Problema nu a apărut însă astăzi. Ea își are originea în Legea învățământului preuniversitar adoptată în 2023, atunci când a fost introdusă o excepție de la regula generală a admiterii în învățământul liceal, permițând liceelor cu cerere mare să organizeze propriul concurs de admitere pentru o parte dintre locuri.

În 2027 vom vedea pentru prima dată efectele concrete ale acestei excepții. Tocmai de aceea, întrebarea de la care Ministerul Educației ar fi trebuit să pornească este una foarte simplă: de ce să stricăm ceva ce funcționa?

Evaluarea Națională, cu toate problemele care pot și trebuie corectate, oferă elevilor un cadru național de admitere, bazat pe reguli comune. Dacă statul a decis totuși să introducă o excepție pentru anumite licee, atunci această schimbare trebuia însoțită de garanții extrem de clare și uniforme privind transparența, integritatea și egalitatea de șanse.

Din păcate, proiectul pus în consultare publică de Ministerul Educației ridică serioase semne de întrebare.
În forma actuală, liceele vor putea organiza concurs propriu pentru până la jumătate dintre locuri, iar aceeași unitate de învățământ ajunge să controleze aproape întregul proces: organizarea concursului, stabilirea ponderii acestuia în media de admitere, supravegherea, corectarea, calcularea rezultatelor și soluționarea contestațiilor. Aici apar vulnerabilitățile grave.

În primul rând, există problema conflictelor de interese în comisiile de admitere. Potrivit art. 22, președintele comisiei este directorul sau directorul adjunct al unității care organizează admiterea și are inclusiv atribuții privind corectarea eventualelor erori de calcul al mediilor. În comisia de bază nu există un membru independent, iar metodologia nu stabilește criterii generale suficient de clare de incompatibilitate, inclusiv pentru situațiile în care membri ai comisiei sunt rude sau afini ai candidaților.

În al doilea rând, avem o descentralizare fără suficiente limite naționale. Art. 43 permite fiecărei unități de învățământ să stabilească ponderea probelor de concurs în media de admitere, fără stabilirea unui interval minim și maxim la nivel național.
Teoretic, concursul organizat și evaluat local ar putea ajunge să cântărească 80% sau 90% în media de admitere, iar Evaluarea Națională să devină aproape irelevantă pentru respectivele locuri.

În aceste condiții trebuie să ne întrebăm: mai avem un sistem național de admitere sau ajungem să avem câte un sistem de admitere pentru fiecare liceu?

În al treilea rând, proiectul oferă garanții insuficiente împotriva fraudei și favoritismului. Art. 44 nu impune supravegherea video a concursurilor de admitere, iar metodologia nu stabilește că profesorii supraveghetori trebuie să provină dintr-o altă unitate de învățământ. Pot apărea astfel situații în care supravegherea este asigurată chiar de profesori ai liceului respectiv sau de cadre didactice care i-au cunoscut și le-au predat candidaților.

În același timp, contestațiile trebuie depuse și soluționate într-un interval extrem de scurt. Atunci când lucrările nu beneficiază de garanții suficiente privind anonimizarea, nu există reguli fără echivoc pentru toate situațiile de conflict de interese, iar contestațiile pot rămâne în interiorul aceluiași mecanism local de evaluare, suspiciunile sunt inevitabile. Revenim la întrebarea de fond: de ce să stricăm ceva ce funcționa?

Dacă există probleme la Evaluarea Națională, acestea trebuie corectate. Dacă vrem să evaluăm mai bine competențele elevilor, atunci să îmbunătățim examenul național. Soluția nu poate fi fragmentarea admiterii și crearea unor sisteme diferite de selecție, mai ales atunci când regulile propuse nu oferă suficiente garanții împotriva tratamentului preferențial.

Este greu de acceptat ca toate aceste vulnerabilități să fie tratate drept simple omisiuni. Ce fel de reformă este aceasta? În loc să eliminăm orice suspiciune de favoritism dintr-un examen care poate influența decisiv traseul educațional al unui copil, construim un mecanism care lasă ușa deschisă tocmai unor asemenea suspiciuni.

Situația este cu atât mai discutabilă cu cât vorbim despre un Guvern demis, care ar trebui să se limiteze la administrarea treburilor curente, dar sub mandatul căruia Ministerul Educației pregătește regulile pentru una dintre cele mai importante modificări ale sistemului de admitere din ultimii ani.

AUR cere Ministerului Educației să revizuiască proiectul înainte de adoptare și să introducă garanții fără echivoc: supraveghere video și audio, reguli stricte privind conflictele de interese, anonimizarea efectivă a lucrărilor, evaluatori diferiți pentru soluționarea contestațiilor, limite naționale clare privind ponderea examenului organizat de liceu și un control extern real asupra procesului.

Mai mult, considerăm că trebuie redeschisă inclusiv discuția de fond asupra excepției introduse prin lege în 2023. Dacă statul nu poate garanta că admiterea organizată separat de licee va fi cel puțin la fel de transparentă, obiectivă și echitabilă precum sistemul național, atunci trebuie să avem curajul să discutăm dacă această excepție mai trebuie aplicată.

După toate experimentele făcute în ultimii ani în educație, admiterea copiilor la liceu trebuie ferită de încă unul. Locul într-un liceu trebuie câștigat prin muncă și merit, nu prin numele părinților, relații, influență sau posibilitatea cuiva de a ajunge la oamenii potriviți dintr-o comisie.

Ministerul Educației mai are timp să corecteze proiectul. Dacă nu o face, își va asuma responsabilitatea pentru construirea, chiar prin regulile statului, a unui sistem de admitere vulnerabil la favoritism și tratament preferențial.

The post Ministerul Educației nu poate transforma admiterea la liceu într-un examen al pilelor și relațiilor appeared first on AUR.

În timp ce pentru avioanele și excursiile de lux ale lui Klaus Iohannis guvernul României a investit zeci și sute de milioane de euro, educația a rămas același domeniu subfinanțat, unde profesorii au salarii mizere, iar elevii învață încă după o serie de metode rudimentare, fără nicio legătură cu noile realități ale societății.

Nu este de mirare, deci, că în acest an la Evaluarea Națională au fost obținute doar 65 de medii de 10, acesta fiind cel mai mic număr din ultimii 3 ani (comparativ cu anul 2023 când au fost obținute 429 medii de 10 și anul 2022 când au fost 221 de medii de 10), iar ministra Educației, Ligia Deca, nu pare că are de gând să-și prezinte demisia de onoare.

O țară fără educație este o țară fără niciun viitor, iar partidul Alianța pentru Unirea Românilor trage un semnal de alarmă și solicită ca educația să fie tratată ca un domeniu prioritar de securitate națională. Vulnerabilizarea și destabilizarea țării prin distrugerea sistematică a bazei educaționale a actualelor și viitoarelor generații de elevi trebuie să înceteze de urgență.

The post Sorin Lavric, senator AUR: “Ligia Deca, demisia!” appeared first on AUR.

„România educată”, proiectul de suflet al președintelui Iohannis, este un eșec. Nu o spun eu, o arată clar rezultatele obținute de elevi la simularea Evaluării Naționale. Eșecul politicii duse în mandatul lui Klaus Iohannis și al miniștrilor pe care el i-a manevrat este confirmat de procentul uluitor de peste 57% din elevi care au note între 1 şi 4,99 la proba de matematică, cel mai mare procent de note sub 5 din ultimii 4 ani.

Doar 42,37% dintre elevi au obținut nota 5 sau peste 5 la Matematică, iar un procent de 73,98% dintre elevi au obținut nota 5 sau peste 5 la Limba română, conform datelor oficiale, cifre care arată clar că în România este nevoie de reflecție și reformă asupra întregului sistem educațional, pornind cu Legea Educației, cea despre care am atras de la bun început atenția că nu va rezolva problemele din sistem. Continuând  cu implicarea profesorilor, a părinților și a elevilor.

Românii sunt mințiti de ani de zile că se fac investiții în Educație, iar doamna Ligia Deca, pupila președintelui Iohannis, ne spune că lucrează pentru îmbunătățirea sistemului de învățământ.

Doar că realitatea din teren îi contrazice și demonstrează ineficiența tuturor măsurilor pe care le adoptă. O reformă reală a învățământului nu poate exista când în 2024 încă ai  200 de școli cu toaleta în fundul curții!

Pe zi ce trece, România condusă de Klaus Iohannis, PSD și PNL își lasă elevii în urmă față de Europa și alte state ale lumii din punct de vedere educațional.

Eșecul sistemului care a guvernat România și bătaia de joc la adresa educației pot fi oprite doar cu o guvernare AUR și aplicarea unei reforme reale, nu de fațadă, a educației. De altfel, în programul de guvernare AUR ne asumăm că vom avea școli bune, profesori bine plătiți și că o să redăm prestigiul de altădată învățământului. Începând de la introducerea uniformei școlare așa cum în Franța, ajunsă și ea în colaps  al sistemului educațional, s-a  adoptat recent.

Trebuie înlăturată corupția, birocrația, plagiatul, servilismul, iar promovarea să aibă un singur criteriu: meritocrația. Cei care se ocupă de Ministerul  Educației  trebuie să fie oameni bine pregătiți, nu oameni care nu au petrecut o zi la catedră, așa cum este cazul Ligiei Deca. 

Pentru a nu mai avea generații pierdute de elevi, pentru a nu rămâne în urmă față de alte state europene și ale lumii, trebuie să luăm măsuri acum! Este necesară o infuzie de învățători și profesori bine pregătiți, posibilă doar odată cu creșterea salariului debutantului!

Doar așa România va fi educată și nu va înregistra eșec după eșec și procente din ce în ce mai rușinoase, care să ne pună în topul Europei în ceea ce privește analfabetismul, incluisv cel funcțional, și iată, coform noului trend, agramatismul!

The post Ana-Loredana Predescu (deputat AUR): ”România eșuată! Dezastru la simularea Evaluării Naționale” appeared first on AUR.