“Ce auzim în ultima perioadă de la ipocriţii de la PNL şi USR? Că Guvernul Bolojan a redus deficitul bugetar. Că Bolojan este salvarea României. Şi ce vedem? Că Guvernul Bolojan nu şi-a achitat datoriile de 3 miliarde de lei către furnizori, către constructorii din România.
Cei care au făcut drumuri, care au făcut şcoli, care au făcut spitale, care au făcut canalizări, care au adus apă, faţă de aceşti constructori, statul nu şi-a achitat datoriile de 3 miliarde de lei. Păi, domnule Bolojan, domnilor ipocriţi de la PNL şi USR, dacă aţi ţinut banii în Guvern, normal că aţi făcut economie, că nu i-aţi plătit pe cei care v-au făcut serviciile.
Mai mult de atât, tot voi, de la PNL şi USR, aţi declanşat şi o criză economică, pentru că, neplătind companiile româneşti, cele care au executat lucrări pentru Guvernul României, le-aţi pus într-o criză financiară. N-au reuşit să-şi plătească salariile, n-au reuşit să-şi plătească materialele pe care le-au achiziţionat în urma contractului cu Guvernul Bolojan. Şi aici apare lanţul crizei economice.
Voi, Guvernul Bolojan, n-aţi plătit. Ei, săracii, firmele din România, nu reuşesc să plătească şi ele, la rândul lor, ceea ce şi-au asumat pe baza promisiunii voastre că le daţi banii. 3 miliarde de lei are datorie Guvernul Bolojan către firmele de construcţii din România şi se laudă că a redus deficitul bugetar, neplătindu-şi firmele româneşti”, a declarat deputatul AUR Călin Matieş.

The post Călin Matieș – Declarație de presă – Guvernul Bolojan se laudă că a redus deficitul, dar ascunde sub preş 3 miliarde de lei datorate firmelor de construcţii din România appeared first on AUR.

“Datele oficiale arată o realitate pe care nu o mai putem ignora. Datoria publică a României a ajuns la 60,1% din PIB la finalul primului trimestru din 2026, faţă de 46,9% în 2020. La 1 iunie 2026 ea însuma 1.194 de miliarde de lei, cu aproximativ 229 de miliarde mai mult decât la finalul lui 2024. Doar într-o singură lună, mai 2026, s-au adăugat circa 22,5 miliarde de lei. Iar Ministerul Finanţelor estimează că datoria va continua să crească până la 63,9% din PIB în 2028, rămânând cel puţin trei ani peste pragul de 60% care declanşează măsurile prevăzute de Legea responsabilităţii fiscal-bugetare.
Mai grav decât nivelul datoriei este preţul ei. Potrivit Eurostat, costul aparent al datoriei României a fost în 2025 de 5,2%, cel mai ridicat dintre statele Uniunii pentru care există date, de aproape trei ori mai mare decât al Germaniei. Grecia are o datorie de 146,1% din PIB, iar Italia de 137,1%, adică de peste două ori mai mult decât România. Cu toate acestea, ponderea dobânzilor în cheltuielile publice ale României, de 6,6%, o plasează pe locul trei în UE, după Ungaria şi Italia şi înaintea Greciei. În plus, în 2025 România a avut cel mai mare deficit din Uniune, de 7,9% din PIB, iar 53% din datoria sa este denominată în valută. Din 2026, suntem singurul stat UE din afara zonei euro în această situaţie, cu o expunere semnificativă la riscul valutar.
Nota de plată se vede direct în buget. În primele şapte luni din 2026, statul a plătit 40,12 miliarde de lei numai pe dobânzi, cu 26,5% mai mult decât anul trecut, adică aproximativ 189 de milioane de lei pe zi. Pentru întregul an sunt programate 60,8 miliarde de lei, faţă de 50,5 miliarde în 2025. Dacă ritmul din primele şapte luni s-ar menţine, factura ar depăşi programul cu circa 8 miliarde de lei. În aceeaşi perioadă, cheltuielile de personal au scăzut cu aproximativ 4 miliarde de lei, iar dobânzile au crescut cu peste 8,4 miliarde. Creşterea costului datoriei a fost, aşadar, de peste două ori mai mare decât reducerea cheltuielilor de personal. Românilor li se cer eforturi, iar o parte importantă din efectul acestor eforturi este contrabalansată de dobânzi.
Nici pieţele nu ne privesc cu mai multă îngăduinţă. În mai 2026, randamentul titlurilor de stat româneşti pe 10 ani era de 7,38%, peste Ungaria, Polonia şi chiar Serbia, stat din afara Uniunii. România mai are de împrumutat de pe pieţele externe în acest an. Dacă noile emisiuni s-ar face la peste 7,5% în euro sau peste 8% în dolari, calculele mele arată un cost suplimentar de peste un miliard de euro pe durata de viaţă a împrumuturilor rămase, comparativ cu condiţiile obţinute în februarie.
De aceea, voi susţine în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci patru măsuri concrete. Prima este raportarea trimestrială către Parlament a costului datoriei publice: dobânzile plătite, costul noilor împrumuturi şi structura pe valute. A doua este reestimarea fundamentată a cheltuielilor cu dobânzile la rectificarea bugetară. A treia este gestionarea prudentă şi reducerea graduală a expunerii valutare, atunci când condiţiile de cost şi risc o permit. A patra este obligativitatea ca fiecare iniţiativă legislativă cu impact bugetar să includă şi costul finanţării sale. Dobânzile nu sunt o simplă linie tehnică a bugetului. Fiecare leu suplimentar destinat dobânzilor reduce spaţiul fiscal disponibil pentru investiţii, şcoli, spitale şi servicii publice. Reducerea costului datoriei trebuie să devină un obiectiv naţional, urmărit şi controlat de Parlament”, a declarat deputatul AUR, Florin Popovici.

The post Florin Popovici – Declarație de presă – România nu este cel mai îndatorat stat din UE, dar a devenit unul dintre cele mai scumpe. În şapte luni am plătit peste 40 de miliarde de lei doar pe dobânzi appeared first on AUR.

“Parlamentul ăsta a ajuns o bătaie de joc la adresa românilor, la adresa companiilor şi nu numai.
Astăzi, pe ordinea de zi, era în dezbatere şi spre vot proiectul de revenire a impozitării corecte a salariilor part-time, un proiect al PNL-ului. Dar şi noi avem un astfel de proiect pe pe circuitul parlamentar. Nu contează, noi îl votam şi pe acesta al PNL-ului.
Dar surpriză, fraţilor, acum când urma să vină la vot, a fost scos de pe această listă de dezbateri, iar PNL-ul, PSD-ul USR-ul, UDMR-ul nu mai susţin această iniţiativă de impozitare corectă a salariilor part-time”, a declarat deputatul AUR.
Lucian Muşat precizează că AUR susţine de o lungă perioadă de timp eliminarea acestei supraimpozitări, considerând că firmele nu trebuie să suporte din bugetul propriu diferenţele de contribuţii pentru angajaţii care lucrează cu normă parţială.
“Este un lucru pe care noi îl cerem de ani de zile. Nu e corect ca firmele să plătească diferenţa de contribuţii şi impozit pentru un angajat care, din diferite motive, poate lucra doar la salariu cu normă parţială şi această companie să suporte din bugetul propriu aceste diferenţe.
Rămânem pe poziţii şi avem o întreagă listă de de măsuri pentru antreprenorii români pe care le ştiţi deja şi pentru care mergem până la capăt.
Iar pe această cale, transmiteţi-le celor de la PNL, PSD şi USR că nu este normal ca aceste salarii să fie impozitate aşa şi, mai ales, nu e normal să fie scoasă de pe ordinea de zi această iniţiativă legislativă pe care şi noi am fi votat-o”, a mai transmis Lucian Muşat, deputat AUR.

The post Lucian Mușat – Declarație de presă – Proiectul pentru impozitarea corectă a salariilor part-time a fost eliminat de pe ordinea de zi. Parlamentul a ajuns o bătaie de joc la adresa românilor şi companiilor! appeared first on AUR.

“Angajaţii Oil Terminal au ajuns la grevă de avertisment şi ameninţă cu greva generală pe termen nelimitat din 28 septembrie, în timp ce autorităţile sunt incapabile să rezolve de luni de zile revendicarea privind indexarea salariilor cu 6,5%. Vorbim despre o companie strategică, esenţială pentru aprovizionarea României cu produse petroliere, nu despre o problemă pe care Guvernul o poate ignora până când explodează.
Culmea absurdului este că, potrivit sindicaliştilor, pentru o “economie” de aproximativ 4 milioane de lei, cinci zile de grevă ar putea produce pierderi de peste 6,5 milioane de lei. Asta nu mai este economie. Este incompetenţă administrativă, iar nota de plată riscă să ajungă tot la români.
Sindicaliştii avertizează că blocarea activităţii Oil Terminal ar putea afecta lanţul de aprovizionare cu produse petroliere şi activitatea rafinăriilor. Guvernul lasă astfel un conflict nerezolvat să se transforme într-un risc pentru o infrastructură strategică a României. Şi face acest lucru într-unul dintre cele mai dificile momente pentru securitatea energetică internaţională, cu traficul prin Strâmtoarea Hormuz grav perturbat şi cu o nouă criză în Strâmtoarea Bab al-Mandeb, una dintre arterele vitale ale transportului mondial de energie. Într-un asemenea context, să împingi Oil Terminal spre blocaj nu mai este doar incompetenţă. Este iresponsabilitate.
Şi parcă dezastrul produs deja în sectorul energetic nu ar fi suficient. Numai anul acesta, 1.800 de oameni şi-au pierdut locurile de muncă în Complexul Energetic Oltenia, iar pensionarilor din CEO continuă să nu le fie recunoscute drepturile pentru anii în care au muncit în condiţii grele. Cât trebuie să mai piardă Gorjul şi câţi oameni trebuie să mai plătească pentru deciziile luate la Bucureşti până când Guvernul va înţelege că energia României nu poate fi tratată ca o simplă rubrică într-un tabel de austeritate?
AUR cere rezolvarea imediată a conflictului şi protejarea angajaţilor şi a infrastructurii strategice a României. Nu poţi cere românilor sacrificii la nesfârşit, în timp ce lipsa de decizie de la Bucureşti împinge o companie vitală pentru economia naţională spre grevă generală”, a declarat deputatul AUR Ionelia Priescu.

The post Ionelia Priescu – Declarație de presă – Românii plătesc din nou pentru neputinţa celor care conduc ţara. De această dată, Guvernul Bolojan pune în pericol inclusiv aprovizionarea României cu carburanţi appeared first on AUR.

Parlamentarul avertizează că nota de plată a crizei politice este suportată direct de pacienţi şi cere deblocarea imediată a finanţării pentru spitale.
“Bucureştiul rămâne fără medicamente în spitale. Unele stocuri sunt la limită, altele au ajuns la zero. Spitale din Capitală au raportat stocuri critice sau epuizate de medicamente şi materiale sanitare, iar la Spitalul Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni”, UPU funcţionează inclusiv prin redistribuirea resurselor din restul spitalului.
Situaţia este atât de gravă, încât managerii avertizează că, fără fonduri suplimentare, criza poate ajunge să afecteze inclusiv plata salariilor personalului medical. Am ajuns în punctul în care spitalele nu mai au nici medicamentele şi materialele necesare, iar în curând ar putea să nu mai aibă nici bani pentru salarii. Şi de ce? Pentru că nu sunt bani”, a declarat deputatul AUR Cristina Butură.
Deputatul AUR Cristina Butură acuză actuala putere că a împins sistemul sanitar într-o criză gravă, după ce avertismentele AUR privind subfinanţarea spitalelor au fost ignorate. Parlamentarul atrage atenţia că blocajul politic prelungeşte lipsa unei rectificări bugetare, în timp ce spitalele rămân fără resurse, iar medicii sunt obligaţi să numere ultimele materiale şi medicamente.
“De luni de zile, România funcţionează cu un guvern interimar. Nu avem rectificarea bugetară de care spitalele au nevoie, iar în timp ce politicienii negociază şi preşedintele îşi continuă agenda, în spitale, medicii numără ultimele materiale.
Pacientul nu trăieşte din negocieri. Medicul nu operează cu promisiuni. Unităţile de primiri urgenţe nu salvează oamenii cu discursuri. E nevoie de bani. E nevoie de decizii.
Acum. Pentru că, atunci când un spital rămâne fără medicamente, nu politicianul ajunge pe targă. Ajungi tu, mama ta, copilul tău”, a precizat Cristina Butură.
Deputatul AUR cere încetarea blocajului politic şi adoptarea unei soluţii care să permită finanţarea imediată a sistemului sanitar.
“Faceţi guvern sau declanşaţi alegeri anticipate. Deblocaţi banii, finanţaţi spitalele. Viaţa oamenilor nu poate aştepta după politică”, a concluzionat deputatul AUR Cristina Butură.

The post Cristina Butură – Declarație de presă – Guvernul Bolojan lasă spitalele fără bani şi medicamente. Deblocaţi finanţarea înainte ca pacienţii să plătească preţul appeared first on AUR.

“Nu înţeleg de ce s-a scos de pe ordinea de zi o lege foarte bună de către iniţiatorii acestei legi. Adică Partidul Naţional Liberal a avut această lege, eram pregătiţi să o votăm împreună cu colegii de la USR, aşa cum am votat şi legea propusă de domnul Năsui înainte, o lege senzaţională pentru ţara asta.
Adică nu înţelegem de ce se scoate o lege de pe ordinea de zi. Nu vă lasă cineva să o votaţi? Nu vă lasă conştiinţa? Adică faceţi prea mult bine, prea mult bine pentru ziua de astăzi. E suficientă o lege, hai să o scoatem pe a doua.
E pentru mediul de afaceri, oameni buni. Este ca să respirăm. Deci, haideţi să o reintroducem pe ordinea de zi. Ce ziceţi de lucrul ăsta? Vă mulţumesc mult.
Nu ştiţi despre ce lege este vorba? Haideţi să vă aduc aminte. Este vorba de contractele part-time. Adică oamenii să fie impozitaţi pe cât muncesc. Nu cred că cuiva dintre dumneavoastră, dintre soţiile dumneavoastră, dintre prietenii dumneavoastră i-ar conveni să muncească 8 ore şi să fie impozitat pentru 65 de ore. Este o lege foarte bună. Am discutat-o. Nu vă lasă cineva să o aplicaţi? Este pe procedură. De ce s-a scos de pe ordinea de zi?”, a declarat deputatul AUR, Mugur Mihăescu.

The post Mugur Mihăescu acuză PNL ca a scos de pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor o lege bună pentru toţi românii care muncesc appeared first on AUR.

“Raportul Curţii de Conturi arată ceva extrem de grav despre modul în care Marcel Ciolacu a administrat banii românilor. În 2024, Guvernul pe care îl conducea a luat 1,6 miliarde de lei din Fondul de rezervă pentru plata pensiilor. Nu vorbim despre o calamitate, un cutremur sau o cheltuială imposibil de anticipat, ci despre pensii, o obligaţie permanentă a statului care trebuia prevăzută în buget. Mai mult, necesarul suplimentar a apărut în contextul recalculării prevăzute chiar de noua lege a pensiilor, iar Curtea de Conturi arată că Guvernul a apelat la Fondul de rezervă în lipsa unei rectificări bugetare care să asigure sumele necesare.
Aceasta este moştenirea bugetară lăsată de Marcel Ciolacu: cheltuieli asumate fără o acoperire realistă, dezechilibre împinse înainte şi bani mutaţi ulterior din Fondul de rezervă pentru a acoperi ceea ce bugetul nu mai putea susţine. În loc să vină cu o rectificare transparentă şi să arate dimensiunea reală a cheltuielilor statului, Guvernul a apelat la un instrument destinat, în principiu, finanţării unor situaţii urgente sau neprevăzute.
Dimensiunea fenomenului este uriaşă. Numai în 2024, alocările din Fondul de rezervă au ajuns la 56,66 miliarde de lei, un nivel fără precedent în raport cu modul în care acest instrument fusese utilizat în anii anteriori. Ce vedem astăzi în finanţele publice nu a apărut din senin. Deficitul uriaş şi presiunea pentru reducerea cheltuielilor au în spate ani în care statul a cheltuit mai mult decât îşi permitea, iar guvernarea Ciolacu a împins această practică la un nivel greu de ignorat.
Curtea de Conturi arată acum că inclusiv plata pensiilor a ajuns să fie acoperită prin Fondul de rezervă, deşi nu reprezenta o cheltuială urgentă sau neprevăzută. Marcel Ciolacu trebuie să explice de ce bugetul construit de Guvernul său nu a prevăzut corect costurile generate de propria lege a pensiilor, de ce nu s-a făcut rectificarea bugetară necesară şi cum s-a ajuns ca zeci de miliarde de lei să fie distribuite într-un singur an prin Fondul de rezervă.
Cifrele sunt acum în raportul Curţii de Conturi, iar responsabilitatea pentru deciziile luate în acea perioadă nu poate fi transferată celor care au venit după el”, a declarat deputatul AUR, Dan Tanasă.

The post Dan Tanasă – Declarație de presă – Ciolacu a lăsat România cu facturi neachitate şi bani luaţi din Fondul de rezervă pentru pensii appeared first on AUR.

Administraţia Prezidenţială susţine acum că durata de patru ani a misiunii unui ambasador este doar o cutumă, nu un termen legal. Fals. Legea nr. 269/2003 spune explicit că durata misiunii în străinătate este, de regulă, de patru ani. Iar astăzi, potrivit datelor transmise chiar de MAE, 58 de ambasadori români au cel puţin patru ani la post.
Mai grav este că preşedintele Nicuşor Dan ştia foarte bine acest lucru. În februarie, anunţa public că în luna martie vor fi făcute 40-50 de rechemări şi numiri de ambasadori, astfel încât schimbările să devină efective în vara acestui an. Spunea atunci chiar el că termenul de patru ani a fost depăşit pentru mulţi dintre ambasadorii României.
Suntem în septembrie. Unde sunt cei 40-50 de ambasadori anunţaţi de preşedinte? De ce România are încă zeci de şefi de misiuni care au depăşit durata legală de regulă a unei misiuni? De ce preşedintele care anunţa în februarie o amplă rotaţie diplomatică ne spune acum că acea cifră era doar o “estimare”? Şi, mai ales, ce interese are Nicuşor Dan să nu numească ambasadori?
Aceasta este întrebarea la care preşedintele trebuie să răspundă public. În diplomaţie, amânarea nu este neutră. Ambasadorii reprezintă România în capitalele lumii, apără interesele statului român, sprijină comunităţile de români şi trebuie să pună în aplicare priorităţile de politică externă ale României.
Nu poţi pretinde că vrei o diplomaţie modernă şi eficientă în timp ce laşi zeci de posturi ocupate peste durata obişnuită prevăzută de lege şi amâni sine die numirile pe care chiar tu le-ai anunţat. Mai mult, Constituţia îi conferă preşedintelui un rol direct în această procedură: la propunerea Guvernului, preşedintele acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României.
Cer public lui Nicuşor Dan să explice transparent ce s-a întâmplat cu schimbările diplomatice pe care le-a anunţat şi de ce acestea nu au mai avut loc.
Nu vrem explicaţii de tipul “este o cutumă”.
Vrem să ştim: Cine blochează numirile? De ce sunt blocate? Care sunt interesele din spatele acestei amânări?
Şi când va avea România ambasadori numiţi în baza unei strategii diplomatice clare, nu în baza unor tergiversări prezidenţiale? România nu poate fi reprezentată în lume prin amânări, improvizaţii şi explicaţii care se schimbă de la o lună la alta.
Dacă legea este obligatorie pentru cetăţeni, trebuie să fie obligatorie şi pentru preşedintele României”, a declarat Ramona Lovin, deputat AUR de diaspora.

The post Ramona Lovin – Declarație de presă – Nicuşor Dan încalcă din nou legea şi îşi contrazice propriile declaraţii. Ce interese are să ţină diplomaţia României blocată? appeared first on AUR.

“Oamenii au ieşit în stradă pentru că nu mai pot, exporturile de animale vii sunt blocate, focarele de boală sunt gestionate greoi, despăgubirile întârzie, iar predictibilitatea a dispărut aproape complet.
În paralel, auditul Curţii de Conturi la ANSVSA a scos la iveală nereguli serioase: datorii neînregistrate, probleme la evaluarea activelor şi întrebări legitime legat de modul în care s-au acordat despăgubirile. Aceste lucruri trebuie lămurite rapid şi transparent.
Crescătorii de ovine şi caprine sunt printre cei mai afectaţi, au pierderi majore şi este necesar un calendar clar, asumat de autorităţi, pentru a reveni la o situaţie normală. Nu mai pot trăi din promisiuni.
“Fermierii români au nevoie de stabilitate, de finanţare accesibilă, de apă pentru irigaţii, de pieţe care să funcţioneze şi de şansa de a păstra valoarea adăugată în ţară. Revendicările lor sunt perfect justificate”, a spus deputatul Dorel Vulpoiu.
AUR susţine deblocarea sectorului zootehnic pe baza unor criterii clare, regionalizarea măsurilor sanitar-veterinare acolo unde situaţia permite şi mecanisme reale de compensare pentru cei care au respectat toate regulile impuse de stat. În acelaşi timp, agricultura are nevoie de finanţare predictibilă, de irigaţii care chiar să funcţioneze şi de politici care să nu mai lase fermierul singur în faţa secetei, a bolilor şi a preţurilor.
Guvernul demis poartă o responsabilitate majoră pentru starea în care a ajuns agricultura românească. Măsuri inconsistente, răspunsuri tardive şi lipsa unui dialog real cu producătorii au generat pierderi greu de recuperat. În plină criză politică, fermierii nu pot aştepta la nesfârşit. Este nevoie de un nou premier şi de un guvern care să-şi asume prioritizarea agriculturii ca sector strategic, nu ca pe o problemă secundară.
Preluarea Azomureş de către Romgaz este un pas important, dar fermierii aşteaptă rezultate concrete: îngrăşăminte româneşti competitive, la preţuri care să le permită să rămână pe piaţă.
România are pământ, are resurse şi are oameni care vor să muncească. Ceea ce lipseşte sunt politici publice care să-i lase pe fermieri să producă, să-şi vândă marfa şi să trăiască demn din munca lor. Dacă vrem securitate alimentară, trebuie să avem grijă de cei care produc hrana acestei ţări şi asta începe cu stabilitate politică şi cu un guvern care să-şi asume răspunderea”, a declarat Dorel Vulpoiu, deputat AUR.

The post Dorel Vulpoiu – Declarație de presă – Crescătorii de animale au depus revendicări la Guvern, după protestul din Piaţa Victoriei. Situaţia din zootehnie rămâne critică appeared first on AUR.

Scriam atunci, din experienţa mea de fost ministru al Mediului, că “în dialog bilateral, fără mediere europeană nu vom reuşi să urnim carul din loc şi nu vom obţine de la ucraineni nici o vadră de apă în plus”. Au trecut aproape şase ani şi realitatea ne aduce exact în punctul asupra căruia avertizam.
În septembrie 2026, Republica Moldova şi Ucraina nu reuşesc să ajungă la un acord privind cantitatea de apă pe care Ucraina o eliberează în aval de Complexul Hidroenergetic Nistrean. Kievul a propus reducerea debitului de la aproximativ 60 m?/s la numai 22 m?/s, adică până aproape de volumul de apă care intră actualmente în lacul de acumulare. Chişinăul a refuzat. Şi bine a făcut.
O asemenea reducere înseamnă diminuarea cu peste 60% a debitului actual şi poate avea consecinţe extrem de grave asupra ecosistemului Nistrului şi, înainte de toate, asupra securităţii alimentării cu apă a Republicii Moldova. Nistrul este o problemă de securitate. Trebuie spus foarte limpede, atât la Chişinău, cât şi la Bucureşti: Nistrul este principala sursă de apă pentru Chişinău şi o arteră vitală pentru Republica Moldova.
Înţelegem situaţia excepţională în care se găseşte Ucraina. Ucraina este victima agresiunii militare ruseşti, iar România şi Republica Moldova rămân alături de statul ucrainean. Dar solidaritatea cu Ucraina nu înseamnă renunţarea Republicii Moldova la propria securitate. Războiul nu poate suspenda legile naturii, nu poate elimina nevoia de apă a oamenilor şi nu poate transforma Nistrul într-o anexă a sistemului energetic ucrainean.
Autorităţile de la Chişinău cunosc foarte bine adevărata dimensiune a problemei. Din păcate, ani la rând au preferat să o ţină sub preş, probabil din teama de a nu-i supăra pe ucraineni, mai ales în condiţiile războiului. Această tăcere nu ajută nici Ucraina şi, cu siguranţă, nu ajută Republica Moldova. Dimpotrivă, slăbeşte poziţia Chişinăului la masa negocierilor.
Am avertizat asupra acestei probleme încă din 2017 Nu descoperim problema Nistrului în anul 2026. Am vorbit despre această problemă repetat încă în perioada în care conduceam Ministerul Mediului al Republicii Moldova, inclusiv în cadrul audierilor din plenul Parlamentului şi în negocierile purtate cu partea ucraineană.
În 2017 explicam public că problema fundamentală este modul în care Ucraina operează Complexul Hidroenergetic Nistrean şi necesitatea garantării unui debit ecologic continuu. Republica Moldova susţinea atunci necesitatea unui debit de aproximativ 130 m?/s constant, în timp ce partea ucraineană opera cu formula unui debit mediu zilnic mai mic. Diferenţa nu era una contabilă. Ea permitea ca, în funcţie de necesităţile producerii energiei electrice, apa să fie reţinută perioade îndelungate şi apoi eliberată într-un interval scurt.
Spuneam atunci, după ce văzusem personal cum funcţionează sistemul, că în anumite perioade Ucraina practic “închide robinetul”, după care eliberează cantităţi mari de apă. Pentru un fluviu viu, asemenea şocuri hidrologice sunt profund nesănătoase. Avertizam tot atunci că Republica Moldova trebuie să solicite expertiză internaţională şi implicarea Comisiei Europene, pentru că raportul bilateral de forţe nu ne este favorabil.
Au trecut aproape nouă ani. Problema este aceeaşi. Doar că astăzi avem şi secetă. Ce se întâmplă, de fapt, cu apa Nistrului? Pentru a înţelege disputa trebuie înţeles mecanismul Complexului Hidroenergetic Nistrean.
Apa este acumulată în marele lac de la Novodnistrovsk, trece prin turbinele GES-1 şi ajunge în bazinul inferior sau tampon. Acolo intră în ecuaţie şi uriaşa centrală cu acumulare prin pompaj – G?ES.
Atunci când există energie disponibilă, apa din bazinul inferior este pompată circa 150 de metri în sus într-un rezervor artificial construit pe platou. Când sistemul energetic ucrainean are nevoie de energie, apa este lăsată să coboare din nou prin turbine, producând electricitate. Centrala cu acumulare prin pompaj nu “consumă” pur şi simplu toată această apă. Ea o recirculă. Dar problema este alta.
Pentru sistemul energetic ucrainean, apa Nistrului nu mai reprezintă doar apa unui fluviu transfrontalier. Ea este şi agentul de lucru al unui uriaş acumulator energetic. Operatorul ucrainean are nevoie să menţină anumite volume şi niveluri pentru funcţionarea complexului, în timp ce Republica Moldova are nevoie ca apa să curgă suficient şi constant în aval.
În perioadele normale, cele două interese pot fi armonizate. În perioadele de secetă, ele intră într-o contradicţie evidentă.
De la 100 m?/s la 22 m?/s. Situaţia actuală trebuie explicată public de Kiev
Regulile ucrainene de exploatare a lacurilor Complexului Hidroenergetic Nistrean, aprobate în 2022, stabilesc regimul de funcţionare al sistemului şi au avut drept reper un debit minim în aval de ordinul a 100 m?/s.
În 2017 noi ceream 130 m?/s constant. În vara acestui an s-a ajuns deja la reduceri succesive. La 31 iulie 2026, Comisia Nistreană convenea asupra unui debit de 85 m?/s. Acum se evacuează aproximativ 60 m?/s, iar Ucraina a venit la negocieri cu propunerea de 22 m?/s. Există situaţii hidrologice excepţionale care permit adaptarea regimului de exploatare. Nu afirm că simpla coborâre sub 100 m?/s reprezintă automat o încălcare juridică.
Dar întrebarea trebuie pusă Kievului: cum s-a ajuns de la reperul de 100 m?/s la numai 22 m?/s şi ce studiu de impact demonstrează că ecosistemul Nistrului şi Republica Moldova pot suporta un asemenea debit?
Sute de milioane de metri cubi în bilanţul filtrării şi evaporăriiMai există o problemă despre care se vorbeşte foarte puţin. Cercetările privind Complexul Hidroenergetic Nistrean indică valori de ordinul a 7 m?/s – aproximativ 224 milioane m? anual – pentru debitul de filtrare prin construcţiile hidrotehnice, la care se adaugă aproximativ 95-100 milioane m? anual prin evaporare.
Trebuie făcută o precizare esenţială: nu putem spune că toate cele 224 milioane m? dispar definitiv în subteran. Studiile vorbesc despre filtrare prin amenajările hidrotehnice. Cât revine în bazinul Nistrului, cât intră în circulaţia subterană şi care este pierderea netă trebuie demonstrat prin măsurători hidrogeologice transparente.
Dar tocmai aceasta este problema. Dacă Republicii Moldova i se spune că nu mai există apă suficientă pentru a menţine debitul în aval, atunci Republica Moldova are dreptul să ştie unde ajunge fiecare metru cub de apă.
Mai ales că problema carstului nu este nouă. Am atras public atenţia şi asupra acesteia: zona Nistrului superior unde Ucraina intenţionează să construiască noi lacuri de acumulare este una carstică, ceea ce ridică riscuri suplimentare privind infiltraţiile şi bilanţul apei. Această poziţie şi necesitatea medierii europene au fost consemnate public.
Chişinăul trebuie să solicite acces la datele privind infiltraţiile, nivelurile piezometrice, evaporarea, volumele pompate în bazinul superior, volumele restituite şi pierderile nete.
Canalul de derivaţie: o idee pe care trebuie să o readucem pe masă
Există însă şi o pârghie despre care am discutat încă în perioada în care eram ministru al Mediului şi pe care cred că Republica Moldova trebuie să o reexamineze astăzi. Este vorba despre posibilitatea realizării, pe teritoriul Republicii Moldova, a unui canal de derivaţie – un bypass – care să permită apei din zona bazinului tampon să ajungă în albia Nistrului în aval de amenajarea hidroenergetică ucraineană.
Ideea trebuie explicată corect. Un asemenea canal nu produce apă. Dacă întregul bazin al Nistrului suferă de secetă şi în lac intră numai 22 m?/s, niciun canal nu poate transforma 22 în 100. Dar un asemenea canal poate schimba ceva fundamental: cine controlează evacuarea apei disponibile spre Republica Moldova. Astăzi, această capacitate se află practic în mâna operatorului ucrainean.
O derivaţie realizată pe teritoriul Republicii Moldova ar putea crea, în condiţiile în care studiile tehnice confirmă fezabilitatea, o cale alternativă de evacuare din bazinul tampon spre Nistru, permiţând menţinerea unui debit ecologic mai constant şi reducând dependenţa exclusivă de regimul energetic stabilit de Ucraina.
Nu întâmplător, încă în acea perioadă problema terenurilor de pe malul moldovenesc din zona complexului era una extrem de sensibilă. Republica Moldova trebuie să păstreze controlul asupra terenurilor care i-ar putea permite într-o zi realizarea unei asemenea infrastructuri. Iar astăzi cred că această idee trebuie scoasă din sertar.
Guvernul Republicii Moldova trebuie să comande un studiu tehnic internaţional de fezabilitate pentru un asemenea canal de derivaţie. Nu spun că trebuie să începem mâine să săpăm.
Spun că trebuie să ştim cât costă, pe unde poate trece, ce debit ar putea asigura, ce impact ecologic ar avea şi, mai ales, în ce măsură ar reduce vulnerabilitatea Republicii Moldova faţă de modul de operare a Complexului Hidroenergetic Nistrean.
Simpla existenţă a unei alternative tehnice serioase schimbă poziţia Republicii Moldova la masa negocierilor. Ucraina are o problemă reală. Dar nu o poate transfera Republicii Moldova
Deci există o criză hidrologică reală. Dar ea nu poate fi rezolvată unilateral prin închiderea robinetului către Republica Moldova. Seceta este o problemă comună. Soluţia trebuie să fie comună.
Nistrul nu este proprietatea Ucrainei. România trebuie să intre în această ecuaţie
Experienţa ultimului deceniu îmi întăreşte convingerea pe care o exprimam încă în 2017 şi apoi în 2021: Republica Moldova nu trebuie să negocieze singură cu Ucraina dosarul Nistrului.
Avem nevoie de internaţionalizarea tehnică şi diplomatică a problemei. Iar România poate juca aici un rol esenţial.
România este membră a Uniunii Europene, principalul partener strategic al Republicii Moldova şi, simultan, unul dintre statele europene care au oferit un sprijin enorm Ucrainei în timpul războiului.
Bucureştiul poate vorbi cu Kievul ca un partener al Ucrainei, dar poate spune lucrurile pe care Chişinăului îi este uneori teamă să le spună.
Propun constituirea unui mecanism de dialog Republica Moldova-Ucraina-România, cu participarea Comisiei Europene şi a unor experţi internaţionali independenţi, dedicat regimului hidrologic şi impactului Complexului Hidroenergetic Nistrean.
Prima sarcină trebuie să fie realizarea unui bilanţ hidrologic independent al întregului sistem: câtă apă intră, câtă apă se acumulează, câtă apă este turbinată, câtă este pompată, câtă se evaporă, câtă se filtrează, cât revine în sistem şi cât este evacuat spre Republica Moldova.
A doua trebuie să fie stabilirea unui debit ecologic minim, continuu şi obligatoriu, nu doar a unei medii zilnice care poate ascunde variaţii devastatoare pentru ecosistem.
Iar a treia trebuie să fie evaluarea independentă a canalului moldovenesc de derivaţie, ca posibilă infrastructură strategică de securitate hidrică.
În 2017 avertizam. În 2021 ceream o vadră de apă. În 2026 trebuie să acţionăm. În 2017 avertizam în Parlament şi în presă asupra pericolului reprezentat de modul de exploatare a complexului de la Novodnistrovsk. În 2021 scriam că fără mediere europeană riscăm să nu obţinem de la Kiev “nici o vadră de apă în plus”. În 2026 Ucraina ne propune 22 m?/s.
Este timpul ca autorităţile de la Chişinău să scoată dosarul Nistrului de sub preş.
Să ceară toate datele. Să implice România şi Uniunea Europeană. Să solicite expertiză independentă. Să stabilească un debit ecologic obligatoriu. Şi să reia inclusiv studiul alternativei tehnice a canalului de derivaţie. Pentru că Nistrul nu este o monedă de schimb diplomatică şi nici combustibil pentru o hidrocentrală.
Nistrul înseamnă apă pentru Chişinău. Nistrul înseamnă viaţă pentru Republica Moldova.
Valeriu MUNTEANU, deputat în Parlamentul României, preşedintele Comisiei comune pentru integrare europeană dintre Parlamentul României şi Parlamentul Republicii Moldova fost ministru al Mediului al Republicii Moldova

The post Valeriu Munteanu – Declarație de presă – Cana cu apă ucraineană, cinci ani mai târziu. Nistrul nu poate fi sacrificat appeared first on AUR.