Un lucru despre care guvernanții nu vorbesc însă se referă la costul efectiv pe care acest împrumut îl va presupune asupra finanțelor statului. Conform datelor oficiale, țara noastră va împrumuta 16,68 miliarde de euro și urmează să returneze Bruxelles-ului 32,05 miliarde de euro (adică dublu). Aceste sume sunt împărțite astfel:

1) Principalul brut în valoare de 16,68 miliarde de euro va fi rambursat în tranșe egale de aproximativ 556 de milioane de euro anual în intervalul 2035–2071;

2) Dobânda de 3% anual va însuma 15,37 de miliarde de euro și ea începe să fie plătită de anul acesta. Deci, România ar urma să plătească dobândă la împrumutul SAFE peste 500 de milioane de euro în 2026.

„Cu bună știință, guvernanții au încercat să ascundă românilor costurile reale ale împrumutului SAFE, sperând eventual că oamenii vor percepe că discutăm despre fonduri europene nerambursabile. În realitate, costurile creditului angajat de Guvern reprezintă dublul sumei împrumutate, adică peste 32 de miliarde de euro. Vorbim de aproape 1.700 de euro pentru fiecare cetățean care trăiește astăzi în România”, a declarat Niculina Stelea, senator, secretar executiv al Senatului

Din păcate, acestea nu sunt însă costurile totale ale împrumutului SAFE. Realitatea este că România, cu un deficit bugetar excesiv și cu o datorie publică de peste 60%, trebuie să se împrumute ca să plătească inclusiv dobânzile care au început să curgă la acest împrumut. Deci, până în 2071 (momentul în care ar trebui să achităm efectiv datoria astfel creată), România va trebui să împrumute sume foarte mari de bani pentru a acoperi acest cost de 32,05 miliarde de euro. La o dobândă medie de 7% (valoare mai mică decât cea din acest moment), costurile totale de rostogolire a acestei sume până în 2071 s-ar ridica la 50,19 miliarde de euro.

„Programul SAFE nu este gratis. Mai mult, el nu va costa România 16,68 miliarde de euro. Nici măcar 32,05 miliarde de euro. Vom ajunge, cu dobânzi pentru rostogolirea creditului angajat, la o valoare totală aproximativă de 82,24 de miliarde de euro până în anul 2071. Poate părea o sumă foarte mare care se va plăti peste mult timp. Realitatea este însă că, din cauza faptului că începem deja să plătim dobânzile și trebuie să le rostogolim cumva, aceste costuri se vor vedea imediat în buget. În 2026, plătim dobânzi de 500 de milioane de euro către Bruxelles, dar pe care trebuie să le rostogolim prin alte împrumuturi, ceea ce înseamnă costuri suplimentare de alte 35 de milioane de euro. Sunt cifre care sunt ascunse de cetățeni, dar care au un impact considerabil asupra bugetului de stat și, implicit, asupra măsurilor de austeritate pe care Executivul trebuie să le ia”, a mai spus senatorul AUR Niculina Stelea.

The post Niculina Stelea (senator AUR): „Costul real al împrumutului SAFE va fi de cinci ori mai mare decât suma împrumutată” appeared first on AUR.

Într-o interpelare oficială, parlamentarul a cerut detalii despre sumele cheltuite, echipamentele transferate și justificarea împrumuturilor făcute în numele cetățenilor români.

„Am cerut să ni se spună ce sume s-au cheltuit, ce echipamente au fost transferate și, mai ales, cum se justifică miliardele împrumutate în numele românilor. Răspunsul primit? Niciun răspuns. Ministerul a invocat, pur și simplu, informații clasificate, ascunzând adevărul în spatele Legii 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate”, a declarat deputatul Daniel Ciornei.

Acesta subliniază că România se împrumută constant, iar Guvernul nu oferă nicio explicație clară privind destinația acestor fonduri. În timp ce datoria publică crește accelerat, cetățenii resimt efectele prin taxe mai mari, facturi uriașe și lipsa investițiilor reale în infrastructură, spitale sau locuri de muncă.

„Românii au dreptul să știe adevărul despre cum se cheltuie fiecare leu din bani publici. Nu putem vorbi despre democrație și responsabilitate atâta timp cât

Guvernul ascunde informații esențiale despre împrumuturile făcute în numele poporului”, a mai afirmat deputatul AUR.

Deputatul Daniel Ciornei avertizează că invocarea Legii 182/2002 pentru a ascunde cheltuirea banilor publici încalcă nu doar Legea 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public, ci și articolul 19 din Legea 182/2002, care interzice clasificarea informațiilor referitoare la utilizarea fondurilor publice sau la posibile abuzuri și ilegalități.

„Cheltuirea banului public nu poate fi secretă. Este o încălcare directă a principiului transparenței și a legilor în vigoare. Românii trebuie să știe pe ce se duc împrumuturile făcute în numele lor”, a subliniat deputatul AUR Daniel Ciornei.

Deputatul cere autorităților să înceteze practica ascunderii adevărului în spatele etichetei „secret de stat” și să respecte dreptul fundamental al românilor la informație.

The post Daniel Ciornei (deputat AUR): „Secretizarea adevărului despre cheltuielile României este o sfidare la adresa transparenței publice” appeared first on AUR.

Avocatul Piperea atrage atenția că, astfel, contractul social dintre cetățenii români și stat este rupt, întrucât contribuabilii nu știu pe ce sunt cheltuiți banii publici.

„Consiliul Fiscal, BNR, opinia publică, toată lumea e oarbă asupra cheltuielilor cu Ucraina.

Vă spun ce mi-a spus Consiliul Fiscal:
• costurile cu Ucraina sunt secretizate
• UE nu știe/nu a spus niciodată cât sunt aceste costuri
• UE a utilizat o estimare a unui Institut din Kiel pentru a aproxima contribuția României la susținerea războiului
• de fapt, contribuția e de minim 0,25% din PIB, adică 850 mil/an, total 2,55 mld
• Ciolacu ori a spus adevărul cu cele 3,5% din PIB, ori a comunicat info false (infracțiune)
• nimeni nu știe costurile indirecte ale susținerii războiului
• nimeni nu știe câte ajutoare directe dăm refugiaților, în plină criză

Asta, după ce în urmă cu 10 zile am trimis Consiliului Fiscal câteva întrebări scrise, în legătură cu impactul ajutorului financiar, militar și umanitar pe care România, timp de ani și jumătate, l-a acordat Ucrainei asupra deficitului bugetar.

Cu data de 1 septembrie 2025, Consiliul Fiscal mi-a trimis un răspuns care adâncește misterul și agravează temerile.

(I) În legătură cu asistența financiară pentru Ucraina, documentul arată că:

(i) în structura bugetului public nu există o poziție explicită privind asistența internațională, deci nici pentru sprijinul acordat Ucrainei și Moldovei de România;
NOTĂ a mea – de aici rezultă că alocările de fonduri pentru aceste destinații sunt discreționare și sunt la limita calificării ca deturnare de fonduri; se dau bani publici, destinați altor poziții de cheltuieli publice (de exemplu, pensiilor, școlilor și spitalelor), pe programe cețoase ori chiar secrete de sprijin financiar al altor state;

(ii) sprijinul acordat Ucrainei este secretizat, în baza unei decizii a CSAȚ;

(iii) sprijinul acordat Ucrainei nu este cunoscut cu precizie, ci este doar estimat de Parlamentul European, în baza unor date elaborate de un Institutul de Economie Mondială din Kiel, care se bizuie pe informații comunicate de autoritățile naționale;
NOTĂ a mea – așadar, opinia publică românească și, mai ales, autoritățile publice românești, așa cum este Consiliul Fiscal, sunt private de date exacte despre sprijinul militar, umanitar și financiar pentru Ucraina, dar aceste date merg fără probleme către un Institut străin, deși sunt secretizate de CSAȚ;

(iv) din tabelul întocmit de Institutul din Kiel rezultă că, în perioada februarie 2022 – iunie 2025, sprijinul financiar acordat Ucrainei de România a fost de 1,5 miliarde de euro, reprezentând 0,6% din PIB, iar sprijinul financiar acordat Ucrainei de Comisia și Consiliul UE a fost de 63,2 miliarde euro, reprezentând 0,4% din PIB;
prima NOTĂ a mea – suma și procentul din dreptul României sunt inexacte, fiind contrazise de Rezoluția Parlamentului European din 17 iulie 2024, de sprijin al Ucrainei până la victoria finală, din care rezultă că fiecare țară membră a UE a contribuit anual cu cel puțin 0,25% din PIB la sprijinul pentru Ucraina, acest procent fiind mărit ulterior, de unde rezultă că România a contribuit cu minim 850 de milioane de euro pe an, deci cu minim 2,55 miliarde de euro în trei ani;

a doua NOTĂ a mea – suma de 63,2 miliarde de euro din dreptul UE este mult sub-evaluată, întrucât Ursula von der Leyen tocmai ce a declarat public că, pentru „unwavering support” pentru Ucraina, UE a cheltuit deja suma de 169 de miliarde de euro;

(v) impactul războiului asupra economiilor țărilor membre ale UE se traduce și prin inflație, încetinire a creșterii economice, explozia prețului la energie, dereglarea pieței de cereale, perturbări pe piețele financiare, realocări de resurse etc.; cifra de 3,5% din PIB, evocată de ex-premierul Ciolacu în septembrie 2023, ca fiind contribuția României la ajutorul dat Ucrainei, nu a putut fi corelată cu alte date pentru a fi evaluată;

NOTĂ a mea – cifra nu este negată, deci nu este chiar „scoasă din burtă” de Ciolacu: doar că ea nu poate fi corelată cu alte date pentru bunul motiv că … nu există alte date

Trebuie observat că documentul emis de Consiliul Fiscal nu are în vedere decât sprijinul financiar acordat Ucrainei. Nu se vorbește nimic de ajutorul militar, economic sau umanitar. Suntem cu totul orbi, instituțional și la nivel de opinie publică, în privința acestor costuri pe care le finanțăm noi, din munca, taxele și contribuțiile sociale ale noastre.

Totul este secretizat în privința Ucrainei, chiar și acum, când suntem sub leadership-ul unui ins care a câștigat alegerile prezidențiale cu sloganul „România onestă” și în gestiunea unui alt ins care ne cere austeritate și „solidaritate în suferință”.

Ceea ce „știe” Consiliul Fiscal despre sprijinul acordat Ucrainei de România și despre impactul asupra deficitului bugetar este doar o estimare a unui institut din Kiel.

(II) Războiul din Ucraina a început în 24 februarie 2022. A fost, desigur, un război de agresiune al Rusiei, dar și un război proxy al SUA contra Rusiei și, mai ales, un excelent prilej al UE de a acoperi infracțiunile comise în pandemie și furia mocnită a populației sărăcite.
România a început cheltuielile secretizate după acest moment. Evident, bugetul public pe 2022 nu avea cum să prevadă aceste cheltuieli. Ca să poată face aceste cheltuieli secrete, guvernele succesive au luat de la alte capitole: pensii, școli, spitale, alocații, asistență socială, persoane cu dizabilități, infrastructură, agricultură, cultură, ordine publică.

Semnificative sunt două realități:
• Ciolacu a spus că nu știe unde sunt 100 de miliarde de lei din împrumuturile lui Cîțu; nici acum nu știe nimeni;
• Ciolacu a cheltuit, în medie, 50 de miliarde de lei din rezerva de stat anual, fără rectificare bugetară;

Guvernele au făcut aceste cheltuieli în secret. Nu au explicat poporului că banii sunt luați din sărăcia noastră pentru Ucraina. Totul a fost secretizat.

Baza constituțională și legală a acestor cheltuieli lipsește. Veniturile la buget sunt destinate cheltuielilor publice românești. Dacă sunt bugetate cheltuieli cu asistența internațională, acestea trebuie să fie justificate de interesul statului român.

Dacă asemenea cheltuieli sunt deturnate de la scopul lor fundamental, contractul social între cetățenii români și statul român este rupt.

Cetățenii români trebuie să știe pe ce li se toacă banii. Nici măcar banii împrumutați, cu dobânzi uriașe, nu pot fi ținuți la secret”, a declarat Gheorghe Piperea, europarlamentar AUR.

The post Gheorghe Piperea (europarlamentar AUR): „Consiliul Fiscal confirmă: costurile cu Ucraina sunt secretizate, nimeni nu știe cât plătește România” appeared first on AUR.