Dar când vine momentul să susțină oamenii care se ocupă de toate aceste probleme, aceeași guvernanți scot creionul roșu și încep să taie.

Astăzi vorbim despre eliminarea indemnizației de dirigenție.

Poate că pentru un funcționar dintr-un minister aceasta este doar o linie într-un tabel. Pentru școala românească, însă, este încă o lovitură dată celor care țin sistemul în picioare.

Vreau să îi întreb pe autorii acestei măsuri dacă au fost vreodată într-o ședință cu părinții care durează trei ore? Au încercat să convingă un adolescent să nu abandoneze școala? Au mers într-o familie unde copilul vine la cursuri flămând, neglijat sau victimă a violenței? Au stat nopți întregi completând documente, situații școlare, rapoarte și justificări cerute de o birocrație sufocantă?

Pentru că acestea sunt realitățile unui diriginte. Dirigintele nu este un simplu profesor care bifează o oră în catalog. Dirigintele este primul care află când un copil este în pericol. Este primul care observă schimbările de comportament. Este omul care încearcă să țină legătura dintre școală, familie și comunitate într-o societate care se destramă tot mai mult. În loc să fie sprijinit, dirigintele este transformat acum într-un voluntar obligatoriu.

Statul îi spune foarte clar: „Muncește în continuare, dar fără să mai fii plătit pentru această responsabilitate.” În loc să găsim soluții pentru a atrage oameni valoroși în educație, noi găsim metode noi de a-i alunga.

Cei care au scris această lege nu par să înțeleagă un lucru esențial: profesorii nu refuză dirigenția pentru că nu iubesc copiii. Vor refuza pentru că statul îi obligă să aleagă între demnitate și sacrificiu.

Iar când tot mai puțini profesori vor accepta să preia clase, cine va răspunde? Ministerul Muncii? Ministerul Educației? Experții care calculează economii de câteva milioane de lei într-un birou cu aer condiționat? Nimeni nu va răspunde. Ca de fiecare dată, nota de plată va fi trimisă elevilor și părinților.

Din păcate, acesta este modelul care guvernează România de ani de zile: pentru privilegiații sistemului se găsesc bani, pentru consultanțe se găsesc bani, pentru sinecuri se găsesc bani, dar pentru profesorul care răspunde de 30 de copii nu se mai găsesc. Aceasta este adevărata problemă. Nu lipsa banilor. Ci lipsa respectului. Un stat care nu respectă profesorii nu respectă educația. Un stat care nu respectă educația nu își respectă copiii. Iar un stat care nu își respectă copiii își compromite singur viitorul.

De aceea solicit Guvernului să renunțe la această măsură absurdă și să înceteze politica tăierilor făcute exclusiv pe spatele celor care muncesc cinstit.

The post Cristina Dascălu – Declarație politică – România fără diriginți? Încă un experiment periculos făcut pe spatele copiilor appeared first on AUR.

De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Iași – județ de frontieră fără adăpost: din 291 de buncăre civile, 111 sunt complet nefuncționale, iar cele funcționale pot primi cel mult 27.000 de oameni dintr-o populație de 760.000. Cine răspunde?

    Stimate domnule ministru,

Județul Iași se află la aproximativ 30 de kilometri de granița cu Republica Moldova și la câteva sute de kilometri de frontul activ din Ucraina fiind unul dintre cele mai expuse județe ale României în orice scenariu de escaladare militară sau de atac asupra teritoriului național. Și tocmai acest județ, cu o populație de aproape 760.000 de locuitori, ilustrează cel mai bine eșecul statului român în materie de protecție civilă.

Potrivit datelor furnizate chiar de Inspectoratul pentru Situații de Urgență Iași, județul Iași dispune de 291 de adăposturi de protecție civilă, dintre care 111 sunt clasificate ca nefuncționale, iar celelalte 180 sunt doar parțial funcționale, capacitatea totală de adăpostire nu depășește 27.160 de persoane fapt ce înseamnă că, în cazul unui atac, statul român poate proteja mai puțin de 4% din populația județului, restul de 96% — sute de mii de ieșeni, inclusiv copii, bătrâni și bolnavi — sunt lăsați să se descurce singuri. 

Și mai îngrijorător, domnule ministru: dintr-un total de 181 de adăposturi la nivelul județului, doar 29 sunt cu adevărat funcționale, dintre care 26 în municipiul Iași. La o populație de 760.000 de locuitori, în caz de dezastru, doar 9.200 de persoane au loc în adăposturi. Cu alte cuvinte, dacă ne raportăm strict la adăposturile pe deplin operaționale, județul Iași poate proteja 1,2% din populație — o cifră care nu ar trebui să existe într-un stat membru NATO aflat în vecinătatea unui război activ

Situația nu este nouă și nu este necunoscută autorităților – Curtea de Conturi a semnalat, de ani de zile, necesitatea reproiectării complete a Sistemului național de adăpostire a populației în caz de conflict armat. Cu toate acestea, ritmul de remediere anunțat de ISU Iași este de-a dreptul insignifiant: în 2026 vor fi modernizate 8 adăposturi, iar în 2027 alte 16. La acest ritm, reabilitarea completă a infrastructurii de adăpostire din județul Iași ar dura zeci de ani — timp în care războiul din vecinătate continuă. 

Aceasta este realitatea pe care Ministerul Afacerilor Interne o administrează cu indiferență cronică: un județ de frontieră, cu sute de mii de cetățeni expuși, cu buncăre în ruină și cu un plan de modernizare care nu reprezintă altceva decât o bătaie de joc la adresa securității naționale.

În acest context, vă adresez următoarele întrebări:

1. De ce, în condițiile în care ISU Iași a finalizat inventarierea adăposturilor și cunoaște cu exactitate dimensiunea dezastrului, Ministerul Afacerilor Interne nu a declarat situația din județul Iași drept urgență națională de protecție civilă și nu a alocat fonduri corespunzătoare pentru remediere imediată?

2. Cum justificați faptul că ritmul de modernizare anunțat — 8 adăposturi în 2026 și 16 în 2027 — este complet disproporționat față de amploarea problemei, în condițiile în care 111 adăposturi sunt nefuncționale și mii de cetățeni sunt neprotejați într-un județ de frontieră?

3. Care este planul MAI pentru județul Iași în ceea ce privește capacitatea de adăpostire a populației, cu termene clare și surse de finanțare identificate — sau un asemenea plan pur și simplu nu există?

4. Considerați acceptabil că, în cazul unui atac sau al unei situații de urgență majoră, statul român poate proteja în județul Iași mai puțin de 10.000 de oameni dintr-o populație de 760.000, și ce răspuns oferiți celorlalți 750.000 de ieșeni care nu au loc în niciun adăpost funcțional?

The post Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Iași – județ de frontieră fără adăpost: din 291 de buncăre civile, 111 sunt complet nefuncționale, iar cele funcționale pot primi cel mult 27.000 de oameni dintr-o populație de 760.000. Cine răspunde? appeared first on AUR.

De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Umilirea profesorilor angajați pe viabilitatea postului și blocajul perpetuu din sistemul de titularizare

    Stimate domnule ministru,

Mii de profesori din România continuă să fie tratați de Ministerul Educației ca personal provizoriu, deși ocupă, ani la rând, aceleași posturi, obțin note mari la concursurile naționale și asigură funcționarea efectivă a sistemului de învățământ. În loc să corecteze această anomalie administrativă și umană, Ministerul Educației perpetuează un mecanism birocratic absurd prin care cadre didactice care au obținut note de 8, 9 sau 10 sunt obligate să repete, anual, aceeași probă scrisă de titularizare pentru a-și păstra locul de muncă.

Recent, ați declarat că „nu ați găsit încă nicio soluție” pentru profesorii angajați pe viabilitatea postului, după ce anterior anunțaserăți că situația va fi analizată.

 Această situație demonstrează, domnule ministru, nu doar lipsa unei reforme reale în educație, ci și incapacitatea Ministerului Educației de a oferi stabilitate profesională unor oameni care țin, efectiv, școala românească în funcțiune – profesorii sunt puși, anual, într-o stare de nesiguranță permanentă, obligați să retrăiască aceeași procedură birocratică, în timp ce ministerul invocă la nesfârșit decizii ale Curții Constituționale fără să vină cu o soluție legislativă serioasă și coerentă.

Mai grav decât cele menționate, declarațiile unor oficiali din minister arată că menținerea profesorilor într-o zonă de precaritate este privită drept un „mecanism de reglaj” al sistemului, pentru a conserva artificial o anumită „mobilitate” a personalului didactic.

Având în vedere că această abordare este profund nedreaptă și reprezintă o formă de umilire administrativă pentru mii de profesori care au demonstrate, deja, competență profesională și care predau de ani de zile pe posturi considerate viabile, stimate domnule ministru, vă rog să răspundeți, punctual, următoarelor întrebări:

1. Câți profesori sunt angajați în prezent pe viabilitatea postului la nivel național, defalcat pe județe și discipline? 
2. Câți dintre acești profesori au obținut în ultimii 5 ani note peste 7 la concursul național de titularizare? 
3. Care sunt motivele pentru care Ministerul Educației nu a identificat, până în prezent, o soluție legislativă pentru stabilizarea acestor cadre didactice? 
4. Ce variante legislative au fost analizate de minister și care au fost respinse? 
5. Care sunt deciziile Curții Constituționale invocate de minister și în ce mod blochează acestea soluțiile propuse? 
6. Există, în prezent, un calendar pentru modificarea legislației privind titularizarea și statutul profesorilor angajați pe viabilitatea postului? 
7. Consideră Ministerul Educației normal ca profesori care predau de ani întregi pe același post și care au obținut note foarte bune la titularizare să fie obligați să repete, anual, aceeași probă scrisă pentru a-și păstra locul de muncă? 
8. Care este impactul acestei instabilități cronice asupra deficitului de personal didactic și asupra abandonului profesiei de către tinerii profesori? 
9. Câte memorii, petiții și solicitări oficiale au fost primite de Ministerul Educației în ultimii 3 ani din partea profesorilor angajați pe viabilitatea postului și ce răspunsuri concrete au fost formulate?

The post Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Umilirea profesorilor angajați pe viabilitatea postului și blocajul perpetuu din sistemul de titularizare appeared first on AUR.

De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Iași – județ de frontieră fără adăpost: din 291 de buncăre civile, 111 sunt complet nefuncționale, iar cele funcționale pot primi cel mult 27.000 de oameni dintr-o populație de 760.000. Cine răspunde?

    Stimate domnule ministru,

Județul Iași se află la aproximativ 30 de kilometri de granița cu Republica Moldova și la câteva sute de kilometri de frontul activ din Ucraina fiind unul dintre cele mai expuse județe ale României în orice scenariu de escaladare militară sau de atac asupra teritoriului național. Și tocmai acest județ, cu o populație de aproape 760.000 de locuitori, ilustrează cel mai bine eșecul statului român în materie de protecție civilă.

Potrivit datelor furnizate chiar de Inspectoratul pentru Situații de Urgență Iași, județul Iași dispune de 291 de adăposturi de protecție civilă, dintre care 111 sunt clasificate ca nefuncționale, iar celelalte 180 sunt doar parțial funcționale, capacitatea totală de adăpostire nu depășește 27.160 de persoane fapt ce înseamnă că, în cazul unui atac, statul român poate proteja mai puțin de 4% din populația județului, restul de 96% — sute de mii de ieșeni, inclusiv copii, bătrâni și bolnavi — sunt lăsați să se descurce singuri. 

Și mai îngrijorător, domnule ministru: dintr-un total de 181 de adăposturi la nivelul județului, doar 29 sunt cu adevărat funcționale, dintre care 26 în municipiul Iași. La o populație de 760.000 de locuitori, în caz de dezastru, doar 9.200 de persoane au loc în adăposturi. Cu alte cuvinte, dacă ne raportăm strict la adăposturile pe deplin operaționale, județul Iași poate proteja 1,2% din populație — o cifră care nu ar trebui să existe într-un stat membru NATO aflat în vecinătatea unui război activ

Situația nu este nouă și nu este necunoscută autorităților – Curtea de Conturi a semnalat, de ani de zile, necesitatea reproiectării complete a Sistemului național de adăpostire a populației în caz de conflict armat. Cu toate acestea, ritmul de remediere anunțat de ISU Iași este de-a dreptul insignifiant: în 2026 vor fi modernizate 8 adăposturi, iar în 2027 alte 16. La acest ritm, reabilitarea completă a infrastructurii de adăpostire din județul Iași ar dura zeci de ani — timp în care războiul din vecinătate continuă. 

Aceasta este realitatea pe care Ministerul Afacerilor Interne o administrează cu indiferență cronică: un județ de frontieră, cu sute de mii de cetățeni expuși, cu buncăre în ruină și cu un plan de modernizare care nu reprezintă altceva decât o bătaie de joc la adresa securității naționale.

În acest context, vă adresez următoarele întrebări:

1. De ce, în condițiile în care ISU Iași a finalizat inventarierea adăposturilor și cunoaște cu exactitate dimensiunea dezastrului, Ministerul Afacerilor Interne nu a declarat situația din județul Iași drept urgență națională de protecție civilă și nu a alocat fonduri corespunzătoare pentru remediere imediată?

2. Cum justificați faptul că ritmul de modernizare anunțat — 8 adăposturi în 2026 și 16 în 2027 — este complet disproporționat față de amploarea problemei, în condițiile în care 111 adăposturi sunt nefuncționale și mii de cetățeni sunt neprotejați într-un județ de frontieră?

3. Care este planul MAI pentru județul Iași în ceea ce privește capacitatea de adăpostire a populației, cu termene clare și surse de finanțare identificate — sau un asemenea plan pur și simplu nu există?

4. Considerați acceptabil că, în cazul unui atac sau al unei situații de urgență majoră, statul român poate proteja în județul Iași mai puțin de 10.000 de oameni dintr-o populație de 760.000, și ce răspuns oferiți celorlalți 750.000 de ieșeni care nu au loc în niciun adăpost funcțional?

The post Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Iași – județ de frontieră fără adăpost: din 291 de buncăre civile, 111 sunt complet nefuncționale, iar cele funcționale pot primi cel mult 27.000 de oameni dintr-o populație de 760.000. Cine răspunde? appeared first on AUR.

De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Umilirea profesorilor angajați pe viabilitatea postului și blocajul perpetuu din sistemul de titularizare

    Stimate domnule ministru,

Mii de profesori din România continuă să fie tratați de Ministerul Educației ca personal provizoriu, deși ocupă, ani la rând, aceleași posturi, obțin note mari la concursurile naționale și asigură funcționarea efectivă a sistemului de învățământ. În loc să corecteze această anomalie administrativă și umană, Ministerul Educației perpetuează un mecanism birocratic absurd prin care cadre didactice care au obținut note de 8, 9 sau 10 sunt obligate să repete, anual, aceeași probă scrisă de titularizare pentru a-și păstra locul de muncă.

Recent, ați declarat că „nu ați găsit încă nicio soluție” pentru profesorii angajați pe viabilitatea postului, după ce anterior anunțaserăți că situația va fi analizată.

 Această situație demonstrează, domnule ministru, nu doar lipsa unei reforme reale în educație, ci și incapacitatea Ministerului Educației de a oferi stabilitate profesională unor oameni care țin, efectiv, școala românească în funcțiune – profesorii sunt puși, anual, într-o stare de nesiguranță permanentă, obligați să retrăiască aceeași procedură birocratică, în timp ce ministerul invocă la nesfârșit decizii ale Curții Constituționale fără să vină cu o soluție legislativă serioasă și coerentă.

Mai grav decât cele menționate, declarațiile unor oficiali din minister arată că menținerea profesorilor într-o zonă de precaritate este privită drept un „mecanism de reglaj” al sistemului, pentru a conserva artificial o anumită „mobilitate” a personalului didactic.

Având în vedere că această abordare este profund nedreaptă și reprezintă o formă de umilire administrativă pentru mii de profesori care au demonstrate, deja, competență profesională și care predau de ani de zile pe posturi considerate viabile, stimate domnule ministru, vă rog să răspundeți, punctual, următoarelor întrebări:

1. Câți profesori sunt angajați în prezent pe viabilitatea postului la nivel național, defalcat pe județe și discipline? 
2. Câți dintre acești profesori au obținut în ultimii 5 ani note peste 7 la concursul național de titularizare? 
3. Care sunt motivele pentru care Ministerul Educației nu a identificat, până în prezent, o soluție legislativă pentru stabilizarea acestor cadre didactice? 
4. Ce variante legislative au fost analizate de minister și care au fost respinse? 
5. Care sunt deciziile Curții Constituționale invocate de minister și în ce mod blochează acestea soluțiile propuse? 
6. Există, în prezent, un calendar pentru modificarea legislației privind titularizarea și statutul profesorilor angajați pe viabilitatea postului? 
7. Consideră Ministerul Educației normal ca profesori care predau de ani întregi pe același post și care au obținut note foarte bune la titularizare să fie obligați să repete, anual, aceeași probă scrisă pentru a-și păstra locul de muncă? 
8. Care este impactul acestei instabilități cronice asupra deficitului de personal didactic și asupra abandonului profesiei de către tinerii profesori? 
9. Câte memorii, petiții și solicitări oficiale au fost primite de Ministerul Educației în ultimii 3 ani din partea profesorilor angajați pe viabilitatea postului și ce răspunsuri concrete au fost formulate?

The post Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Umilirea profesorilor angajați pe viabilitatea postului și blocajul perpetuu din sistemul de titularizare appeared first on AUR.

Dincolo de semnificaţia unui act constituţional, această dată ne invită să reflectăm asupra locului pe care instituţia Coroanei l-a ocupat în construcţia statului român şi în afirmarea identităţii noastre naţionale.
Monarhia română a reprezentat, vreme de decenii, o expresie a continuităţii, a demnităţii şi a aspiraţiei către modernitate. Sub sceptrul regilor României s-au înfăptuit Independenţa, Marea Unire şi consolidarea statului naţional. Coroana a devenit simbolul unei autorităţi aflate deasupra intereselor trecătoare, un reper de echilibru şi de responsabilitate în viaţa publică.
Carol al II-lea a urcat pe tron într-o perioadă de efervescenţă culturală şi de profunde transformări sociale. Domnia sa rămâne legată de una dintre cele mai fertile epoci ale culturii româneşti, de afirmarea unor personalităţi care au dus numele României în marile centre intelectuale ale lumii şi de dezvoltarea unor instituţii care au contribuit la modernizarea ţării.
Istoria priveşte fiecare epocă prin complexitatea sa, iar timpul aşază faptele, oamenii şi deciziile în perspectiva lor firească. Ceea ce rămâne peste generaţii este însă forţa simbolurilor care au modelat conştiinţa naţională şi au oferit românilor sentimentul apartenenţei la un destin comun.
Coroana României face parte din patrimoniul nostru spiritual şi istoric. Ea evocă ideea de datorie, de onoare şi de slujire a interesului naţional. În jurul ei s-au adunat energiile unei generaţii care a construit instituţii, a dezvoltat cultura şi a consolidat prestigiul ţării în Europa.
Astăzi, la aproape un secol de la proclamarea Regelui Carol al II-lea, evocarea acestui moment reprezintă un prilej de respect faţă de istorie şi faţă de cei care au contribuit la edificarea României moderne. Fiecare filă a trecutului nostru poartă lecţii despre responsabilitate, despre viziune şi despre legătura profundă dintre conducători şi destinul unei naţiuni.
Memoria regalităţii române continuă să inspire prin eleganţa instituţională, prin cultul datoriei şi prin respectul acordat valorilor care au făcut posibilă devenirea României ca stat european modern.
În lumina acestor repere, 8 iunie rămâne o zi a reflecţiei, a recunoştinţei şi a respectului faţă de istoria naţională, o istorie în care Coroana a strălucit asemenea unui fir de aur ţesut în însăşi identitatea poporului român”, a declarat deputatul AUR Cristina Dascălu.

The post Cristina Dascălu – Declarație de presă – Coroana României face parte din patrimoniul nostru spiritual şi istoric appeared first on AUR.

Cu acest prilej, doamna deputat a subliniat importanţa păstrării memoriei celor care au contribuit decisiv la afirmarea identităţii naţionale şi la susţinerea culturii şi educaţiei româneşti în vremuri dificile.
“Vasile Stroescu rămâne un exemplu impresionant de dăruire şi responsabilitate faţă de neam. Într-o perioadă în care românii din provinciile istorice se confruntau cu presiuni de deznaţionalizare, el a ales să investească în şcoli, biserici, publicaţii şi instituţii româneşti, înţelegând că viitorul unei naţiuni se construieşte prin educaţie, cultură şi credinţă. A demonstrat că adevărata avere nu este cea pe care o păstrezi pentru tine, ci cea pe care o laşi moştenire generaţiilor viitoare”, a declarat doamna deputat Cristina Emanuela Dascălu.
?Vasile Stroescu reprezintă o punte vie între România şi Basarabia, între trecutul nostru comun şi idealul păstrării unităţii spirituale a românilor. Prin activitatea sa filantropică şi patriotică, el a contribuit la consolidarea conştiinţei naţionale şi la apărarea valorilor care definesc identitatea noastră: limba română, credinţa creştină şi cultura naţională?.
În cadrul simpozionului, doamna deputat Cristina Emanuela Dascălu a atras atenţia asupra necesităţii promovării unor astfel de modele în rândul tinerilor.
“Avem obligaţia morală de a le vorbi tinerilor despre personalităţi precum Vasile Stroescu. Generaţiile de astăzi trebuie să cunoască oamenii care au construit România prin sacrificiu, educaţie, cultură şi dragoste de ţară”.
Doamna deputat a felicitat organizatorii pentru iniţiativa de a aduce în atenţia publică personalitatea marelui filantrop român, apreciind contribuţia instituţiilor şi organizaţiilor implicate în realizarea acestui proiect comemorativ.
“Bustul lui Vasile Stroescu nu este doar un monument de bronz amplasat în incinta Parlamentului României. El reprezintă un simbol al memoriei naţionale, al generozităţii şi al spiritului românesc care a unit generaţii şi provincii istorice. Figura sa trebuie să rămână o sursă de inspiraţie pentru toţi cei care cred în valorile credinţei, educaţiei, demnităţii şi iubirii de neam”.
Participarea doamnei deputat Cristina Emanuela Dascălu la aceste manifestări reafirmă angajamentul său constant pentru promovarea valorilor identitare româneşti, pentru cinstirea marilor personalităţi ale istoriei naţionale şi pentru consolidarea legăturilor culturale şi spirituale dintre românii de pretutindeni.

The post Cristina Dascălu – Declarație de presă – Vasile Stroescu rămâne un exemplu impresionant de dăruire şi responsabilitate faţă de neam appeared first on AUR.

Doamna deputat a afirmat că 5 iunie este una dintre acele sărbători care nu aparţin doar şcolii, ci fiecăruia dintre noi, deoarece în sufletul fiecărui om există un învăţător a cărui amintire continuă să lumineze peste ani.
Cristina Emanuela Dascălu a evocat imaginea clasei în care începe aventura cunoaşterii, locul unde emoţia primei zile de şcoală se întâlneşte cu glasul calm al celui care ştie să transforme teama în curaj şi necunoscutul în descoperire.
“Când rostim cuvântul învăţător, fiecare dintre noi se întoarce pentru o clipă la copilărie. Revedem banca din clasa întâi, caietul cu pagini imaculate, alfabetul care părea o lume întreagă şi chipul celui care ne-a învăţat că orice drum începe cu un prim pas. Înainte să învăţăm să scriem cuvinte, un învăţător ne-a învăţat să credem în noi”, a subliniat deputatul ieşean.
În declaraţia sa, Cristina Emanuela Dascălu a arătat că învăţătorii lucrează cu cea mai fragilă şi mai preţioasă materie din lume: sufletul copilului. Fiecare lecţie, fiecare încurajare şi fiecare gest de răbdare lasă urme care depăşesc anii de şcoală şi însoţesc omul de-a lungul întregii vieţi.
“Există profesii care ridică ziduri, construiesc drumuri sau creează tehnologii. Învăţătorii construiesc încredere. Ei descoperă lumina din fiecare copil şi o ajută să strălucească. În mâinile lor, literele devin aripi, iar cunoaşterea devine libertate”, a declarat vicepreşedintele Comisiei pentru Învăţământ.
“În aceste zile de început de vară, când teii înfloresc şi împrăştie parfum peste oraşele şi satele noastre, să ne amintim de cei care au făcut să înflorească minţile şi sufletele copiilor. Lor le datorăm primele vise, primele reuşite şi curajul de a privi lumea cu încredere. Astăzi le spunem, simplu şi sincer: vă mulţumim”, a transmis Cristina Emanuela Dascălu.
La final, deputatul de Iaşi a adresat tuturor învăţătorilor României urări de sănătate, bucurie şi putere de a continua nobila misiune de a forma generaţiile care vor scrie viitorul ţării.

The post Cristina Dascălu – Declarație de presă – Înainte să învăţăm să scriem cuvinte, un învăţător ne-a învăţat să credem în noi appeared first on AUR.

           În atenția domnului ministru 

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Aplicarea Convenției de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii și protejarea interesului superior al copilului

  Stimate Domnule Ministru,

Mobilitatea tot mai mare a cetățenilor români în spațiul european și internațional a condus la creșterea numărului de familii mixte și, implicit, a litigiilor transfrontaliere privind exercitarea autorității părintești. În acest context, Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii reprezintă principalul instrument juridic internațional destinat asigurării întoarcerii imediate a copiilor deplasați sau reținuți ilicit într-un alt stat.

Numeroși cetățeni români reclamă însă întârzieri în soluționarea cauzelor, dificultăți de cooperare între autoritățile statelor implicate și o insuficientă informare a părinților cu privire la procedurile prevăzute de Convenție. În același timp, interesul superior al copilului impune ca aceste proceduri să fie soluționate cu maximă celeritate, pentru a evita efectele negative ale separării de unul dintre părinți și ale instabilității familiale.

Având în vedere aceste aspecte, vă rog să îmi comunicați:

1. Câte cereri formulate în baza Convenției de la Haga din 1980 au fost înregistrate de autoritățile române în perioada 2023–2025, distinct pentru cererile de returnare a copilului și cele privind exercitarea dreptului de vizită?

2. Care este durata medie de soluționare a acestor cauze în România și în câte situații termenul recomandat de Convenție, de șase săptămâni, a fost depășit?

3. Care sunt statele din care provin cele mai multe cereri care implică minori cetățeni români și care sunt principalele dificultăți întâmpinate în cooperarea cu autoritățile acestor state?

4. Există la nivelul Ministerului Justiției o analiză privind numărul de hotărâri de returnare a copilului care nu au putut fi puse în executare sau au fost executate cu întârziere? Dacă da, care sunt concluziile acesteia?

5. Ce măsuri intenționează să adopte Ministerul Justiției pentru accelerarea procedurilor, îmbunătățirea cooperării internaționale și sprijinirea părinților români implicați în astfel de litigii transfrontaliere?

6. Are ministerul în vedere elaborarea unor ghiduri de informare sau a unor mecanisme de asistență juridică specializată pentru cetățenii români afectați de cazuri de răpire internațională de copii?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Aplicarea Convenției de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii și protejarea interesului superior al copilului appeared first on AUR.

           În atenția domnului ministru Alexandru Nazare

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Evoluția ratelor accizelor aplicate produselor din tutun și produselor asimilate tutunului

Stimate Domnule Ministru,

În ultimii ani, politica fiscală a României a fost caracterizată de majorări succesive ale accizelor aplicate produselor din tutun și noilor produse cu nicotină. Începând cu 1 aprilie 2026, nivelul accizei specifice pentru țigarete a fost majorat la 584,025 lei pentru 1.000 de țigarete, iar nivelurile accizelor pentru alte categorii de produse din tutun și produse asimilate au fost, de asemenea, actualizate. 

Legislația fiscală a extins în ultimii ani sfera produselor accizabile, incluzând produse destinate inhalării fără ardere, lichide cu nicotină pentru țigarete electronice, precum și tutunul pentru mestecat și tutunul pentru uz nazal. 

Având în vedere impactul acestor măsuri atât asupra veniturilor bugetare, cât și asupra consumatorilor și operatorilor economici din domeniu, vă rog să îmi comunicați:

1. Care este evoluția ratelor accizelor aplicate în perioada 2023–2026 pentru: țigarete, țigări și țigări de foi, tutun de rulat, produse din tutun încălzit, produse care conțin tutun destinate inhalării fără ardere, lichide cu nicotină pentru țigarete electronice, produse cu nicotină destinate consumului oral, tutun pentru mestecat și tutun pentru uz nazal? 

2. Care au fost veniturile încasate la bugetul de stat din accizele aplicate fiecărei categorii de produse menționate anterior în anii 2023, 2024 și 2025?

3. Ce estimări are Ministerul Finanțelor privind veniturile suplimentare generate de majorările de accize aplicabile în anul 2026? 

4. Ce evaluări a realizat ministerul privind efectul creșterii accizelor asupra contrabandei și comerțului ilicit cu produse din tutun și produse cu nicotină?

5. Intenționează Guvernul să continue majorarea accizelor pentru aceste categorii de produse în perioada 2027–2028 și, dacă da, care sunt principiile care vor sta la baza acestei politici fiscale?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Evoluția ratelor accizelor aplicate produselor din tutun și produselor asimilate tutunului appeared first on AUR.