De către: Deputat Elena DOBOŞ

Circumscripția electorală: nr. nr.38 TULCEA

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Obiectul întrebării: Un al doilea scandal la ANSVSA în două săptămâni: De ce nu ați trimis încă Corpul de Control acolo unde frauda a devenit un flagel?

Stimate Domnule Prim-ministru,

În urmă cu doar două săptămâni v-am adresat o interpelare prin care vă atrăgeam atenția asupra modului dezastruos în care Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a gestionat Programul Național de Screening pentru Pesta Micilor Rumegătoare, atunci când un animal infectat a fost lăsat să circule liber prin țară, sub protecția unor acte semnate chiar de conducerea instituției, iar România a fost sancționată de Uniunea Europeană prin suspendarea exporturilor de ovine până la 31 decembrie 2026. Vă spuneam atunci că este nevoie de o anchetă externă, independentă de ANSVSA, și vă ceream trimiterea Corpului de Control. Nu s-a întâmplat nimic. Iar acum, la mai puțin de două săptămâni distanță, izbucnește un nou scandal, și mai grav decât primul, care confirmă că nu vorbim despre un incident izolat, ci despre un adevărat flagel care a cuprins sistemul de trasabilitate a animalelor din România.

De această dată, inspectorii ANSVSA au descoperit că 75 de oi înregistrate oficial în Sistemul Național de Identificare și Înregistrare a Animalelor (SNIIA) ca fiind ucise într-un focar de Pestă a Micilor Rumegătoare din județul Tulcea au fost găsite, de fapt, vii, într-o fermă din județul Cluj, la sute de kilometri distanță. Mai mult decât atât, proprietarul acelor animale încasase deja despăgubiri de la stat pentru uciderea lor, în timp ce oile erau, în realitate, vii și mutate în cealaltă parte a țării. Însuși președintele ANSVSA a recunoscut public că este vorba despre o tentativă clară de fraudă care sabotează siguranța alimentară și eforturile statului român de a eradica o boală ce blochează exporturile la nivel național, și a anunțat sesizarea organelor de urmărire penală pentru fals, uz de fals și zădărnicirea combaterii bolilor.

Domnule Prim-ministru, gravitatea acestui caz este uriașă și depășește cu mult granițele unui singur județ. Atât timp cât animale declarate ucise într-un focar de boală circulă vii prin țară, nimeni, nici în România, nici la Bruxelles, nu mai poate avea încredere în certificatele sanitar-veterinare emise de statul român. Iar fără această încredere, exportul românesc de ovine, care în primele zece luni ale anului 2025 a generat un record de 210 milioane de euro doar către piețe non-UE, riscă să fie compromis ireversibil, cu pierderi care se pot ridica la miliarde de euro și cu sute de fermieri corecți lăsați în pragul falimentului, pentru fapte la care nu au avut nicio contribuție. Există posibilitatea ca aceste fraude să fie mult mai extinse decât cele două cazuri deja ieșite la iveală, iar sistemul de trasabilitate să fie compromis la o scară pe care doar o anchetă externă, condusă de Corpul de Control al Prim-ministrului, o poate stabili cu adevărat.

În acest context, vă adresez rugămintea de a-mi răspunde punctual la următoarele întrebări:

1. După două scandaluri de fraudă la ANSVSA în mai puțin de două săptămâni, veți dispune, în sfârșit, trimiterea de urgență a Corpului de Control al Prim-ministrului nu doar la ANSVSA, ci la toate instituțiile implicate — Ministerul Agriculturii, Ministerul Afacerilor Interne și celelalte structuri cu atribuții în sistemul de trasabilitate și în combaterea bolilor la animale?
2. Cum explică Guvernul faptul că un sistem electronic național de trasabilitate a animalelor, plătit din bani publici, poate fi falsificat atât de ușor încât 75 de animale declarate ucise într-un focar de boală să circule vii prin țară, iar proprietarul lor să încaseze despăgubiri de la stat pentru animale care nu au fost niciodată sacrificate?

3. Ce măsuri va lua Guvernul pentru a proteja sutele de fermieri corecți care riscă să piardă totul din cauza compromiterii exportului românesc de ovine, o pierdere care se poate ridica la miliarde de euro dacă Uniunea Europeană își pierde complet încrederea în certificatele emise de România?

4. Care este poziția oficială a Guvernului față de conducerea ANSVSA, în condițiile în care aceeași instituție a fost implicată, în doar două săptămâni, în două scandaluri majore care au pus în pericol securitatea alimentară și credibilitatea internațională a României?

5. În cazul în care concluziile Corpului de Control vor confirma existența unui sistem extins de fraudă în trasabilitatea animalelor, ce măsuri va lua Guvernul pentru tragerea la răspundere a tuturor celor vinovați, de la operatorii economici și medicii veterinari împuterniciți până la conducerea instituțiilor care aveau obligația de a preveni și de a depista astfel de fapte?

The post Elena DOBOŞ – Întrebare – Un al doilea scandal la ANSVSA în două săptămâni: De ce nu ați trimis încă Corpul de Control acolo unde frauda a devenit un flagel? appeared first on AUR.

Domnului Alexandru Nicolae BOCIU, Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA)

De către: Deputat Elena DOBOŞ

Circumscripția electorală: nr.38 TULCEA

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Obiectul întrebării: Domnule Bociu, al doilea scandal în două săptămâni sub conducerea dumneavoastră: Cum a fost posibil ca 75 de oi „ucise” în Tulcea să pască vii în Cluj?

Domnule ministru-interimar,

Domnule Președinte,

Vă scriu din nou, la doar două săptămâni după ce v-am adresat o întrebare privind modul în care instituția pe care o conduceți a lăsat mai multe animale infectat cu Pesta Micilor Rumegătoare să circule liber prin țară, sub protecția unor acte semnate chiar de ANSVSA, ceea ce a dus la suspendarea exporturilor de ovine ale României de către Uniunea Europeană. Atunci v-am întrebat direct cine a semnat acele acte și dacă vă asumați răspunderea. Nu am primit răspunsurile pe care fermierii acestei țări le meritau. Iar acum, la mai puțin de două săptămâni, sub aceeași conducere a dumneavoastră, izbucnește un nou scandal, care nu mai poate fi pus pe seama întâmplării, ci arată un sistem întreg putred, pe care dumneavoastră aveați obligația să îl controlați.

Propria dumneavoastră instituție a descoperit că 75 de oi înregistrate în Sistemul Național de Identificare și Înregistrare a Animalelor ca fiind ucise oficial într-un focar de Pestă a Micilor Rumegătoare din județul Tulcea au fost găsite, de fapt, vii, într-o fermă din județul Cluj, iar proprietarul lor încasase deja despăgubiri de la stat pentru uciderea unor animale care erau, în realitate, în viață. Ați declarat public, cu revoltă, că este vorba despre o tentativă clară de fraudă care sabotează siguranța alimentară și eforturile statului român, și ați anunțat sesizarea penală. Vă dau dreptate că este grav. Dar întrebarea pe care v-o pun este alta: cum a fost posibil ca acest lucru să se întâmple sub nasul instituției pe care o conduceți, printr-un sistem electronic de trasabilitate pentru care ANSVSA este direct responsabilă, fără ca nimic să fie sesizat până când, aproape din întâmplare, inspectorii au dat peste aceste animale?

Domnule Președinte, nu este suficient să vă arătați indignat de o fraudă pe care propriul dumneavoastră sistem a permis-o. Sistemul Național de Identificare și Înregistrare a Animalelor este administrat sub autoritatea ANSVSA, iar dacă acest sistem poate fi falsificat atât de ușor încât 75 de animale declarate ucise să circule vii prin țară, atunci responsabilitatea este, în primul rând, a conducerii instituției care trebuia să îl păzească. Există posibilitatea ca aceste fraude să fie mult mai numeroase decât cele două cazuri ieșite la iveală, iar dacă acest lucru se confirmă, întreaga credibilitate a certificatelor sanitar-veterinare românești, și odată cu ea exportul de miliarde de euro al țării, se prăbușește. Iar în fața acestui dezastru, dumneavoastră trebuie să răspundeți, nu sistemul în mod abstract.

În acest context, domnule ministru-interimar, domnule președinte, vă adresez rugămintea de a-mi răspunde personal și punctual la următoarele întrebări:

1. Cum explicați, ca președinte al ANSVSA, faptul că Sistemul Național de Identificare și Înregistrare a Animalelor, aflat sub autoritatea instituției pe care o conduceți, a putut fi falsificat astfel încât 75 de oi declarate ucise într-un focar din Tulcea să figureze ca eliminate, deși erau vii în Cluj?

2. Ce medici veterinari împuterniciți și ce operatori economici au introdus în sistem datele false privind uciderea acestor animale, și cum au reușit aceștia să opereze o asemenea fraudă fără ca mecanismele de control interne ale ANSVSA să sesizeze ceva?

3. Câte alte cazuri similare a descoperit ANSVSA în urma verificărilor extinse la nivel național pe care le-ați anunțat? Vă rog să prezentați numărul exact de nereguli identificate până la data răspunsului la această întrebare.

4. Având în vedere că acesta este al doilea scandal major sub conducerea dumneavoastră în doar două săptămâni, considerați că mai puteți garanta buna funcționare a sistemului de trasabilitate și credibilitatea certificatelor sanitar-veterinare emise de ANSVSA? Vă asumați personal răspunderea sau luați în calcul demisia?

5. Ce garanții concrete puteți oferi fermierilor corecți și partenerilor europeni că sistemul de trasabilitate a animalelor din România nu mai poate fi falsificat, astfel încât exportul de ovine, care aduce țării sute de milioane de euro anual, să nu fie compromis ireversibil?

The post Elena DOBOŞ – Întrebare – Domnule Bociu, al doilea scandal în două săptămâni sub conducerea dumneavoastră: Cum a fost posibil ca 75 de oi „ucise” în Tulcea să pască vii în Cluj? appeared first on AUR.

De către: Deputat Elena DOBOŞ

Circumscripția electorală: nr. nr.38 TULCEA

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Obiectul întrebării: 75 de oi moarte pe hârtie, vii în realitate, și despăgubiri încasate din banii statului: Cât mai suportă fermierii onești din vina altora?

Stimate Domnule Ministru,

În urmă cu două săptămâni v-am adresat o interpelare privind modul în care a fost gestionat focarul de Pestă a Micilor Rumegătoare care a dus la suspendarea, de către Uniunea Europeană, a exporturilor de ovine din România până la 31 decembrie 2026. Vă atrăgeam atenția atunci că fermierii corecți plătesc prețul unor decizii administrative la care nu au avut nicio contribuție. Astăzi, revin în fața dumneavoastră cu un caz și mai grav, care arată că problema nu era una izolată, ci un adevărat flagel care macină din interior sistemul de trasabilitate a animalelor și, odată cu el, întregul viitor al exportului românesc de ovine.

Inspectorii ANSVSA au descoperit că 75 de oi care figurau în Sistemul Național de Identificare și Înregistrare a Animalelor ca fiind ucise oficial într-un focar de Pestă a Micilor Rumegătoare din județul Tulcea au fost găsite, de fapt, vii, într-o fermă din județul Cluj. Cel mai grav este că proprietarul acestor animale încasase deja despăgubiri de la stat pentru uciderea lor, adică bani publici, bani din buzunarul contribuabilului român, plătiți pentru animale care nu au fost niciodată sacrificate și care pășteau liniștite la sute de kilometri distanță de focarul în care fuseseră declarate eliminate. Practic, cineva a luat bani de la stat pentru o minciună, iar prin această minciună a pus în pericol întregul efort de eradicare a unei boli care ține astăzi blocat exportul unei țări întregi.

Domnule Ministru, ministerul pe care îl conduceți este cel care gestionează despăgubirile acordate fermierilor pentru animalele ucise în focarele de boală, și tot ministerul dumneavoastră este cel care răspunde de sănătatea și de viitorul zootehniei românești. Există posibilitatea ca astfel de fraude cu despăgubiri să fie mult mai numeroase decât cazul ieșit acum la iveală, iar dacă acest lucru se confirmă, vorbim nu doar despre bani publici furați, ci despre o lovitură mortală dată credibilității certificatelor sanitar-veterinare românești. Fără această credibilitate, exportul de ovine, care doar în primele zece luni ale anului 2025 a adus un record de 210 milioane de euro către piețe non-UE, riscă să fie compromis ireversibil, cu pierderi de miliarde de euro și cu sute de fermieri corecți împinși spre faliment, pentru păcatele altora.

În acest context, vă adresez rugămintea de a-mi răspunde punctual la următoarele întrebări:

1. Ce sumă a fost plătită, ca despăgubire din bani publici, proprietarului celor 75 de oi declarate ucise în focarul din județul Tulcea și găsite vii în județul Cluj, și ce demersuri a făcut ministerul pentru recuperarea integrală a acestor sume?

2. Câte despăgubiri pentru animale declarate ucise în focare de Pestă a Micilor Rumegătoare a plătit ministerul, prin structurile sale, în cursul anului 2026, și ce mecanisme de verificare există pentru a confirma că animalele pentru care se plătesc despăgubiri au fost cu adevărat sacrificate?

3. Intenționați să dispuneți o verificare completă, la nivel național, a tuturor despăgubirilor acordate pentru animale declarate ucise în focare de boală în ultimii ani, pentru a stabili amploarea reală a acestui tip de fraudă și a recupera banii publici plătiți nelegal?
4. Ce evaluare are ministerul privind impactul acestor fraude asupra exportului românesc de ovine și asupra relației cu Comisia Europeană? Care este pierderea estimată pentru fermierii corecți dacă Uniunea Europeană își pierde complet încrederea în certificatele sanitar-veterinare emise de România?

5. Ce măsuri concrete va lua ministerul pentru a proteja și a despăgubi fermierii onești care nu își pot onora contractele de export din cauza suspendării exporturilor și a compromiterii credibilității sistemului, astfel încât aceștia să nu ajungă la faliment din vina unor infractori și a unor instituții care nu și-au făcut datoria?

The post Elena DOBOŞ – Întrebare – 75 de oi moarte pe hârtie, vii în realitate, și despăgubiri încasate din banii statului: Cât mai suportă fermierii onești din vina altora? appeared first on AUR.

Pe agenda reuniunii se află subiecte care contează cu adevărat: cum îi implicăm mai mult pe tineri în viaţa civică, cum creştem numărul femeilor în funcţii de conducere, cum ajungem la paritatea 50/50 în politică şi ce putem face concret împotriva sexismului şi a misoginiei. La final, participantele adoptă o declaraţie comună prin care îşi reafirmă angajamentul faţă de o diplomaţie parlamentară mai sensibilă la drepturile femeilor şi faţă de o cooperare mai strânsă în cadrul Francofoniei.
“Participarea femeilor la procesul decizional nu este doar o chestiune de reprezentare, ci o condiţie esenţială pentru dezvoltarea unor politici publice echilibrate, incluzive şi orientate către nevoile reale ale cetăţenilor. Schimbul de experienţă şi bune practici dintre parlamente contribuie la identificarea unor soluţii eficiente pentru promovarea egalităţii de şanse şi pentru consolidarea democraţiei”, a declarat deputatul AUR, Elena Doboş.
Deputatul AUR Elena Doboş, a încheiat subliniind onoarea de a reprezenta România în acest cadru francofon. “Este o onoare să reprezint Parlamentul României în cadrul acestei reuniuni şi să contribui la dialogul francofon privind promovarea drepturilor femeilor, participarea lor activă la viaţa publică şi construirea unor societăţi mai echitabile şi mai sigure”, a subliniat Elena Doboş, deputat AUR.

The post Elena Doboș – Declarație de presă – Participarea femeilor la procesul decizional nu este doar o chestiune de reprezentare, ci o condiţie esenţială pentru dezvoltarea unor politici publice echilibrate appeared first on AUR.

Pe agenda reuniunii se află subiecte care contează cu adevărat: cum îi implicăm mai mult pe tineri în viața civică, cum creștem numărul femeilor în funcții de conducere, cum ajungem la paritatea 50/50 în politică și ce putem face concret împotriva sexismului și a misoginiei. La final, participantele adoptă o declarație comună prin care își reafirmă angajamentul față de o diplomație parlamentară mai sensibilă la drepturile femeilor și față de o cooperare mai strânsă în cadrul Francofoniei.

„Participarea femeilor la procesul decizional nu este doar o chestiune de reprezentare, ci o condiție esențială pentru dezvoltarea unor politici publice echilibrate, incluzive și orientate către nevoile reale ale cetățenilor. Schimbul de experiență și bune practici dintre parlamente contribuie la identificarea unor soluții eficiente pentru promovarea egalității de șanse și pentru consolidarea democrației”, a declarat deputatul AUR, Elena Doboș.

Deputatul AUR Elena Doboș, a încheiat subliniind onoarea de a reprezenta România în acest cadru francofon.
„Este o onoare să reprezint Parlamentul României în cadrul acestei reuniuni și să contribui la dialogul francofon privind promovarea drepturilor femeilor, participarea lor activă la viața publică și construirea unor societăți mai echitabile și mai sigure”, a subliniat Elena Doboș, deputat AUR.

The post Elena Doboș (deputat AUR): „Participarea femeilor la procesul decizional nu este doar o chestiune de reprezentare, ci o condiție esențială pentru dezvoltarea unor politici publice echilibrate” appeared first on AUR.

De către: Deputat Elena DOBOŞ

Circumscripția electorală: nr. nr.38 TULCEA

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Obiectul interpelării:  Cum a ajuns o oaie pozitivă la Pesta Micilor Rumegătoare să circule 12 zile prin țară sub semnătura ANSVSA?

Stimate domnule ministru,

În contextul Deciziei (UE) 2026/1387, prin care Uniunea Europeană a suspendat complet exporturile de ovine din România până la 31 decembrie 2026, se ridică întrebarea cum a fost posibil ca un animal infectat cu Pesta Micilor Rumegătoare să circule liber prin țară, sub protecția unor acte semnate chiar de instituția pe care o conduceți. Am fost contactat de fermieri și crescători de ovine și caprine din mai multe județe, profund revoltați de modul în care a fost gestionat Programul Național de Screening, program aflat în coordonarea directă a ANSVSA.

În timp ce mișcarea ovinelor și caprinelor era suspendată la nivel național printr-o Notă de serviciu emisă de conducerea instituției, a fost introdusă o excepție pentru mișcările către abatoare și centre de colectare în vederea exportului. Animalul purtător al crotaliei RO1641262191, testat într-o exploatație din județul Timiș la data de 29 mai 2026, a fost mutat, în baza acestei excepții, către un centru de colectare din județul Constanța la data de 5 iunie 2026. Buletinul de analiză nr. 12484, cu rezultat pozitiv la Pesta Micilor Rumegătoare, ar fi fost emis abia pe 17 iunie 2026, la două zile după termenul legal de raportare din program. Practic, animalul a circulat prin țară timp de 12 zile fără ca rezultatul testului să fie cunoscut, ceea ce contravine oricărei reguli elementare de izolare a unei boli de Categoria A.

Cu doar două zile înainte de termenul legal de raportare, la 15 iunie 2026, la Constanța era semnat un Acord Tehnic între ANSVSA și mai mulți operatori economici din sectorul de export, printre care figurează exact firma în curtea căreia ajunsese animalul respectiv. Acest document cerea explicit menținerea dumneavoastră în funcție, motivând că orice schimbare la conducerea instituției ar genera suspendarea dialogului cu Comisia Europeană și blocarea certificatelor sanitar-veterinare de export. Există posibilitatea ca excepția din Nota de serviciu să nu fi fost o simplă greșeală de procedură, ci rezultatul direct al unor interese comerciale care au primat în fața protocoalelor de biosecuritate. Întrucât acest lucru rămâne o întrebare fără răspuns, este important să se aducă la lumină adevărul cu privire la ce s-a întâmplat și cine este responsabil.

În acest context, vă adresez rugămintea de a-mi răspunde punctual la următoarele întrebări:

1. Vă rog să prezentați traseul complet, documentat cronologic, al animalului purtător al crotaliei RO1641262191, de la recoltarea probei biologice din 29 mai 2026 până la emiterea Buletinului de analiză nr. 12484 din 17 iunie 2026, cu toate exploatațiile, datele de intrare și ieșire și documentele care au însoțit fiecare mutare.

2. Cine a semnat Nota de serviciu prin care a fost introdusă excepția pentru mișcările de animale către abatoare și centre de colectare în vederea exportului, în plină derulare a unui program de screening pentru o boală de Categoria A? Pe ce bază tehnică a fost justificată această excepție?

3. Cum explicați faptul că termenul legal de raportare din Programul Național de Screening, stabilit pentru 15 iunie 2026, nu a fost respectat, iar rezultatul pozitiv a fost confirmat abia după ce animalul ajunsese deja la centrul de colectare din Constanța?

4. Ce relație există între ANSVSA și operatorii economici semnatari ai Acordului Tehnic din 15 iunie 2026, care au cerut explicit menținerea dumneavoastră în funcție? A influențat acest acord, în vreun fel, deciziile luate în cadrul Programului Național de Screening?

5. A fost declanșată o anchetă internă în cadrul ANSVSA pentru stabilirea răspunderii în acest caz? Dacă da, solicit prezentarea publică a concluziilor acesteia, însoțite de toate actele și notele de serviciu emise în legătură cu Programul Național de Screening pentru Pesta Micilor Rumegătoare în perioada mai–iunie 2026.

6. Ce măsuri concrete a dispus sau intenționează să dispună ANSVSA pentru a restabili încrederea Comisiei Europene în certificatele sanitar-veterinare emise de autoritatea română, astfel încât exporturile de ovine și caprine să poată fi reluate cât mai curând?

7. Câte Comandamente Naționale de Luptă împotriva Pestei Micilor Rumegătoare s-au constituit sub coordonarea Ministerului de Interne în ultimii ani? Care este Programul Național de Combatere a bolii, aprobat de toate ministerele implicate și propus de ANSVSA?

The post Elena DOBOŞ – Înterpelare – Cum a ajuns o oaie pozitivă la Pesta Micilor Rumegătoare să circule 12 zile prin țară sub semnătura ANSVSA? appeared first on AUR.

De către: Deputat Elena DOBOŞ

Circumscripția electorală: nr. nr.38 TULCEA

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Obiectul interpelării: Abandonul fermierilor din nordul Dobrogei în fața intermediarilor: lipsa infrastructurii de depozitare și a utilajelor agricole în județul Tulcea

Stimate Domnule Ministru,

Județul Tulcea are un potențial agricol real și documentat. Comuna Baia, considerată unul dintre motoarele economice ale nordului Dobrogei, concentrează o activitate agricolă semnificativă, cu suprafețe cultivate extinse și fermieri care lucrează pământul de generații. Cu toate acestea, în lipsa unor infrastructuri elementare de depozitare și a accesului la utilaje agricole moderne, acest potențial rămâne captiv unui mecanism pe care fermierii îl cunosc prea bine: recolta se vinde direct din câmp, la prețuri impuse de intermediari, fără nicio putere de negociere din partea producătorului.

Nu este vorba despre o problemă nouă și nu este vorba despre o excepție locală. Este vorba despre un sistem care funcționează în defavoarea fermierului român de zeci de ani și pe care politicile agricole naționale nu l-au rezolvat. Fermierul din Tulcea muncește, recoltează și vinde ieftin pentru că nu are unde să depoziteze, nu are cu ce să prelucreze și nu are când să aștepte un preț mai bun. Intermediarul cumpără la prețul lui, depozitează, așteaptă și vinde scump. Diferența o pierde fermerul, o pierde comunitatea, o pierde județul. Statul? Doar asistă!

Granturile pentru depozite și utilaje agricole există pe hârtie, în diverse scheme de finanțare europeană și națională. În practică, accesul fermierilor mici și mijlocii din zone precum nordul Dobrogei este blocat de condiții de eligibilitate pe care exploatațiile familiale nu le pot îndeplini, de birocrație care descurajează orice inițiativă și de termene care nu țin cont de ritmul agricol real. Rezultatul este că banii europeni destinați modernizării agriculturii românești ajung, în proporție covârșitoare, la structuri agricole deja consolidate, lăsând în urmă exact comunitățile care ar avea cea mai mare nevoie de ei.

În acest context, vă adresez rugămintea de a-mi răspunde punctual la următoarele întrebări:

1. Care este numărul fermierilor din județul Tulcea care au accesat în perioada 2021–2026 granturi pentru construirea sau modernizarea spațiilor de depozitare agricolă și pentru achiziția de utilaje, prin programele naționale și europene aflate în administrarea ministerului? Care este cuantumul total al fondurilor atrase și care este valoarea medie per beneficiar?

2. Ce măsuri concrete a luat sau intenționează să ia Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru a simplifica accesul fermierilor mici și mijlocii din județele cu grad ridicat de ruralizare — precum Tulcea — la schemele de sprijin pentru infrastructură de depozitare și mecanizare? Există planuri de adaptare a condițiilor de eligibilitate la realitatea exploatațiilor agricole familiale din aceste zone?

3. Există în prezent sau se are în vedere înființarea unor depozite colective sau cooperative agricole în județul Tulcea, care să permită fermierilor să își valorifice recoltele în afara presiunii intermediarilor? Dacă da, care este stadiul acestor inițiative și ce sprijin acordă ministerul în acest sens?

4. Care este poziția ministerului față de fenomenul vânzării recoltelor direct din câmp la prețuri dictate de intermediari, cu precădere în județele cu infrastructură agricolă deficitară? Ce instrumente de reglementare sau de sprijin are în vedere ministerul pentru a reduce dependența fermierilor de acești intermediari și pentru a le asigura o putere reală de negociere pe piață?

5. Sunt prevăzute în planurile ministerului pentru perioada 2026–2027 măsuri specifice de sprijin pentru fermierii din zona ITI Delta Dunării, ținând cont de restricțiile de dezvoltare impuse de statutul de arie naturală protejată și de izolarea geografică a multor comunități agricole din județul Tulcea?

The post Elena DOBOŞ – Interpelare – Abandonul fermierilor din nordul Dobrogei în fața intermediarilor: lipsa infrastructurii de depozitare și a utilajelor agricole în județul Tulcea appeared first on AUR.

Dacă vă declarați un sprijinitor al reformei administrative și al eficienței economice, atunci explicați-mi cum se face că zootehnia românească suferă astăzi pierderi de peste 4 miliarde de euro din cauza bolilor majore: pesta micilor rumegătoare, variola ovinelor și caprinelor, pesta porcină africană, antrax, rabie, boli pe care un stat serios le ține sub control, nu le lasă să se răspândească nestingherit. Din cauza prăbușirii efectivelor de porci și a importurilor masive de carne, balanța comercială a țării înregistrează un deficit de peste un miliard de euro, iar de cinci ani România nu mai are un Plan Național de Combatere a Pestei Porcine Africane aprobat în Comitetul Național de Combatere a Bolilor, comunicat Comisiei Europene și urmărit de toate ministerele implicate, cu evaluări semestriale ale îndeplinirii măsurilor. Despăgubirile pentru animalele moarte sau ucise au depășit 400 de milioane de euro, fără niciun rezultat real în combaterea bolii, iar Comisia Europeană refuză astăzi să mai deconteze 25% din costul acestor despăgubiri, tocmai din cauza lipsei unor măsuri eficiente de combatere.

Blocarea comerțului și a tranzitului cu țările Uniunii Europene, pentru ovinele și caprinele afectate de pesta micilor rumegătoare și de variolă, a transformat acest sector într-unul complet dependent de piețe externe. Comisia Europeană pregătește o decizie de interzicere a exportului de ovine și caprine către țări terțe, iar dacă acest lucru se întâmplă, pierderile suportate de sutele de mii de crescători de animale vor depăși 4 miliarde de euro.

Aceeași conducere a ANSVSA care nu are un Plan Național de Combatere a bolii, neaprobat prin Ministerul de Interne și prin Comandamentul Național de Combatere a Bolilor, este astăzi păstrată în funcție cu acordul dumneavoastră politic.

Dezastrul nu se oprește la crescătorii de animale. În Delta Dunării, pescarii comerciali, ultima generație care mai duce mai departe o tradiție de sute de ani  sunt amenințați că își pierd autorizațiile pentru anul 2027 pentru că nu și-au realizat o cotă de captură la scrumbie, o specie migratoare a cărei apariție depinde exclusiv de factori naturali, de debitele Dunării și de condițiile climatice, nu de munca lor. Aproape 40% dintre cei peste o mie de pescari autorizați din Deltă riscă să rămână fără dreptul de a-și exercita meseria din cauza unui criteriu administrativ arbitrar, care pedepsește lipsa peștelui, nu conduita omului. Și aici, ca și în zootehnie, statul român lovește în comunitățile tradiționale în loc să le protejeze.

Asociațiile crescătorilor de animale v-au transmis nenumărate petiții prin care v-au informat despre incompetența administrativă a conducerii ANSVSA și despre dezastrul care urmează în zootehnia românească prin răspândirea bolilor la animale. Domnule Prim-ministru nu ați verificat nimic și nu ați luat nicio măsură.

Consider că aveți răspundere politică și morală pentru susținerea analfabetismului funcțional în funcții publice, generând astfel dezastrul economic din zootehnie prin lipsa combaterii bolilor majore la animale. Comunitățile tradiționale ale acestei țări,  crescătorii de animale și pescarii Deltei deopotrivă, plătesc astăzi prețul nepăsării și al deciziilor luate la birou, fără nicio legătură cu realitatea din teren.

The post Elena Doboș – Declarație politică – Domnule Bolojan, de ce protejați un președinte de instituție care a îngenuncheat zootehnia românească? appeared first on AUR.

Stimate domnule ministru,

Vă adresez această interpelare parlamentară pentru ca, în al doisprezecelea ceas, prin atribuțiile pe care le aveți în calitate de ministru al Culturii, să dispuneți verificarea urgentă și, dacă situația o impune, oprirea lucrărilor de reabilitare a portului Sulina și de fluidizare a traficului de mărfuri, lucrări care riscă să distrugă trei epave din lemn, datate în secolele al XVII-lea și al XVIIIlea. Vorbim despre un patrimoniu subacvatic rar, despre urme istorice care, odată distruse, nu mai pot fi recuperate niciodată. Nu este vorba doar despre o lucrare tehnică într-un bazin portuar, ci despre posibilitatea ca, sub ochii autorităților, o parte din istoria Tulcei și a României să fie pierdută definitiv.
Aceste informații mi-au fost comunicate de domnul Iulian Rusu, arheologul care a descoperit cele trei epave în anul 2015, în Bazinul mare al Administratiei Zonei Libere (AZL).

Domnul Iulian Rusu a făcut, de-a lungul timpului, toate demersurile legale pentru ca acest bazin să fie clasat ca sit arheologic de categoria A, având în vedere valoarea deosebită a acestor nave pentru patrimoniul subacvatic tulcean și național. În urma acestor demersuri, Direcția Județeană pentru Cultură Tulcea a declanșat, la data de 08.06.2015, procedura de clasare din oficiu în Lista Monumentelor Istorice, categoria I – situri arheologice, pentru imobilul situat în orașul Sulina, F12 intravilan, Hs 63/4, NC 810, CF nr. 30510 UAT Sulina – Bazinul Mare portuar din Zona Liberă Sulina. Prin urmare, zona avea deja un regim special de protecție culturală și arheologică. În mod firesc, orice lucrare de dragare, orice intervenție asupra fundului bazinului portuar sau orice modificare a regimului juridic al sitului trebuia justificată, avizată și documentată în mod transparent.
Cu toate acestea, de anul trecut și până în prezent, se desfășoară lucrări de dragare în cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene pentru modernizarea infrastructurii portuare la Sulina.
Din informațiile primite, aceste lucrări ar putea afecta direct cele trei epave și există riscul ca, prin introducerea unei drage în Bazinul Mare, fundul bazinului să fie distrus, iar patrimoniul arheologic subacvatic să fie pierdut definitiv. Mai grav, există suspiciuni că au început deja să fie rupte bucăți dintr-o epavă. Dacă acest lucru se confirmă, nu mai vorbim doar despre o problemă administrativă sau despre o neclaritate între instituții, ci despre o posibilă distrugere a patrimoniului cultural, sub ochii autorităților care aveau obligația să îl protejeze.
Din răspunsurile transmise până în prezent de autorități la solicitările domnului Rusu, rezultă o situație gravă și profund neclară. Pe de o parte, se recunoaște faptul că lucrările sunt situate într-o zonă cu relevanță arheologică subacvatică, iar pe de altă parte se susține că epavele semnalate nu ar fi fost identificate în aria lucrărilor.
În același timp, se invocă faptul că o parte din situl arheologic ar fi fost declasată prin ordin al ministrului Culturii de la acea dată, în vederea extracției nisipului din largul mării, pe suprafețe delimitate prin coordonate Stereo 70, în baza Ordinului nr. 2630/2018. Însă opiniei publice nu iau fost explicate clar motivele, documentele tehnice, avizele și responsabilitățile instituționale care
au stat la baza acestei decizii.
Ministerul Culturii susține că au fost respectate procedurile legale și că epavele semnalate nu au fost identificate în aria lucrărilor. Totuși, domnule ministru, dacă zona era deja vizată de o procedură de clasare ca sit arheologic, iar documentele anterioare indicau prezența unor epave, simpla afirmație că „nu s-a găsit nimic” nu poate fi suficientă.
Într-o asemenea situație, este necesar ca Ministerul Culturii să prezinte public și transparent toate studiile, hărțile, coordonatele, imaginile sonar, rapoartele de diagnostic arheologic și avizele care au stat la baza continuării lucrărilor. Patrimoniul României nu poate fi tratat prin răspunsuri generale, mai ales atunci când există riscul ca dovezi istorice de sute de ani să fie distruse ireversibil. Această contradicție ridică suspiciuni serioase cu privire la modul în care au fost emise avizele, la responsabilitatea instituțiilor implicate și la riscul real ca patrimoniul cultural submers să fie distrus, acoperit sau afectat definitiv.
În răspunsurile transmise sunt menționate mai multe instituții: Ministerul Culturii, Institutul Național al Patrimoniului, Comisia Națională de Arheologie, Comisia Națională a Monumentelor Istorice, Direcția Județeană pentru Cultură Constanța și Administrația Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral. Totuși, răspunsurile nu clarifică limpede cine a solicitat declasarea, cine a
avizat-o, cine a verificat terenul, cine răspunde dacă epavele sunt afectate și cine și-a asumat modificarea regimului juridic al sitului.
Tulcea este unul dintre județele României cu cel mai bogat patrimoniu arheologic, însă prea puține dintre aceste obiective sunt protejate, valorificate sau amenajate pentru vizitare. Tocmai de aceea, consider că Ministerul Culturii are obligația să trateze cu maximă seriozitate această situație și să intervină înainte ca distrugerea să devină ireversibilă.
Având în vedere cele expuse, vă solicit, domnule ministru, să îmi comunicați următoarele:

1. Care este stadiul juridic actual al imobilului/sitului pentru care Direcția Județeană pentru Cultură Tulcea a declanșat, la data de 08.06.2015, procedura de clasare din oficiu în Lista Monumentelor Istorice?
2. A fost acest sit clasat definitiv, declasat, declasat parțial sau trecut într-o altă categorie de protecție? Dacă da, prin ce act administrativ?
3. Cine a solicitat declasarea sau modificarea regimului juridic al sitului arheologic din Bazinul Mare portuar al Zonei Libere Sulina?
4. Care sunt avizele, rapoartele și documentele tehnice care au stat la baza continuării lucrărilor de dragare în această zonă?
   
5. Cum justifică Ministerul Culturii continuarea lucrărilor într-o zonă pentru care autoritatea competentă a declanșat procedura de clasare ca sit arheologic încă din anul 2015?
6. Cine răspunde, din punct de vedere administrativ, tehnic și juridic, în cazul în care cele trei nave/epave semnalate în zona sitului arheologic sunt afectate, distruse sau acoperite în urma lucrărilor?
7. De ce nu au fost publicate integral hărțile, coordonatele, imaginile sonar și rapoartele de diagnostic arheologic care au stat la baza avizării lucrărilor?
8. Care este poziția oficială a Ministerului Culturii față de contradicția dintre existența unei zone cu regim de protecție arheologică și afirmația potrivit căreia în zona verificată „nu sa găsit nimic”?
9. Are Ministerul Culturii în vedere suspendarea temporară a lucrărilor de dragare până la clarificarea completă a situației juridice și arheologice a zonei?
10. Ce măsuri concrete are în vedere Ministerul Culturii pentru protejarea patrimoniului arheologic subacvatic din zona Sulina și pentru evitarea unor situații similare în viitor?

The post Elena Doboș – Interpelare – Riscul distrugerii unor epave istorice din Bazinul Mare portuar al Zonei Libere Sulina, aflate într-o zonă cu regim de protecție arheologică appeared first on AUR.

Este vorba despre trei epave din lemn, datate în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, descoperite în anul 2015 de arheologul Iulian Rusu în Bazinul Mare al Administraţiei Zonei Libere Sulina. Având în vedere valoarea deosebită a acestor nave pentru patrimoniul subacvatic tulcean şi naţional, zona a fost vizată de o procedură de clasare ca sit arheologic, cu regim special de protecţie culturală şi arheologică. De anul trecut şi până în prezent, în zonă se desfăşoară lucrări de dragare, iar în spaţiul public au apărut suspiciuni că bucăţi dintr-una dintre epave ar fi fost deja afectate. În mod firesc, orice intervenţie asupra fundului bazinului portuar, orice lucrare de dragare sau orice modificare a regimului juridic al sitului trebuia justificată, avizată şi documentată în mod transparent.
Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat. În urma solicitărilor formulate de domnul Iulian Rusu către Ministerul Culturii, răspunsul transmis de instituţie ridică mai multe semne de întrebare decât clarificări. Pe de o parte, se recunoaşte faptul că lucrările sunt situate într-o zonă cu relevanţă arheologică subacvatică, iar pe de altă parte se susţine că epavele semnalate nu ar fi fost identificate în aria lucrărilor.
Mai mult, se invocă faptul că o parte din situl arheologic ar fi fost declasată prin ordin al ministrului Culturii, pentru a permite continuarea lucrărilor, însă nu sunt explicate clar motivele, avizele, documentele tehnice şi responsabilităţile instituţionale care au stat la baza acestei decizii. Simpla afirmaţie că “nu s-a găsit nimic” nu poate fi suficientă într-o zonă vizată anterior ca sit arheologic.
În acest context, am formulat deja demersuri parlamentare către ministrul Culturii, prin care am solicitat transmiterea tuturor informaţiilor clare, în ordine cronologică, privind avizele, procedurile de clasare, eventualele declasări sau modificări ale regimului juridic al sitului arheologic din Bazinul Mare portuar al Zonei Libere Sulina. De asemenea, am cerut comunicarea avizelor, rapoartelor şi documentelor tehnice care au stat la baza continuării lucrărilor de dragare, precum şi stabilirea instituţiilor şi persoanelor care îşi asumă răspunderea administrativă, tehnică şi juridică în cazul în care cele trei nave/epave sunt afectate, distruse sau acoperite în urma lucrărilor.
Ministerul trebuie să clarifice şi contradicţia dintre existenţa unei zone cu regim de protecţie arheologică şi afirmaţia potrivit căreia în zona verificată “nu s-a găsit nimic”.
În paralel, am formulat o întrebare şi către directorul Administraţiei Zonei Libere Sulina, având în vedere declaraţia publică potrivit căreia s-au făcut studii şi expertize, iar ?în zona respectivă nu avem absolut niciun punct care să ne spună că avem vreo navă, vreo corabie?. Prin această întrebare, am solicitat o informare corectă şi transparentă privind studiile şi expertizele invocate, cine le-a realizat, când au fost efectuate şi dacă au fost transmise instituţiilor competente.
Tulcea este unul dintre judeţele României cu cel mai bogat patrimoniu arheologic, însă prea multe obiective istorice rămân neprotejate, nevalorificate sau lăsate în uitare. Tocmai de aceea, Ministerul Culturii are obligaţia să trateze cu maximă seriozitate această situaţie şi să intervină înainte ca distrugerea să devină ireversibilă.
Patrimoniul istoric al Tulcei nu poate fi sacrificat în tăcere, sub acoperirea unor răspunsuri generale şi a unor proceduri neexplicate public. Modernizarea infrastructurii portuare este necesară, dar nu poate fi făcută cu preţul distrugerii unor mărturii istorice unice pentru România”, a declarat deputatul AUR, Elena Doboş.

The post Elena Doboș – Declarație de presă – O parte din istoria Tulcei şi a României riscă să fie pierdută definitiv în Portul Sulina appeared first on AUR.