Domnului Ion-Marcel CIOLACU, prim-ministru al României

Domnului Emilian-Horațiu HUREZEANU, ministru al Afacerilor

De către: Deputat Robert ALECU

Circumscripția electorală: nr. 4, Bacău

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Camerei Deputaților din data de: 19.02.2025

Obiectul întrebării: Încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în cazul blocării nejustificate de către Guvernul ucrainean a înregistrării juridice a Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, entitate religioasă în comuniune cu Biserica mamă – Patriarhia Română

Stimate domnule prim-ministru,

Stimate domnule ministru,

Dreptul de asociere religioasă al cetățenilor ucraineni aparținând minorității naționale române din Ucraina este garantat în mod expres de instrumentele legale interne și internaționale, la care Ucraina este parte – Constituția Ucrainei (art. 35), Legea minorităților (comunităților) naționale din Ucraina (art. 8, pct. 2), Legea Ucrainei privind libertatea de conștiință și organizațiile religioase (art. 9, 14), Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 9), dar și de Tratatul cu privire la relațiile de vecinătate și cooperare între România și Ucraina (pct. 6, art. 13).

Întruniți în ședința lor comună, la 25 august 2024, trei organizații religioase din Ucraina s-au constituit în Organizația Religioasă „Asociația Religioasă (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina” (BORU), în conformitate cu legislația ucraineană în materie.

Adunarea de constituire a BORU, convocată în orașul Cernăuți, a adoptat Statutul de organizare și funcționare a acestei entități de cult sub oblăduirea canonică a Patriarhiei Române. Fondatori ai BORU sunt comunități ortodoxe cu enorie etnic română din regiunile Odesa și Cernăuți.

Având binecuvântarea Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în data de 28 august 2024 BORU a solicitat înregistrarea sa de către Serviciul de Stat pentru Politici Etnice și Libertatea de Conștiință din Ucraina, pentru ca astfel Organizația să fie recunoscută ca persoană juridică în Ucraina, la care să adere comunitățile ortodoxe românești din Ucraina. BORU i-a prezentat Serviciului de Stat pentru Politici Etnice și Libertatea de Conștiință al Ucrainei toate actele necesare înregistrării juridice (de stat) a BORU.

Potrivit legislației ucrainene în vigoare, o decizie privind înregistrarea BORU ar fi trebuit adoptată și comunicată de către organul de stat competent în termen de maximum o lună, termen care expira la 28 septembrie 2024.

La 27 septembrie 2024 și 08 octombrie 2024 Serviciul de Stat pentru Politici Etnice și Libertatea de Conștiință al Ucrainei a confirmat că documentația depusă la Kiev în vederea înregistrării juridice a Organizației Religioase ”Biserica Ortodoxă Română din Ucraina” este completă, cuprinzând, între altele, și o scrisoare de confirmare a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române (conducătorul centrului nostru religios de peste hotare).

În răspunsul dat Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina la 27 septembrie 2024, Serviciul de Stat pentru Politici Etnice și Libertatea de Conștiință al Ucrainei menționează faptul că, „întrucât subiectul în cauză cuprinde probleme ale relațiilor interstatale româno-ucrainene și ucraineano-române, de asemenea se referă la bazele păcii interconfesionale și a bunei înțelegeri în societate, la drepturile persoanelor aparținând minorităților (comunităților) naționale, Serviciul de Stat al Ucrainei pentru Politici Etnice și Libertatea de Conștiință (DEES) va desfășura consultări extinse atât în țară, inclusiv cu oamenii de știință, cât și în afara țării, inclusiv cu partea română”.

De asemenea, s-a comunicat faptul că „Serviciul va emite un răspuns asupra actelor transmise drept urmare a consultărilor precum și a concluziilor primite din partea experților”, ceea ce echivalează cu o amânare sine die a soluționării cererii de înregistrare a Organizației Religioase „Asociația Religioasă (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina” în conformitate cu legislația ucraineană și cadrul juridic internațional și european în vigoare.

În legătură cu aceste motive invocate de Serviciul de Stat pentru Politici Etnice și Libertatea de Conștiință al Ucrainei, BORU și-a exprimat nemulțumirea, considerândule lipsite de bază legală și reprezentând o formă de împiedicare a activității legale a Organizației Religioase „Asociația Religioasă (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina”, ceea ce echivalează cu încălcarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în general, după cum și cu cea privind protecția minorităților naționale, în special, așa cum acestea sunt definite și garantate de către legislația Ucrainei și principalele instrumente juridice internaționale și europene (în special Convenția Europeană a Drepturilor Omului).

În ceea ce privește consultările și concluziile pe care Serviciul de Stat pentru Politici Etnice și Libertatea de Conștiință al Ucrainei a anunțat că intenționează să le primească din partea experților pentru putea da un răspuns asupra documentației transmise de către Organizația Religioasă „Asociația Religioasă (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina”, aceste consultări și concluzii ar fi trebuit să aibă loc în interiorul termenului prevăzut de lege pentru examinarea cererii de înregistrare prezentate de către BORU.

De asemenea, dreptul la libertatea de religie și asociere religioasă, așa cum este înțeles în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (inclusiv prin deciziile emise de CEDO), exclude aprecierea din partea statului sau a oricui altcineva cu privire la legitimitatea credințelor religioase, a modalităților de exprimare sau asociere a credincioșilor.

Organizația Religioasă „Asociația Religioasă (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina” s-a constituit prin asocierea liberă a fondatorilor ei, fără vreun amestec din partea statului ucrainean sau a statului român și fără ca existența acestei organizații religioase să fie condiționată de voința unor terți.

Până în acest moment la Biserica Ortodoxă Română din Ucraina au aderat, tacit, subpresiunea unui sentiment de teamă de a fi persecutate de către autorități, 12 comunități religioase locale, iar altele 29 și-au exprimat dorința în același sens, sub rezerva că BORU va fi înregistrată juridic de către Serviciul de Stat pentru Politici Etnice și Libertatea de Conștiință al Ucrainei. Precizăm că potrivit mai multor sondaje de opiniei efectuate în sântul minorității naționale române din Ucraina, peste 2/3 dintre membrii acesteia consideră necesară revenirea lor și a comunităților lor locale în comuniunea directă a Patriarhiei Române. Această dorință se explică și prin dorința păstrării unui climat de calm și echilibru în societate, evitând implicarea minorității naționale române în conflictul dintre diverse facțiuni ale Ortodoxiei din Ucraina (în special conflictul dintre PȚU – Biserica Ortodoxă din Ucraina, UPȚ – Biserica Ortodoxă Ucraineană sau PK – Biserica Ortodoxă Ucraineană Patriarhie Kievului și a întregii Rusii-Ucraine).

Precizăm că în Ucraina sunt înregistrate juridic și funcționează legal și în paralel mai multe entități religioase de confesiune ortodoxă, mai multe entități religioase de confesiune greco-catolică și mai multe entități religioase de confesiune mozaică. Niciuna dintre aceste entități religioase nu a întâmpinat dificultăți din partea Guvernului în ceea ce privește înregistrarea juridică și admiterea în legalitate.

Considerăm că dreptul cetățenilor ucraineni de etnie română și confesiune ortodoxă de a se asocia liber într-o organizație religioasă separată de stat este indispensabil pluralismului într-o societate autentic democratică și constituie punctul central al protecției pe care li-l oferă cetățenilor legislația Ucrainei și instrumentele juridice europene (în speță, art. 35 din Constituția Ucrainei, art. 9, 14 din Legea Ucrainei privind libertatea de conștiință și organizațiile religioase, precum și art. 9 al Convenției Europene a Drepturilor Omului).

Cunoaștem că Biserica Ortodoxă Română din Ucraina a invocat în cererile sale repetate adresate Serviciului de Stat pentru Politici Etnice și Libertatea de Conștiință al Ucrainei atât prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (în special cazurile Svyato Mykhailivska Parafiya c. Ucraina, Mitropolia Basarabiei si alții c. Moldovei, Cha’are Shalom Ve Tsedek c. Franței, Kokkinakis c. Greciei, Buscarini și alții c. San Marino, Hasan și Chaush c. Bulgariei, Biserica Catolică de la Canée c. Greciei).

Potrivit legislației ucrainene în vigoare (art. 14 al Legii Ucrainei privind libertatea de conștiință), organul competent de stat pentru organizațiile religioase (Serviciul de Stat pentru Politici Etnice și Libertatea de Conștiință al Ucrainei), în cazuri speciale, poate examina și soluționa o cerere de înregistrare a cultelor religioase în maximum 3 luni de zile. Astfel, constatăm că autoritatea centrală ucraineană a încălcat termenele legale pentru examinarea și soluționarea pe fond a cererii de înregistrare juridică și admitere în legalitate a Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina.

La 29 ianuarie 2025 a fost reînnoită cererea de înregistrare juridică a Organizației Religioase „Asociația Religioasă (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina” și s-a cerut soluționarea pozitivă a acestei cereri.

La această dată nu dispunem de informații publice privind reacția Serviciului de Stat pentru Politici Etnice și Libertatea de Conștiință al Ucrainei în legătură cu cererea reînnoită din 29 ianuarie 2025.

În câteva zile se vor împlini 6 (șase) luni de la depunerea de către Biserica Ortodoxă Română din Ucraina a cererii oficiale privind înregistrarea sa juridică și admiterea în legalitate de către Serviciul de Stat pentru Politici Etnice și Libertatea de Conștiință al Ucrainei.

Presa din Ucraina și din România relatează în ultima perioadă o întețire a amenințărilor și actelor de presiune asupra mai multor comunități ortodoxe ale românilor din Ucraina (bunăoară la Storojineț în 9 februarie 2025, la Hliboca/Adâncata în 14 februarie 2025 și chiar în orașul Cernăuți în 16 februarie 2025) în vederea trecerilor lor forțate la o entitate religioasă agreată și susținută de către autorități și anume Biserica Ortodoxă din Ucraina (PȚU) aflată în divergență și conflict major cu alte entități religioase din țara vecină (Biserica Ortodoxă Ucraineană – UPȚ sau Biserica Ortodoxă Ucraineană Patriarhia Kievului și a întregii Rusii-Ucraine – KP).

Presa a relatat că grupurile numeroase de presiune asupra comunităților ortodoxe române din regiunea Cernăuți au fost formate de persoane străine, în sensul că nu erau originare din localitățile vizate, adică a fost vorba despre grupări agresive desantate din afară și sprijinite tacit sau fățiș de către autoritățile/instituțiile de stat și agenții statului (polițiști), ceea ce oferă temeiuri pentru concluzia că asistăm la acțiuni dirijate de către stat împotriva minorității naționale române. În niciunul dintre aceste desantări provocatoare autoritățile de stat și agenții statului (polițiști) nu au intervenit adecvat, conform legii, pentru protejarea membrilor comunităților ortodoxe române.

Scenariile după care se desfășoară acțiunile acestor desanturi amintesc de modul în care Biserica Ortodoxă din Ucraina (PȚU) a preluat în septembrie 2024 Capela mitropoliților români din Cimitirul orășenesc din Cernăuți, locaș de cult folosit de credincioșii ortodocși români în ultimele trei decenii. Comunitatea românească din nordul Bucovinei și-a exprimat revolta în legătură cu acest caz și a cerut ajutorul autorităților statului înrudit România.

Am primit în ultima perioadă mai multe confirmări că în sânul minorității naționale române din Ucraina se instalează o atmosferă apăsătoare de frică și de frustrare în fața politicilor etnice ale Guvernului Ucrainean care blochează nejustificat înregistrarea juridică a Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, ca entitate la care să poată adera liber și alte comunități ortodoxe române locale doritoare să evadeze din prizonieratul canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, derivată a Patriarhiei Moscovei.

Precizăm de asemenea că Patriarhia Română „a luat act cu regret de faptul că autoritățile ucrainene au amânat nejustificat, pe termen neprecizat, recunoașterea juridică a Asociației religioase „Biserica Ortodoxă Română din Ucraina”, deși aceasta din urmă îndeplinește toate condițiile solicitate de legislația ucraineană în vigoare, și a aprobat continuarea demersurilor către autoritățile publice centrale din România și Ucraina pentru soluționarea acestei solicitări legitime”.

Exprimăm opinia că din perspectiva drepturilor omului și a documentelor internaționale, blocarea înregistrării Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina este nejustificată. Piedicile puse de către Guvernul de la Kiev contravin obligațiilor internaționale asumate de Ucraina și pot fi considerate un abuz împotriva libertății religioase și a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale.

Impresia generală este că prin politicile etnice pe care Guvernul Ucrainei le promovează în raport cu minoritatea română din Ucraina, în speță prin blocarea înregistrării Bisericii Ortodoxe din Ucraina, urmărește descurajarea credincioșilor ortodocși români și a comunităților lor de a se detașa canonic de jurisdicțiile unor entități religioase slave (ruso-ucrainene) și de a reveni în comuniunea Bisericii lor tradiționale – Patriarhia Română, cu respectarea legislației ucrainene în domeniu și a cadrului internațional în materie de drepturi și libertăți fundamentale.

Această situație ridică un drastic semn de întrebare în ceea ce privește caracterul autentic democratic al regimului politic de la Kiev și sinceritatea angajamentelor asumate față de România (prin Tratatul de bază din 1997) și față de organismele europene din care Ucraina face parte.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rugăm respectuos să ne transmiteți:

1. Dacă Guvernul României, Ministerul Afacerilor Externe (MAE), misiunea diplomatică română la Kiev și oficiile consulare ale României în Ucraina (Kiev, Cernăuți, Odesa și Slatina) au urmărit evoluțiile în chestiunea înregistrării de stat a BORU.

2. Cum tratează MAE și România ca stat înrudit, în general, din perspectiva legislației ucrainene, a cadrului juridic bilateral (în special Tratatul de bază din 1997), cât și a principalelor documente universale și europene privind drepturile omului, neînregistrarea BORU, în termenul legal, de către autoritatea ucraineană de stat competentă.

3. Ce demersuri oficiale concrete a întreprins partea română în dialogul politic bilateral cu Ucraina pentru ca aceasta din urmă să nu încalce drepturile legitime de liberă asociere și libertate de conștiință ale cetățenilor ucraineni de etnie română și confesiune ortodoxă asociați benevol în Biserica Ortodoxă Română din Ucraina, entitate aruncată absolut nejustificat în afara cadrului legal de către Guvernul Ucrainei. Vă rugăm să specificați aici care a fost poziția oficială exprimată de partea ucraineană ca răspuns la sesizarea părții române.

4. Ce demersuri oficiale concrete a întreprins partea română pe plan internațional, precum și în cadrul organismelor internaționale preocupate de situația drepturilor omului, pentru a denunța politicile etnice și relele practici ale Guvernului Ucrainei în raport cu Biserica Ortodoxă Română din Ucraina ținută forțat și nejustificat în afara cadrului legal. Vă rugăm să vă referiți în mod special la demersurile întreprinse în discuțiile cu partenerii strategici ai României (bunăoară SUA) și cu organismele din care atât România, cât și Ucraina fac parte (ONU, Consiliul Europei, OSCE) sau din care Ucraina aspiră să facă parte (Uniunea Europeană).

5. Dacă autorități și instituții ale statului român, inclusiv instituții cu atribuții privind expertiza în domeniul drepturilor omului și libertăților religioase (bunăoară Ministerul Justiției, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Secretariatul de Stat pentru Culte etc.), au fost sau nu solicitate, pe căi oficiale, de către autoritățile sau instituțiile ucrainene (Guvernul Ucrainei, MAE al Ucrainei, Serviciul de Stat pentru Politici Etnice și Libertatea de Conștiință, Ambasada Ucrainei în România etc.) în legătură cu cazul concret al Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina ținute forțat și nejustificat în afara legii timp de aproximativ 6 (șase) luni. În cazul unui răspuns afirmativ la acest punct al întrebării parlamentare, vă rugăm să ne prezentați detalii relevante.

6. Dacă subiectul blocării nejustificare a intrării BORU în legalitate a făcut sau nu obiectul discuțiilor în cadrul Comisiei mixte româno-ucrainene pentru minorități și dacă partea română a cerut sau nu convocarea de urgență a acestei Comisii mixte.

7. Dacă subiectul deblocării înregistrării juridice a BORU a fost sau nu abordat direct, în discuții oficiale sau corespondență, între prim-ministrul României Ion-Marcel Ciolacu și președintele Comitetului de Miniștri al Ucrainei Demis Șmâgal. În eventualitatea unui răspuns negativ la acest punct al întrebării parlamentare vă rugăm să indicați motivele temeinice pentru care prim-ministrul României nu a inițiat un asemenea dialog. În eventualitatea unui răspuns afirmativ la acest punct, vă rugăm să precizați care a fost argumentația omologului ucrainean și ce angajamente și-a asumat în vederea deblocării situației.

Orice alte informații tangente cu acest subiect sunt binevenite.

Vă rugăm să transmiteți răspunsurile dumneavoastră în scris.

The post Robert Alecu – Întrebare parlamentară – Încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în cazul blocării nejustificate de către Guvernul ucrainean a înregistrării juridice a Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, entitate religioasă în comuniune cu Biserica mamă – Patriarhia Română appeared first on AUR.

Doamnelor și domnilor senatori,

Din păcate, ieri, 11 mai 2021, colegii senatori în cadrul ședinței Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități au avizat pozitiv propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un cadru pentru eliberarea, verificarea și acceptarea adeverințelor interoperabile de vaccinare, de testare și de vindecare, în vederea facilitării liberei circulații în timpul pandemiei de COVID-19 (Adeverința electronică verde la nivel european), transmise prin comunicatele cu numarul 130 și 140 din 2021.

Dezbaterea și orice argument adus, în special, pentru a convinge arcul guvernamental, inclusiv de către specialiști de renume ca domnul profesor universitar Gheorghe Piperea, specialist în drept civil și practician cu o vastă experiență aplicată, nu au fost suficiente. Ordinul politic a prevalat. Astfel, acest regulament-lege a primit un aviz favorabil, cu un singur vot împotrivă (cel al subsemnatului), fiind posibil ca inclusiv mâine să fie adoptat de către Parlamentul României și să devină lege. Această lege include criterii care crează categorii întregi discriminate pe criterii medicale.

Noi, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), ne luptăm să evităm revenirea sau alunecarea voit, nevoit pe aceeași pantă alunecoasă ale cărei consecințe le sțim prea bine, în special din experiența totalitară anterioară.

Astfel, propunerea de Regulament UE se referă la introducerea unor adeverințe interoperabile de:

• Vaccinare (împotriva SARS-CoV-2),
• Testare (care să certifice un rezultat negativ la testul pentru depistarea infecției cu SARS-CoV-2) și
• Vindecare (care să ateste că persoana s-a vindecat după infectarea cu SARS-CoV-2).

Această propunere vizează crearea unui model european uniform al acestor trei adeverințe, care să includă și semnătura electronică.

Comisia pretinde că acest cadru va facilita libera circulație a cetățenilor europeni pe teritoriul Uniunii Europene.

În realitate, adeverința electronică verde nu va facilita, ci va împiedica libera circulație a persoanelor în UE.

Comisia Europeană admite lipsa unui studiu de evaluare a impactului în însuși documentul prezentat spre evaluare.

Constatăm că avem de a face exact cu procedeul retoric folosit de aparatul de propagandă al regimului totalitar din romanul 1984, de George Orwel.

Într-adevăr, în sistemul dictatorial descris de Orwell, orice adevăr este ascuns cu cinism sub un nume care desemnează exact opusul său. Astfel, Ministerul care pretinde a avea ca obiect de activitate „Prosperitatea” se ocupă de fapt cu perpetuarea sărăciei. Ministerul „Păcii” nu face decât să întrețină războiul, Ministerul „Iubirii” alimentează ura din societate, iar Ministerul „Adevărului” diseminează minciuna. Tot astfel, reducerea rației de alimente este numită de mașinăria propagandistică „creșterea” rației, iar supravegherea polițienească perpetuă – drept „grijă” a unui Frate Mai Mare (Big Brother).

Această metodă predilectă de manipulare face parte din arsenalul oricărui sistem totalitar. Ea urmărește exercitarea unui control complet și eficient asupra societății.

La fel ca în distopia orwelliană, limbajul „pozitiv” al Comisiei Europene, care vorbește de facilitarea liberei circulații ascunde o intenție totalitară.

În Expunerea de motive, Comunicarea Comisiei pretinde că „scopul adeverințelor este de a facilita exercitarea dreptului la liberă circulație. Deținerea unei „adeverințe electronice verzi, în special a unei adeverințe de vaccinare”, pretinde Comisia, „nu ar trebui să fie o condiție prealabilă pentru exercitarea dreptului la liberă circulație. Persoanele care nu sunt vaccinate, de exemplu din motive medicale, deoarece nu fac parte din grupul-țintă pentru care vaccinul este recomandat în prezent, cum ar fi copiii, sau deoarece nu au avut încă posibilitatea sau nu doresc să fie vaccinate, trebuie să își poată exercita în continuare dreptul fundamental la liberă circulație, dacă este necesar sub rezerva unor limitări, cum ar fi testarea obligatorie și carantina/autoizolarea. În special, prezentul regulament nu poate fi interpretat ca instituind o obligație sau un drept de a fi vaccinat.”

În realitate însă, Regulamentul propus exact asta dorește să instituie: condiționarea exercitării dreptului la libera circulație de deținerea unei adeverințe verzi.

Degeaba afirmă că n-o face. Simpla afirmație nu e suficientă ca să convingă, atâta vreme cât este evident că exact acesta ar fi rezultatul introducerii acestei adeverințe: limitarea dreptului cetățenilor UE la liberă circulație și ședere pe teritoriul Uniunii Europene, drept care – recunoaște chiar Comisia – „este una dintre cele mai de preț realizări ale UE”.

Acest drept este stipulat în art. 21, alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În mod la fel de cinic precum regimul orwellian, Comisia invocă alin. (2) al aceluiași Articol 21, care „prevede posibilitatea ca UE să acționeze și să adopte dispoziții menite să faciliteze dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în cazul în care o acțiune în vederea atingerii acestui obiectiv este necesară pentru a facilita exercitarea acestui drept”.

Formularea ambiguă adresată celor care nu doresc să se vaccineze, respectiv regimul aplicabil este formulat în acest document prin specificarea unei categorii distincte căreia i se vor impune anumite “limitări” precum “testarea obligatorie și carantina/autoizolarea”.

Chiar dacă autorii prezentului regulament nu doresc ca acesta să fie interpretat “ca instituind o obligație sau un drept de a fi vaccinat”, tocmai impunerea deținerii “adeverinței electronice verzi”, reprezintă în sine introducerea unui astfel de regim.

De fapt, argumentarea este viciată de o inversiune retorică și de un raționament circular. Limitarea dreptului la libera circulație prin condiționarea lui de deținerea unei adeverințe verzi este prezentată, în mod ipocrit, drept o „facilitare” a exercitării acestui drept.

Chiar dacă regulamentul invocă caracterul necesar și proporțional, respectiv bazat pe criterii “obiective și nediscriminatorii”, trăsătura de proporționalitate este incorect invocată dat fiind faptul că nu este o masură cu aplicabilitate temporară, de finalitate predicibilă.

Dacă această propunere este adoptată în forma actuală inclusiv de Parlamentul României, singurele fluxuri care vor circula liber sunt cele de capital – o abatere gravă de la principiile europene fondatoare.

De asemenea, Comisia recunoaște că propunerea implică prelucrarea de date cu caracter personal, inclusiv date privind sănătatea, și că „există impacturi potențiale asupra drepturilor fundamentale ale persoanelor, și anume asupra celor prevăzute la articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind respectarea vieții private și la articolul 8 privind protecția datelor cu caracter personal. Prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice, inclusiv colectarea datelor cu caracter personal, accesul la datele cu caracter personal și utilizarea datelor cu caracter personal, afectează dreptul la viață privată și dreptul la protecția datelor cu caracter personal prevăzute în Cartă. Orice atingere adusă acestor drepturi fundamentale trebuie să fie justificată.”

Comisia susține că propunerea „are un impact pozitiv asupra dreptului fundamental la liberă circulație și ședere prevăzut la art. 45 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene”. Printr-un sofism dezvoltat pe mai multe pagini, îngrădirea efectivă a dreptului fundamental la liberă circulație și ședere este răstălmăcită drept „facilitare” și „impact pozitiv”. Această retorică ce neagă realitatea amintește de discursul public ideologizat ce ne marca trecutul totalitar.

Comisia arată în mod corect că „decizia privind introducerea unor restricții privind libera circulație rămâne la latitudinea statelor membre, care trebuie să acționeze în conformitate cu dreptul UE. De asemenea, statele membre își păstrează flexibilitatea de a nu introduce restricții privind libera circulație.”

Luându-și măsuri de precauție, Comisia transferă statelor membre responsabilitatea aplicării normelor și garanțiilor privind protecția datelor. Astfel ea precizează, privind dreptul la protecția datelor cu caracter personal, inclusiv la securitatea datelor, că se aplică Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului. Nu este prevăzută nicio derogare de la regimul de protecție a datelor al UE, iar statele membre trebuie să aplice norme, condiții clare și garanții solide, în conformitate cu normele UE privind protecția datelor.” Este aprioric evident că în România nu se vor asigura cetățenilor niciun fel de asemenea norme și garanții privind protecția datelor, așa cum nu li se asigură respectarea multor alte drepturi și norme.

În sfârșit, la art. 26 din Regulamentul propus, Comisia subliniază că „este necesar să se prevină discriminarea împotriva persoanelor care nu sunt vaccinate, de exemplu din motive medicale sau care nu fac parte din grupul țintă pentru care vaccinul este recomandat sau care nu au avut încă posibilitatea să fie vaccinate sau au ales să nu se vaccineze. Prin urmare, deținerea unei adeverințe de vaccinare sau deținerea unei adeverințe de vaccinare care indică un anumit vaccin nu ar trebui să fie o condiție prealabilă pentru exercitarea dreptului la liberă circulație, în special în cazul în care aceste persoane sunt, prin alte mijloace, în măsură să demonstreze că respectă cerințele legale în materie de sănătate publică, și nu poate fi o condiție prealabilă pentru utilizarea serviciilor de transport transfrontalier de călători, cum ar fi companiile aeriene, trenurile, autocarele sau feriboturile.”

Conform regulamentului (art. 14), statele membre sunt puse în situația de a aștepta încă un an de la declararea de către O.M.S. a încetării pandemiei, pentru elaborarea unui raport ale cărui conținut și concluzii sunt deja previzibile.

Astfel cetățenilor europeni nu li se oferă certitudinea că, prin viitorul raport, Comisia Europeană nu va propune eliminarea discriminărilor impuse prin prezentul regulament referitoare la adeverința verde.

Este la fel de evident că discriminarea persoanelor care nu s-au vaccinat va fi nu excepția, ci regula aplicării acestui Regulament. În lumina celor de mai sus, considerăm că este de datoria noastră să recomandăm distinșilor membri ai Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități să voteze în sensul emiterii unui aviz negativ la această Propunere de Regulament COM(2021) 130, și să introducă aceste considerente prezentate mai sus în avizul de înaintare către comisia de raport.

Vă mulțumesc,

Senator Ionuț Neagu, Circumscripția electorală nr. 15 – Covasna

The post Ionuț Neagu – declarație politică – Adeverințele verzi de vaccinare, discriminare și limitare appeared first on AUR.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vreau să aduc atât în atenția dumneavoastră, cât și a opiniei publice ratificarea, în anul 2020, a unui important instrument internațional în domeniul drepturilor omului. Este vorba despre Declarația Consensului de la Geneva, ce privește promovarea sănătății femeilor și întărirea instituției familiei. Eu personal îl consider un element esențial care, pe lângă politici economice de ajutorare a dezvoltării familiilor și a creșterii familiilor, numărului membrilor acestora, să poată reversa trendul demografic negativ cu care România se confruntă după 1990.

Declarația a fost semnată în peste 30 de țări, locuite de 1,6 miliarde de oameni din întreaga lume. Printre țările semnatare sunt: Statele Unite ale Americii, Polonia, Ungaria, Brazilia, Paraguay, Georgia și altele.

Toți semnatarii și-au declarat sprijinul pentru valorile comune și efortul de apărare a drepturilor fundamentale ale omului. Astfel, declarația întărește angajamentul de protecție a drepturilor omului.

Pilonii documentului sunt următorii: îngrijirea sănătății femeilor; protejarea vieții umane; întărirea familiei – ca unitate de bază a societății; apărarea suveranității națiunilor în crearea propriilor politici de protecție a vieții.

Declarația are un număr de șapte puncte, după cum urmează:

1. Reafirmă că toți sunt egali în fața legii și drepturile femeilor sunt o parte inalienabilă, integrală și indivizibilă a tuturor drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

2. Subliniază dreptul egal al bărbaților și femeilor de a se bucura de toate drepturile civile și politice, precum și drepturile economice, sociale și culturale; iar drepturile egale, oportunitățile și accesul la resurse, cât și împărțirea egală a responsabilităților pentru familie de către bărbați și femei și un parteneriat armonios între ei sunt esențiale pentru bunăstarea lor și a familiilor lor; și că „femeile și fetele trebuie să se bucure de acces egal la educație de calitate, resurse economice și participare politică, precum și oportunități egale cu bărbații și băieții în domeniul ocupării forței de muncă, conducerii și luării deciziilor la toate nivelurile.

3. Reafirmă că demnitatea și valoarea persoanei umane sunt inalienabile și că orice ființă umană are dreptul inerent la viață și angajamentul de a le permite femeilor să treacă în siguranță prin sarcină și naștere și să le ofere cuplurilor cele mai mari șanse de a avea un copil sănătos.

4. Subliniază că în niciun caz nu trebuie promovat avortul ca metodă de planificare familială și că orice măsuri sau modificări legate de avort în cadrul sistemului de sănătate nu pot fi determinate decât la nivel național sau local, în conformitate cu procesul legislativ național. Reafirmă că orice copil are nevoie de protecție și îngrijiri speciale, atât înainte, cât și după naștere, și ar trebui luate măsuri speciale de protecție și asistență în numele tuturor copiilor, pe baza principiului interesului superior al copilului.

5. Reafirmă că „familia este unitatea naturală și fundamentală a societății și are dreptul la protecția societății și a statului și că maternitatea și copilăria au dreptul la îngrijire și asistență specială, iar femeile joacă un rol important în familie și recunoaște contribuția femeilor la bunăstarea familiei și la dezvoltarea societății.

6. Recunoaște că dreptul fundamental la sănătate este esențial pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă aferente, definind că sănătatea este o stare de bunăstare fizică, mentală și socială completă și nu doar la absența bolii sau a infirmității și că accentul actual predominant este doar de îngrijire a sănătății fizice, mai degrabă decât menținerea unei stări de sănătate optime, împiedicând astfel o abordare holistică; astfel  se recunoaște existența diferitelor necesități ce apar în diferite etape de viață ale unui individ, implicând livrarea de informații necesare, și aptitudini cât și îngrijire pentru a sprijinii sănătatea optimă pe tot parcursul vieții.

7. Reafirmă importanța suveranității naționale, cât și a rolului și responsabilității guvernelor naționale pentru emiterea propriei legislații privind dreptul universal de acces la sănătate în acord cu contextul și prioritățile naționale, protejând demnitatea umană, cât și toate drepturile și libertățile prevăzute de Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Atât sub aspect personal, cât și doctrinar, acest instrument internațional este în rezonanță deplină cu convingerile mele. Astfel, împreună cu doi colegi, voi avea onoarea de a reprezenta România în cadrul “Conferinței regionale în zona Intermarium privind Declarația Consensului de la Geneva”, care se va desfășura în data de 29 aprilie 2021, la ora 16:00. Vă invit să urmăriți această conferință pe Youtube, folosind cuvintele cheie “Geneva Declaration  Intermarium”.

Doamnelor și domnilor senatori,

În calitatea mea de senator ales în Circumscripția nr. 15 – Covasna, voi face tot posibilul pentru aderarea țării noastre la Declarația Consensului de la Geneva cu privire la promovarea sănătății femeilor și întărirea instituției familiei.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

The post Ionuț Neagu – declarație politică – Promovarea sănătății femeilor și întărirea instituției familiei prin Declarația Consensului de la Geneva, semnată în anul 2020 appeared first on AUR.