Aceasta susține că admiterea la liceu trebuie să se bazeze pe un mecanism național unic, transparent și predictibil, iar prioritatea statului trebuie să fie îmbunătățirea Evaluării Naționale și creșterea calității întregului sistem de învățământ.

„România nu are nevoie de mai multe examene pentru copiii săi. Are nevoie de un sistem de educație mai bun, mai echitabil și mai predictibil.

Introducerea posibilității ca anumite licee să organizeze propriul concurs de admitere, după Evaluarea Națională, riscă să transforme accesul la educație într-o competiție cu două viteze: una pentru copiii care își permit pregătire suplimentară și alta pentru cei care trebuie să se bazeze exclusiv pe școala publică.

Un copil de 14 ani nu trebuie obligat să demonstreze de două ori că merită o șansă la o educație bună.

De aceea, consider necesară eliminarea din legislația în vigoare a mecanismului care permite organizarea unei admiteri suplimentare pentru ocuparea locurilor la liceele unde există concurență ridicată.

De ce trebuie eliminată admiterea suplimentară?

1. Evaluarea Națională trebuie să rămână reperul unic și predictibil

România are deja un examen național la finalul clasei a VIII-a. Acesta trebuie îmbunătățit, dacă este nevoie, dar nu dublat.

Soluția la problemele Evaluării Naționale nu este inventarea unui al doilea examen.

Soluția este construirea unui sistem de evaluare mai relevant, mai corect și mai adaptat realităților educației moderne.

2. Un al doilea examen înseamnă presiune suplimentară asupra copiilor

Pentru un copil de 14 ani, Evaluarea Națională este deja un moment de presiune majoră.

Pregătirea pentru un nou concurs, organizat separat de anumite licee, înseamnă luni suplimentare de stres, meditații și competiție.

Nu putem cere copiilor să devină performanți în timp ce le transformăm adolescența într-un permanent examen.

3. Admiterea suplimentară poate adânci inegalitățile

Un sistem în care fiecare liceu poate avea propriile probe favorizează, inevitabil, accesul celor care dispun de resurse suplimentare pentru pregătire.

Copilul dintr-o familie modestă nu trebuie să aibă nevoie de mai mulți bani pentru meditații doar pentru a avea acces la același liceu la care aspiră și copilul unei familii înstărite.

Educația trebuie să fie o scară socială, nu o oglindă a diferențelor dintre familii.

4. Mai multe examene înseamnă mai multe vulnerabilități

Fiecare concurs suplimentar înseamnă noi comisii, noi proceduri, noi subiecte, noi corectări și, implicit, noi riscuri.

Nu trebuie să construim un sistem atât de complicat încât să avem nevoie de camere, proceduri speciale și mecanisme sofisticate pentru a-i garanta corectitudinea.

Nu repari un sistem vulnerabil punând mai multe camere de supraveghere. Îl construiești corect de la început.

5. Liceele bune nu trebuie să devină insule privilegiate

România trebuie să ridice nivelul întregului sistem de învățământ, nu să transforme câteva licee într-o competiție separată.

Adevărata reformă nu este să selectăm și mai sever copiii care intră în școlile deja performante.

Adevărata reformă este să investim astfel încât fiecare copil, indiferent unde s-a născut sau cât câștigă părinții săi, să poată beneficia de o educație de calitate.

Susțin modificarea Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023 prin eliminarea posibilității organizării unui concurs suplimentar de admitere la liceu pentru locurile finanțate de la bugetul de stat.

Admiterea trebuie să se realizeze printr-un mecanism național, transparent, predictibil și egal pentru toți elevii.

În paralel, trebuie deschisă o dezbatere serioasă privind modernizarea Evaluării Naționale, astfel încât aceasta să măsoare mai corect competențele și potențialul elevilor, fără a transforma finalul gimnaziului într-o succesiune de examene.

Nu putem cere copiilor să aibă încredere în școală dacă statul schimbă regulile și le adaugă permanent noi obstacole.

Nu putem vorbi despre egalitate de șanse dacă accesul la anumite licee depinde și de posibilitatea familiilor de a plăti pregătire suplimentară.

Și nu putem numi reformă un sistem care pune încă o povară pe umerii unor copii de 14 ani.

România nu are nevoie de un al doilea examen pentru a decide viitorul copiilor săi.

Are nevoie de școli mai bune. De reguli clare. De evaluări corecte. Și, mai ales, de un sistem care să le ofere tuturor copiilor o șansă reală, nu doar celor care își permit să treacă printr-o competiție în plus”, a declarat Cristina Dascălu, deputat AUR.

The post Cristina Dascălu (deputat AUR): „Fără al doilea examen pentru admiterea la liceu” appeared first on AUR.

“Este o situaţie simbolică pentru statutul cadrului didactic în societatea românească şi pentru ceea ce mai aşteptăm, ca ţară, de la şcoală.
Un cadru didactic a fost lovit cu pumnii şi cu palmele pentru că şi-a exercitat atribuţiile. În timpul incidentului, două fetiţe au fost rănite. Acestea sunt faptele, iar ele nu descriu un conflict privat între adulţi. Descriu un atac direct la adresa autorităţii şcolii şi la adresa siguranţei actului educaţional – petrecut acolo unde copiii ar trebui să fie cel mai în siguranţă.
Condamn ferm orice formă de violenţă împotriva personalului didactic. Niciun profesor, învăţător sau educator nu trebuie să îşi rişte integritatea fizică pentru că îşi face meseria. Nicio nemulţumire, oricât de sinceră, nu justifică ridicarea mâinii asupra unui dascăl. Şi nicio explicaţie nu poate fi acceptată atunci când, în urma unei asemenea agresiuni, ajung să sufere copii.
Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: un profesor lovit în faţa elevilor săi nu pierde doar o zi de şcoală. Pierde ceva ce nu se recuperează uşor – certitudinea că, la catedră, este apărat. Iar elevii care asistă învaţă, într-o singură zi, mai mult despre raportul dintre forţă şi regulă decât în zeci de ore de educaţie civică. Aceasta este lecţia pe care avem obligaţia să o oprim.
Ce am constatat: profesorul este lăsat singur.
Problema nu este lipsa indignării. Indignarea există de fiecare dată, ţine câteva zile şi se stinge. Problema este că, după ce camerele pleacă, cadrul didactic agresat rămâne singur: cu un dosar pe care trebuie să şi-l gestioneze pe cont propriu, cu cheltuieli de avocat pe care le suportă din salariul său, cu o traumă pentru care nu i se oferă nimic şi cu revenirea la aceeaşi clasă, în faţa aceloraşi părinţi.
Respectul faţă de dascăli nu se construieşte prin declaraţii. Se construieşte prin reguli clare şi răspundere fermă.
Măsurile pe care le susţin:
Avem nevoie de soluţii clare, aplicabile şi finanţabile, nu de simboluri. Direcţiile pe care le voi supune consultării sunt următoarele:
Protecţie penală expresă pentru cadrele didactice agresate în legătură cu exercitarea profesiei – o formă de protecţie echivalentă celei de care beneficiază alte categorii care exercită o funcţie de autoritate publică, cu circumstanţă agravantă atunci când fapta se petrece în incinta unităţii de învăţământ sau în prezenţa elevilor.
Asistenţă juridică obligatorie şi gratuită pentru cadrele didactice victime ale agresiunilor, asigurată instituţional, prin inspectoratele şcolare şi Ministerul Educaţiei – nu lăsată pe umerii şi pe banii victimei.
Asistenţă psihologică obligatorie pentru cadrul didactic agresat şi pentru elevii martori sau afectaţi, cu decontare integrală şi fără proceduri birocratice descurajante.
Un protocol unic de intervenţie şi raportare în fiecare unitate de învăţământ: cine sesizează, în cât timp, cui, cu ce consecinţe. Astăzi, prea multe incidente se sting la nivelul şcolii de teama “imaginii instituţiei”.
Un registru naţional al incidentelor de violenţă şcolară, pentru ca politica publică să se sprijine pe date reale, nu pe estimări.
Măsuri de responsabilizare a agresorului adult, inclusiv programe obligatorii de consiliere parentală şi restricţionarea accesului necontrolat în unitatea de învăţământ, ca alternativă şi completare la răspunderea penală.
Cum voi lucra: consultare, apoi lege.
Voi iniţia o propunere legislativă care să asigure protecţie reală personalului din educaţie. O voi face însă în ordinea corectă: mai întâi consultarea, apoi textul.
Voi începe cu discuţii şi consultări cu toţi colegii mei din AUR aflaţi în Comisia pentru învăţământ, precum şi cu reprezentanţii Breslei Profesorilor, care cunosc din interior realitatea din sălile de clasă şi care semnalează de ani buni erodarea statutului de dascăl.
Ulterior, voi extinde discuţia multipartinic, alături de toţi colegii din Comisia pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor, indiferent de apartenenţa politică. Pe acest subiect nu există majoritate şi opoziţie. Există profesori care merg dimineaţa la ore şi trebuie să se întoarcă seara acasă în siguranţă.
La aceste consultări voi invita deopotrivă federaţiile sindicale din învăţământ, asociaţiile de părinţi, Ministerul Educaţiei, inspectoratele şcolare şi specialişti din domeniul juridic, pentru ca proiectul final să fie implementabil, echilibrat şi rezistent la aplicare – nu o lege care sună bine şi nu funcţionează.
Şcoala trebuie să rămână un spaţiu al educaţiei, nu un teren de confruntare. Profesorii nu pot fi lăsaţi expuşi, iar copiii nu au ce căuta în mijlocul unei agresiuni între adulţi.
O societate care îşi lasă dascălii fără apărare nu trebuie să se mire, peste ani, că nu mai are cine să îi înveţe copiii. Autoritatea profesorului nu se cere. Se garantează prin lege”, a declarat Cristina Dascălu, deputat AUR.

The post Cristina Dascălu – Declarație de presă – Catedra nu este un ring de box. Voi iniţia o lege care să apere real personalul din educaţie appeared first on AUR.

„Este o situație simbolică pentru statutul cadrului didactic în societatea românească și pentru ceea ce mai așteptăm, ca țară, de la școală.

Un cadru didactic a fost lovit cu pumnii și cu palmele pentru că și-a exercitat atribuțiile. În timpul incidentului, două fetițe au fost rănite. Acestea sunt faptele, iar ele nu descriu un conflict privat între adulți. Descriu un atac direct la adresa autorității școlii și la adresa siguranței actului educațional — petrecut acolo unde copiii ar trebui să fie cel mai în siguranță.

Condamn ferm orice formă de violență împotriva personalului didactic. Niciun profesor, învățător sau educator nu trebuie să își riște integritatea fizică pentru că își face meseria. Nicio nemulțumire, oricât de sinceră, nu justifică ridicarea mâinii asupra unui dascăl. Și nicio explicație nu poate fi acceptată atunci când, în urma unei asemenea agresiuni, ajung să sufere copii.

Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: un profesor lovit în fața elevilor săi nu pierde doar o zi de școală. Pierde ceva ce nu se recuperează ușor — certitudinea că, la catedră, este apărat. Iar elevii care asistă învață, într-o singură zi, mai mult despre raportul dintre forță și regulă decât în zeci de ore de educație civică. Aceasta este lecția pe care avem obligația să o oprim.

Ce am constatat: profesorul este lăsat singur

Problema nu este lipsa indignării. Indignarea există de fiecare dată, ține câteva zile și se stinge. Problema este că, după ce camerele pleacă, cadrul didactic agresat rămâne singur: cu un dosar pe care trebuie să și-l gestioneze pe cont propriu, cu cheltuieli de avocat pe care le suportă din salariul său, cu o traumă pentru care nu i se oferă nimic și cu revenirea la aceeași clasă, în fața acelorași părinți.

Respectul față de dascăli nu se construiește prin declarații. Se construiește prin reguli clare și răspundere fermă.

Măsurile pe care le susțin:

Avem nevoie de soluții clare, aplicabile și finanțabile, nu de simboluri. Direcțiile pe care le voi supune consultării sunt următoarele:

Protecție penală expresă pentru cadrele didactice agresate în legătură cu exercitarea profesiei — o formă de protecție echivalentă celei de care beneficiază alte categorii care exercită o funcție de autoritate publică, cu circumstanță agravantă atunci când fapta se petrece în incinta unității de învățământ sau în prezența elevilor.

Asistență juridică obligatorie și gratuită pentru cadrele didactice victime ale agresiunilor, asigurată instituțional, prin inspectoratele școlare și Ministerul Educației — nu lăsată pe umerii și pe banii victimei.

Asistență psihologică obligatorie pentru cadrul didactic agresat și pentru elevii martori sau afectați, cu decontare integrală și fără proceduri birocratice descurajante.

Un protocol unic de intervenție și raportare în fiecare unitate de învățământ: cine sesizează, în cât timp, cui, cu ce consecințe. Astăzi, prea multe incidente se sting la nivelul școlii de teama „imaginii instituției”.

Un registru național al incidentelor de violență școlară, pentru ca politica publică să se sprijine pe date reale, nu pe estimări.

Măsuri de responsabilizare a agresorului adult, inclusiv programe obligatorii de consiliere parentală și restricționarea accesului necontrolat în unitatea de învățământ, ca alternativă și completare la răspunderea penală.

Cum voi lucra: consultare, apoi lege.

Voi iniția o propunere legislativă care să asigure protecție reală personalului din educație. O voi face însă în ordinea corectă: mai întâi consultarea, apoi textul.

Voi începe cu discuții și consultări cu toți colegii mei din AUR aflați în Comisia pentru învățământ, precum și cu reprezentanții Breslei Profesorilor, care cunosc din interior realitatea din sălile de clasă și care semnalează de ani buni erodarea statutului de dascăl.

Ulterior, voi extinde discuția multipartinic, alături de toți colegii din Comisia pentru învățământ a Camerei Deputaților, indiferent de apartenența politică. Pe acest subiect nu există majoritate și opoziție. Există profesori care merg dimineața la ore și trebuie să se întoarcă seara acasă în siguranță.

La aceste consultări voi invita deopotrivă federațiile sindicale din învățământ, asociațiile de părinți, Ministerul Educației, inspectoratele școlare și specialiști din domeniul juridic, pentru ca proiectul final să fie implementabil, echilibrat și rezistent la aplicare — nu o lege care sună bine și nu funcționează.

Școala trebuie să rămână un spațiu al educației, nu un teren de confruntare. Profesorii nu pot fi lăsați expuși, iar copiii nu au ce căuta în mijlocul unei agresiuni între adulți.

O societate care își lasă dascălii fără apărare nu trebuie să se mire, peste ani, că nu mai are cine să îi învețe copiii. Autoritatea profesorului nu se cere. Se garantează prin lege”, a declarat Cristina Dascălu, deputat AUR.

The post Cristina-Emanuela Dascălu (deputat AUR):„Catedra nu este un ring de box. Voi iniția o lege care să apere real personalul din educație” appeared first on AUR.

“Începând cu anul 2027, unele Colegii Naţionale vor putea organiza propriul concurs de admitere pentru o parte dintre locurile disponibile, în paralel cu Evaluarea Naţională. Consider că o asemenea schimbare, care poate influenţa decisiv parcursul educaţional al unui copil, trebuie tratată cu maximă responsabilitate şi cu reguli clare, aceleaşi pentru toţi.
Nu putem accepta ca admiterea la liceu să devină un proces în care fiecare unitate de învăţământ îşi stabileşte propriile reguli, propriile ponderi şi propriile mecanisme de evaluare, fără garanţii naţionale suficiente.
Evaluarea Naţională nu este un examen perfect. Poate fi îmbunătăţită, iar orice problemă a sistemului trebuie corectată. Dar soluţia nu poate fi fragmentarea admiterii şi apariţia unor examene diferite de la un liceu la altul.
Un copil care învaţă într-o şcoală cu resurse limitate trebuie să aibă aceeaşi şansă ca un copil care provine dintr-un mediu privilegiat. Meritul şcolar trebuie să fie criteriul fundamental, nu posibilitatea familiei de a investi în pregătiri suplimentare sau accesul la anumite relaţii.
Mai mult, acolo unde liceele vor organiza propriile concursuri, trebuie să existe garanţii reale privind integritatea procesului: supraveghere video şi audio, anonimizarea lucrărilor, reguli stricte privind conflictele de interese, evaluatori independenţi şi proceduri transparente de soluţionare a contestaţiilor.
Nu putem cere încredere în sistem fără să construim mecanisme care să o justifice.
În calitate de cadru didactic şi deputat, consider că educaţia trebuie să fie spaţiul în care un copil este încurajat să muncească şi să performeze, nu spaţiul în care părinţii se întreabă dacă au suficiente resurse, relaţii sau influenţă pentru ca propriul copil să aibă o şansă.
Nu avem voie să transformăm admiterea la liceu într-un nou experiment făcut pe generaţii de copii. Dacă vrem performanţă, trebuie să avem reguli clare. Dacă vrem egalitate de şanse, trebuie să avem aceleaşi garanţii pentru toţi. Iar dacă vrem ca elevii să creadă în meritocraţie, statul trebuie să le demonstreze că meritul contează cu adevărat.
Consider că Ministerul Educaţiei trebuie să revizuiască metodologia înainte de aplicare şi să introducă toate garanţiile necesare pentru ca noul sistem să fie transparent, obiectiv şi imposibil de vulnerabilizat prin favoritism sau conflicte de interese.
Admiterea la liceu trebuie să fie despre ceea ce ştie şi ceea ce poate un copil. Nu despre cine îi sunt părinţii şi pe cine cunosc aceştia”, a declarat Cristina Dascălu, deputat AUR.

The post Cristina Dascălu – Declarație de presă – Admiterea la liceu trebuie să răsplătească meritul, nu să creeze un examen al relaţiilor appeared first on AUR.

„Începând cu anul 2027, unele Colegii Naționale vor putea organiza propriul concurs de admitere pentru o parte dintre locurile disponibile, în paralel cu Evaluarea Națională. Consider că o asemenea schimbare, care poate influența decisiv parcursul educațional al unui copil, trebuie tratată cu maximă responsabilitate și cu reguli clare, aceleași pentru toți.

Nu putem accepta ca admiterea la liceu să devină un proces în care fiecare unitate de învățământ își stabilește propriile reguli, propriile ponderi și propriile mecanisme de evaluare, fără garanții naționale suficiente.

Evaluarea Națională nu este un examen perfect. Poate fi îmbunătățită, iar orice problemă a sistemului trebuie corectată. Dar soluția nu poate fi fragmentarea admiterii și apariția unor examene diferite de la un liceu la altul.

Un copil care învață într-o școală cu resurse limitate trebuie să aibă aceeași șansă ca un copil care provine dintr-un mediu privilegiat. Meritul școlar trebuie să fie criteriul fundamental, nu posibilitatea familiei de a investi în pregătiri suplimentare sau accesul la anumite relații.

Mai mult, acolo unde liceele vor organiza propriile concursuri, trebuie să existe garanții reale privind integritatea procesului: supraveghere video și audio, anonimizarea lucrărilor, reguli stricte privind conflictele de interese, evaluatori independenți și proceduri transparente de soluționare a contestațiilor.

Nu putem cere încredere în sistem fără să construim mecanisme care să o justifice.

În calitate de cadru didactic și deputat, consider că educația trebuie să fie spațiul în care un copil este încurajat să muncească și să performeze, nu spațiul în care părinții se întreabă dacă au suficiente resurse, relații sau influență pentru ca propriul copil să aibă o șansă.

Nu avem voie să transformăm admiterea la liceu într-un nou experiment făcut pe generații de copii. Dacă vrem performanță, trebuie să avem reguli clare. Dacă vrem egalitate de șanse, trebuie să avem aceleași garanții pentru toți. Iar dacă vrem ca elevii să creadă în meritocrație, statul trebuie să le demonstreze că meritul contează cu adevărat.

Consider că Ministerul Educației trebuie să revizuiască metodologia înainte de aplicare și să introducă toate garanțiile necesare pentru ca noul sistem să fie transparent, obiectiv și imposibil de vulnerabilizat prin favoritism sau conflicte de interese.

Admiterea la liceu trebuie să fie despre ceea ce știe și ceea ce poate un copil. Nu despre cine îi sunt părinții și pe cine cunosc aceștia”, a declarat Cristina Dascălu, deputat AUR.

The post Cristina-Emanuela Dascălu (deputat AUR): „Admiterea la liceu trebuie să răsplătească meritul, nu să creeze un examen al relațiilor” appeared first on AUR.

„Data de 15 august, aleasă simbolic în ziua Sfintei Maria, ocrotitoarea marinarilor, este un moment de recunoștință pentru toți cei care au apărat, de-a lungul istoriei, granița de răsărit a țării, dar și un prilej de reflecție asupra locului pe care România îl ocupă astăzi ca stat riveran la Marea Neagră. Marea nu a fost niciodată doar o graniță, ci un spațiu de comerț, de cultură și de apărare, iar o națiune care își uită marea își uită o parte din propria putere.

Nu trebuie să uităm contribuția istorică a Marinei Militare Române, eroismul marinarilor din Primul și din Al Doilea Război Mondial, misiunile moderne de apărare și supraveghere desfășurate astăzi în Marea Neagră, într-un context regional marcat de tensiuni și de o presiune de securitate fără precedent în ultimele decenii.

Profesionalismul și devotamentul militarilor care veghează astăzi apele teritoriale românești reprezintă o garanție esențială pentru siguranța cetățenilor și pentru stabilitatea întregii regiuni”, a spus Cristina Dascălu, deputat AUR.

Mesajul a reluat o temă pe care doamna deputat a susținut-o constant în activitatea sa parlamentară și în intervențiile din foruri internaționale, aceea a legăturii strategice dintre Marea Neagră și Marea Mediterană, două spații care, în opinia sa, nu pot fi tratate separat, întrucât prin ele circulă energie, mărfuri, investiții și, în egală măsură, amenințări la adresa securității europene.

“Poziționată la frontiera estică a Uniunii Europene, România are datoria de a-și asuma pe deplin rolul de stat riveran responsabil, a arătat aceasta, printr-o Marină Militară dotată, modernizată și sprijinită corespunzător”.

Doamna deputat a subliniat necesitatea continuării investițiilor în infrastructura navală, în modernizarea flotei și în formarea de personal specializat, ca o condiție pentru menținerea capacității de apărare a litoralului românesc la standardele impuse de contextul de securitate actual.

“Investiția în Marina Militară nu este un cost, ci o formă de asigurare pentru independența și siguranța națională, într-o perioadă în care Marea Neagră a devenit una dintre zonele cele mai sensibile din vecinătatea Uniunii Europene”, a precizat deputatul AUR.

În încheierea mesajului, doamna deputat a transmis un gând de apreciere marinarilor aflați în misiune, veteranilor și familiilor acestora, precum și tuturor celor care, prin munca lor, apără astăzi litoralul românesc și interesele naționale pe mare:

“Ziua Marinei Române este un prilej de mândrie și de recunoștință, dar și o reamintire a faptului că o Românie puternică se construiește și dincolo de granițele terestre, acolo unde valurile Mării Negre poartă, de secole, o parte din identitatea și din viitorul acestei națiuni”.

The post Cristina-Emanuela Dascălu (deputat AUR): „O națiune care își uită marea își uită o parte din propria putere” appeared first on AUR.

Șapte delegații din Europa, Asia și Oceania au intrat într-o competiție în care cunoașterea financiară a trebuit să devină instrument de gândire. Elevii au analizat informații, au evaluat alternative, au formulat decizii de business și și-au susținut raționamentele în fața unui juriu de profesioniști.

Îi felicit pe elevii români pentru această performanță și, împreună cu ei, pe profesorii care le-au fost alături. Ceea ce au demonstrat la această competiție este mai valoros decât un răspuns corect. Au demonstrat capacitatea de a interpreta realitatea, de a separa informația relevantă de zgomotul informațional, de a cântări consecințele unei decizii și de a-și apăra raționamentul prin argumente.

Aici începe educația autentică, în clipa în care cunoașterea încetează să fie o colecție de informații și devine judecată.

Această diferență devine cu atât mai importantă într-o lume în care accesul la informație este aproape nelimitat. Valoarea educației se mută tot mai mult către capacitatea de a selecta, interpreta, corela și utiliza informația cu discernământ.

Iar domeniul economic oferă poate una dintre cele mai limpezi demonstrații ale acestei realități. O cifră poate descrie o situație, însă nu poate lua o decizie în locul unui om. Un indicator poate semnala un risc, însă interpretarea lui cere rațiune. O oportunitate poate exista pe hârtie, însă transformarea ei într-un rezultat presupune viziune, responsabilitate și capacitatea de a anticipa.

Educația economică formează mai mult decât viitori economiști, antreprenori sau specialiști în finanțe. Ea formează oameni capabili să înțeleagă raportul dintre resurse și decizii, dintre risc și responsabilitate, dintre inițiativă și consecință. Un tânăr care învață să gândească economic învață, în fond, să privească lumea cu mai multă rigoare.

Faptul că prima ediție a unei asemenea competiții internaționale a fost găzduită de București adaugă o dimensiune aparte performanței românești. Capitala României a devenit spațiul în care tineri din culturi educaționale diferite au putut să-și confrunte ideile, pregătirea și capacitatea de analiză.

Pentru școala românească, asemenea întâlniri au o valoare care depășește rezultatul unei singure competiții. Ele creează contexte în care elevul descoperă că performanța are standarde universale și că inteligența, atunci când este cultivată prin disciplină și exigență, poate deveni limbaj comun dincolo de granițe.

Mă bucur că Bucureștiul a găzduit această primă ediție și că România a urcat pe podium. Avem aici două motive de satisfacție: capacitatea de a organiza o competiție care aduce împreună tineri din spații educaționale diferite și capacitatea elevilor noștri de a se ridica la nivelul unei asemenea confruntări intelectuale.

În spatele unui rezultat de această natură se află întotdeauna o cultură a muncii. Elevul care ajunge pe podium a trecut prin ore de studiu, exercițiu, îndoială, corectare și revenire. Profesorul care îl pregătește îi oferă mai mult decât un set de cunoștințe: îi cultivă exigența față de propriul raționament.

Profesorul are privilegiul, dar și responsabilitatea, de a transforma talentul într-o construcție durabilă. Un elev valoros poate avea intuiție, memorie, creativitate și viteză de gândire. Educația îi dă structură. Îl învață să verifice ceea ce crede, să argumenteze ceea ce susține și să accepte că o idee bună devine cu adevărat valoroasă abia atunci când poate rezista întrebărilor.

România are nevoie de această generație. Are nevoie de tineri care cunosc lumea în care intră, înțeleg mecanismele economice care o guvernează și au curajul de a construi în interiorul ei. Are nevoie de competență, dar și de caracter; de performanță, dar și de responsabilitate; de inteligență, dar și de discernământ.

Performanța elevilor români de la această olimpiadă îmi confirmă un lucru în care cred profund: școala își împlinește menirea atunci când formează minți care pot depăși manualul. Cunoașterea trebuie să devină libertate de gândire, iar libertatea de gândire trebuie să devină responsabilitate în decizie.

Felicit elevii români pentru podium, îi felicit pe profesorii lor pentru exigența și răbdarea cu care i-au format și îi felicit pe organizatorii acestei competiții pentru că au creat un spațiu în care inteligența tânără a putut fi pusă în dialog cu lumea reală a economiei.

Să privim acest rezultat ca pe o promisiune. Promisiunea unei generații care poate înțelege, poate decide și poate construi. România are nevoie de asemenea tineri, iar școala românească are datoria de a le oferi locul, exigența și libertatea intelectuală prin care să-și poată transforma potențialul în valoare”, a declarat deputatul AUR Cristina Dascălu.

The post Cristina Dascălu (deputat AUR): „România, pe podium la prima Olimpiadă Internațională de Business și Finanțe! Educația își atinge adevărata menire când un elev transformă informația în judecată, iar judecata în decizie” appeared first on AUR.

Regulamentul introduce cerințe privind documentația tehnică și declarația UE de conformitate, trasabilitatea și responsabilitățile operatorilor economici, precum și restricții privind anumite substanțe utilizate în ambalaje. Pentru ambalajele destinate contactului cu alimentele, regulamentul introduce de la 12 august 2026 limite specifice pentru PFAS, în timp ce limita pentru suma plumbului, cadmiului, mercurului și cromului hexavalent este stabilită la 100 mg/kg.

„România trebuie să respecte regulile europene, însă statul român are obligația să se asigure că producătorul român nu este lăsat singur în fața unui nou val de obligații administrative, costuri de laborator, certificări, documentații și proceduri de conformare. Problema nu este doar ce cere Bruxelles-ul, ci ce face Guvernul României pentru ca aceste cerințe să nu devină încă o taxă indirectă pusă pe producător și, în final, pe consumatorul român”, afirmă prof. univ. dr. Cristina Emanuela Dascălu, deputat AUR de Iași.

În condițiile în care industria alimentară, agricultura, retailul și numeroase IMM-uri românești folosesc zilnic cantități importante de ambalaje, costurile suplimentare generate de testare, certificare, reproiectarea ambalajelor și gestionarea documentației pot avea un impact direct asupra competitivității produselor românești.

PPWR nu înseamnă o singură obligație, ci un proces de transformare a modului în care sunt proiectate, fabricate, comercializate și gestionate ambalajele. Regulamentul prevede obligații de păstrare a documentației tehnice și a declarației de conformitate la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței.

„În timp ce marile companii multinaționale dispun de departamente juridice, tehnice și de conformare dedicate, pentru un mic producător român fiecare nou certificat, fiecare analiză de laborator și fiecare modificare a ambalajului înseamnă bani, timp și personal. Statul român trebuie să răspundă clar dacă a făcut această evaluare și dacă are un plan pentru IMM-urile care riscă să fie împinse în afara pieței tocmai prin cumulul de obligații administrative”, subliniază doamna deputat Cristina Emanuela Dascălu.

„Românii au suportat deja creșteri importante de prețuri la alimente și bunuri de consum. Orice nou cost administrativ transferat de-a lungul lanțului economic poate ajunge, în final, în prețul de la raft. Protecția mediului este o responsabilitate reală, dar politicile de mediu trebuie construite astfel încât să protejeze simultan mediul, consumatorul și producția națională”, declară doamna deputat Cristina Emanuela Dascălu.

Doamna deputat solicită Guvernului să prezinte public câți operatori economici români sunt afectați de noile obligații, ce costuri de conformare au fost estimate pentru economia României, ce capacitate de testare și certificare există în laboratoarele românești și ce măsuri de sprijin sunt disponibile pentru IMM-uri.

„Nu putem transforma protecția mediului într-un mecanism prin care producătorul român devine mai puțin competitiv, iar importurile devin relativ mai atractive. România are nevoie de reguli clare, de protecția consumatorului și de un mediu curat, dar are nevoie în aceeași măsură de producție românească, de locuri de muncă și de întreprinderi capabile să reziste competiției europene și globale”, a declarat Cristina Dascălu.

The post Cristina Dascălu (deputat AUR): „PPWR intră în vigoare. Cine apără producătorul român de noul val de birocrație și costuri?” appeared first on AUR.

Potrivit celor mai recente date Eurostat, 19,2% dintre tinerii români cu vârste între 15 și 29 de ani nu sunt nici în educație, nici în ocupare, nici într-un program de formare profesională. Este cea mai ridicată rată din Uniunea Europeană, în condițiile în care media europeană este de 11%.

„Un tânăr care termină școala și nu își găsește locul în societate, un absolvent care își vede competențele mai bine valorificate în altă țară sau un tânăr care amână la nesfârșit momentul în care își poate întemeia o familie nu reprezintă o statistică. Reprezintă un destin asupra căruia statul român are o responsabilitate”, afirmă prof. univ. dr. Cristina-Emanuela Dascălu, deputat AUR de Iași.

Problema României nu este lipsa de valoare a tinerilor. Din contră. România produce tineri foarte bine pregătiți, antreprenori, cercetători, medici, ingineri, profesori, artiști și profesioniști care reușesc să performeze în competiții internaționale. Problema apare în momentul în care această valoare trebuie să-și găsească un loc firesc în propria țară.

Datele Eurostat arată și o altă realitate care trebuie să ne dea de gândit, în 2025, doar 72,7% dintre tinerii români care absolviseră recent o formă de învățământ secundar superior sau universitar erau ocupați, România aflându-se printre statele cu cele mai scăzute valori din Uniunea Europeană.

În același timp, România are și o resursă pe care politicile publice ar trebui să o cultive mult mai inteligent, inițiativa antreprenorială a tinerilor. În 2025, tinerii de 20–29 de ani reprezentau 10,3% dintre persoanele care desfășurau activități independente în România, una dintre cele mai ridicate ponderi din Uniunea Europeană.

„Tânărul român nu trebuie privit prin filtrul nevoii de protecție permanentă, ci prin cel al capacității de a construi. Statul trebuie să creeze cadrul în care competența, munca, inițiativa și asumarea să fie răsplătite. Educația trebuie să ducă spre profesie, profesia trebuie să poată duce spre independență, iar independența trebuie să permită unui tânăr să își construiască o familie și o viață demnă aici, în România.”

Politica pentru tineret trebuie desprinsă de logica proiectelor conjuncturale și legată de trei lucruri pe care o societate sănătoasă trebuie să le ofere generației tinere, educație serioasă, posibilitatea unei cariere și perspectiva unei vieți stabile.

De Ziua Internațională a Tineretului, aleg să vorbesc despre responsabilitatea noastră, a celor care facem astăzi politica și administrația acestei țări. Viitorul nu se oferă tinerilor prin promisiuni. Se construiește astăzi, prin decizii care le dau libertatea de a munci, de a crea, de a întemeia familii și de a rămâne în România pentru că aici își văd viitorul, nu pentru că nu au unde să plece.

Le doresc tinerilor români să aibă ambiția de a-și depăși limitele, discernământul de a-și alege drumul și curajul de a nu renunța la România. Iar nouă, celor care avem puterea de a decide, ne revine obligația de a face din această țară un loc în care un tânăr talentat să nu fie nevoit să plece pentru a-și putea împlini potențialul”, a declarat Cristina Dascălu, deputat AUR.

The post Cristina Dascălu (deputat AUR): „Tinerii nu au nevoie de discursuri despre viitor. Au nevoie de motive să și-l construiască în România” appeared first on AUR.

Cronologia reține anul, însă adevărul istoric depășește întotdeauna data înscrisă pe pergament. Orașele nu se nasc în clipa în care sunt scrise într-un document. Ele se zidesc în tăcerea muncii, în credința oamenilor, în așezarea familiilor, în rânduiala târgurilor și în puterea unei comunități de a rămâne statornică. Tocmai această statornicie explică de ce Piatra-Neamț și-a păstrat locul între marile vetre ale Moldovei, devenind, de-a lungul veacurilor, un spațiu în care istoria, cultura și spiritualitatea au crescut împreună.

Umbra binefăcătoare a lui Ștefan cel Mare, Curtea Domnească, Turnul-clopotniță ridicat lângă Biserica „Sfântul Ioan”, mănăstirile Neamțului, oamenii de cultură, profesorii, artiștii și intelectualii care au înnobilat aceste locuri alcătuiesc aceeași poveste. Niciuna dintre aceste pagini nu poate fi desprinsă de cealaltă, fiindcă identitatea unui oraș se sprijină pe continuitate, nu pe întâmplare.

Într-o epocă în care prezentul pare să consume totul cu o grabă fără precedent, aniversările istorice capătă valoarea unor exerciții de conștiință. Ele ne reamintesc că progresul autentic nu începe prin demolarea trecutului, ci prin înțelegerea lui. O comunitate care își cunoaște rădăcinile privește viitorul cu încredere, iar o națiune care își cinstește memoria nu poate fi ușor dezbinată și nici lipsită de reperele sale fundamentale.

Piatra-Neamț oferă României tocmai această lecție. Puterea unui oraș nu se măsoară doar prin investiții, statistici sau proiecte administrative. Adevărata lui bogăție stă în capacitatea de a-și păstra sufletul peste veacuri, de a transmite generațiilor viitoare respectul pentru istorie, pentru credință și pentru valorile care au făcut posibilă dăinuirea acestui neam.

Împlinirea a 595 de ani de la prima atestare documentară reprezintă un prilej de recunoștință față de înaintași și, în egală măsură, un angajament moral față de cei care vor veni după noi. Avem datoria de a le lăsa nu doar clădiri restaurate și drumuri mai bune, ci și conștiința că aparțin unui popor care și-a scris destinul prin muncă, prin credință și prin fidelitate față de propria identitate.

Gândul meu se îndreaptă astăzi către toți locuitorii municipiului Piatra-Neamț. Prin munca, demnitatea și respectul lor față de aceste locuri, ei continuă să scrie o istorie începută cu multe secole în urmă și încă departe de ultimul ei capitol. Cea mai frumoasă formă de omagiu pe care o putem aduce trecutului rămâne responsabilitatea cu care construim viitorul”, a declarat deputatul AUR, Cristina Dascălu.

The post Cristina Dascălu (deputat AUR): „Piatra-Neamț, memoria unei cetăți care a învățat timpul să vorbească românește” appeared first on AUR.