ulterior o prelungire a șederii pentru căutarea unui loc de muncă sau deschiderea unei afaceri. Deci, stimată doamnă ministru, domnilor miniștri, pe lângă rolul academic, programul reprezintă, așadar, și o cale legală de ședere și de posibilă stabilire, cu acces la spațiul Schengen, motiv pentru care statul ar trebui să poată arăta cât se poate de clar ce se întâmplă cu beneficiarii după absolvire.

Celor menționate până acum li se adaugă și o problemă de verificare ce ține de bunul-simț administrativ, nu de originea vreunui candidat: atunci când dosarele provin din state cu registre publice incomplete sau cu o capacitate administrativă limitată, autentificarea diplomelor, a cazierului și a identității este obiectiv mai dificilă, iar statul român are obligația să demonstreze că dispune de proceduri riguroase de validare și de verificare de securitate. În paralel, costul total al programului nu este prezentat într-un raport public ușor de consultat, nici pe an, nici pe o generație întreagă, deși sprijinul acordat de statul român propriilor studenți a fost, în aceeași perioadă, restrâns. Nu se pune în discuție dreptul României de a folosi bursele ca pârghie de influență, ci obligația de a arăta că banul public

produce un rezultat măsurabil și că un mecanism așezat pe o bază legală din 1993 mai corespunde realităților de azi privind finanțele publice, securitatea și gestionarea migrației.

Având în vedere cele expuse, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este costul total anual al programului — burse lunare, școlarizare, an pregătitor de limba română, cazare, taxe și costuri administrative —, care este costul unei generații pe întreaga durată a studiilor și câți bursieri sunt finanțați simultan, din toate generațiile, la acest moment? Este publicat sau va fi publicat un raport anual cu aceste date?
2. Care este distribuția beneficiarilor actuali pe țări de cetățenie, pe universități, pe domenii și pe cicluri de studiu?
3. Care este metodologia integrală de selecție — grila de punctaj, ponderile criteriilor, modul de departajare și componența comisiilor —, câte persoane au participat la evaluarea celor aproape 88.800 de candidaturi și sunt organizate interviuri individuale pentru candidații la licență și master? În lipsa lor, cum sunt verificate identitatea, motivația și concordanța dintre profilul candidatului și documentele depuse?
4. Cum sunt verificate diplomele, cazierul, identitatea și antecedentele candidaților proveniți din state cu registre publice incomplete sau cu capacitate administrativă limitată, în ce constă validarea interinstituțională, ce instituții participă la verificările de securitate și se fac verificări în baze de date naționale și internaționale privind documentele false, persoanele urmărite și riscurile de securitate?
5. Câte candidaturi au fost respinse din motive de fraudă documentară, probleme de identitate, antecedente penale sau riscuri de securitate și ce procedură se aplică atunci când autoritățile române nu pot confirma în mod independent identitatea sau trecutul unui candidat?
6. Cum sunt monitorizate prezența la cursuri, rezultatele academice și menținerea calității de student, câți bursieri au abandonat studiile, au fost exmatriculați sau au pierdut finanțarea și în câte astfel de cazuri a fost retras dreptul de ședere?
7. Dintre beneficiarii care au absolvit în ultimii zece ani, câți au părăsit România, câți au rămas, câți s-au angajat aici și câți și-au schimbat scopul șederii, iar dintre foștii bursieri, câți au solicitat azil, protecție internațională sau o formă de ședere pe termen lung în România ori în Uniunea Europeană?
8. Ce rezultate economice, academice sau diplomatice măsurabile a produs programul pentru România, există o rețea funcțională a absolvenților și urmăresc autoritățile parcursul acestora după absolvire?
9. A fost programul reevaluat după aderarea la Uniunea Europeană și la Schengen din perspectiva migrației, a securității și a interesului național, a analizat Guvernul dacă o parte dintre aceste fonduri ar aduce un beneficiu social mai mare prin sprijinirea studenților români aflați în dificultate și de ce finanțarea nu este orientată cu prioritate spre domenii strategice și spre state cu care România are interese economice, diplomatice sau de securitate clare, ori condiționată de întoarcerea în țara de origine sau de o activitate utilă României pe o perioadă determinată?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Transparența, costurile și verificarea în programul de burse acordate de statul român cetățenilor din state din afara Uniunii Europene appeared first on AUR.

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, doamnei Diana-Anda Buzoianu, ministru

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Legalitatea defrișării unor arbori sănătoși în Parcul Regele Mihai I (Herăstrău), monument istoric, și protejarea patrimoniului natural pe durata lucrărilor de consolidare a malurilor

Stimată doamnă ministru, stimate domnule ministru,

Parcul Regele Mihai I, cunoscut de bucureșteni drept Herăstrău, este clasat ca monument istoric de importanță națională1 și este cel mai mare parc al Capitalei, o zonă folosită zilnic de zeci de mii de oameni. În contextul lucrărilor de consolidare a malurilor lacului, Primăria Municipiului București a anunțat, în iulie 2026, că din cei 1.600 de arbori aflați în zona

de intervenție, 103 urmează să fie defrișați și 91 toaletați, avizele fiind deja emise de Direcția de Mediu a Primăriei, iar arborii marcați în vederea tăierii. Aceștia reprezintă însă doar prima tranșă dintr-un plan mult mai amplu, care prevede expertizarea a circa 6.000 de arbori din parc, cu posibila lor defrișare sau toaletare ulterioară.

Consider, stimate domnule ministru, doamnă ministru că miza depășește o simplă lucrare de infrastructură, fiind vorba despre salcii, arini și alți arbori maturi, unii aproape centenari, care stabilizează natural malul, oferă umbră într-un oraș tot mai apăsat de caniculă și dau farmecul istoric al locului. O bună parte dintre exemplarele vizate sunt, potrivit sesizărilor cetățenilor și ale organizațiilor de mediu, sănătoase, iar justificarea că ar fi toate aplecate periculos ori degradate este contestată public. Într-un moment în care lacul este oricum secat pentru lucrări, există argumentul tehnic că refacerea malului s-ar putea executa din interiorul cuvei, fără a atinge rădăcinile și trunchiurile arborilor de pe mal — ceea ce ridică întrebarea dacă tăierea este realmente singura soluție sau doar cea mai comodă, pentru că, odată tăiat, un copac de 50 sau 100 de ani nu se înlocuiește cu un puiet, beneficiul se pierde pentru generația actuală și pentru cele următoare, iar pierderea este ireversibilă.

Având în vedere că intervenția are loc într-un spațiu protejat prin lege, unde grija față de patrimoniu — natural și construit deopotrivă — nu este opțională, ci o obligație a statului, domnule ministru, doamnă ministru, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. A fost emis avizul obligatoriu al Ministerului Culturii, prin comisia de specialitate a monumentelor istorice, pentru intervenția asupra vegetației din Parcul Regele Mihai I, în condițiile Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, și, în caz afirmativ, ce prevede acesta cu privire la defrișarea și toaletarea arborilor?
2. Intervenția asupra celor 103 arbori propuși pentru defrișare și 91 pentru toaletare, precum și planul de expertizare a celor circa 6.000 de arbori, sunt acoperite de documentațiile și avizele cerute de statutul de monument istoric al parcului, sau o parte dintre acestea se realizează exclusiv în baza avizului Direcției de Mediu a Primăriei Municipiului București?
3. Poate dispune Garda Națională de Mediu un control la fața locului pentru a verifica starea fitosanitară reală a arborilor marcați, înainte de executarea tăierilor, având în vedere semnalările potrivit cărora multe dintre exemplare ar fi sănătoase și viguroase?
4. A fost analizată, la momentul avizării, soluția tehnică alternativă de refacere a malului din interiorul cuvei lacului secat, fără afectarea rădăcinilor și a trunchiurilor arborilor de pe mal, și din ce motive a fost, eventual, respinsă?
5. Ce mecanism de transparență și de consultare reală a cetățenilor și a organizațiilor de mediu este prevăzut pentru evaluarea celor circa 6.000 de arbori, astfel încât marcarea și decizia asupra fiecărui exemplar să fie clare și verificabile public, nu reduse la însemne pe care oamenii nu le pot înțelege?
6. Ce garanții oferă cele două ministere că lucrările de modernizare, necesare în sine, nu vor transforma o zonă verde matură într-un spațiu arid, și că proiectul tehnic va fi regândit, acolo unde este posibil, pentru păstrarea arborilor sănătoși, în acord cu normele europene și naționale de protecție a mediului și de conservare a monumentelor istorice?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Legalitatea defrișării unor arbori sănătoși în Parcul Regele Mihai I (Herăstrău), monument istoric, și protejarea patrimoniului natural pe durata lucrărilor de consolidare a malurilor appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Contractele atribuite direct de școlile din București către firme și asociații legate de inspectorul școlar general al Municipiului București și acreditarea programelor de formare pentru prima de carieră didactică

Stimați domni miniștri,

O analiză a datelor din Sistemul Electronic de Achiziții Publice, publicată la sfârșitul anului 2025, arată că, în perioada 2022–2025, zeci de școli și grădinițe din București au atribuit prin achiziție directă contracte însumând peste 11,3 milioane de lei — aproximativ 2,7 milioane de euro — către un grup restrâns de firme și asociații în care actualul inspector școlar general al Municipiului București, Florian Lixandru, a fost implicat direct ori care sunt deținute de foști asociați și colaboratori ai acestuia. Este vorba, potrivit acelorași date, despre Fix Consulting SRL, Alfaserv Pro SRL, Creart

Music Production SRL, GD Serv & Events SRL, Asociația pentru Respectarea Tradițiilor, Inițiativă și Sprijinirea Tinerilor și Asociația pentru Dezvoltare Durabilă în Educație, ultimele două figurând în declarațiile sale de avere. Contractele au vizat excursii, ateliere, activități din „Școala altfel” și

„Săptămâna verde”, servicii contabile sau activități de formare. Persoana vizată a respins public existența unui conflict de interese, arătând că declarațiile sale de avere și de interese nu indică relații contractuale care să interfereze cu funcțiile deținute și că nu a existat vreo implicare în transmiterea de oferte către unități de învățământ.

Achiziția directă este o procedură legală, iar simpla ei folosire nu constituie o abatere, însă, stimate domnule ministru, ceea ce impune verificare este altceva, anume concentrarea unui volum însemnat de contracte către un număr mic de entități aflate în legătură profesională sau personală cu persoana care conduce chiar instituția ce coordonează, avizează și inspectează unitățile contractante. Datele publice arată că veniturile mai multor astfel de entități au crescut substanțial după numirea acesteia în funcții de decizie la nivel central, iar o parte dintre școlile care au contractat constant cu firmele analizate nu apar în graficele de inspecție generală ale inspectoratului pentru anii școlari 2022–2025. Conform datelor din SEAP invocate public, contractele au continuat și în anul 2026 — Alfaserv Pro cu circa 250.000 de euro, Asociația pentru Respectarea Tradițiilor, Inițiativă și Sprijinirea Tinerilor cu circa 125.000 de euro —, la care s-ar adăuga o firmă nou-apărută, Future Training S.R.L., cu circa 17.500 de euro.

Există, de asemenea, domnule ministru și o a doua dimensiune, care privește direct buzunarul profesorilor – prin procedura primei de carieră didactică pentru anul 2026, cadrele didactice sunt obligate să cheltuiască minimum 975 de lei pe cursuri de formare, dintr-o listă de programe acreditate de Minister. În această listă figurează și programe ale Asociației pentru Dezvoltare Durabilă în Educație, entitate care apare, la rândul ei, în declarația de avere a inspectorului școlar general și a cărei conducere include o fostă directoare de cabinet a acestuia din perioada mandatului de secretar de stat. Statul creează, astfel, o cerere obligatorie, finanțată din bani publici, iar acreditarea decide cine poate încasa acești bani. Interesul public cere ca ambele mecanisme — atribuirea contractelor și acreditarea programelor — să fie limpezi și verificabile, iar încrederea în ele nu se restabilește prin declarații, ci prin control administrativ și prin publicarea datelor.

Având în vedere cele expuse, domnule ministru, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. A dispus Ministerul, prin Corpul de control, o verificare a contractelor atribuite prin achiziție directă de unitățile de învățământ din București către entitățile menționate, în perioada 2022–2026, iar dacă nu, intenționați declanșarea unui astfel de control?
2. Care este valoarea totală a contractelor atribuite acestor entități de unitățile din subordinea Inspectoratului Școlar al Municipiului București în anul 2026, defalcat pe fiecare entitate și pe fiecare unitate de învățământ contractantă, și confirmați datele invocate public privind Alfaserv Pro, Asociația pentru Respectarea Tradițiilor, Inițiativă și Sprijinirea Tinerilor și Future Training S.R.L.?
3. A fost analizată, la momentul numirii în funcția de inspector școlar general, situația entităților care figurează în declarațiile de avere ale persoanei numite și care derulează contracte cu unitățile aflate în coordonarea inspectoratului, și ce concluzie a rezultat?
4. A sesizat Ministerul Agenția Națională de Integritate cu privire la această situație, în vederea verificării respectării regimului juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților instituit prin Legea nr. 176/2010, iar dacă nu, pentru ce motiv?
5. Ce explicație are Ministerul pentru faptul că unele dintre unitățile care au derulat constant contracte cu aceste entități — între care Școala Gimnazială Nr. 178, Școala Gimnazială Nr. 181, Școala Gimnazială Nr. 45 „Titu Maiorescu” și Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” — nu apar în graficele de inspecție generală ale inspectoratului pentru anii școlari 2022–2025?
6. Care este procedura de acreditare a programelor de formare eligibile pentru prima de carieră didactică, cine face parte din comisiile de evaluare, ce criterii se aplică și cum se previne situația în care persoane cu funcții de decizie în sistem au legături cu furnizorii acreditați?
7. Câți profesori au achiziționat, în anul 2026, programe de formare de la Asociația pentru Dezvoltare Durabilă în Educație și de la ceilalți furnizori aflați în legătură cu entitățile menționate, și ce sume au fost decontate din prima de carieră didactică pentru aceste programe?
8. Ce măsuri are în vedere Ministerul pentru a limita concentrarea achizițiilor directe ale școlilor către un număr redus de furnizori și pentru a introduce obligația declarării legăturilor dintre ofertanți și persoanele cu funcții de conducere din inspectorate, astfel încât asemenea situații să nu se mai poată repeta?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Contractele atribuite direct de școlile din București către firme și asociații legate de inspectorul școlar general al Municipiului București și acreditarea programelor de formare pentru prima de carieră didactică appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Colmatarea brațului Ostrov, vulnerabilitatea traversării cu bacul spre Călărași și stadiul proiectului podului Călărași–Silistra

Stimate domnule ministru, stimată doamnă ministru,

Am fost sesizat cu privire la situația din zona Ostrov, județul Constanța, unde nivelul scăzut al Dunării și colmatarea puternică a brațului Ostrov au ajuns, în august 2026, într-un stadiu care pune sub semnul întrebării funcționarea traversării cu bacul. Potrivit sesizării, însoțite de fotografii din teren, în anumite porțiuni au rămas doar canale înguste de apă, în timp ce suprafețe întinse de mâl și aluviuni au ieșit la suprafață.

Pentru locuitorii din Ostrov și din localitățile învecinate, bacul nu este o facilitate turistică, ci singura legătură rutieră directă cu Călărașiul, iar când acesta nu mai poate circula, oamenii sunt nevoiți să folosească rute ocolitoare foarte lungi, prin Cernavodă sau prin Bulgaria, cu timp pierdut și costuri suplimentare și, în plus, în situații medicale urgente, un drum ocolitor de zeci sau sute de kilometri poate face diferența între un transport la spital ajuns la timp și unul întârziat. O comunitate întreagă depinde, astfel, de un nivel al apei asupra căruia nimeni nu are control.

Problema de fond este că soluția actuală, un bac dependent de condițiile hidrologice, nu mai oferă siguranța necesară într-o perioadă în care secetele și debitele scăzute devin tot mai frecvente. Legătura permanentă peste Dunăre între Călărași și Silistra este discutată de mulți ani, figurează în documente oficiale, iar partea bulgară și-a exprimat în repetate rânduri susținerea. Cu toate acestea, în 2026 nu există un proiect asumat, cu studii actualizate, sursă de finanțare identificată și calendar realist.

Având în vedere cele expuse, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este situația actuală a brațului Ostrov, ce măsurători recente există privind adâncimile și evoluția colmatării în ultimii cinci ani și când a fost efectuată ultima verificare batimetrică pe acest sector?
2. Au fost executate lucrări de dragaj pe brațul Ostrov în ultimii cinci ani, cu ce sume și de către ce executanți, și sunt prevăzute asemenea lucrări în programul de întreținere pentru perioada următoare?
3. Ce soluție au autoritățile pentru menținerea traversării cu bacul în perioadele cu niveluri foarte scăzute ale Dunării și există un plan de alternativă pentru transportul persoanelor, în special pentru cazurile medicale urgente, atunci când bacul nu poate circula?

• Care este, în prezent, stadiul proiectului podului Călărași–Silistra — există studiu de prefezabilitate sau de fezabilitate actualizat, cine este titularul investiției și în ce documente de planificare a infrastructurii figurează acest obiectiv?
• Există discuții oficiale în curs cu partea bulgară privind realizarea acestei legături, la ce nivel se poartă și când a avut loc ultima rundă de consultări interguvernamentale pe acest subiect?
• A fost analizată finanțarea proiectului din fonduri europene, inclusiv prin Mecanismul pentru Interconectarea Europei sau prin programele de cooperare transfrontalieră România–Bulgaria, și ce demersuri au fost făcute în acest sens?
• Intenționează Guvernul să includă legătura permanentă peste Dunăre între Călărași și Silistra în prioritățile de infrastructură pentru perioada următoare și, în caz afirmativ, care este orizontul de timp avut în vedere?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Colmatarea brațului Ostrov, vulnerabilitatea traversării cu bacul spre Călărași și stadiul proiectului podului Călărași–Silistra appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Transparența contractării prin programul SAFE — criterii de atribuire, grad de localizare industrială și mecanisme de control

Domnule ministru,

Programul SAFE, instrumentul european menit să accelereze înzestrarea și să consolideze baza industrială de apărare a statelor membre1, reprezintă, pentru România, un angajament financiar de amploare și o oportunitate strategică ce nu trebuie risipită și, tocmai pentru că este vorba despre fonduri publice considerabile și despre securitatea

națională, modul în care sunt selectate proiectele, atribuite contractele și negociate compensațiile industriale trebuie să reziste celor mai exigente standarde de transparență și control.

În spațiul public au apărut, în ultimele săptămâni, mai multe situații care ridică întrebări privind guvernanța programului – Guvernul a anunțat, la 2 iunie 2026, includerea în lista SAFE a unui acord-cadru de până la 196 de milioane de euro încheiat cu Digi România S.A. — fostă RCS&RDS, parte din același grup cu Digi24 și Digi FM — pentru dezvoltarea unei platforme de tip LLM destinate securității cibernetice. Contractul a fost semnat la nivelul SRI, iar selecția furnizorilor se realizează, potrivit SRI, într-un grup de lucru interinstituțional coordonat de Cancelaria Prim-Ministrului, conform OUG 62/20252. Prim-ministrul de la acel moment a declarat public că încheierea contractului „nu are nicio legătură cu Guvernul” și că a aflat din presă cine l-a semnat — o afirmație care, departe de a clarifica, adâncește incertitudinea privind lanțul de decizie și responsabilitate.

În paralel, capacitatea instituțională a Ministerului Apărării de a gestiona acest val de contractări a fost afectată de o criză la vârful conducerii militare: șeful Statului Major al Apărării și locțiitorul său au fost vizați de o anchetă DNA și și-au anunțat retragerea. Deși dosarul respectiv nu privește programul SAFE, momentul acestei instabilități — în plină perioadă de decizii critice de înzestrare — ridică, iarăsi, o serie de întrebări privind continuitatea și coerența procesului.

La acestea se adaugă semnale privind calitatea și siguranța unor echipamente achiziționate. O investigație Reuters a relevat că o militară din Forțele Navale Române a suferit amputarea a două degete într-un incident produs la 12 mai 2026, în timpul unui exercițiu cu drona V-BAT a companiei Shield AI3, în condițiile în care România a contractat astfel de drone în

valoare de circa 30 de milioane de dolari. Aceeași investigație documentează un istoric de peste 50 de prăbușiri ale aparatului în 18 luni și alegații privind ascunderea unor deficiențe tehnice.

Având în vedere că, indiferent de natura fiecărui caz în parte, suma acestor situații impune o clarificare instituțională fermă: Parlamentul și cetățenii au dreptul să știe dacă fondurile alocate prin SAFE sunt cheltuite eficient, transparent și în interesul consolidării reale a capacității de apărare și a industriei naționale, domnule ministru, vă solicit să răspundeți, punctual, următoarelor întrebări:

1. Care este lista completă a proiectelor și contractelor derulate sau coordonate de Ministerul Apărării Naționale în cadrul programului SAFE, cu indicarea valorii, a furnizorului, a procedurii de atribuire (competitivă sau directă) și a justificării alegerii fiecărei proceduri?
2. Pentru fiecare contract major, care este gradul de localizare industrială în România — procentul de producție, asamblare și transfer de tehnologie efectiv realizate pe teritoriul național — și ce obligații de offset au fost asumate de furnizori?
3. Cum se asigură ministerul, în cadrul grupului de lucru interinstituțional reglementat prin OUG 62/2025, că procedurile de selecție respectă principiile concurenței și ale celui mai bun raport calitate-preț, în special în cazul atribuirilor către operatori unici?
4. Ce mecanisme de control intern și de verificare a integrității au fost aplicate procesului de contractare prin SAFE, și au fost sesizate organe de control sau de urmărire penală cu privire la vreuna dintre aceste proceduri?
5. Care este situația contractului pentru dronele V-BAT, în lumina incidentului din 12 mai 2026 și a alegațiilor privind siguranța

aparatului? Intenționează ministerul să suspende, să reevalueze sau să condiționeze derularea acestuia până la finalizarea anchetei?

• Ce garanții poate oferi ministerul că programele esențiale rămase necontractate sau întârziate — între care capabilitățile de contracarare a dronelor, semnalate ca lacună după incidentele de la Galați și Constanța — vor fi finalizate într-un orizont de timp adecvat amenințărilor actuale?
• În ce măsură instabilitatea de la nivelul conducerii militare afectează derularea, monitorizarea și controlul contractelor în curs din cadrul SAFE?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Transparența contractării prin programul SAFE — criterii de atribuire, grad de localizare industrială și mecanisme de control appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Statul care și-a abandonat cetățenii – în timp ce România cheltuie miliarde pe apărare, MAI nu poate pune în funcțiune nici buncărele moștenite din comunism. Cine răspunde?

Domnule ministru,

Într-un moment în care războiul se desfășoară la granițele României, în care drone rusești cad pe teritoriul nostru și în care populația este chemată să fie pregătită pentru situații de urgență, propriul raport al Ministerului pe care îl conduceți ne arată o realitate brutală: România nu are unde să-și adăpostească cetățenii.

Din totalul de 5.770 de adăposturi de protecție civilă înregistrate oficial de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, doar 10% sunt complet funcționale, 3.021 sunt parțial funcționale și necesită investiții și reparații, iar 2.176 sunt complet nefuncționale. Și mai șocant: 73% din adăposturi, respectiv 3.711, sunt construite înainte de anul 1990, adică sunt infrastructură din epoca comunistă, lăsată să putrezească timp de 35 de ani sub administrarea unui stat care a preferat să uite de securitatea propriilor cetățeni.

Cifrele reale sunt și mai dramatice decât cele oficiale, spre exemplu, un raport al Curții de Conturi arată că adăposturile special construite pot găzdui cel mult 611.922 de persoane — adică 3,21% din populația României. Chiar dacă am adăuga stațiile de metrou, parcările subterane și galeriile tehnice, capacitatea totală nu ar depăși 989.000 de persoane, adică puțin peste 5% din populația țării, cu alte cuvinte, domnule ministru, în cazul unui atac, 95% dintre români nu ar avea unde să se adăpostească.

Aceasta nu este o problemă moștenită pe care nimeni nu a observat-o, multe dintre adăposturile care figurează în evidențe sunt, în realitate, subsoluri neamenajate, catalogate drept adăposturi doar pentru că așa apar în acte. Numeroase spații nu dispun de dotările minime necesare — sisteme de ventilație funcționale, apă potabilă, toalete sau mobilier adecvat, în timp ce unele au fost transformate în simple spații de depozitare, iar altele sunt complet degradate.

Doar din cele prezentate, succint, până acum, domnule ministru-interimar, ne putem da seama că este vorba despre o neglijență criminală față de siguranța națională, tolerată și perpetuată de fiecare guvern care a trecut prin fruntea acestui minister. Dumneavoastră, domnule Predoiu, conduceți MAI de suficient timp încât să nu mai puteți invoca moștenirea altora – sub mandatul dumneavoastră, România a continuat să fie un stat care trimite cetățenii la război fără să le asigure nici măcar cel mai elementar drept, acela de a se putea adăposti!

Același minister, pe care îl conduceți, care nu a reușit să semneze un contract de 816 milioane de euro pentru înzestrarea forțelor de ordine și apărare nu a reușit nici să revitalizeze buncărele în care ar trebui să supraviețuiască românii în cazul unui atac.

În acest context, vă adresez următoarele întrebări:

1. Care este planul și calendarul asumat de Ministerul Afacerilor Interne pentru reabilitarea adăposturilor civile nefuncționale, cu termene clare, bugete alocate și responsabili nominalizați — sau un asemenea plan pur și simplu nu există?
2. De ce, în condițiile în care Curtea de Conturi a semnalat această situație catastrofală încă din 2025, nu a fost inițiat niciun program de urgență național pentru reabilitarea infrastructurii de adăpostire, în special în marile orașe și în județele de frontieră?
3. Cum explicați faptul că în marile centre urbane precum București, Ilfov și Cluj procesele de inventariere și verificare a adăposturilor nu au fost nici măcar finalizate, deși acestea concentrează cea mai mare parte a populației și sunt ținte prioritare în orice scenariu de atac?
4. Ce răspuns oferiți celor 17 milioane de români care nu au loc în niciun adăpost funcțional și care, în cazul unui atac aerian sau al unei situații de urgență majoră, sunt lăsați practic descoperiți de statul român?

Intenționați să solicitați alocări bugetare de urgență pentru acest domeniu și, dacă da, în ce cuantum și cu ce calendar de implementare?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Statul care și-a abandonat cetățenii – în timp ce România cheltuie miliarde pe apărare, MAI nu poate pune în funcțiune nici buncărele moștenite din comunism. Cine răspunde? appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Stadiul programului de modernizare a aeronavelor IAR-99 Șoim și consecințele asupra pregătirii piloților de F-16

Domnule ministru,

În august 2020, Ministerul Apărării Naționale a încheiat cu Avioane Craiova S.A. un contract în valoare de 275 milioane lei fără TVA (circa 55 milioane euro) pentru revitalizarea și modernizarea a 10 aeronave IAR-99 Standard la configurația IAR-99 SM, cu termen de livrare integrală de 48 de luni — respectiv august 20241.

La data formulării prezentei întrebări parlamentare, la aproape doi ani de la termenul contractual și la cinci ani de la semnare, niciuna dintre cele

10 aeronave nu a fost recepționată de Forțele Aeriene Române. MApN a executat în februarie 2026 scrisoarea de garanție aferentă avansului (circa 8 milioane euro), Avioane Craiova a contestat în instanță execuția, iar compania a ajuns în pragul incapacității de plată. Între timp, deși mai multe aeronave ar fi finalizat testele de zbor, recepția lor a fost refuzată din cauza neîndeplinirii cerințelor contractuale, inclusiv lipsa unui echipament obligatoriu de protecție electronică necomandat ani de zile de fosta conducere a societății.

Având în vedere că acest program nu este un simplu proiect industrial și că aeronavele IAR-99 SM constituie platforma de antrenament avansat prin care piloții români realizează tranziția către avioanele multirol F-16, în condițiile în care capacitatea Centrului de Pregătire de la Baza 86 Aeriană Borcea este, potrivit declarațiilor publice ale conducerii MApN, la limita supraîncărcării, precum și faptul că acest blocaj afectează direct generarea de capacitate de luptă, într-un context regional de securitate marcat de războiul de la granița estică a NATO, domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. La data prezentei, câte dintre cele 10 aeronave IAR-99 SM au fost efectiv recepționate de Forțele Aeriene Române și care este calendarul ferm, asumat de minister, pentru livrarea integrală a lotului?
2. Care este valoarea totală a sumelor plătite de MApN către Avioane Craiova S.A. în baza contractului din 2020 și care este, la zi, situația penalităților contractuale aplicate sau executate?
3. În ce stadiu se află litigiul declanșat de Avioane Craiova împotriva ministerului ca urmare a executării scrisorii de garanție și ce expunere financiară are statul în acest dosar?

• Ce soluție tehnică a fost adoptată pentru integrarea echipamentului de protecție electronică lipsă și aceasta condiționează recepția aeronavelor sau livrarea se poate realiza cu integrare ulterioară?
• Dispune ministerul de o evaluare a impactului operațional pe care întârzierea acestui program îl produce asupra fluxului de pregătire a piloților de F-16 și ce măsuri alternative de instruire au fost luate pentru perioada în care lotul IAR-99 SM nu este disponibil?
• Având în vedere includerea Avioane Craiova S.A. pe lista companiilor de stat vizate de procesul de reformă, ce garanții există că finalizarea contractului de modernizare nu va fi afectată de eventuala restructurare a societății?
• A dispus ministerul, în coordonare cu celelalte instituții implicate, un audit independent al modului de derulare a contractului, astfel încât responsabilitățile pentru întârzierile de peste cinci ani să fie clar stabilite, dincolo de transferul reciproc de vină între conducerile succesive?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Stadiul programului de modernizare a aeronavelor IAR-99 Șoim și consecințele asupra pregătirii piloților de F-16 appeared first on AUR.

Ministerul Apărării Naționale, domnului ministru Radu-Dinel Miruță De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: „Spor de dronă” de 426 de milioane de euro anual — risipă pe bani publici, ascunsă sub „secret de stat”

Domnilor miniștri,

În condițiile în care cetățenilor li se cer reduceri de cheltuieli și

„sacrificii” bugetare, o investigație de presă recentă arată că statul român plătește anual sute de milioane de euro pentru un spor salarial acordat pe criterii netransparente, ajuns inclusiv la funcționari și personal de conducere fără legătură cu scopul declarat al acestuia – este vorba despre așa-numitul „spor de dronă Bayraktar”, instituit în timpul guvernării PSD–PNL conduse de Marcel Ciolacu, cu sprijinul PNL condus de Nicolae Ciucă, prin Ordonanța de Urgență nr. 26 din 21 martie 20241, adoptată într-un an

cu patru rânduri de alegeri. Inițial, sporul de până la 30% din salariul de bază urma să fie acordat doar militarilor din unitățile care operează sistemele de drone turcești Bayraktar. În realitate, el a ajuns să fie acordat unor șefi civili și generali din MAI și MApN, personal fără legătură directă cu realizarea și menținerea capacității operaționale2.

Impactul bugetar este considerabil – conform Notei de Fundamentare a ordonanței, pentru anii 2025 și 2026 erau prevăzuți câte 2,129 miliarde lei anual, echivalentul a aproximativ 426 de milioane de euro pe an, sumă care, conform aceleiași surse, nu include creșterile de solde și nici indexarea cu inflația.

Modul de acordare al acestui spor ridică serioase probleme de transparență: structurile beneficiare se stabilesc prin hotărâre a CSAT, iar categoriile de personal și cuantumul concret al sporului se decid prin ordin al conducătorului fiecărei instituții, astfel că, în acest cadru s-a ajuns la situații greu de justificat – o parte dintre directorii de direcții din MAI primesc sporul în cuantum de 21% din salariul de bază, la fel ca șefii Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane, instituție care nu are în dotare drone sau tehnică militară.

În plus, domnilor miniștri, solicitările de informații formulate de presă au fost respinse: Ministerul Afacerilor Interne a refuzat să comunice numărul de angajați și de directori care primesc sporul, precum și valoarea totală plătită, invocând că informațiile sunt clasificate secret de stat și secret de serviciu, iar, la rândul său, Ministerul Apărării Naționale a susținut că aceste informații nu pot fi identificate, întrucât evidența este gestionată la nivelul ordonatorilor terțiari de credite, iar centralizarea ar necesita timp și personal suplimentar — deși MApN este ordonator principal de credite și redistribuie el însuși fondurile către structurile din subordine.

Având  în   vedere  cele  expuse,  domnilor   miniștri,   vă  solicit   să răspundeți următoarelor întrebări:

1. Care este numărul total de angajați din MAI, respectiv din MApN și din structurile subordonate, care beneficiază de „sporul de dronă Bayraktar”, și care este valoarea totală plătită cu acest titlu în anii 2024, 2025 și 2026?
2. Pe ce temei legal poate fi clasificat drept „secret de stat” numărul de beneficiari și suma totală a unui spor plătit din fonduri publice, și cum se conciliază această clasificare cu obligația de transparență privind cheltuirea banului public?
3. Câți dintre beneficiari sunt funcționari civili, directori sau personal de conducere care nu operează drone și nu au legătură directă cu echipamentele pentru care sporul a fost instituit?
4. Este adevărat că primesc acest spor inclusiv conducerea și personalul Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane sau ale altor instituții care nu dețin drone ori tehnică militară? Dacă da, care este justificarea?
5. Care sunt hotărârile CSAT și ordinele de ministru prin care s-au stabilit categoriile de personal și cuantumul sporului, și care este temeiul pentru clasificarea acestor criterii, în condițiile în care vizează cheltuieli de sute de milioane de euro anual?
6. Cum explică Ministerul Apărării Naționale, în calitate de ordonator principal de credite, imposibilitatea invocată de a centraliza sumele plătite din propriul buget către ordonatorii din subordine?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – „Spor de dronă” de 426 de milioane de euro anual — risipă pe bani publici, ascunsă sub „secret de stat” appeared first on AUR.

În   atenția  Autorității   Naționale  Sanitare   Veterinare  și  pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA)

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Clarificări despre interdicția totală la exportul de ovine și caprine și absența unei soluții de regionalizare

Stimate domnule ministru-interimar,

În urma notificării transmise Comisiei Europene la 8 iunie 2026 privind un focar de pestă a micilor rumegătoare într-o exploatație din județul Mureș, autoritățile europene au impus o interdicție de circulație a ovinelor și caprinelor către celelalte state membre, prevăzută inițial până la 31 iulie 2026. Prin decizia de punere în aplicare din 18 iunie 2026, Comisia a menținut interdicția intracomunitară și a extins-o și asupra exporturilor către țări terțe, aplicând-o pe întreg teritoriul național până la 31 decembrie 2026, deși focarul este unic, localizat și declarat sub control1.

Consider, domnule ministru, că disproporția măsurii are consecințe economice și sociale majore – România a exportat către state terțe ovine de

circa 210 milioane de euro numai în primele zece luni ale anului 2025, cu o creștere estimată de aproximativ 40 la sută pentru 2026, an în care s-au exportat deja peste un milion de capete. Cu un efectiv de peste zece milioane de capete, al doilea din Uniunea Europeană, și un consum intern de aproximativ un milion de capete pe an, sectorul este structural dependent de piețele externe, iar o interdicție națională, extinsă până la finalul anului, afectează, direct, peste 100.000 de familii care trăiesc din creșterea oilor, inclusiv exploatații aflate la sute de kilometri de focar, fără nicio legătură cu acesta.

În urma discuțiilor pe care le-am avut cu sectorul și organizațiile de profil, susțin regionalizarea restricțiilor, reluarea rapidă a exporturilor pentru fermele din afara zonelor de protecție și supraveghere, despăgubiri și un dialog ferm cu Comisia.

Având în vedere că una dintre justificările invocate la Bruxelles pentru menținerea măsurilor naționale este lipsa certitudinii privind trasabilitatea animalelor, ceea ce mută responsabilitatea pe terenul autorităților române, care trebuie să demonstreze că mișcările de animale sunt înregistrate și că efectivele din zonele afectate nu au ajuns în alte județe, domnule ministru, vă rog să îmi răspundeți următoarelor întrebări:

1. Ce demersuri formale a întreprins ministerul, anterior și ulterior deciziei din 18 iunie 2026, pentru a obține regionalizarea restricțiilor, și ce dosar tehnic, cu rapoarte epidemiologice, rezultate de laborator și dovezi de trasabilitate, a fost transmis Comisiei Europene în acest scop?
2. A formulat statul român o contestație sau o cerere de reexaminare împotriva deciziei de punere în aplicare prin care interdicția a fost extinsă la nivel național și la țări terțe? În caz afirmativ, care este stadiul; în caz contrar, care este motivul pentru care această cale nu a fost urmată?
3. Care este stadiul real al sistemului de identificare și înregistrare a ovinelor și caprinelor, având în vedere că lipsa certitudinii privind trasabilitatea a fost invocată de Comisie drept argument pentru menținerea restricțiilor pe întreg teritoriul?
4. Ce schemă de sprijin financiar și de despăgubire este pregătită pentru fermierii afectați, atât pentru animalele sacrificate în zonele de focar, cât și pentru pierderea contractelor de export de către exploatații neafectate? Vă rog să precizați temeiul legal, sursa de finanțare, plafoanele și calendarul de plată.

• Ce măsuri ia ministerul pentru a permite, ca soluție alternativă, exportul de carne procesată și produse provenite de la ovine și caprine acolo unde exportul de animale vii rămâne blocat, și câte unități de procesare sunt în prezent autorizate pentru piețele țintă?
• Care este poziția ministerului și a ANSVSA privind vaccinarea efectivelor, în condițiile în care vaccinul nu este autorizat în România, nu este acceptat de Comisia Europeană, iar vaccinarea atrage o interdicție de export de doi ani? Există un demers la nivel european pentru recunoașterea unei strategii de vaccinare compatibile cu menținerea accesului la piață?
• Care este situația în județul Alba, unde crescători însoțiți de primari s-au adresat instituției prefectului: câte exploatații și ce efective sunt afectate de blocajul exporturilor, deși județul se află în afara zonei de restricție din jurul focarului, și ce sprijin direct le este destinat?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Clarificări despre interdicția totală la exportul de ovine și caprine și absența unei soluții de regionalizare appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Discrepanța dintre evidențele Ministerului Afacerilor Externe și cele ale Ministerului Afacerilor Interne privind numărulcetățenilor români decedați pe teritoriul Ucrainei

Stimată doamnă ministru,

Statul român furnizează, prin instituții diferite, cifre care nu se potrivesc cu privire la unul dintre cele mai grave subiecte posibile, anume numărul cetățenilor români care și-au pierdut viața pe teritoriul Ucrainei de la declanșarea invaziei ruse.
Printr-un răspuns oficial al Departamentului Consular, emis în luna mai 2026 ca urmare a unei solicitări formulate în temeiul Legii nr. 544/2001, Ministerul Afacerilor Externe a comunicat că statul român a acordat asistență consulară pentru repatrierea a trei cetățeni români decedați și pentru sprijinirea a doi cetățeni români răniți, toți având legătură cu participarea la ostilități pe teritoriul Ucrainei.
În paralel, din evidențele Ministerului Afacerilor Interne, prin structurile de evidență a persoanelor, rezultă că în registrele de stare civilă din România au fost transcrise zece certificate de deces emise de autoritățile ucrainene, în perioada februarie 2022 – mai 2026.
Diferența dintre cele două cifre, stimată doamnă ministru, nu este doar o simplă inadvertență statistică, ci demonstrează clar că evidența Ministerului Afacerilor Externe surprinde exclusiv cazurile care au trecut prin mecanismul consular — repatrieri sau sprijin solicitate de familii — în timp ce realitatea, reflectată în actele de stare civilă, este mai amplă, în sensul că familiile care și-au adus rudele decedate pe cont propriu nu apar în evidența consulară, ceea ce ridică întrebarea legitimă dacă statul român cunoaște, de fapt, dimensiunea reală a acestui fenomen.
Față de cele de mai sus, vă solicit să răspundeți următoarelor întrebări:

1. Cum explică Ministerul Afacerilor Externe diferența dintre cifra de trei cetățeni români decedați, comunicată oficial pe baza evidenței consulare, și cele zece certificate de deces din Ucraina transcrise în registrele de stare civilă din România în perioada februarie 2022 – mai 2026?
2. Dispune ministerul de un mecanism de corelare a datelor cu Ministerul Afacerilor Interne și cu Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor, astfel încât evidența cetățenilor români decedați în zone de conflict să reflecte totalitatea cazurilor, nu doar pe cele gestionate consular?
3. Care este, la data prezentei, numărul total al cetățenilor români despre care ministerul are cunoștință că au decedat pe teritoriul Ucrainei de la 24 februarie 2022, indiferent de sursa informației — canal consular, autorități ucrainene, structuri militare sau familii?
4. A solicitat sau intenționează ministerul să solicite autorităților ucrainene date oficiale privind cetățenii români înregistrați ca decedați ori dispăruți pe teritoriul Ucrainei în perioada de referință?
5. Pentru ce motiv răspunsurile publice anterioare ale ministerului au fost în sensul că această informație nu este cunoscută sau nu este deținută, în condițiile în care evidența consulară a celor trei decese exista la momentul fiecărei repatrieri?
6. Ce sprijin — consular, juridic și de informare — pune ministerul la dispoziția familiilor cetățenilor români decedați sau dispăruți în Ucraina și cum sunt acestea informate cu privire la drepturile de care beneficiază?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Discrepanța dintre evidențele Ministerului Afacerilor Externe și cele ale Ministerului Afacerilor Interne privind numărul cetățenilor români decedați pe teritoriul Ucrainei appeared first on AUR.