Veniți la tribuna Parlamentului și spuneți că aveți soluții, că sunteți pregătiți pentru guvernare, că vreți să scoateți România din criză. Ați fost la guvernare. A trecut un an de zile de când guvernul Bolojan s-a instalat la Palatul Victoria. Un an de zile în care ați crescut inflația în România. Un an de zile în care ați sărăcit românii. Un an de zile în care nu ați vorbit despre problemele românilor, despre problemele mediului de afaceri.

       Ce ați făcut în frunte cu domnul Bolojan? Ați crescut taxele, ați crescut impozitele, ați distrus mediul de afaceri pentru că sute de companii se închid lunar și prin închiderea acestor companii se pierd locuri de muncă.

       Veniți acum, astăzi, în Parlament și spuneți că sunteți pregătiți să scoateți România din criză? Voi ați adus-o în criză, nu AUR! Nu AUR a fost la guvernare și a creat această criză!

       Veniți la tribună și invocați partide pro-occidentale, partide pro-europene.

       Stimați colegi,

       AUR este un partid pro-occidental și pro-european. AUR este un partid care susține parteneriatele internaționale.

       Avem colegi la Bruxelles cu funcții de vicepreședinte în ECR.

       Reveniți cu picioarele pe pământ!

       România nu are nevoie de un guvern interimar!

       România nu are nevoie de un guvern minoritar!

       România are nevoie de soluții și nu le aveți, pentru că ați fost acolo și voi ați creat această criză!

       Încetați cu ipocrizia!

       Îl aud pe domnul Bolojan că cere demisia colegilor săi din partid. Nu mă interesează discuțiile politice din partidul PNL. Tocmai dumneavoastră, care ați fost demis de Parlamentul României, ieșiți public să cereți demisia colegilor dumneavoastră? Ar trebui să începeți cu dumneavoastră și apoi să cereți altora să fie onești și corecți! Dar nu putem să vedem acest lucru în partidele care au guvernat România, în partidele care au făcut politică cu negocieri obscure doar pentru funcții proprii, nu pentru români.

       AUR are soluții!

       AUR a făcut un proiect și ieri a prezentat domnului Președinte soluțiile. Dacă nu aveți

o soluție reală pentru români, reîntoarceți-vă la popor! Anticipatele sunt singura soluție!

The post Gianina Șerban – Declarație politică – Cei care au creat criza pretind că o rezolvă. appeared first on AUR.

Programele de înzestrare finanțate prin instrumentul european SAFE sunt prezentate publicului prin două cifre: prețul de achiziție și termenul de livrare. Atât. Or, oricine cunoaște domeniul apărării știe că prețul de pe factură este doar vârful aisbergului. În comunitatea de achiziții a NATO există o regulă empirică numită „Raportul de Aur”: achiziția unui sistem de armament reprezintă doar 25–30% din costul lui total. Restul de 70–75% — mentenanța, piesele de schimb, reviziile capitale, modernizarea, integrarea software — se plătește pe parcursul a 30 sau 40 de ani. Pentru un sistem greu, o singură revizie generală poate costa cât 40% din prețul inițial. După două asemenea cicluri, cu inflația la zi, ajungem să fi plătit de câteva ori mai mult decât scria pe contractul pe care l-am semnat cu entuziasm.

Aceasta este factura reală. Și ea va fi achitată nu de cei care taie astăzi panglici, ci de contribuabilul român din următorii treizeci de ani.

Dar problema nu este doar financiară. Este una de suveranitate. O finanțare cu dobândă mică nu înseamnă nimic dacă, după ce am cumpărat platforma, rămânem dependenți de altcineva pentru a o ține în viață. Iar aici avem deja un exemplu pe care nu ni-l putem permite să-l ignorăm: programul Mașinii de Luptă a Infanteriei. Ni s-a promis o localizare de peste 50% a producției în România. Realitatea, potrivit specialiștilor, este în jur de 40% — și, mai grav, partea critică, tehnologiile avansate, capacitatea de reparație capitală rămân în afara țării, cu un hub major de producție în Ungaria.

Ce înseamnă asta, pe românește? Că noi plătim, dar cheia rămâne la altul. Că ne asumăm povara întreținerii pe decenii, dar autoritatea tehnologică, capacitatea de a repara, de a moderniza, de a regenera aceste sisteme rămâne sub control străin. Construim, cu bani grei, o dependență pe termen lung și o numim modernizare.

Or, întreaga rațiune a unui program ca SAFE ar trebui să fie exact opusul: consolidarea industriei naționale de apărare, nu adâncirea dependenței externe. Suveranitatea în apărare nu se cumpără odată cu platforma. Ea se câștigă atunci când ai, pe teritoriul tău, capacitatea industrială de a întreține, repara și moderniza ceea ce ai cumpărat. În caz de criză sau de război, aceasta nu este o nuanță tehnică — este diferența dintre o armată care funcționează și una care așteaptă piese de la o fabrică aflată în altă țară.

Tocmai de aceea am solicitat Ministerului Apărării, în scris, răspunsuri pe care această guvernare le datorează cetățenilor: care este costul total pe ciclul de viață al fiecărui program, nu doar prețul de achiziție; care este gradul real de localizare, producție efectivă, nu simplă asamblare; și dacă vom avea vreodată o capacitate suverană de mentenanță pe pământ românesc sau ne mulțumim cu o localizare simbolică, de fațadă. Stimați colegi, datoria noastră nu este să ne opunem înzestrării Armatei — ea este vitală și întârziată. Datoria noastră este să ne asigurăm că, atunci când plătim pentru apărarea țării, cumpărăm cu adevărat capacitate de apărare, nu o iluzie scumpă și o dependență pe treizeci de ani. Banul public cheltuit pentru securitatea României trebuie să întărească România — industria ei, specialiștii ei, autonomia ei. Altfel, vom fi finanțat suveranitatea altora din buzunarul propriilor cetățeni!

The post Titus Păunescu – Declarație politică – Înzestrarea Armatei prin SAFE – de ce prețul de pe factură nu este costul real, și cum riscăm să cumpărăm dependență în loc de suveranitate appeared first on AUR.

Reacția autorităților a fost previzibilă și, trebuie să o spun, profund dezamăgitoare. Ni s-a explicat că nu am fi avut timp să analizăm, să cumpărăm și să punem în funcțiune sisteme de apărare împotriva dronelor. Că tehnologia ar fi prea nouă. Că patru ani și jumătate ar fi fost, cumva, un interval prea scurt.

Această explicație se prăbușește în clipa în care privim peste graniță. Războiul dronelor nu a început luna trecută. A început în februarie 2022. De atunci au trecut patru ani și jumătate — un interval în care Ucraina, o țară ocupată parțial, bombardată zilnic, cu economia sub asediu, nu doar că a învățat să se apere de drone, ci a construit de la zero o industrie întreagă și unul dintre cele mai eficiente sisteme de contracarare a dronelor din lume. A făcut asta sub foc. Noi am avut, în aceiași ani, luxul păcii, al unei economii care funcționa și al unei avertizări pe care nimeni nu o poate nega că ar fi lipsit.

Și, totuși, astăzi, ne aflăm aproximativ la nivelul de la care am plecat în 2022.

Întrebarea pe care suntem datori să o punem nu este una tehnică. Este una de responsabilitate. România are cea mai lungă graniță cu Ucraina dintre toate statele NATO. Suntem la câțiva kilometri de regiunile unde se duce un război în care se lansează, zilnic, sute de drone. A pretinde că niciuna dintre ele nu va ajunge vreodată pe teritoriul nostru nu a fost niciodată o evaluare serioasă, ci o iluzie comodă. Iar de această iluzie au beneficiat cei care, an după an, au amânat deciziile pe care erau obligați să le ia.

Stimați colegi, nu vorbim despre o surpriză. Vorbim despre o amenințare anunțată, vizibilă, previzibilă, pe care factorii de decizie — politici și militari — au avut la dispoziție patru ani și jumătate să o gestioneze. Banii pentru apărare au curs. Discursurile despre înzestrare nu au lipsit. Au lipsit rezultatele. Iar atunci când rezultatele lipsesc nu din cauza lipsei de resurse sau de timp, ci a lipsei de prioritizare și de voință, vorbim despre un eșec de management al apărării naționale.

Cetățeanul din Galați care a auzit explozia în propriul bloc nu are nevoie de explicații despre „tehnologii emergente”. Are nevoie să știe că statul pe care îl finanțează din taxele lui este capabil să îl protejeze. Aceasta este obligația minimă a oricărui guvern, indiferent de culoare politică, și este obligația pe care, în acest dosar, statul român a eșuat să o onoreze.

De aceea am solicitat Ministerului Apărării, în scris, răspunsuri pe care țara le merită: ce evaluări de risc s-au făcut din 2022 încoace, ce s-a cumpărat efectiv și s-a pus în funcțiune an de an, dacă am valorificat oferta de cooperare a Ucrainei și, mai presus de toate, care este planul și calendarul asumat în mod ferm pentru ca un al doilea Galați să nu mai fie posibil.

Nu cer vinovați de circumstanță și nici nu transform această tribună într-un rechizitoriu. Cer ceea ce este datoria noastră a tuturor să cerem: ca apărarea acestei țări să înceteze a mai fi o temă de comunicat și să devină o capacitate reală! Pentru că securitatea cetățeanului nu se negociază și nu se amână. Iar timpul pierdut în acești ani nu îl mai putem recupera decât acționând, fără întârziere, de acum înainte.

The post Petre Pușcașu – Declarație politică – Patru ani și jumătate de avertismente ignorate – de ce o țară aflată în pace nu s-a putut apăra de drone, în timp ce o țară aflată în război a reușit appeared first on AUR.

Vă reamintesc că această evoluție paralelă se observă și în țara noastră. Dintre cele 136 de studii, 29 au fost neutre în concluzii, iar 107 au constatat caracterul multifactorial al Autism Spectrum Disorder (ASD). Astfel, au fost identificați următorii factori de risc: vârsta părinților (mame peste 35 de ani și tați peste 40 de ani); prematuritatea la naștere (adică înainte de 37 de săptămâni de gestație); variante genetice (frați sau surori cu autism); activatori imunitari materni in utero; expunerea la medicamente psihotrope în uter a copiilor, în cazul mamelor care au urmat tratamente psihotrope în timpul sarcinii; și diferiți factori de toxicitate ai mediului ambiant.

Toți acești factori de risc sunt prezenți, dar factorul cel mai important declanșator al regresiunii observate în autism este cumulul de vaccinuri din schema de vaccinare, combinat cu o aplicare timpurie, în timpul critic al ferestrei de dezvoltare neurologică a copilului. Corelația evidentă dintre curbele vaccinării până la 2 ani și numărul vaccinurilor combinate, coroborat cu numărul cazurilor de autism, este cea mai clară dovadă a acestui factor declanșator. În Statele Unite ale Americii sunt 32 de antigene în vaccinarea combinată până la vârsta de patru ani.

De obicei, după vaccinare urmează un episod tranzitoriu de encefalită, cu simptomatologia respectivă, iar ulterior se instaurează regresia și apariția celor 22 de semne ale autismului instalat. Apraxia este severă în cazurile foarte grave.

Studiile comparative Amish:

Sugarii Amish din studiul din 2008–2009 și cei din studiile Henry Ford Health Care System, unde au fost urmăriți copiii asigurați de acest sistem, respectiv 1.057 de copii nevaccinați și 16.511 copii vaccinați până la vârsta de optsprezece ani, arată foarte clar, potrivit Lamerator și colab., în anii 2022–2025, că morbiditatea și mortalitatea sunt de zece ori mai mari la copiii vaccinați.

Concluzia:

Acest studiu arată că, pe lângă factorii de predispoziție genetică, biologia neuroimună, factorii toxici de mediu, stresul perinatal și expunerea iatrogenică la droguri psihotrope in utero, converg către un fenotip al unei stări postencefalitice. Combinația acestor factori, adică asocierea dintre acești factori și vaccinarea timpurie de rutină a copiilor nou-născuți, constituie cel mai important factor de risc în autism.

Din această perspectivă, este imperios necesar, pentru a stopa epidemia de autism din țara noastră, vă amintesc că sunt două mii de cazuri noi diagnosticate anual,  ca Ministerul Sănătății și Societatea de Pediatrie să înceapă imediat studii-pilot prospective și retrospective asupra vaccinării în primii ani de viață.

De asemenea, se impun studii comparative pentru evaluarea stării de sănătate a copiilor vaccinați și a celor nevaccinați, urmăriți „à la longue” până în adolescență. CDC-ul american (Centers for Disease Control) are douăsprezece mii de angajați, mii de cercetători și un buget anual de nouă miliarde de dolari. Ca urmare a acestui studiu și a proceselor aflate pe rol în SUA, CDC a șters de pe frontispiciu fraza „vaccinurile nu cauzează autism”.

Cercetătorii CDC vor începe de îndată studiul factorilor de risc în autism.

The post Sorin Muncaciu – Declarație politică – Studiul-raport al Fundației Peter McCullough este un reper în ASD (Autistic Spectrum Disorder) appeared first on AUR.

Săptămâna trecută, ministrul Dezvoltării anunța, cu satisfacție, că ținta asumată prin PNRR a fost atinsă: cel puțin 4.500 de locuri noi pentru antepreșcolari, la nivel național. O cifră bună pe hârtie. Problema este că un părinte dintr-o comună din județul Vaslui nu își înscrie copilul la o țintă națională, îl înscrie la o creșă — dacă există una, dacă găsește un loc liber și dacă acea creșă are educatoare și bani ca să funcționeze.

Iar de aici încep întrebările pe care un comunicat de presă triumfalist nu le reflectă –  inaugurările se țin, una după alta, în județe precum Bihor sau Sibiu. Eu întreb pentru județul pe care îl reprezint: câte dintre aceste creșe s-au construit în Vaslui? Și, mai ales, câte s-au construit în comunele Vasluiului, acolo unde trăiesc cu adevărat familiile tinere, nu doar în reședința de județ? Pentru că o medie națională frumoasă poate ascunde foarte bine un județ sărac, lăsat la coada listei…

A doua întrebare este și mai gravă – o creșă construită nu este o creșă care funcționează. Și, Guvernul, însuși, a recunoscut problema, adoptând acte normative pentru a putea angaja personal — 859 de posturi pentru 34 de creșe, după o primă decizie pentru alte 23. Cu alte cuvinte, am construit clădiri pentru care abia ulterior căutăm oameni care să lucreze în ele. Întreb, din nou, prin urmare: câte dintre creșele din Vaslui au copii înscriși și educatoare la grupe — și câte sunt doar clădiri noi, eficiente energetic, dar… goale?

Și mai este o întrebare, cea pe care nimeni nu vrea să o audă și, mai ales, să răspundă la ea: ce se întâmplă după PNRR? Aceste creșe au fost construite cu bani europeni, dar funcționarea lor — salariile, întreținerea, utilitățile — trebuie plătită din buget, an de an. Într-un context în care același Guvern taie cheltuieli și reduce personal în administrația locală, cine garantează că o creșă deschisă în 2026 într-o comună din Vaslui nu va fi închisă în 2028 din lipsă de fonduri? Pentru că nimic nu este mai trist decât o investiție inaugurată cu panglică și abandonată după doi ani.

Stimați colegi, educația timpurie este, pentru un copil dintr-o familie modestă din Vaslui, cea mai eficientă pârghie de egalizare a șanselor pe care o cunoaște statul, iar Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 îi confirmă acest drept! Datoria noastră nu este să raportăm ținte bifate, ci să ne asigurăm că dreptul acela ajunge până în ultima comună a județului — și că rămâne acolo.

De aceea am adresat Ministrului Dezvoltării o întrebare parlamentară prin care am cerut date defalcate: câte creșe și grădinițe în Vaslui, în ce localități, câte funcționează efectiv, cum se împart între urban și rural și ce garanție bugetară există pentru sustenabilitatea lor. Voi urmări răspunsul și voi reveni public cu el.

O țintă se bifează la București. Un copil crește într-o comună din Vaslui. Între cele două, statul are obligația să nu mintă!

The post Laura Gherasim – Declarație politică – Creșele din Vaslui: o țintă atinsă pe hârtie, locuri lipsă în realitate appeared first on AUR.

Din păcate, această șansă a fost ratată.

Dacă votul ar fi fost lăsat la libera apreciere a parlamentarilor, eu aș fi votat pentru învestirea guvernului. Mi-am exprimat această poziție inclusiv în cadrul Biroului Național de Conducere, în calitatea mea de vicepreședinte al partidului. Am considerat că prioritatea numărul unu pentru patrioții români este scoaterea lui Ilie Bolojan, a USR și a UDMR din centrul puterii executive.

În același timp, odată ce AUR a luat o decizie politică, am respectat-o fără ezitare. Dezbaterea internă este firească, dar unitatea de acțiune este obligatorie. Prin urmare, am părăsit sala alături de colegii mei.

Problema nu este însă ce am făcut eu sau ce a făcut AUR. Problema este că sistemul s-a închis din nou în fața unei soluții politice care putea schimba raportul de forțe din România.

AUR nu a fost combătut prin argumente, ci prin izolare. Nu s-a dorit negociere, nu s-a dorit dialog și nu s-a dorit recunoașterea faptului că milioane de români au trimis acest partid în Parlament pentru a fi reprezentate interesele lor.

În această situație, responsabilitatea principală îi aparține lui Nicușor Dan.

Președintele avea ocazia să contribuie la renormalizarea vieții politice și să demonstreze că este președintele tuturor românilor. Avea ocazia să depășească reflexele de campanie și să accepte un dialog firesc cu principala forță de opoziție. A ales contrariul.

Prin refuzul său de a face cel mai mic pas către normalitate politică și prin menținerea unei poziționări constant anti-AUR, Nicușor Dan a preferat conservarea actualului sistem în locul unei soluții care ar fi putut deschide o nouă etapă pentru România.

Rezultatul îl vedem astăzi: partidă soroșistă rămâne la putere, sub alte formule și alte etichete, dar cu aceeași agendă și cu aceleași interese. Cei care au îndatorat România, au blocat dezvoltarea ei și au tratat interesul național ca pe o temă secundară își păstrează influența asupra guvernării.

Românii trebuie să știe un lucru: această situație nu este consecința lipsei unei alternative, ci a refuzului sistemului de a accepta o negociere politică reală și a refuzului lui Nicușor Dan de a acționa ca un președinte al tuturor românilor.

Cei care au blocat această șansă trebuie să își asume și responsabilitatea pentru ceea ce urmează.

The post Andrei Gușă – Declarație politică – Partidă soroșistă rămâne la putere, ca să devalizeze țara. Nicușor Dan a pierdut ocazia prin care putea să renormalizeze viața politică! appeared first on AUR.

În condițiile în care inflația a ajuns la 10,71% în aprilie, iar coșul minim de consum depășește 5.000 de lei lunar, această „majorare” nu acoperă nici pe departe pierderea puterii de cumpărare. Practic, românii cu salariul minim vor continua să supraviețuiască, nu să trăiască. În același timp, angajatorii, în special cei din IMM-uri, sunt loviți cu taxe și impozite mai mari, ceea ce va duce la creșterea șomajului și la presiuni suplimentare asupra economiei reale.

Guvernul, în loc să protejeze categoriile vulnerabile și să susțină mediul de afaceri, a ales din nou calea austerității mascate pentru cetățeni și a creșterii presiunii fiscale asupra companiilor românești. În programul de guvernare incoerent se vede clar: pe de o parte scumpiri constante la alimente, energie și carburanți, iar pe de altă parte o „ajutorare” de fațadă a salariaților cu venituri mici.

AUR consideră că această măsură este o palmă dată peste față oamenilor muncii. Un salariu minim decent, corelat cu rata reală a inflației și cu coșul de consum, este o necesitate, nu o favoare. Românii au nevoie de politici reale care să le crească puterea de cumpărare, nu de iluzii statistice aruncate înainte de alegeri.

The post Dorel Vulpoiu – Declarație politică – Majorarea infimă a salariului minim, o soluție de fațadă appeared first on AUR.

În județul Bistrița-Năsăud, ca în multe alte județe ale țării, tot mai mulți medici tineri aleg să plece către marile centre universitare sau către sistemele medicale din străinătate. Nu pentru că nu și-ar dori să își exercite profesia aproape de comunitățile din care provin, ci pentru că statul român nu le oferă suficiente motive să rămână.

Ani la rând am auzit promisiuni despre reforme, despre modernizarea sistemului și despre atragerea specialiștilor în zonele deficitare. Rezultatul îl vedem astăzi: spitale care se confruntă cu deficit de personal, concursuri la care nu se prezintă candidați și pacienți care sunt nevoiți să parcurgă zeci sau chiar sute de kilometri pentru un consult de specialitate.

Guvernul vorbește despre statistici. Oamenii vorbesc despre realitate.

Realitatea este că multe comunități din România se întreabă cine le va trata peste cinci sau zece ani. Cine va fi medicul de gardă? Cine va asigura continuitatea unor specialități vitale? Cine va răspunde nevoilor unei populații tot mai îmbătrânite?

Din păcate, răspunsurile întârzie să apară.

Nu putem accepta existența unei Românii cu două viteze în sănătate: una a marilor centre universitare și alta a județelor care pierd constant resursă umană calificată.

Ministerul Sănătății trebuie să prezinte urgent o strategie națională de retenție a personalului medical. Avem nevoie de stimulente reale pentru medicii care aleg să profeseze în spitalele județene, de programe de locuințe de serviciu, de sprijin pentru dezvoltarea profesională și de investiții care să ofere condiții moderne de muncă.

În ultimii ani, autoritățile locale și conducerea spitalelor din județ au făcut eforturi importante pentru modernizarea infrastructurii medicale și pentru atragerea specialiștilor. Cu toate acestea, competiția cu marile centre universitare este una inegală. Un medic tânăr alege adesea Cluj-Napoca sau Târgu Mureș pentru oportunitățile profesionale, academice și de cercetare pe care acestea le oferă, iar spitalele din județele mai mici rămân în continuare în dificultate.

Fără medici nu există reformă. Fără medici nu există acces la sănătate. Fără medici, promisiunile guvernamentale rămân simple exerciții de imagine.

Pacienții din Bistrița-Năsăud și din întreaga Românie merită mai mult decât promisiuni. Merită șansa de a beneficia de servicii medicale de calitate, aproape de casă.

Iar această responsabilitate aparține în primul rând celor care guvernează.

Dacă nu acționăm acum, peste câțiva ani nu vom mai discuta despre modernizarea sistemului sanitar, ci despre incapacitatea acestuia de a asigura personalul necesar pentru funcționare. Întrebarea la care Guvernul trebuie să răspundă este simplă: cine va trata pacienții din Bistrița-Năsăud peste zece ani?

The post Tiberiu Boșutar – Declarație politică – Exodul medicilor lasă Bistrița-Năsăud fără specialiști appeared first on AUR.

Recunoașterea de către UNESCO a „Artei cămășii cu altiță” a reprezentat o validare internațională. A fost confirmarea faptului că România a oferit lumii un model cultural unic, construit prin creativitate, răbdare și transmitere între generații.

Fiecare altiță este o lecție. Fiecare simbol cusut poartă în el o poveste despre familie, credință, comunitate și apartenență. Înainte ca antropologii să studieze cultura populară, înainte ca muzeele să conserve patrimoniul, femeile satului românesc scriau istorie cu acul și firul.

Adevărata provocare  este să înțelegem ce ne învață ea. Ne învață răbdarea, într-o societate grăbită. Ne învață respectul pentru muncă, într-o cultură a consumului rapid. Ne învață continuitatea, într-o lume dominată de efemer. Și, poate cel mai important, ne învață că identitatea nu se moștenește automat. Ea trebuie cunoscută, asumată și transmisă.

Locul patrimoniului cultural nu este doar în muzee sau în expoziții. Locul lui este și în școală. Copiii trebuie să afle că motivele cusute pe cămășile străbunicilor nu reprezintă simple ornamente. Ele sunt pagini din istoria noastră nescrisă. Sunt expresii ale unei inteligențe colective care a transformat frumusețea în limbaj și tradiția în patrimoniu.

Pentru noi, cei din Moldova, această moștenire are o valoare aparte. Satele Moldovei păstrează încă modele, tehnici și simboluri care vorbesc despre continuitatea unei civilizații românești autentice. De la Prut până la Carpați, cămașa cu altiță rămâne o punte între generații și între comunități despărțite de frontiere, dar unite prin cultură.

Cred că avem datoria să privim ia românească nu doar ca pe un simbol al trecutului, ci ca pe o resursă pentru viitor.

The post Cristina Dascălu – Declarație politică – Ia românească,  lecția de identitate pe care nu avem voie să o pierdem appeared first on AUR.

La 23 iunie, Ungaria a blocat semnarea unei scrisori comune a statelor membre ale Uniunii Europene către Consiliul European și Comisia Europeană, document care ar stabi poziția comună a capitalelor europene pe subiectul calendarului negocierilor. Chiar dacă rezervele Budapestei sunt îndreptate în principal împotriva Ucrainei, efectele blocajului se răsfrâng automat și asupra Republicii Moldova, deoarece cele două state continuă să fie menținute în același pachet politic de negociere.

Acest episod nu este o excepție și nici un simplu accident de parcurs. El confirmă vulnerabilitatea formulei actuale în care Republica Moldova și Ucraina sunt tratate împreună în procesul de aderare. Astăzi poate fi Ungaria. Mâine poate fi un alt stat membru confruntat cu alegeri parlamentare, prezidențiale sau chiar locale. În tot mai multe țări europene apar forțe politice care privesc cu rezerve extinderea Uniunii Europene, iar aceste realități politice interne vor influența inevitabil procesul decizional de la Bruxelles.

În aceste condiții, obiectivul asumat de autoritățile de la Chișinău privind finalizarea negocierilor de aderare până în anul 2028 devine extrem de dificil de realizat. Fiecare nou blocaj demonstrează că Republica Moldova riscă să fie afectată nu doar de propriile performanțe, ci mai ales de disputele și sensibilitățile politice generate de dosarul ucrainean.

Mai mult, pe măsură ce războiul din Ucraina continuă din păcate, iar dezbaterea privind extinderea Uniunii Europene devine tot mai controversată în unele state membre, este de așteptat ca astfel de blocaje să se repete. Republica Moldova riscă să devină victima unei condiționalități politice informale: să avanseze doar atât cât sunt dispuse statele membre să avanseze și Ucraina.

Republica Moldova nu trebuie să fie ținută ostatică într-un proces asupra căruia nu are control deplin. Din acest motiv, Chișinăul trebuie să analizeze cu maximă seriozitate toate opțiunile strategice aflate la dispoziția sa.

Una dintre aceste opțiuni este reunirea cu România.

Reunirea reprezintă singura soluție care garantează integrarea deplină și ireversibilă a Republicii Moldova în Uniunea Europeană, fără ani de negocieri și fără riscul unor blocaje generate de veto-uri sau schimbări politice în alte state membre. În plus, în România există un consens politic și societal larg privind dreptul românilor de pe ambele maluri ale Prutului de a decide împreună viitorul lor comun.

De aceea, consider că autoritățile de la Chișinău trebuie să continue parcursul european, dar în același timp să trateze reunirea cu România ca pe o opțiune strategică reală și să realizeze pași în acest sens. Evoluțiile recente de la Bruxelles demonstrează că această perspectivă trebuie analizată cu seriozitate, responsabilitate și viziune pe termen lung, în interesul cetățenilor Republicii Moldova și al viitorului națiunii române.

The post Valeriu Munteanu – Declarație politică – Republica Moldova nu trebuie să rămână captivă în dosarul ucrainean. Reunirea cu România rămâne cea mai sigură cale spre Uniunea Europeană appeared first on AUR.