Circumscripţia electorală: nr. 08 Brașov

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declarației politice:  Disparitățile dintre mediul urban și rural în accesul la locuri de muncă  .

Domnule Președinte și stimați colegi, parlamentari

Astăzi doresc să aduc în atenția Parlamentului României una dintre cele mai mari probleme sociale și economice ale țării noastre: decalajul profund dintre mediul urban și mediul rural în ceea ce privește accesul la locuri de muncă și la oportunități de dezvoltare.

În fiecare campanie electorală auzim promisiuni despre dezvoltarea satului românesc, despre reducerea inegalităților și despre creșterea nivelului de trai în comunitățile rurale.

Cu toate acestea, realitatea din teren ne arată că România continuă să fie împărțită între zone care se dezvoltă accelerat și zone care se depopulează și se confruntă cu lipsa perspectivelor economice.

Pentru milioane de români care trăiesc în mediul rural, găsirea unui loc de muncă stabil și bine plătit reprezintă o provocare zilnică.

În multe comune și sate din țară, oferta de locuri de muncă este extrem de redusă sau chiar inexistentă.

Tinerii sunt obligați să facă naveta zeci de kilometri pentru un salariu modest sau să părăsească localitatea natală în căutarea unor oportunități mai bune în marile orașe ori în străinătate.

Din păcate, această situație nu este rezultatul unei fatalități, ci al unor politici publice insuficiente și al unei lipse de viziune pe termen lung privind dezvoltarea echilibrată a României.

De prea mulți ani, investițiile s-au concentrat în principal în marile centre urbane, în timp ce numeroase comunități rurale au rămas fără infrastructură adecvată, fără servicii publice de calitate și fără instrumentele necesare pentru atragerea investitorilor.

Cum poate o companie să investească într-o comună unde drumurile sunt degradate, unde accesul la utilități este limitat și unde conexiunile de transport sunt insuficiente?

Cum poate un tânăr antreprenor să își dezvolte o afacere într-o localitate în care accesul la finanțare, la piețe și la forță de muncă specializată este redus?

Aceste întrebări trebuie să primească răspunsuri concrete din partea statului.

Stimați colegi parlamentari,

România rurală nu înseamnă doar agricultură.

Satul românesc are un potențial economic mult mai mare decât cel pe care îl valorificăm astăzi.

Există oportunități în procesarea produselor agroalimentare, în meșteșuguri, în turismul rural, în industria alimentară, în economia verde și în numeroase alte domenii care pot genera locuri de muncă stabile și venituri pentru comunități.

Însă pentru ca acest potențial să fie valorificat este nevoie de o schimbare de paradigmă.

Statul trebuie să înceteze să privească mediul rural doar prin prisma asistenței sociale și să înceapă să îl trateze ca pe un motor de dezvoltare economică.

O problemă deosebit de gravă este exodul tinerilor.

În fiecare an, mii de tineri părăsesc satele României deoarece nu găsesc oportunități de angajare și dezvoltare profesională.

Odată cu plecarea lor, comunitățile îmbătrânesc, școlile se închid, iar perspectivele de dezvoltare devin tot mai reduse.

Astfel se creează un cerc vicios: lipsa locurilor de muncă determină depopularea, iar depopularea descurajează investițiile și dezvoltarea economică.

Rezultatul este apariția unei Românii cu două viteze: una urbană, care beneficiază de investiții, infrastructură și oportunități, și una rurală, care luptă pentru supraviețuire.

Această situație afectează nu doar comunitățile locale, ci întreaga țară.

Nu putem vorbi despre dezvoltare națională atâta timp cât milioane de români sunt excluși de la șanse egale pe piața muncii.

Nu putem vorbi despre coeziune socială atunci când locul în care te-ai născut determină în mod decisiv șansele pe care le ai în viață.

Din această perspectivă, considerăm că sunt necesare măsuri ferme și coerente.

În primul rând, trebuie accelerate investițiile în infrastructura rurală.

Drumurile, rețelele de apă și canalizare, accesul la energie și la internet de mare viteză reprezintă condiții esențiale pentru dezvoltarea economică și pentru atragerea investitorilor.

În al doilea rând, trebuie create scheme de stimulare pentru companiile care dezvoltă activități economice în mediul rural și creează locuri de muncă pentru populația locală.

În al treilea rând, este necesară dezvoltarea învățământului profesional și dual adaptat nevoilor economice ale fiecărei regiuni.

Tinerii trebuie să dobândească competențe care să le permită integrarea rapidă pe piața muncii, fără a fi obligați să părăsească localitatea în care trăiesc.

De asemenea, trebuie susținut antreprenoriatul local și accesul micilor întreprinzători la finanțare.

Multe afaceri de familie și multe inițiative locale eșuează nu din lipsă de idei, ci din cauza birocrației excesive și a accesului dificil la capital.

Stimați colegi parlamentari,

Satul românesc nu, are nevoie de compasiune!

Are nevoie de oportunități !

Oamenii din mediul rural nu cer favoruri și nu cer tratament preferențial.

Cer șansa de a munci, de a-și întreține familia și de a construi un viitor în comunitățile în care s-au născut.

Avem obligația de a pune capăt dezechilibrelor care s-au acumulat de-a lungul anilor și de a construi politici care să reducă diferențele dintre urban și rural.

Dezvoltarea României nu poate fi limitată la câteva centre regionale prospere, în timp ce sute de localități se confruntă cu depopularea și lipsa perspectivelor economice.

România va fi cu adevărat puternică doar atunci când fiecare cetățean, indiferent că locuiește într-un mare municipiu sau într-un sat aflat la zeci de kilometri de cel mai apropiat oraș, va avea acces la șanse reale de dezvoltare și la un loc de muncă decent.

Aceasta este miza unei politici responsabile.

Aceasta este datoria noastră față de cetățenii pe care îi reprezentăm.

Vă mulțumesc !

The post Barcari Dorina – Declarație politică – Disparitățile dintre mediul urban și rural în accesul la locuri de muncă appeared first on AUR.

Circumscripţia electorală: nr. 08 Brașov

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declaraţiei politice:  Necesitatea clarificării situației fondurilor sociale și a patrimoniului fostei UGSR

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori.

Astăzi supun atenției Parlamentului României o problemă care privește direct memoria economică, patrimoniul social și dreptatea istorică datorată milioanelor de români care au contribuit, prin muncă și contribuții colective, la constituirea unui patrimoniu de dimensiuni considerabile: patrimoniul și fondurile sociale ale fostei Uniuni Generale a Sindicatelor din România – UGSR.

Bună parte din aceste fonduri și din patrimoniu, fiind moștenite de la Uniunea Generală a Breslelor, desființată în anul 1902, când au fost înființate sindicatele din România, deci cel puțin fondurile sociale de pensii și de sănătate au peste 100 de ani de contribuții ale românilor.

Aceste fonduri și patrimoniul în cauză au rezistat unor schimbări politice fundamentale dar au fost perimate de schimbările de după 1990.

Această temă nu este una marginală.

Nu este o simplă dispută tehnică între entități juridice și nici o controversă contabilă.

Este o chestiune de interes public și mai ales național major.

Vorbim despre active construite de-a lungul a peste 100 de ani din contribuția directă și indirectă a cetățenilor români, breslași și ulterior sindicaliști: hoteluri, baze de tratament, case de odihnă, vile turistice, terenuri, patrimoniu balnear, spații administrative și alte active destinate explicit protecției sociale, recuperării medicale, turismului social și sprijinului acordat contribuabililor și familiilor acestora.

Acest patrimoniu nu a fost creat din resurse private și nici nu a reprezentat proprietatea discreționară a unor grupuri restrânse.

A fost rezultatul muncii colective a generații întregi de români.

După anul 1990, în contextul transformărilor politice și economice, acest patrimoniu a intrat într-un proces de false reorganizări, transferuri, divizări, administrări succesive și, în multe cazuri, înstrăinări.

Tocmai aici apare problema fundamentală.

 La peste trei decenii de la schimbarea regimului politic, opinia publică nu beneficiază nici astăzi de o imagine completă, clară și transparentă asupra situației patrimoniului provenit din UGSR.

Nu există, în spațiul public, o centralizare accesibilă și exhaustivă a activelor inițiale, a transformărilor juridice succesive, a transferurilor patrimoniale și a modului concret în care aceste bunuri au fost valorificate sau conservate.

Această lipsă de transparență ridică întrebări legitime.

Câte active au rămas în patrimoniu UGSR?

Care este situația lor juridică actuală a UGSR?

Care a fost traseul bunurilor  după 1990 care aparțin UGSR?

Ce active au fost înstrăinate din patrimoniu UGSR?

În ce condiții legale au fost înstrăinate ?

Ce beneficii  au produs pentru scopul social inițial al UGSR?

Sunt întrebări simple și firești, la care statul român și instituțiile competente au obligația să răspundă.

Nu putem vorbi serios despre respect pentru muncă, despre protecție socială și solidaritate, în timp ce ignorăm soarta unui patrimoniu construit exact pentru aceste obiective.

Nu putem cere permanent sacrificii cetățenilor, invocând lipsa resurselor pentru pensionari, tratamente medicale, recuperare balneară sau programe sociale, câtă vreme persistă semne de întrebare privind patrimoniul social istoric al cetățenilor români.

Mai grav, orice opacitate administrativă într-o asemenea materie generează inevitabil suspiciuni privind legalitatea, oportunitatea și eficiența unor decizii luate de-a lungul anilor.

De aceea, consider necesară o abordare instituțională serioasă și completă, motiv pentru care solicit public:

1. Constituirea unei comisii parlamentare speciale de anchetă privind patrimoniul și fondurile sociale provenite din UGSR, cu mandat clar de analiză documentară și instituțională;

2. Inventarierea completă a activelor istorice provenite din patrimoniul UGSR și publicarea situației actualizate a acestora;

3. Audit juridic și financiar independent privind administrarea, transferurile, concesionările, reorganizările și eventualele înstrăinări efectuate după 1990;

4. Analiza conformității juridice a operațiunilor patrimoniale realizate de-a lungul timpului, inclusiv din perspectiva protecției bunurilor cu destinație socială;

5. Elaborarea unui cadru legislativ modern care să garanteze conservarea patrimoniului rămas și utilizarea lui exclusiv pentru scopuri sociale concrete.

Această problematică nu poate fi redusă la o simplă dispută istorică sau la o controversă între entități sindicale.

Ea privește direct patrimoniul constituit prin contribuția colectivă a milioane de salariați români.

Conform datelor prezentate public de reprezentanți ai UGSR și în spațiul media, la sfârșitul anului 1989 patrimoniul UGSR includea disponibilități bancare de aproximativ 4,7 miliarde lei și circa 2–2,7 milioane dolari SUA, la care se adăuga un patrimoniu imobiliar și social considerabil. 

Tot potrivit datelor vehiculate public, patrimoniul social sindical cuprindea:

51 case de cultură;

19 cluburi sindicale;

17 case de odihnă și tratament, cu peste 20.000 de locuri pe serie;

34 sedii administrative;

291 apartamente și 19 garsoniere;

344 baze sportive;

multiple terenuri, anexe și active conexe.

Mai mult, investigații publice și articole economice au estimat că patrimoniul sindical rezultat din fosta structură unică sindicală ar fi inclus, la nivel agregat, active evaluate în trecut la ordinul miliardelor de dolari și zeci de mii de imobile sau active asociate mișcării sindicale.

Vorbim, așadar, despre unul dintre cele mai importante patrimonii sociale colective din România postdecembristă și totuși, la peste 35 de ani de la schimbarea regimului politic, România nu are nici astăzi o imagine publică completă, transparentă și consolidată asupra traseului economic și juridic al acestor bunuri patrimoniale naționale.

Nu există la dispoziția cetățenilor un inventar public centralizat care să răspundă clar la întrebări fundamentale:

Care a fost valoarea contabilă și economică exactă a patrimoniului inițial?

Care active mai există astăzi?

Care au fost transferate, reorganizate, concesionate sau înstrăinate?

În ce condiții juridice și financiare s-au realizat aceste operațiuni?

Ce beneficii economice au rezultat și cui au revenit?

Aceste întrebări sunt legitime.

Românii au contribuit prin cotizații obligatorii către bresle și ulterior către sindicate, sau generalizate la constituirea acestui patrimoniu.

Înainte de 1989, UGSR avea aproximativ 7,5–8 milioane membri cotizanți, ceea ce transforma această structură într-un mecanism financiar și patrimonial de anvergură națională.

Cu alte cuvinte, aproape întreaga populație activă a României participa la alimentarea acestor fonduri, cu scopuri bine definite.

Fondurile sociale de pensii și sănătate asigurau plata pensiilor, fără intervenția bugetului și fără contributivitate pe cel puțin 5 ani, în plus era o siguranță a pensiilor pentru generațiile viitoare.

La rândul lor  aceste scopuri trebuie să fie clare și măsurabile:

programe de tratament și recuperare pentru pensionari;

acces social la baze turistice și balneare;

tabere și programe pentru copii și tineri;

sprijin pentru salariați și categorii vulnerabile;

servicii sociale și medicale accesibile.

Acesta este sensul firesc al unui patrimoniu social.

Nu putem accepta ca bunuri create în peste 100 de ani, prin contribuția colectivă a românilor să rămână învăluite în neclaritate sau să fie desprinse definitiv de scopul pentru care au fost create.

Stimați colegi, de peste trei decenii, partidele care s-au perindat la guvernare au preferat să păstreze un zid al opacității în jurul acestui subiect.

S-a construit un mecanism perfect al uitării: fără inventar complet, fără audit public real, fără asumare politică.

 Aceeași clasă politică ce vorbește zilnic despre protecție socială și drepturile salariaților evită cu grijă să explice ce s-a întâmplat cu patrimoniul construit chiar pentru acești salariați.

Este o ipocrizie revoltătoare.

 Nu poți poza în apărătorul pensionarilor și al angajaților, în timp ce refuzi clarificarea situației unui patrimoniu social uriaș.

Nu poți invoca permanent lipsa resurselor pentru tratament balnear, recuperare medicală sau sprijin social, când există suspiciuni serioase că active de interes public au fost golite de conținut economic sau mutate în zone greu de controlat public.

Această temă nu aparține trecutului.

Ea privește prezentul și viitorul modului în care România înțelege să respecte munca, patrimoniul colectiv și interesul public.

Într-un stat democratic matur, transparența nu este opțională.

Clarificarea situației patrimoniului UGSR reprezintă o obligație instituțională, juridică și morală.

Românii au dreptul la adevăr.

Românii au dreptul să știe ce s-a întâmplat cu patrimoniul construit prin contribuția lor.

Românii au dreptul să ceară ca bunurile cu destinație socială să servească din nou interesului public.

De aceea, fac apel către toate forțele politice responsabile să susțină un proces real de clarificare, transparență și responsabilitate.

Nu mai este timpul ambiguităților.

Nu mai este timpul tăcerii este timpul adevărului și al responsabilităților !

The post Barcari Dorina – Declarație politică – Necesitatea clarificării situației fondurilor sociale și a patrimoniului fostei UGSR appeared first on AUR.

Circumscripția electorală: Circumscripţia electorală nr.08 Braşov 

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Titlul declarației: Reforma curriculară pentru o educație practică și adaptată pieței muncii

Astăzi doresc să aduc în fața plenului o problemă fundamentală pentru viitorul României: necesitatea urgentă a unei reforme curriculare care să readucă școala românească în serviciul elevilor, al economiei românești și al interesului național.

Timp de zeci de ani, sistemul educațional a fost tratat ca un laborator de experimente. S-au schimbat miniștri, s-au schimbat legi, s-au adoptat strategii pe hârtie, dar școlile noastre au rămas cu aceleași probleme dramatice:

• programe încărcate și inutile;
• analfabetism funcțional în creștere;
• lipsa competențelor practice;
• profesori suprasolicitați și birocratizați;
• generații întregi de tineri nepregătiți pentru piața muncii.

În ultimii 20 de ani, România a ajuns să importe forță de muncă, în timp ce propriii noștri tineri părăsesc țara pentru a-și găsi un trai decent. Aceasta este consecința directă a unui sistem educațional rupt de nevoile societății, care continuă să predea teorie fără aplicabilitate și refuză să se modernizeze cu adevărat.

Alianța pentru Unirea Românilor propune  o reformă curriculară profundă și realistă

Schimbările de suprafață nu mai sunt suficiente. România are nevoie de o educație care să pregătească tinerii pentru viață și pentru muncă. AUR susține o reformă curriculară bazată pe șase piloni esențiali:

1. Educație practică și profesională solidă

• Introducerea masivă a orelor de practică în toate ciclurile școlare;
• Dezvoltarea învățământului profesional și tehnic modern, conectat la economia reală;
• Parteneriate obligatorii între școli, companii locale și administrații;
• Reabilitarea atelierelor și laboratoarelor, dotate la standarde europene;
• Elevii trebuie să poată învăța efectiv o meserie, nu doar să asculte teorie din manuale depășite.

2. Conectarea școlii la economia națională

Sistemul educațional trebuie să țină cont de nevoile pieței muncii. România are nevoie de:

• tehnicieni, ingineri, electricieni, instalatori, mecanici;
• specialiști IT, operatori industriali, lucrători agricoli calificați;
• antreprenori, profesioniști capabili să creeze valoare în țară.

Nu putem continua să formăm generații de absolvenți fără perspective, în timp ce sectorul privat se confruntă cu o criză acută de personal calificat.

3. Consolidarea identității naționale în curriculum

Educația nu înseamnă doar competențe. Educația înseamnă formarea caracterului și a identității.

AUR susține:

• întărirea disciplinelor privind istoria, cultura și patrimoniul național;
• promovarea valorilor familiei și comunității;
• formarea unui spirit civic sănătos, baza pe respect față de țară, libertate și responsabilitate.

O națiune fără identitate este o națiune vulnerabilă.

4. Simplificarea curriculumului și reducerea birocrației

Nu mai putem accepta programe încărcate, incoerente și depășite. Profesorii sunt copleșiți de hârtii, iar elevii sunt copleșiți de informații inutile.

AUR cere:

• simplificarea radicală a programelor școlare;
• evaluări axate pe competențe reale;
• reducerea birocrației care paralizează activitatea profesorilor;
• manuale moderne, adaptate secolului XXI.

5. Respect și susținere pentru profesori

Orice reformă începe cu profesorii. Fără ei, nu putem construi nimic.

Propunem:

• programe de formare continuă relevante, nu formale;
• reducerea poverii administrative;
• recunoașterea publică și financiară a rolului lor esențial;
• stabilitate legislativă, nu schimbări anuale de politici.

6. Educația practică, modernă și identitară este singura cale spre o Românie puternică

AUR se angajează să lupte pentru o școală românească:

• ancorată în valorile naționale,
• conectată la piața muncii,
• eliberată de birocrație,
• modernizată în profunzime,
• dedicată formării unor tineri competenți și demni.

Educația din România nu mai poate continua pe drumul rupturilor dintre școală și realitate. Generații întregi de tineri părăsesc băncile școlii fără abilitățile necesare pentru a-și găsi un loc de muncă sau pentru a răspunde nevoilor reale ale economiei. Astăzi, elevii sunt sufocați de teorie depășită, manuale stufoase și programe care nu pregătesc pentru viață, ci doar pentru examene. Este timpul ca statul român să asume o reformă curriculară profundă, bazată pe competențe practice, pe tehnologie, pe cultură civică și pe formarea unui elev capabil să muncească, să gândească, să creeze. O educație modernă nu poate exista fără un parteneriat real între școli, mediul economic și comunități.

Susținem introducerea unor programe care să îi pregătească pe tineri pentru meseriile de astăzi și de mâine: antreprenoriat, meserii tehnice, agricultură modernă, IT, competențe digitale și profesii cerute pe piața muncii. România are nevoie de oameni care știu să construiască, să repare, să producă, să inoveze — nu doar să memoreze! Vom promova o educație care pune accent pe practică, pe stagii de formare, pe laboratoare moderne și pe profesori bine pregătiți. Fără a face din școală o anexă a birocrației, fără presiunea hârtiilor impuse de minister, fără programe depășite și inutile. Reforma curriculară nu este o opțiune, ci o necesitate. Fără ea, tinerii noștri vor continua să plece din țară, iar economia României va rămâne blocată într-un cerc al subdezvoltării. Pentru binele copiilor noștri și al viitorului acestei națiuni, cerem un sistem de educație adaptat vremurilor, adevărului și realității economice.

AUR, vine cu un semnal de alarma către Guvern și Parlament! Reforma curriculară nu este un proiect politic al unui partid. este un proiect de țară. Fac apel către toți colegii parlamentari, indiferent de orientare politică, să tratăm această chestiune cu responsabilitatea pe care o merită ! Nu putem vorbi despre viitorul României fără a vorbi despre educația copiilor noștri. Nu putem cere tinerilor să rămână în țară dacă nu le oferim școli în care să învețe, licee în care să se pregătească și programe care să aibă sens în viața reală.  România are resurse umane extraordinare. Are tineri inteligenți, creativi, muncitori dar au nevoie de un sistem care să-i sprijine, nu să-i blocheze. O educație practică înseamnă o Românie puternică.

The post Barcari Dorina – Declarație politică – Reforma curriculară pentru o educație practică și adaptată pieței muncii appeared first on AUR.

„În loc să respecte legea și să asigure actualizarea pensiilor în raport cu inflația, Guvernul tergiversează, invocând motive bugetare, în timp ce continuă să împovăreze populația cu noi taxe și contribuții.

După ce a introdus CASS de 10% pentru pensiile care depășesc pragul de 3.000 lei, guvernul alege acum să ignore obligația legală de indexare. Practic, după ce a luat din buzunarul pensionarilor, refuză să le ofere și ceea ce li se cuvine prin lege, încât venitul acestora să fie adaptat la actuala inflație.

Această atitudine arată un dispreț profund față de milioane de români care au muncit și au contribuit la bugetul statului o viață întreagă.

AUR atrage atenția că pensionarii nu pot fi transformați în sursă de venit pentru buget, în timp ce politicienii își mențin privilegiile și pensiile speciale. Guvernul taie de la români, dar găsește resurse pentru sinecuri, contracte și funcții politice inutile.

Solicităm ferm:
• respectarea integrală și imediată a legii privind indexarea anuală a pensiilor;
• renunțarea la CASS pentru pensii, o măsură abuzivă și discriminatorie;
• instituirea unui mecanism de control parlamentar și civic care să verifice anual respectarea obligației de indexare;
• sancțiuni clare pentru guvernele care refuză să aplice legea.

AUR denunță modul cinic în care actualul executiv tratează seniorii României, solicită Guvernului respectarea legii în ceea ce privește indexarea pensiilor și eliminarea plăților la CASS pentru pensionari”, a declarat Dorina Barcari, senator AUR.

The post Dorina Barcari (senator AUR): „Guvernul Bolojan sacrifică pensionarii. După introducerea CASS evită și indexarea legală a pensiilor” appeared first on AUR.

„Toată calea ferată este destabilizată prin măsuri habarniste, neprofesionale și total distructive, luate de politicieni care n-au nicio legătură cu noțiunea de cale ferată și care au intervenit pe structura căilor ferate cu tot felul de idei, dintre astea mirobolante, prezentate ca fiind niște găselnițe extraordinare, cu privatizări, care nicăieri în altă parte nu au avut succes, bineînțeles că nici la noi, și care n-au avut decât un singur rezultat: distrugerea căilor ferate.

Dintr-o structură feroviară care era a cincea în Europa, cu rețea feroviară a doua ca densitate pe Europa, suntem la pământ. Rețeaua feroviară este practic inutilizabilă pe anumite relații. Structura tehnică a căilor ferate este aproape desființată, cu fabricile noastre de locomotive, de material rulant, de vagoane, de tot ce avem. Au fost, una câte una, falimentate și anulate și distruse. O problemă foarte gravă este că se încalcă și vor să și modifice habarniștii politici, vor să modifice instrucțiile de cale ferată. Ele au fost făcute în sistem „laissez-faire”, atunci când a apărut un eveniment grav de cale ferată, ca să nu mai apară. Ori prin nerespectare sau modificare, în mod necontrolat și nejustificat, aceste modificări vor genera evenimente de cale ferată.

Era de așteptat ca partea de călători să cadă într-un asemenea faliment. Directorii care au fost investiți cu putere de decizie din această zonă nu au știut ce să facă și au agravat situația, de au adus-o în stadiul actual. De faliment total, de distrugere și de exploatare în condiții de nesiguranță a călătorilor. Au fost înlocuiți toți feroviarii din posturile decizionale, au fost aduși numai politicieni care nu pot să înțeleagă niște lucruri, care cer practică și documentare pe sistemul respectiv. Așa, aterizat pe un post de director, că ți se aduc la cunoștință niște lucruri, nu ai cum să înțelegi. Îți trebuie practică, îți trebuie să parcurgi niște etape.

Noi, feroviarii, avem experiența asta pentru că ăsta este sistemul de muncă și de instruire în cadrul căilor ferate. Eu, când am intrat în calea ferată, un an de zile am făcut stagiu la toate secțiile cu specialitățile respective din calea ferată. Dacă s-a greșit de la un anumit stadiu, trebuie să ne întoarcem înapoi la stadiul ăla și să nu mai luăm pe același drum. Să mergem pe drumul normal, care era logic să se facă. Nu pe drumurile astea pretinse de niște neprofesioniști, că au venit ei cu privatizări fantastice, au ajuns la concluzia că pot fi desființate triaje, depouri, uzine, că așa au găsit ei că este mai eficient.

Noi suntem capabili să o facem, pentru că am fost odată și mai suntem odată. Și românii au demonstrat că sunt feroviari de carieră. Suntem foarte capabili, însă nu încurcați de tot felul de interese meschine, politice, neprofesionale, care n-au făcut altceva – și este demonstrat deja – decât să distrugă, să distrugă, să distrugă. Și au distrus tot unde au intrat. Cei care conduc această structură a călătorilor sunt foarte bogați și ar trebui să li se verifice averile. Pentru că am înțeles că au case și prin Dubai, dar calea ferată călători dă faliment.”, a declarat Dorina Barcari, senator AUR.

The post Dorina Barcari (AUR): „România, de la mândrie feroviară la rușinea Europei. Totul din cauza unui sistem corupt” appeared first on AUR.

Este un plan cinic al partidelor sistemului de a acoperi incompetența guvernărilor anterioare punând povara pe umerii celor mai vulnerabili.

Este inuman ca, după o viață de muncă, în care ai contribuit la sistemul public de pensii, să fii din nou impozitat pentru a acoperi găurile lăsate în buget de risipa și corupția sistemului politic.

Potrivit informațiilor apărute în presă, USR este promotorul acestei măsuri, iar Ilie Bolojan, varianta de premier, susține același scenariu.

Peste 2,7 milioane de români au pensii sub 3.000 de lei, coșul minim de cumpărături fiind de 4.050 lei.
Tot ce se impozitează sub acest prag al coșul minim reprezintă impozitarea sărăciei.

O mare parte din acești bani se duc pe medicamente, facturi și uneori chirie. Mâncarea a devenit un moft pentru seniorii uitați de statul român, în condițiile în care, după recalcularea de anul trecut pensiile au fost înghețate, în ciuda creșterii alarmante a inflației.

În 2022, Guvernul a încercat să impună CASS pentru pensiile mai mari de 4.000 de lei. Curtea Constituțională a declarat măsura neconstituțională, iar sumele au fost returnate pensionarilor.

A impune din nou această taxă, și mai ales extinderea ei către pensionarii cu venituri mici, reprezintă o sfidare a Constituției și o batjocură la adresa milioanelor de români care au muncit o viață.

Partidul AUR se opune categoric acestei propuneri. Vom lupta împotriva oricărei forme de impozitare a pensiilor, indemnizațiilor persoanelor cu handicap și a oricăror venituri aflate sub cu valoarea sub valoarea coșului minim (zonă de sărăcie.

Statul trebuie să stimuleze producția românească si să impoziteze veniturile realizate în România de către societățile străine, nu să jefuiască pensionarii sub pretextul echilibrării bugetului!”, a declarat Dorina Barcari, senator AUR.

The post Dorina Barcari, senator AUR: ”Partidele sistemului lovesc în cei vulnerabili: pensionari, văduve de război și persoane cu handicap” appeared first on AUR.

Într-un mesaj tranșant, aceasta arată cum tranziția post-decembristă a însemnat, de fapt, falimentarea programată a industriei naționale și transformarea României într-o piață de desfacere și o sursă de muncă ieftină.

„Economia românească a fost distrusă pas cu pas. În acest program de distrugere au intrat toate fabricile, uzinele și întreprinderile construite de generația mea și a celor mai tineri sau puțin mai vârstnici decât mine. Noi am construit ce am făcut să producă țara asta. Una dintre ele este Dâmbovița, fabrica de pantofi Dâmbovița, care a fost falimentată foarte bine programat. A fost distrusă pas cu pas, și din pantofii care se vindeau acolo și de care ne bucuram cu toții n-a mai rămas nimic decât niște ruine. Așa a fost falimentată și fabrica Pionierul, așa a dispărut și firma Guban, de care ne-am bucurat cu toții ani de zile și ne băteam pe pantofii ăia. Noi nu mai producem nimic.

Țara asta trebuie să nu mai producă, să consume, să se împrumute, că de dărâmat și de vândut a dărâmat și a vândut cât a putut. Eu zic că este cazul să ne trezim, să ne oprim și să o luăm de la început, că am mai luat-o, am mai putut, am mai reușit și vom reuși și mai bine, că avem deja experiență și tehnica ne va ajuta. Așa încât e bine să punem la loc fabricile noastre, uzinele noastre, CFR-ul nostru și tot ce a produs în țara asta și a dus bani aici și a vândut în altă parte. Să se termine odată cu cumpăratul orice, că putem să producem noi foarte bine și foarte mult. Așa că haideți să trecem la treabă și să aducem din nou calitatea inteligenței și a abilităților românești la vedere și în sprijinul nostru”, a declarat senatoarea AUR, Dorina Barcari.

The post Dorina Barcari (AUR): „Au distrus România bucată cu bucată! E timpul să reconstruim!” appeared first on AUR.

„Toate înghețările de pensii și toate anomaliile care țin de pensii, până în momentul ăsta, au fost făcute de guvernele care s-au perindat pe parcursul a 35 de ani, că nu degeaba sunt sufocate tribunalele de procese cu pensionari.

Dacă Simion o să iasă președinte, el o să-și vadă de probleme cu armata și cu siguranța națională. Primul-ministru poate fi acuzat de așa ceva, dar și asta este foarte greu. Iar actuala lege a fost făcută inițial în ideea ca puterea politică să nu mai poată interveni în drepturile de pensie și au demonstrat acești actuali conducători că, în ianuarie, când trebuia să se asigure indexarea pensiilor, în mod politic și-au permis să n-o facă și n-au făcut-o, ci vin cu niște promisiuni că o să dea 400 de lei acum și o să mai dea la toamnă, dacă o fi, și-o împărțit, și mai știu eu ce, se văicăresc că n-au bani.

Dar nu ne explică ce au făcut cu miliardele care sunt cheltuite pe nu se știe ce. Pentru că nu au construit o fabrică, o întreprindere, o uzină care să producă ceva de unde țara asta să-și scoată niște bani și să nu tot cumpere din altă parte orice produs. E posibil, într-o țară cu putere agricolă atât de puternică, să nu mai avem industrie agricolă. Noi nu mai avem, și am avut-o. Acești guvernanți de până acum explică de ce și în interesul cui au desființat fabricile de utilaje agricole? Că am avut și la Semănătoarea, am avut și la Brașov, nu mai avem.

Și pun în cârca altor conducători, cărora nu le convine să vină, că ei ar fi de vină. Nu sunt de vină cei care urmează să vină. Sunt de vină cei care până acum au fost.

Nu mai avem industria agricolă, nu mai avem industria chimică, nu mai avem industria farmaceutică, nu mai avem industria piscicolă, nu mai avem industria cânepii, industria inului, industria lânii, industria mătăsii. Toate au dispărut.

Dar de lucrurile astea actualii nu vor să răspundă. În schimb, aruncă cu minciuni și insistă pe minciuni. Cum e posibil să vii să arunci în cârca unui om, care e posibil să fie ales, tot ce s-a întâmplat până acum cu cei care au fost aleși?

Sunt în stare să pretindă orice, numai ca să întineze buna intenție și buna poziție pe care ar avea-o Simion. Ar fi bine să fim atenți, să nu ne mai lăsăm manipulați și mișcați de colo-colo, ca pleava de vânt. Pentru că nu este normal să fie așa. El a demonstrat că este un cetățean corect, serios, că este un om care respectă legile religiei lui, că e creștin ortodox, într-adevăr, că are o familie echilibrată și frumoasă. Să vii să-i reproșezi că o să se întâmple ceva dacă iese el? Astea sunt niște lucruri atât de murdare și de urâte, dar care, în spate, au o singură motivație: disperata frică! Disperata frică că se pierde o putere din mână, care conferă și alte elemente care nu țin neapărat doar de conducere.

Atâta timp cât statul român există, indiferent de conducerea statului român, pensiile trebuie să fie plătite. Este prima obligație a statului român. Și asta este obligația ministrului de finanțe și a primului-ministru. Deci, singurii cu autoritate asupra pensiilor sunt ministrul finanțelor și primul-ministru! Nu vă mai lăsați aburiți cu tot felul de lucruri! Aceste lucruri sunt foarte clare. Președintele nu are în prerogativele lui aceste obligații!”, a declarat senatoarea AUR, Dorina Barcari.

The post Dorina Barcari (AUR): „Nu Simion e problema, ci guvernele care n-au plătit pensiile corect!” appeared first on AUR.

„Potențialul neexploatat al forței de muncă din România este de peste 700 de mii de cetățeni, dintre care peste 400 de mii sunt șomeri. Acest lucru este datorat faptului că toate guvernele de până acum nu s-au îngrijit să stimuleze dezvoltarea afacerilor românești, în care să existe locuri de muncă favorabile celor care vor să se manifeste profesional și să evolueze profesional. Să fie locuri de muncă tentante, care să le ofere o oportunitate și materială, dar și morală și, mai ales, profesională.

Lucrurile astea sunt foarte grave și trebuiesc să fie reglate cumva, trebuie să ne revenim, trebuie să înțelegem că oportunitățile de locuri de muncă favorabile înseamnă dezvoltare pe plan național, pe plan economic, pentru că noi avem capacitate tehnică, capacitate intelectuală și capacitate de muncă. Românii au demonstrat-o prin construcțiile pe care le-au făcut generații de-a rânduri. E adevărat că au dispărut în ultimii 35 de ani și am ajuns să credem că nu am avut industrie, că nu am avut fabrici, nu am avut uzine și am ajuns în situația de astăzi în care trebuie să le punem la loc.

Toate guvernele care au fost până acum au avut o preocupare special în falimentarea afacerilor românești. Afacerile românești s-au menținut foarte greu, au trebuit să suporte tot felul de măsuri care le-au afectat evoluția normală și au falimentat în număr foarte mare, aproape că sunt o minune cele care au rămas. E normal ca afacerile românești în România să existe, să fie susținute și să evolueze absolut favorabil pentru țara noastră și pentru cetățenii noștri. Așa este normal să fie și așa trebuie să se întâmple cu un nou guvern.”, a declarat senatoarea AUR, Dorina Barcari.

The post Dorina Barcari (AUR): „Românii vor să muncească, dar Guvernul îi ține în șomaj și sărăcie!” appeared first on AUR.

De către Doamna senator: Dorina BARCARI

Circumscripția electorală: Nr.08 Brașov

Grupul Parlamentar: A.U.R.

Ședința Senatului din data de: 19.03.2025

Obiectul Interpelării – Precizări referitoare la aspecte legate de privatizarea/externalizarera  unor activități și unități ale căilor ferate române.

Stimate Domnule Ministru,

Vă adresez prezenta interpelare pentru a semnala, la cel mai înalt nivel, o problemă de o deosebită gravitate și importanță națională. Mă refer, în special, la nevoile stringente ale cetățenilor din România de a beneficia de un acces liber și necondiționat la transport feroviar în condiții optime de confort.

Stimate domnule ministru, vă rog să precizați în cei mai exacți termeni, datele referitoare la așa zisă privatizare a unor unități și servicii din cadrul Societăţii Naţionale de Transport Feroviar “C.F.R. Călători” – S.A și Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă “CFR Marfă” S.A.

          Având în vedere cele expuse, vă adresez rugămintea de a-mi răspunde la următoarele întrebări:

1.       Care sunt avantajele externalizării si privatizării unor activități și servicii feroviare pentru călători, având în vedere avantajele și dezavantajele pentru statul român?

2.       Vă rugăm să motivați/justificați numeroaselor restricții de viteză pe anumite tronsoane, precum și media vitezelor maxime din ultimul deceniu?

3.       Câte rute din România sunt competitive și câte dintre rute sunt electrificate?

4.       Care este motivul pentru care de foarte mulți ani se produc deraieri și evenimente/incidente  grave pe toate liniile din țară, iar vinovații nu răspund pentru aceste evenimente?

5.       Enumerați tipurile de achiziții necesare și procesele de reparații planificate atât pentru infrastructura căilor ferate, cât și pentru materialul rulant (locomotive, vagoane, utilaje grele de cale ferată).

• Ce categorii de achiziții sunt prioritare pentru modernizarea infrastructurii și materialului rulant?
• Care sunt etapele și termenele limită pentru finalizarea acestor achiziții și reparații?
• Cum sunt alocate resursele financiare pentru aceste proiecte?

6.       Cum justificați lipsa achizițiilor de utilaje necesare întreținerii și reparării căilor ferate, în condițiile în care acestea sunt esențiale pentru aducerea infrastructurii la parametrii nominali?

• Ce măsuri concrete au fost luate pentru a rezolva această deficiență?
• Există un plan de achiziții pentru utilaje, și dacă da, care sunt termenele de implementare?
• Cum afectează această lipsă siguranța și eficiența transportului feroviar?

7.       Vă rugăm să precizați măsurile concrete și graficul de lucrări pentru amenajarea peroanelor de stații care nu îndeplinesc condițiile necesare accesului confortabil în vagoanele de călători.

• Care sunt stațiile prioritare pentru intervenții și care sunt criteriile de selecție?
• Ce buget a fost alocat pentru aceste lucrări și care sunt termenele de finalizare?
• Cum se asigură conformitatea cu standardele de accesibilitate și confort pentru persoanele cu mobilitate redusă?

8.       Vă rugăm să explicați în detaliu cauzele lipsei personalului de întreținere manuală a căilor ferate și măsurile pe care intenționați să le luați pentru remedierea acestei situații.

• Care sunt principalele motive pentru care nu s-a asigurat un număr suficient de personal de întreținere?
• Există un plan de recrutare și formare a personalului, și dacă da, care sunt etapele și termenele acestuia?
• Cum afectează această lipsă siguranța și funcționalitatea rețelei feroviare?

Stimate domnule ministru al transporturilor și infrastucturii, vă rugăm să vă imaginați că sunt oameni (concetățenii noștri), persoane  învârstă sau copii care suferă cumplit de lipsa standardelor de confort, cât și personalul din cadrul celor două  servicii de transport național. De asemenea, transporturile de mărfuri sunt grav afectate, ceea ce va duce la diverse probleme pe plan economic.

În acest sens, vă solicit să luați act de prezenta interpelare și, pe cale de consecință, să luați atitudine în legătură cu problemele expuse. Vă rugăm să ne comunicați concret ce soluții pot fi implementate pentru:

1. Îmbunătățirea rezilienței căilor ferate din România;
2. Refacerea infrastructurii feroviare, astfel încât aceasta să revină la un nivel care să aducă profit substanțial bugetului de stat;
3. Restabilirea și menținerea unui sistem propriu de sănătate și asigurări sociale, care în prezent nu mai există.

Este esențial să luăm în considerare dezastrele create și menținute în ultimii 35 de ani, care au dus la această situație critică.

The post Barcari Dorina – Interpelare – Precizări referitoare la aspecte legate de privatizarea/externalizarera  unor activități și unități ale căilor ferate române. appeared first on AUR.