De către: Senator Costache CHERTIF

Circumscripția electorală: nr. 26 Maramureș

Obiectul întrebării: Demersurile statului român pentru sprijinirea recunoașterii și protejării oficiale, prin legislația italiană, a limbii și culturii comunității românești din Republica Italiană.

Doamnă ministru interimar,

Comunitatea românească din Republica Italiană este una dintre cele mai numeroase comunități de origine străină din această țară și are o prezență socială, economică și culturală consolidată de-a lungul mai multor decenii. Potrivit datelor recente ale Institutului Național de Statistică al Italiei (ISTAT), cetățenii români reprezintă în continuare cea mai numeroasă comunitate de cetățeni străini rezidenți în Italia, cu 19,6% din totalul populației străine recenzate la 31 decembrie 2024.

De asemenea, comunitatea română din Italia are o vechime apreciabilă, cu mult  peste 100 de ani (standard al Consiliului Europei), întinzându-se pe mai multe secole, evoluând de la legături culturale, academice și religioase timpurii până la formarea celei mai mari comunități de străini din Peninsula Italică în perioada contemporană. Primele prezențe constante au fost legate de mediul academic și bisericesc. Începând cu secolul al XVIII-lea, studenții greco-catolici din Transilvania (reprezentanți ai Școlii Ardelene, precum Petru Maior sau Gheorghe Șincai) au studiat la Roma, la Colegiul „Propaganda Fide”, pentru a redescoperi rădăcinile latine. În anii 1800, numărul studenților, artiștilor și diplomaților români din Principate care vizitau sau locuiau temporar în Italia a crescut constant. Ca dovadă, în 1914, comunitatea română din Roma primește în folosință biserica „San Salvatore alle Coppelle”, devenind un punct de referință istoric. Da asemenea, între anii 1921 și 1925 a funcționat la Valdarsa (Șușnevița) școala „Împăratul Traian”, instituție cu predare atât în dialectul istroromân, cât și în limba română literară, sub conducerea profesorului Andrei Glavina.

Dimensiunea numerică a comunității se suprapune unei prezențe culturale și lingvistice semnificative. Potrivit expunerii de motive a unui proiect legislativ depus în Senatul Republicii Italiene în mai 2025, limba română este limba de origine cea mai răspândită între cetățenii străini din Italia, fiind indicată ca limbă maternă de aproape un milion de persoane.

În acest context, este relevant faptul că, la 13 mai 2025, senatoarea italiană Tilde Minasi (partidul Lega, Calabria) și colegul ei deputat Francesco Bruzzone (partidul Lega, Liguria) au depus Proiectul de lege S.1486 – „Modifica all’articolo 2 della legge 15 dicembre 1999, n. 482, in materia di tutela della lingua delle popolazioni romene nel territorio nazionale”, prin care se propune modificarea art. 2 din Legea nr. 482 din 15 decembrie 1999, astfel încât limba și cultura română să fie incluse explicit între cele protejate de legislația italiană privind minoritățile lingvistice istorice. Proiectul a fost repartizat, la 29 mai 2025, Comisiei permanente pentru Afaceri Constituționale a Senatului, în procedură redigentă, însă, potrivit evidențelor parlamentare italiene disponibile în prezent, examinarea sa nu a început.

Legea italiană nr. 482/1999 reprezintă principalul cadru legislativ național pentru protecția minorităților lingvistice istorice și pune în aplicare principiul prevăzut la articolul 6 din Constituția Republicii Italiene. În forma actuală, articolul 2 al legii enumeră populațiile și comunitățile lingvistice albaneză, catalană, germanică, greacă, slovenă și croată, precum și comunitățile vorbitoare de franceză, franco-provensală, friulană, ladină, occitană și sardă.

Este de remarcat, totodată, că problematica protecției minorităților lingvistice nu este una izolată de cadrul european. Italia a semnat Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale la 1 februarie 1995 și a ratificat-o la 3 noiembrie 1997, Convenția intrând în vigoare pentru Italia la 1 martie 1998. România este, la rândul său, stat parte la această convenție.

De asemenea, cadrul european trebuie analizat ținând seama de particularitățile juridice ale Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare. Consiliul Europei precizează că această Cartă se referă, în principiu, la limbi tradițional utilizate pe teritoriul unui stat și nu include limbile asociate exclusiv unor migrații recente. În acest sens, pentru orice demers diplomatic românesc este relevantă clarificarea încadrării juridice pe care autoritățile italiene o au în vedere pentru limba română și comunitatea vorbitoare de română.

Prin urmare, inițiativa legislativă S.1486 creează, în prezent, un cadru parlamentar concret în Italia în care poate fi discutată includerea limbii și culturii române în sistemul de protecție instituit prin Legea nr. 482/1999. Având în vedere dimensiunea comunității românești, caracterul durabil al prezenței sale în Italia și interesul României pentru păstrarea și promovarea identității culturale și lingvistice a cetățenilor și persoanelor de origine română din afara țării, consider necesară clarificarea poziției și a demersurilor autorităților române față de acest proces legislativ.

În același timp, relația bilaterală româno-italiană include și componenta protecției și promovării identității culturale și lingvistice a comunităților celor două state. În România, cetățenii aparținând minorității italiene beneficiază de cadrul general de protecție a minorităților naționale și de reprezentare parlamentară, aspect care face relevantă examinarea, în dialogul bilateral, a modalităților prin care identitatea lingvistică și culturală a comunității românești din Italia poate fi protejată în conformitate cu dreptul italian și cu standardele europene aplicabile.

Având în vedere cele prezentate, vă rog respectuos să îmi comunicați punctual:

1.Care este poziția oficială a Ministerului Afacerilor Externe al României față de inițiativa legislativă italiană S.1486, depusă la Senatul Republicii Italiene la 13 mai 2025, privind includerea limbii populațiilor române în domeniul de protecție al Legii italiene nr. 482/1999.

2.Dacă MAE, Guvernul României, Ambasada României în Republica Italiană sau oficiile consulare românești din Italia au întreprins demersuri oficiale pe lângă autoritățile italiene, parlamentari, grupuri parlamentare sau alte instituții competente pentru susținerea inițiativei de modificare a Legii nr. 482/1999 în sensul includerii limbii și culturii române. În caz afirmativ, vă rog să indicați instituția, data, interlocutorii și natura fiecărui demers.

3.Dacă, în condițiile în care proiectul S.1486 se află în continuare în procedură parlamentară, fără ca examinarea sa să fi început, Ministerul Afacerilor Externe intenționează să inițieze sau să intensifice demersurile diplomatice pe lângă autoritățile competente ale Republicii Italiene pentru ca problema protecției limbii și culturii române să fie analizată în cadrul procesului legislativ italian.

4.Dacă a existat, în ultimii cinci ani, o consultare formală sau informală între MAE și reprezentanții comunității românești din Italia cu privire la recunoașterea și protejarea oficială a limbii și culturii române în cadrul legislației italiene. Dacă da, vă rog să precizați data, instituțiile și organizațiile participante, precum și principalele concluzii.

5.Ce demersuri poate întreprinde Ministerul Afacerilor Externe, în limitele competențelor sale, pentru a sprijini dialogul dintre reprezentanții comunității românești din Italia și Parlamentul Republicii Italiene, inclusiv în legătură cu proiectul S.1486.

6.Dacă, în cadrul dialogului bilateral româno-italian, a fost sau este avută în vedere includerea protecției limbii și culturii comunității românești în agenda consultărilor politice bilaterale. În caz afirmativ, vă rog să precizați cadrul instituțional și calendarul avut în vedere.

7.Dacă, având în vedere că Italia este parte la Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale, iar România este, de asemenea, stat parte, MAE consideră oportună utilizarea dialogului bilateral și a mecanismelor europene relevante pentru promovarea unei protecții adecvate a identității lingvistice și culturale românești în Italia.

8.Dacă MAE a analizat posibilitatea unei abordări instituționale comune cu Academia Română, Ministerul Culturii, Ministerul Educației și Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, precum și cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în vederea susținerii conservării limbii române și a patrimoniului cultural românesc în Italia.

9.În eventualitatea în care autoritățile italiene vor solicita clarificări privind caracterul istoric, cultural și lingvistic al comunității românești, ce date, studii sau documentații oficiale deține statul român care ar putea fi puse la dispoziția partenerilor italieni pentru fundamentarea unei eventuale modificări legislative.

10.În raport cu obiectivul general al politicii externe românești privind protejarea identității culturale și lingvistice a românilor din afara granițelor, care sunt următorii pași concreți pe care Ministerul Afacerilor Externe îi are în vedere în perioada 2026-2027 pentru susținerea demersurilor privind recunoașterea și protejarea limbii și culturii române în Italia.

The post Costache Chertif – Întrebare –  Demersurile statului român pentru sprijinirea recunoașterii și protejării oficiale, prin legislația italiană, a limbii și culturii comunității românești din Republica Italiană appeared first on AUR.

Circumscripţia electorală: nr. 26 Maramureș

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declaraţiei politice: „Din cauza proastei guvernări, sistemul de sănătate publică din România a ajuns la limita colapsului”.

Domnule președinte, stimați colegi,

Vorbesc astăzi din două perspective care, în această situație, nu pot fi separate: aceea de senator al Opoziției și aceea de medic. Și vă spun direct, cu toată responsabilitatea profesională: sistemul public de sănătate s-a apropiat de o linie roșie pe care niciun guvern responsabil nu are dreptul să o depășească. Criza financiară din sistem poate deveni, de la 1 octombrie, o criză a actului medical și, în cele din urmă, o criză a siguranței pacientului.

Datele publice sunt alarmante. Bugetele alocate pentru sănătate au fost dimensionate astfel încât numeroase cheltuieli să fie acoperite doar până în această toamnă. Unitățile de Primiri Urgențe, serviciile de ambulanță și marile spitale semnalează lipsa resurselor pentru medicamente, materiale sanitare și combustibil. În același timp, programele naționale care susțin Terapia Intensivă, tratamentul infarctului miocardic, al accidentului vascular cerebral, al cancerului, neonatologia, politrauma și marile urgențe sunt expuse aceluiași risc.

Managerii de spitale și reprezentanții sistemului au avertizat încă de la începutul anului asupra riscului de epuizare a resurselor, iar pentru UPU, ATI, serviciile de ambulanță și spitalele mari consecințele pot fi dramatice.

Să fiu înțeles corect: un spital nu este un minister în care poți opri o achiziție până la următorul trimestru. Într-o UPU, pacientul vine astăzi. În ATI, decizia medicală trebuie luată acum. Pentru bolnavul oncologic, o întârziere a tratamentului nu este o economie bugetară, ci poate însemna pierderea unei șanse la viață.

Un pacient cu infarct nu poate fi programat după rectificarea bugetară. Un pacient intubat în ATI nu poate aștepta decontarea. Un bolnav de cancer nu poate fi pus să aștepte până când Ministerul Finanțelor își rezolvă problemele. Acesta este adevărul simplu pe care Guvernul Bolojan trebuie să-l înțeleagă.

România nu poate fi un stat puternic și funcțional cu spitale care își numără fiolele. Nu putem vorbi despre reformă în sănătate când medicul este pus să facă medicină de criză din cauza lipsei resurselor. Și nu putem cere performanță personalului medical în timp ce îi lăsăm instrumentele să dispară din depozite.

Ca medic, spun limpede: lipsa finanțării devine, în asemenea situații, risc medical.

Guvernul interimar recunoaște că este nevoie de rectificare, dar susține că nu are competența de a o adopta. Întrebarea legitimă este: dacă Executivul este blocat, Parlamentul ce face? Stă și privește cum se golesc stocurile spitalelor?

Solicit, în numele Opoziției, trei măsuri imediate.

Prima: suplimentarea de urgență a fondurilor destinate sănătății, inclusiv prin utilizarea Fondului de rezervă, acolo unde cadrul legal permite. Această soluție a fost indicată public ca variantă tehnică de avarie pentru a preveni blocarea serviciilor esențiale.

A doua: Parlamentul trebuie să identifice fără întârziere o soluție legislativă pentru rectificarea bugetară, astfel încât limitele procedurale ale unui Guvern interimar să nu se transforme într-o condamnare administrativă a pacienților.

A treia: cer transparență totală din partea Ministerului Sănătății și a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Domnule președinte Horațiu-Remus Moldovan, este nevoie să spuneți public, clar și documentat: care sunt fondurile disponibile, până la ce dată sunt acoperite serviciile medicale și care este situația contractării și a actelor adiționale pentru perioada rămasă din 2026.

În privința Contractului-cadru, nu avem nevoie de zvonuri și interpretări. Avem nevoie de documente publice și de explicații instituționale. Cadrul contractual al sistemului de asigurări este reglementat prin HG nr. 521/2023, cu modificările ulterioare. Tocmai de aceea, orice întârziere, neclaritate sau insuficiență privind contractarea trebuie lămurită imediat și transparent.

Stimați colegi,

România poate economisi pe multe capitole. Dar nu poate economisi din seringă, din antibiotic, din combustibilul ambulanței sau din tratamentul bolnavului de cancer. Pacientul nu poate fi pus să aștepte rectificarea bugetară, iar Parlamentul nu poate aștepta pasiv.

Sănătatea nu este o cheltuială care trebuie redusă până când încape într-un tabel. Sănătatea este infrastructura vie a României.

Cer Guvernului să acționeze. Cer CNAS să comunice transparent. Cer Parlamentului să găsească soluția legală. Iar dacă aceste lucruri nu se vor întâmpla, responsabilitatea pentru fiecare UPU fără materiale, pentru fiecare ambulanță fără combustibil și pentru fiecare pacient pus în situația de a aștepta un tratament va aparține celor care au știut și au ales să nu acționeze.

România nu are voie să rămână fără bani pentru sănătate, nu are voie să rămână fără soluții.

Ca senator AUR, spun și mai limpede: Guvernul trebuie să găsească banii, Parlamentul trebuie să găsească soluția, iar statul trebuie să-și facă datoria.

Când sănătatea intră în colaps, nu mai există Opoziție și Putere în fața patului de spital. Există doar pacientul. Iar pacientul român nu trebuie să plătească prețul blocajului politic și al incompetenței administrative a unui Guvern care a uitat să plece din Palatul Victora.

The post Costache Chertif – Declarație politică – „Din cauza proastei guvernări, sistemul de sănătate publică din România a ajuns la limita colapsului” appeared first on AUR.

De către: Senator Costache CHERTIF

Circumscripția electorală: nr. 26 Maramureș

Obiectul întrebării:. Unde sunt și cum sunt utilizați cei 380 de milioane de euro din PNRR alocați fondurilor de investiții.

Domnule ministru interimar,

Planul Național de Redresare și Reziliență a fost prezentat încă de la început ca un instrument excepțional prin care România urma să accelereze investițiile, să modernizeze economia și să creeze premisele unei dezvoltări sustenabile. În acest context, utilizarea banilor europeni trebuie să fie însoțită nu doar de respectarea formală a jaloanelor și țintelor asumate, ci și de transparență, trasabilitate și rezultate măsurabile pentru economia românească.

În luna iunie 2026, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a anunțat finalizarea alocării Fondului de Fonduri de capital de risc pentru Redresare (Recovery Equity Fund of Funds – REF), instrument finanțat prin PNRR și administrat de Fondul European de Investiții. Potrivit informațiilor disponibile, comunicate public, 380 de milioane de euro au fost distribuite integral către 20 de fonduri de investiții, în urma unui proces în care au fost analizate peste 60 de propuneri. Fondurile selectate acoperă domenii precum venture capital, private equity și infrastructură în energie regenerabilă.

Totodată, au apărut informații potrivit cărora suma de 400 de milioane de euro prevăzută inițial pentru acest mecanism s-a transformat într-un buget efectiv investibil de 380 de milioane de euro, diferența fiind asociată costurilor de management ale Fondului European de Investiții. În același timp, efectul de levier al mecanismului este estimat să genereze investiții de peste 600 de milioane de euro în companii românești.

Consider că, din perspectiva controlului parlamentar, simpla alocare a banilor către fondurile selectate nu poate fi considerată echivalentă cu utilizarea lor efectivă și, cu atât mai puțin, cu obținerea rezultatelor economice urmărite prin PNRR.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă solicit respectuos să îmi comunicați punctual:

1. Cine sunt beneficiarii celor 380 de milioane de euro. Vă solicit să transmiteți lista completă a celor 20 de fonduri selectate, cu indicarea pentru fiecare a:

1. denumirii fondului;
2. entității juridice care îl administrează;
3. administratorului/managerului de fond;
4. sediului și jurisdicției;
5. categoriei de investiții;
6. sumei alocate din PNRR;
7. datei la care a fost aprobată alocarea;
8. datei la care fondurile au devenit efectiv disponibile pentru investiții.

2.Care au fost criteriile exacte de selecție. Vă solicit să prezentați grila de evaluare utilizată în procesul de selecție, inclusiv punctajele acordate pentru fiecare criteriu și, dacă legislația privind confidențialitatea permite, punctajul obținut de fiecare dintre cele 20 de fonduri selectate. De asemenea, vă rog să precizați:

a.cine a făcut evaluarea;

b.câți evaluatori au participat;

c.cum au fost gestionate eventualele conflicte de interese;

d.dacă au existat contestații;

e.câte propuneri au fost respinse și din ce motive.

3.Cine sunt persoanele care au decis, în fapt, distribuirea celor 380 de milioane de euro. Vă solicit să indicați structurile de decizie și componența acestora, inclusiv reprezentanții României și ai Fondului European de Investiții implicați în proces. În cazul în care decizia aparține integral FEI, vă rog să precizați care este rolul efectiv exercitat de autoritățile române în verificarea beneficiarilor și a modului de utilizare a fondurilor PNRR.

4.Câți bani au fost efectiv investiți până la această dată. Faptul că cei 380 de milioane de euro au fost alocați către 20 de fonduri nu răspunde întrebării esențiale: cât din această sumă a ajuns efectiv în economia reală? Vă solicit să comunicați, la data răspunsului:

a.suma transferată efectiv către cele 20 de fonduri;

b.suma investită efectiv în companii;

c.numărul companiilor finanțate;

d.valoarea medie a unei investiții;

e.distribuția investițiilor pe sectoare economice;

f.distribuția teritorială a investițiilor.

5.Care sunt companiile care au primit deja bani. Vă solicit să îmi transmiteți lista companiilor finanțate până la data răspunsului, cu indicarea:

a.fondului care a făcut investiția;

b.valorii investiției;

c.datei investiției;

d.tipului de instrument financiar utilizat;

e.participației dobândite, acolo unde este cazul;

f.domeniului de activitate;

g.localității/județului în care compania își desfășoară activitatea.

Dacă anumite informații sunt considerate confidențiale, vă solicit să precizați temeiul juridic concret pentru care acestea nu pot fi comunicate.

6.Cum se justifică diferența dintre 400 și 380 de milioane de euro. În spațiul public au apărut informații potrivit cărora bugetul inițial de 400 de milioane de euro a devenit un buget investibil de 380 de milioane de euro, diferența fiind asociată costurilor de management ale Fondului European de Investiții. Vă solicit să precizați:

a.valoarea exactă a costurilor de management;

b.perioada pentru care acestea sunt percepute;

c.cine suportă aceste costuri;

d.temeiul contractual și juridic;

e.dacă aceste costuri au fost prevăzute de la început în arhitectura instrumentului;

f.dacă există și alte comisioane sau costuri suportate din alocarea PNRR.

7.Ce înseamnă concret „efectul de levier” de peste 600 de milioane de euro. Ministerul a comunicat că, prin efectul de levier al mecanismului, investițiile totale în companii românești ar urma să depășească 600 de milioane de euro. Vă solicit să explicați metodologia prin care a fost calculată această estimare și să precizați:

a.cât reprezintă efectiv banii PNRR;

b.cât reprezintă capital privat;

c.cât reprezintă alte surse instituționale;

d.care este valoarea deja atrasă și care este doar estimată;

e.până la ce dată trebuie realizat efectul de levier estimat.

8.Ce garanții există că banii PNRR vor finanța economia românească. Vă solicit să precizați ce obligații contractuale au fondurile selectate privind:

a.investițiile în companii cu activitate în România;

b.menținerea investițiilor în România;

c.crearea de locuri de muncă;

d.investițiile în sectoare strategice;

e.cercetare, inovare și digitalizare;

f.tranziția energetică și economia verde.

De asemenea, vă rog să precizați ce se întâmplă în cazul în care un fond nu își îndeplinește obiectivele asumate.

9.Ce mecanisme de control și recuperare a banilor există. Vă solicit să precizați cine verifică utilizarea fondurilor și ce sancțiuni sau mecanisme de recuperare sunt aplicabile în cazul unei utilizări neconforme. De asemenea:

a.câte controale au fost efectuate până acum;

b.dacă au fost constatate nereguli;

c.dacă au fost sesizate instituții de control sau judiciare;

d.dacă există sume care trebuie recuperate.

10.Care este rezultatul concret pe care România îl va putea măsura la finalul programului. Întrucât PNRR nu este doar un mecanism de distribuire a unor sume de bani, ci un program condiționat de rezultate, vă solicit să precizați indicatorii prin care Guvernul va măsura succesul celor 380 de milioane de euro. Vă rog să indicați, cu valori-țintă și termene:

a.numărul de companii finanțate;

b.numărul de locuri de muncă create;

c.cifra de afaceri suplimentară generată;

d.capitalul privat atras;

e.investițiile realizate în România;

f.numărul de companii care au crescut sau s-au internaționalizat;

g.valoarea taxelor și contribuțiilor suplimentare generate, dacă aceasta poate fi estimată.

11.Când va putea Parlamentul verifica public traseul fiecărui euro. Vă solicit să precizați dacă Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene intenționează să publice un tablou de bord public al Fondului de Fonduri REF, actualizat periodic, care să permită urmărirea: alocării; transferului; investiției; beneficiarului final; rezultatului economic. Dacă un asemenea instrument nu există, vă solicit să precizați dacă intenționați să îl creați și până la ce dată.

12.Cine răspunde în România pentru rezultatul acestor 380 de milioane de euro. Având în vedere că instrumentul este administrat de Fondul European de Investiții, vă solicit să clarificați responsabilitatea instituțională a statului român în cazul în care obiectivele economice asumate nu sunt atinse. Mai exact, vă rog să precizați: cine răspunde politic, administrativ și financiar în România dacă, la finalul perioadei de implementare, cei 380 de milioane de euro nu produc rezultatele pentru care au fost alocați.

Solicit ca răspunsul să fie însoțit de documentele, metodologiile, criteriile de selecție și datele cantitative disponibile, astfel încât Parlamentul să poată exercita în mod efectiv funcția de control asupra utilizării fondurilor europene.

The post Costache Chertif – Întrebare – Unde sunt și cum sunt utilizați cei 380 de milioane de euro din PNRR alocați fondurilor de investiții appeared first on AUR.

De către: Senator Costache CHERTIF, membru al Comisiei pentru sănătate

Circumscripția electorală: nr. 26 Maramureș

Obiectul întrebării:. Discontinuitățile în aprovizionarea cu medicamente esențiale. Impactul asupra pacienților și capacitatea statului de a preveni crizele de disponibilitate.

Domnule ministru interimar,

Accesul pacienților la medicamentele prescrise nu poate fi tratat ca o simplă problemă comercială sau logistică. Atunci când un medicament esențial lipsește din spitale sau farmacii, consecința poate fi întârzierea ori întreruperea tratamentului, schimbarea nejustificată a schemei terapeutice sau, în cazul unor patologii grave, compromiterea rezultatelor medicale.

Problema este cu atât mai gravă cu cât autoritatea competentă recunoaște că discontinuitățile în aprovizionarea cu medicamente reprezintă o problemă cu impact negativ asupra îngrijirii pacienților, iar legislația și procedurile existente permit identificarea și evaluarea acestor situații. Cu toate acestea, în practică, pacienții și profesioniștii din sănătate ajung în continuare să constate lipsa unor medicamente abia atunci când acestea nu mai pot fi procurate.

Situația devine deosebit de preocupantă în cazul medicamentelor oncologice. În luna septembrie au fost semnalate probleme de aprovizionare pentru mai multe medicamente utilizate în tratamentul cancerului, iar pentru unele dintre acestea termenul estimat pentru reluarea comercializării se întinde până în anul 2027. În oncologie, o asemenea întârziere nu este o simplă disfuncționalitate a pieței, această întârziere putând avea consecințe directe asupra evoluției bolii și asupra șanselor pacienților.

În aceste condiții, consider că problema pe care Ministerul Sănătății trebuie să o clarifice nu este doar câte medicamente lipsesc, ci dacă statul dispune de un mecanism capabil să anticipeze o criză de aprovizionare și să intervină înainte ca lipsa medicamentului să ajungă să afecteze pacienții.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă solicit respectuos să îmi comunicați punctual:

1. Care este situația exactă, la data formulării prezentei întrebări, a medicamentelor aflate în discontinuitate de aprovizionare în România. Vă rog să transmiteți lista completă, cu:

1. denumirea medicamentului;
2. substanța activă;
3. concentrația și forma farmaceutică;
4. indicația terapeutică;
5. data notificării discontinuității;
6. cauza declarată a discontinuității;
7. stocul disponibil la nivel național, dacă această informație este disponibilă;
8. data estimată pentru reluarea aprovizionării.

2.Câte dintre medicamentele aflate în discontinuitate sunt medicamente esențiale și câte nu au, în acest moment, un echivalent terapeutic disponibil în România. Vă rog să prezentați distinct situația medicamentelor oncologice, a celor utilizate în terapia bolilor rare, a medicamentelor pentru boli cronice și a medicamentelor indispensabile pentru tratamentul afecțiunilor acute.

3.Câte dintre aceste discontinuități au fost anticipate de Ministerul Sănătății sau de ANMDMR cu cel puțin 30, 60 și 90 de zile înainte ca lipsa medicamentului să devină efectivă la nivelul unităților sanitare sau al farmaciilor. Consider esențial ca Ministerul să indice nu doar numărul de notificări, ci și intervalul dintre prima alertă și apariția efectivă a deficitului pentru pacient.

4.În câte situații înregistrate în ultimii doi ani statul a dispus măsuri de intervenție pentru prevenirea unei crize de aprovizionare și care a fost rezultatul acestor intervenții. Vă solicit să precizați, pentru fiecare categorie relevantă, dacă au fost utilizate:

a.importuri pentru nevoi speciale;

b.mecanisme de compensare sau alte măsuri de natură financiară;

c.identificarea unor furnizori alternativi;

d.derogări sau proceduri speciale;

e.măsuri de constituire ori utilizare a unor stocuri de siguranță;

f.alte instrumente prevăzute de legislație.

5.Cine are, în prezent, responsabilitatea operațională pentru declanșarea intervenției atunci când un medicament esențial intră în discontinuitate. Vă rog să indicați concret instituția, structura și nivelul de decizie care trebuie să acționeze și, dacă există, termenul procedural în care trebuie luate primele măsuri.

6.Dacă există în prezent un mecanism național prin care Ministerul Sănătății să poată identifica în timp real faptul că un medicament esențial nu mai este disponibil într-un număr semnificativ de spitale sau farmacii. Dacă un asemenea mecanism există, vă rog să precizați:

a)cine îl administrează;

b)ce surse de date utilizează;

c)cât de frecvent sunt actualizate datele;

d)care este pragul la care o discontinuitate devine „critică”;

e)în cât timp de la atingerea acestui prag este declanșată intervenția.

7.În cazul medicamentelor oncologice aflate în discontinuitate, câți pacienți au fost identificați ca fiind potențial afectați și câte tratamente au fost amânate, schimbate sau reprogramate din cauza lipsei medicamentelor. Vă rog ca răspunsul să fie prezentat, dacă datele permit, pe medicament, tip de cancer și număr de pacienți afectați.

8.Dacă, în calitate de ministru interimar al Sănătății considerați că actualul mecanism de monitorizare și intervenție este suficient pentru a preveni situația în care un medicament esențial devine indisponibil înainte ca Ministerul Sănătății să poată asigura o alternativă. În cazul unui răspuns afirmativ, vă solicit să prezentați indicatorii care demonstrează eficiența mecanismului. În cazul unui răspuns negativ, vă rog să precizați ce modificări legislative sau administrative considerați necesare.

9.Dacă Ministerul Sănătății are în vedere instituirea unor stocuri strategice sau a unor mecanisme de rezervă pentru medicamentele esențiale pentru care există un risc structural de discontinuitate. Dacă da, vă rog să indicați medicamentele sau categoriile de medicamente vizate, nivelul minim al rezervelor și sursa de finanțare.

10.Vă solicit să prezentați un plan de măsuri pentru următoarele 12 luni, cu termene și responsabili, prin care Ministerul Sănătății să reducă numărul și durata discontinuităților pentru medicamentele esențiale. În legărură cu acest Plan vă rog să precizați, în mod concret:

a)ce măsuri vor fi luate;

b)până la ce dată;

c)cine este responsabil;

d)ce indicator va fi utilizat pentru evaluarea rezultatului.

11.Dacă Ministerul Sănătății consideră că actualul sistem permite statului să afle despre o posibilă criză de aprovizionare suficient de devreme pentru a proteja pacientul sau dacă, în realitate, intervenția statului începe abia după ce lipsa medicamentului a devenit o problemă concretă în spitale și farmacii.

The post Costache Chertif – Întrebare – Discontinuitățile în aprovizionarea cu medicamente esențiale. Impactul asupra pacienților și capacitatea statului de a preveni crizele de disponibilitate appeared first on AUR.

De către: Senator Costache CHERTIF

Circumscripția electorală: nr. 26 Maramureș

Obiectul întrebării: Clarificarea statutului științific și normativ al sistemului de scriere a dialectului istoric aromân al limbii române și evaluarea utilizării unor grafii alternative, divergente față de normele consacrate și standardul literar, în cadrul serviciului public Radio România Internațional.

Stimate domnule Președinte,

La data de 1 iulie 2026 i-am adresat domnului Robert Cristian SCHWARTZ, Președinte-Director General al Societății Române de Radiodifuziune, întrebarea parlamentară nr. 1415/b, având ca obiect „Respectarea normelor ortografice consacrate și validate de Academia Română pentru dialectul istoric aromân al limbii române în cadrul subredacției dialectale aromâne a postului public Radio România Internațional”.

În cuprinsul întrebării am semnalat, între altele, utilizarea în materialele publicate de Radio România Internațional a unor grafeme și soluții grafice precum „ã” și „ll”, precum și existența unor oscilații și inconsecvențe de ordin ortografic și lexical.

În fundamentarea demersului am făcut referire la lucrarea „Manual de aromână – Carti trâ învițari armâneaști”, elaborată de acad. Matilda Caragiu Marioțeanu și acad. Nicolae Saramandu și publicată de Editura Academiei Române, lucrare care constituie una dintre contribuțiile academice de referință pentru descrierea și scrierea dialectului istoric aromân al limbii române. Academia Română prezintă oficial această lucrare în catalogul său editorial.

Am arătat în întrebarea noastră parlamentară din 1 iulie 2026, între altele, următoarele: „Potrivit lucrării „Manual de aromână – Cărți trâ învițari armâneaști”, elaborată de academicienii de origine aromână Matilda Caragiu Marioțeanu și Nicolae Saramandu, publicată în anul 2007 de Editura Academiei Române, cu sprijinul Societății de Cultură Macedo-Română și al Departamentului pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni, scrierea dialectului aromân se realizează pe baza alfabetului limbii române, completat cu trei grafeme specifice: Ḑ/ḑ, Ľ/ľ și Ń/ń. Această normă ortografică reprezintă forma consacrată și recunoscută în mediul academic românesc.

Astfel, alfabetul dialectal aromân cuprinde următoarele 34 de litere: A/a, Ă/ă, Â/â, B/b, C/c, D/d, Ḑ/ḑ, E/e, F/f, G/g, H/h, I/i, Î/î, J/j, K/k, L/l, Ľ/ľ, M/m, N/n, Ń/ń, O/o, P/p, Q/q, R/r, S/s, Ș/ș, T/t, Ț/ț, U/u, V/v, W/w, X/x, Y/y, Z/z. Aceste litere au fost și sunt utilizate în scrierea aromână consacrată de marii scriitori și învățați români de origine aromână.

Cu toate acestea, analiza materialelor publicate pe pagina oficială a subredacției dialectale aromâne a Radio România Internațional relevă utilizarea frecventă a unor grafeme care nu aparțin ortografiei aromâne consacrate, precum ã (în locul literelor ă sau â) și ll (în locul grafemului Ľ/ľ), precum și numeroase inconsecvențe ortografice și lexicale, cum ar fi: folosirea literei k în locul combinației ch, în condițiile în care litera k se folosește, ca și în limba română standard sau literară, doar pentru redarea unor nume sau cuvinte străine, folosirea literei â în poziție inițială în locul literei î.”

În răspunsul transmis la 15 iulie 2026, Societatea Română de Radiodifuziune afirmă însă că, „pentru dialectul istoric aromân nu există, din datele pe care le deținem, o normă de scriere unificată și oficial impusă cu titlu obligatoriu de către forul academic suprem”.

Totodată, Societatea Română de Radiodifuziune precizează că se raportează la contribuțiile acad. Matilda Caragiu Marioțeanu și prof. univ. Nicolae Saramandu, dar susține că „dinamica reală a scrierii dialectale rămâne una extrem de diversă”, invocând diferențele dintre graiuri și tradiții locale.

În același răspuns, conducerea Radio România Internațional afirmă că intenționează, „în vederea clarificării acestor aspecte de fond”, să solicite eventual un punct de vedere din partea Academiei Române și a Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, urmând ca instituția să aplice eventualele recomandări oficiale care vor rezulta.

Consider că răspunsul primit impune o clarificare directă din partea Academiei Române, întrucât problema nu mai este una exclusiv editorială a serviciului public de radio, ci privește statutul științific și normativ al sistemului de scriere a dialectului istoric aromân al limbii române, în convergență cu standardul literar, și autoritatea lucrărilor elaborate sub egida Academiei Române.

Este cu atât mai importantă această clarificare cu cât Academia Română arată în mod oficial că Secția de filologie și literatură are, încă de la constituirea sa, o misiune legată de cultivarea limbii române, stabilirea ortografiei și cercetarea dialectelor istorice ale limbii române. Totodată, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” face parte din structurile de cercetare ale acestei secții.

Mai mult, acad. Nicolae Saramandu, unul dintre autorii lucrării menționate, este specialist în dialectologie și a desfășurat cercetări extinse asupra dialectului istoric aromân al limbii române, inclusiv prin elaborarea Atlasului lingvistic al dialectului aromân, publicat de Editura Academiei Române.

În acest context, consider necesar ca Academia Română să precizeze în mod oficial dacă afirmația Societății Române de Radiodifuziune potrivit căreia nu există o normă de scriere unificată pentru dialectul istoric aromân al limbii române trebuie înțeleasă ca inexistență a unei norme academice, ca inexistență a unei norme obligatorii din punct de vedere juridic, sau ca inexistență a unui sistem de scriere istoric și științific consacrat și recomandat de Academia Română.

Având în vedere cele de mai sus, vă rog respectuos să îmi comunicați:

1.Care este poziția oficială a Academiei Române cu privire la existența unui sistem de scriere/unei norme ortografice academice consacrate pentru dialectul istroic aromân al limbrii române, sistem convergent cu normele limbii literare. Vă rog să precizați explicit dacă Academia Română consideră că există în prezent un sistem de scriere recomandat sau consacrat științific pentru dialectul istoric aromân al limbii române și, în caz afirmativ, care este lucrarea, documentul sau hotărârea academică prin care acesta este fundamentat.

2.Ce statut științific și normativ atribuie Academia Română lucrării „Manual de aromână – Carti trâ învițari armâneaști”, elaborată de acad. Matilda Caragiu Marioțeanu și acad. Nicolae Saramandu și publicată de Editura Academiei Române. Vă rog să precizați dacă această lucrare reprezintă, în opinia Academiei Române, o simplă lucrare științifică descriptivă sau dacă sistemul de scriere prezentat în aceasta constituie un sistem ortografic recomandat/consacrat de Academia Română pentru redactarea în dialectul istoric aromân al limbii române.

3.Dacă este sau nu corectă afirmația Societății Române de Radiodifuziune potrivit căreia, pentru dialectul aromân, „nu există (…) o normă de scriere unificată și oficial impusă cu titlu obligatoriu de către forul academic suprem”. În cazul unui răspuns afirmativ, vă rog să precizați dacă prin aceasta Academia Română afirmă că nu există niciun sistem de scriere academic consacrat sau recomandat pentru dialectul istoric aromân al limbii române ori doar că un asemenea sistem nu are caracter juridic obligatoriu.

4.Care este poziția Academiei Române cu privire la utilizarea grafemelor „ã” și „ll” în scrierea dialectului istoric aromân al limbii române. Vă rog să precizați dacă aceste grafeme:

a)fac parte din sistemul de scriere recomandat sau consacrat de Academia Română;

b)sunt acceptate ca variante grafice alternative;

c)aparțin unor alte tradiții ortografice;

d)sau reprezintă soluții grafice care nu au fost validate ori recomandate de Academia Română.

5.În cazul în care există mai multe tradiții sau sisteme de scriere utilizate pentru aromână, dacă există din partea Academiei Române o ierarhizare științifică a acestora. Cu alte cuvinte, vă rog să precizați dacă Academia Română face distincție între:
a) un sistem academic de referință;
b) variante regionale sau tradiționale;
c) sisteme grafice utilizate în publicații ale unor grupuri dialectale românești;
d) soluții grafice individuale sau editoriale.

6.Dacă Academia Română consideră că utilizarea, în cadrul unei publicații a serviciului public național de radio, a unor grafii diferite de sistemul de scriere prezentat în lucrările academice de referință privind dialectul istoric aromân al limbii române este justificată din punct de vedere științific fără menționarea explicită a sistemului ortografic utilizat.

7.În situația în care într-un material destinat publicului sunt folosite alternativ și neuniform forme grafice diferite pentru același cuvânt sau aceeași categorie de cuvinte, apreciază Academia Română că asemenea practici pot fi considerate simple variante dialectale sau constituie, în anumite condiții, inconsecvențe ortografice/editoriale?

8.Dacă Academia Română a fost consultată anterior de Societatea Română de Radiodifuziune cu privire la sistemul de scriere utilizat de subredacția dialectală aromână a Radio România Internațional. În cazul unui răspuns afirmativ, vă rog să indicați.

a)data solicitării;

b)structura Academiei Române sesizată;

c)specialiștii consultați;

d)concluziile formulate;

e)existența unui punct de vedere scris, a unei recomandări sau a unei alte forme de aviz.

9.Având în vedere răspunsul Societății Române de Radiodifuziune la întrebarea parlamentară nr. 1415/b, intenționează Academia Română să efectueze, prin Secția de filologie și literatură și/sau prin Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, o evaluare științifică a sistemului de scriere utilizat în prezent de Radio România Internațional pentru materialele în dialectul istoric aromân al limbii române. În caz afirmativ, vă rog să precizați dacă Academia Română este dispusă să transmită oficial Societății Române de Radiodifuziune recomandările rezultate.

10.Dacă Academia Română consideră oportună elaborarea și publicarea unui document normativ sau de recomandări explicite privind scrierea dialectului aromân, care să poată fi utilizat ca reper de instituțiile publice, mass-media, instituțiile de învățământ și autorii de materiale în dialectul istoric aromân al limbii române.

11.În cazul în care Academia Română consideră că există deja un asemenea reper științific, vă rog să indicați denumirea exactă a lucrării/documentului, anul publicării, autorii sau instituția emitentă și statutul său în raport cu Academia Română, precum și dacă acesta este disponibil publicului.

12.În ce măsură consideră Academia Română că utilizarea consecventă a unui sistem de scriere fundamentat științific contribuie la conservarea patrimoniului dialectal aromân, la alfabetizarea în dialectul istoric aromân al limbii române și la evitarea fragmentării artificiale a practicilor de scriere.

13.Având în vedere că Academia Română îl are în structurile sale de specialitate pe acad. Nicolae Saramandu, cercetător cu o activitate științifică îndelungată în domeniul dialectului istoric aromân al limbii române, precum și Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, vă rog să precizați dacă Academia Română consideră necesară constituirea unui grup de lucru de specialitate pentru clarificarea și, după caz, standardizarea recomandărilor privind scrierea dialectului istoric aromân al limbii române.

14.În cazul în care Academia Română apreciază că sistemul de scriere prezentat în lucrările academice menționate nu are caracter normativ sau recomandativ, vă rog să precizați care este, în prezent, sistemul de referință pe care o instituție publică română ar trebui să îl utilizeze atunci când redactează și publică materiale în dialectul istoric aromân al limbii române.

15.În cazul în care Academia Română consideră că utilizarea de către Radio România Internațional a grafemelor „ã”, „ll” sau a altor soluții grafice distincte de cele prezentate în lucrările academice de referință este acceptabilă, vă rog să indicați temeiul științific și bibliografic care justifică aceste soluții și să precizați dacă ele sunt recunoscute de Academia Română ca variante legitime ale sistemului de scriere a dialectului istoric aromân al limbii române.

16.În cazul în care Academia Română consideră că asemenea grafii nu sunt recomandate, intenționează instituția să transmită Societății Române de Radiodifuziune un punct de vedere oficial și documentat, astfel încât serviciul public de radio să dispună de un reper științific clar pentru activitatea sa editorială în dialectul istoric aromân al limbii române.

Având în vedere rolul Academiei Române în cercetarea și cultivarea limbii române, precum și importanța conservării patrimoniului dialectal românesc, consider că un răspuns clar la aceste întrebări este necesar atât pentru soluționarea situației semnalate la Radio România Internațional, cât și pentru evitarea apariției unor practici grafice divergente în alte instituții publice.

De asemenea, orice document, recomandare, hotărâre, punct de vedere, studiu sau alt material elaborat de Academia Română ori de structurile sale de specialitate referitor la scrierea, ortografia sau standardizarea dialectului istoric aromân al limbii române și care poate fi făcut public este binevenit.

The post Costache Chertif – Întrebare – Clarificarea statutului științific și normativ al sistemului de scriere a dialectului istoric aromân al limbii române și evaluarea utilizării unor grafii alternative, divergente față de normele consacrate și standardul literar, în cadrul serviciului public Radio România Internațional appeared first on AUR.

De către: Senator Costache CHERTIF

Circumscripția electorală: nr. 26, Maramureș

Obiectul întrebării: Posibilitatea reabilitării Viaductului Topolog și a repunerii în circuit feroviar a tronsonului Vâlcele-Bujoreni Vâlcea.

Domnule ministru interimar,

Vă adresez prezenta întrebare în legătură cu situația unei infrastructuri feroviare deosebit de importante din punct de vedere tehnic, strategic și regional: tronsonul de cale ferată Vâlcele-Bujoreni Vâlcea, care leagă zona Vâlcele din județul Argeș de Bujoreni, județul Vâlcea.

Linia, cu o lungime de aproximativ 41,7 km, a fost construită în perioada 1979-1989 și include o serie de lucrări de artă feroviară de mare complexitate, între care Viaductul Topolog, tunelurile Gibei și Ploștina și numeroase alte viaducte și poduri.

Viaductul Topolog reprezintă una dintre cele mai impresionante construcții feroviare realizate în România. Potrivit informațiilor disponibile, acesta traversează râul Topolog și are aproximativ 1,4 km lungime, cu o înălțime de circa 50 de metri. Construcția sa a fost finalizată la sfârșitul anilor 1980, însă viaductul nu a fost introdus în exploatare efectivă și permanentă, fiind utilizat doar în cadrul unor probe ale liniei.

Situația este cu atât mai relevantă cu cât, potrivit informațiilor publicate în presa de specialitate și în presa locală, la momentul finalizării parțiale a proiectului, în 1989, o parte semnificativă a lucrărilor de infrastructură era deja realizată: tunelurile erau finalizate, terasamentele erau în mare parte executate, iar suprastructura feroviară era realizată într-un procent foarte ridicat. Ulterior, lipsa finanțării și degradările produse de trecerea timpului și de alunecările de teren au împiedicat finalizarea și punerea în exploatare a traseului.

Este de remarcat faptul că proiectul avea o importanță strategică evidentă, întrucât ar fi creat o legătură feroviară directă între zona Vâlcii și zona Argeșului și ar fi redus semnificativ distanțele feroviare dintre importante centre economice din Sudul și Centrul țării.

După mai multe decenii în care această infrastructură a rămas neutilizată, consider că este necesară o evaluare serioasă și fundamentată privind oportunitatea recuperării investiției existente, în locul abandonării definitive a unor lucrări de infrastructură realizate cu costuri considerabile.

Exprim părerea că, înainte ca o asemenea investiție istorică să fie abandonată definitiv, statul român trebuie să stabilească în mod transparent dacă infrastructura existentă poate fi recuperată și adaptată standardelor actuale. Viaductul Topolog și celelalte lucrări de artă de pe traseul Vâlcele-Bujoreni Vâlcea reprezintă nu doar o moștenire inginerească, ci și un posibil activ strategic pentru conectivitatea feroviară dintre județele Argeș și Vâlcea.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rog respectuos să îmi comunicați:

1.Dacă Ministerul Transporturilor și Infrastructurii are, în prezent, în vedere realizarea unei expertize tehnice complete a Viaductului Topolog și a celorlalte lucrări de artă aferente tronsonului Vâlcele-Bujoreni Vâlcea, pentru a stabili gradul actual de conservare, siguranța structurală și posibilitatea reabilitării acestora.

2.Dacă există în cadrul ministerului, al CFR S.A. sau al altor instituții subordonate un studiu de oportunitate, studiu de fezabilitate, documentație tehnică ori o analiză economică recentă privind reluarea proiectului Vâlcele-Bujoreni Vâlcea și introducerea sa în circuitul feroviar.

3.Dacă ministerul consideră fezabilă, din punct de vedere tehnic și economic, reabilitarea Viaductului Topolog și refacerea infrastructurii feroviare de pe întregul tronson, inclusiv refacerea terasamentelor, a podurilor și viaductelor, a tunelurilor, a suprastructurii căii și a sistemelor de semnalizare și siguranță.

4.Care este, potrivit evaluărilor tehnice disponibile, valoarea estimată a investiției necesare pentru readucerea tronsonului la standardele tehnice actuale și pentru punerea sa în exploatare, precum și care ar fi durata estimată a lucrărilor.

5.Dacă Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a analizat posibilitatea finanțării unei asemenea investiții prin fonduri europene, Programul Transport, fonduri de la bugetul de stat sau alte mecanisme de finanțare disponibile pentru infrastructura feroviară.

6.Dacă, având în vedere poziționarea strategică a tronsonului între valea Argeșului și valea Oltului, ministerul a realizat sau intenționează să realizeze o analiză cost-beneficiu privind redeschiderea acestei conexiuni feroviare, inclusiv din perspectiva transportului de călători, a transportului de marfă, a descongestionării căilor rutiere și a dezvoltării economice regionale.

7.Dacă există în prezent un calendar de acțiuni pentru evaluarea și eventuala reluare a proiectului și, în cazul unui răspuns afirmativ, care sunt etapele și termenele avute în vedere. În cazul în care reabilitarea integrală a tronsonului nu este considerată în acest moment fezabilă, vă rog să precizați care sunt impedimentele tehnice, juridice și financiare concrete pentru reluarea proiectului și dacă ministerul are în vedere soluții etapizate pentru recuperarea și valorificarea infrastructurii existente.

8.Dacă Ministerul Transporturilor și Infrastructurii este dispus să inițieze, împreună cu CFR S.A., autoritățile administrației publice locale din județele Argeș și Vâlcea și reprezentanții comunităților locale, o analiză comună privind oportunitatea readucerii în circuit a acestei infrastructuri.

The post Costache Chertif – Întrebare – Posibilitatea reabilitării Viaductului Topolog și a repunerii în circuit feroviar a tronsonului Vâlcele-Bujoreni Vâlcea appeared first on AUR.

Circumscripţia electorală: nr. 26 Maramureș

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declaraţiei politice: „7 septembrie 1940. Memoria Cadrilaterului și obligația statului român față de urmașii celor strămutați”.

Domnule președinte, stimați colegi,

La 7 septembrie, am marcat aniversarea semnării Tratatului de la Craiova din 1940, prin care România a fost obligată să cedeze Bulgariei Cadrilaterul, adică Sudul Dobrogei noastre, fostele județe Durostor și Caliacra.

Nu am comemorat doar pierderea unei părți din teritoriul nostru național, ci drama unor oameni, a familiilor de români obligate să-și lase casele, pământurile, gospodăriile, munca și mormintele înaintașilor și să pornească spre Nordul Dobrogei. Aproximativ 130 de mii de români au fost strămutați în interiorul țării între 20 septembrie și 1 octombrie 1940, în cadrul unui schimb reciproc de populație cu Bulgaria.

Tratatul de la Craiova a fost semnat într-un an în care România a fost amputată teritorial în mai multe direcții, sub presiunea marilor puteri ale Europei acelor vremuri. În același ani pierdusem Basarabia, Nordul Bucovinei, ținutul Herța și Nord-Estul Transilvaniei.

Statul român are o datorie față de românii strămutați din teritoriile noastre înstrăinate în 1940. Prin legislația reparatorie adoptată după 1989, România a recunoscut oficial suferințele îndruate între 1940 și 1945 de românii din teritoriile înstrăinate. Prin Legea nr. 154/2021, drepturile au fost extinse și asupra urmașilor.

Aici apare însă nedreptatea pe care o denunț astăzi de la tribuna Senatului. Dreptul există. Cererile au fost depuse. Dosarele au fost analizate. Casele teritoriale de pensii au emis hotărâri de stabilire a drepturilor. Dar banii nu ajung la oameni. Plata indemnizațiilor pentru urmașii persoanelor strămutate/deportate din Cadrilater a fost amânată succesiv de Guvern, iar termenul actual pentru începerea plăților este 1 ianuarie 2027.

Cu alte cuvinte, statul român îi spune unui urmaș: „Ai dreptate. Legea îți recunoaște dreptul. Instituția statului ți l-a stabilit. Dar mai așteaptă”.

„Cât?!” – aceasta este întrebarea la care Guvernul Bolojan trebuie să răspundă. Pentru că nu vorbim despre un privilegiu, o recompensă sau o favoare acordată de Guvern. Vorbim despre o reparație. Iar o reparație amânată la nesfârșit riscă să devină o promisiune goală.

În cazul copiilor care aveau deja acest statut la momentul strămutării sau care s-au născut în perioada persecuției, legea prevede o indemnizație calculată la 100% din indemnizația părintelui, iar pentru copiii născuți ulterior încetării măsurii, la 50%. Problema nu este existența dreptului, ci refuzul statului de a-l pune efectiv în executare.

Trebuie să spunem limpede: timpul nu lucrează în favoarea acestor oameni. Beneficiarii direcți ai represiunilor din 1940 sunt astăzi foarte puțini. Mulți au murit. Cei care au rămas sunt la vârste înaintate. Iar urmașii lor poartă, la rândul lor, memoria unei strămutări care a rupt destine și a șters rădăcini.

Statul nu poate invoca mereu bugetul atunci când trebuie să-și respecte propriile legi. Un stat serios își stabilește prioritățile și își respectă obligațiile. De aceea, solicit Guvernului să garanteze public că 1 ianuarie 2027 nu va deveni un nou termen care, la rândul său, va fi prorogat.

L-am interpelat recent pe premierul interimar, cerându-i să ne prezinte care este impactul bugetar real al acestor plăți, numărul dosarelor aprobate și cuantumul obligațiilor neachitate.

Românii din Cadrilater nu cer nimic în plus față de ceea ce le-a recunoscut legea. Cer doar ca România să-și respecte cuvântul.

Memoria se onorează prin dreptate. Iar dreptatea, în cazul urmașilor celor strămutați din Cadrilater, înseamnă ca dreptul recunoscut de stat să fie și plătit. Guvernul României trebuie să înceteze prorogarea unei reparații pe care tot statul român a recunoscut-o ca fiind datorată.

Pentru cei strămutați din Cadrilater în 1940, pentru copiii lor și pentru memoria generațiilor care au pierdut totul într-o singură toamnă nefastă, aceasta nu este doar o chestiune contabilă. Este o chestiune de onoare a statului român.

The post Costache Chertif – Declarație politică – „7 septembrie 1940. Memoria Cadrilaterului și obligația statului român față de urmașii celor strămutați” appeared first on AUR.

SENATUL ROMÂNIEI

Adresată: Domnului Mihai DIMIAN, ministru interimar al Educației și Cercetării

De către: Senator Costache CHERTIF

Circumscripția electorală: nr. 26 Maramureș

Obiectul întrebării: Aplicarea prevederilor Legii nr. 198/2023 în partea referioare la predarea disciplinei Religie în învățământul preuniversitar din România. Respectarea libertății de conștiință, a drepturilor părinților, a diversității confesionale și a cadrului curricular și metodologic.

Domnule ministru interimar,

În ultima perioadă, în spațiul public au reapărut controverse privind statutul disciplinei Religie în școala publică, oportunitatea acesteia, conținutul programelor școlare, modalitatea de evaluare și, mai ales, rolul părinților în decizia privind participarea copiilor la această disciplină.

Recent, parlamentari de orientare politică globalistă (a se vedea cazul deputatei USR Corina Atanasiu) au formulat public apeluri adresate părinților de a nu-și înscrie copiii la ora de Religie, în contextul unor controverse privind standardele de evaluare și pretinsa legătură dintre performanța școlară la această disciplină și participarea la activități religioase. Aceste luări de poziție au generat, la rândul lor, reacții publice din partea reprezentanților cultelor religioase, inclusiv a Bisericii Ortodoxe Române (Patriarhia Română).

Indiferent de poziția exprimată în această dezbatere, consider că Ministerul Educației și Cercetării are obligația de a prezenta public, clar și verificabil care este situația de fapt și care sunt garanțiile instituționale prin care sunt protejate simultan libertatea de conștiință, dreptul părinților de a decide în privința educației copiilor minori și dreptul elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat de a beneficia de educație religioasă potrivit propriei confesiuni.

Potrivit art. 87 din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, planurile-cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal includ Religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun, însă înscrierea pentru frecventarea acesteia se face prin cerere scrisă a elevului major sau a părintelui/reprezentantului legal în cazul elevului minor. Legea prevede, de asemenea, că elevului care nu frecventează Religia trebuie să i se asigure prezența în unitatea de învățământ pe durata desfășurării cursurilor.

Astfel, legea nr. 198/2023 prevede în mod expres: „Art. 87. – (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor la nivelul unei unități de învățământ, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.

(2) Înscrierea elevului pentru a frecventa orele de religie se face prin cererea scrisă a elevului major sau a părinților/reprezentantului legal, pentru elevul minor. Schimbarea acestei opțiuni se face tot prin cererea scrisă a elevului major sau a părinților/reprezentantului legal, pentru elevul minor. În cazul în care elevul nu frecventează orele de religie, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină. Elevului care nu frecventează orele de religie i se va asigura prezența în unitatea de învățământ pe durata derulării cursurilor.

(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat, conform prevederilor prezentei legi, și avizat de cultele religioase recunoscute oficial de stat, în conformitate cu metodologia aprobată prin ordin al ministrului educației. În conformitate cu metodologia, Ministerul Educației încheie protocoale de colaborare cu cultele religioase recunoscute oficial de stat”.

De asemenea, Curtea Constituțională a României a statuat că dreptul părinților de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori include și dimensiunea religioasă și că statul trebuie să se abțină de la impunerea unei anumite convingeri religioase, asigurând totodată cadrul instituțional pentru exercitarea libertății religioase.

Începând cu anul școlar 2025-2026 se aplică noua Metodologie pentru predarea disciplinei Religie, aprobată prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 7.047/22 decembrie 2025, publicat în Monitorul Oficial nr. 9 din 9 ianuarie 2026. Metodologia reglementează inclusiv organizarea predării, înscrierea elevilor și obligațiile unităților de învățământ privind informarea părinților și elevilor.

Ținând cont de importanța constituțională a libertății de conștiință și a dreptului părinților de a participa la stabilirea educației copiilor lor, precum și obligația statului de a garanta atât libertatea religioasă, cât și neutralitatea instituțiilor publice față de convingerile religioase, în condițiile în care unii parlamentari români contestă public aceste drepturi și libertăți constituționale și îndeamnă părinții să renunțe la ele, consider necesară o clarificare publică și completă a modului în care aceste principii sunt aplicate în școala românească.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă solicit respectuos să-mi comunicați:

1.Care este numărul total al elevilor din învățământul preuniversitar care frecventează în prezent disciplina Religie, pentru anul școlar 2025-2026 și, dacă sunt deja disponibile, pentru anul școlar 2026-2027, defalcat pe:

a)niveluri de învățământ;

b)județe și municipiul București;

c)cicluri de învățământ;

d)culte religioase;

e)numărul elevilor care nu frecventează disciplina.

2.Care este distribuția elevilor înscriși la Religie pe cultele religioase recunoscute oficial de statul român. Vă rog să precizați dacă Ministerul deține aceste date într-o formă centralizată și, în caz afirmativ, să ne-o transmiteți.

3. Câte cadre didactice predau în prezent disciplina Religie în învățământul preuniversitar, câte dintre acestea sunt titulare, suplinitoare sau încadrate în alte forme și cum sunt repartizate pe culte religioase și județe.

4. Care este numărul cadrelor didactice cărora le-a fost retras sau refuzat avizul cultului religios, în ultimii cinci ani, și care au fost principalele motive invocate în aceste situații.

5. Care sunt, în prezent, programele școlare oficiale pentru disciplina Religie, pentru fiecare nivel de învățământ și pentru fiecare cult recunoscut care oferă această disciplină. Vă rog să precizați:

1. cine elaborează programele;
2. cine le avizează și aprobă;
3. care este rolul Ministerului Educației și Cercetării;
4. care este rolul cultelor religioase;
5. ce procedură există pentru revizuirea programelor;
6. la ce interval sunt acestea reevaluate.

6.În ce măsură programele de Religie urmăresc dezvoltarea gândirii critice, a capacității de argumentare, a dialogului și a respectului față de persoanele cu alte convingeri religioase sau nereligioase. Vă rog să indicați concret competențele generale și specifice din programele școlare care urmăresc aceste obiective.

7. Dacă există diferențe substanțiale între programele de Religie ale diferitelor culte.Dacă da, vă rog să precizați care sunt principalele diferențe privind:

1. obiectivele educaționale;
2. conținuturile;
3. metodele didactice;
4. evaluarea;
5. raportarea la alte religii și confesiuni;
6. raportarea la persoanele fără credință religioasă.

8.Dacă un elev poate să obțină o notă mai mică la disciplina Religie pentru faptul că nu participă la slujbe, activități liturgice sau alte activități organizate de un cult religios în afara școlii. În cazul în care răspunsul este negativ, vă rog să precizați explicit care sunt prevederile legale și metodologice care împiedică o asemenea practică. De asemenea, vă rog să precizați dacă participarea la slujbe, pelerinaje, activități liturgice sau alte forme de practică religioasă în afara școlii poate constitui, în orice formă, criteriu de evaluare pentru disciplina Religie.

9.Ce mecanisme de control și verificare are Ministerul Educației și Cercetării pentru a se asigura că evaluarea elevilor la Religie se bazează exclusiv pe competențele și rezultatele școlare prevăzute în programa aprobată. Vă rog să comunicați și numărul sesizărilor primite în ultimii cinci ani privind evaluarea elevilor la disciplina Religie, precum și modul în care au fost soluționate.

10.Cum este asigurat dreptul elevilor care nu frecventează Religia de a rămâne în școală în timpul acestei ore. Vă rog să precizați:

a)câte unități de învățământ au organizat efectiv o formă de supraveghere sau activitate educațională pentru acești elevi;

b)câte sesizări a primit ministerul privind presiuni asupra părinților pentru înscrierea copiilor la Religie;

c)câte sesizări au fost formulate cu privire la marginalizarea sau stigmatizarea elevilor care nu participă la această disciplină.

11.Cum se asigură în practică dreptul elevilor aparținând cultelor religioase cu un număr redus de membri într-o anumită școală de a studia Religia potrivit propriei confesiuni, în contextul în care Legea învățământului preuniversitar prevede că dreptul este garantat indiferent de numărul elevilor aparținând unui cult la nivelul unității de învățământ. Vă rog să precizați câte solicitări de acest tip au fost înregistrate în ultimii cinci ani și câte au fost efectiv soluționate.

12.Dacă există în prezent situații în care elevii aparținând unor culte recunoscute de stat nu beneficiază de posibilitatea efectivă de a studia Religia potrivit propriei confesiuni, din motive logistice, de personal sau de organizare. Dacă da, vă rog să indicați numărul acestor situații și măsurile întreprinse pentru remedierea lor.

13.Câte protocoale de colaborare sunt în vigoare între Ministerul Educației și Cercetării și cultele religioase recunoscute de stat pentru predarea disciplinei Religie. Vă rog să comunicați lista protocoalelor în vigoare și data ultimei actualizări a fiecăruia.

14.Care este procedura prin care cultele religioase își exercită dreptul de avizare a personalului didactic care predă Religie și cum se asigură echilibrul dintre autonomia cultelor și statutul profesorului ca angajat al sistemului public de educație. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor prevede că predarea religiei în învățământul de stat și particular este asigurată prin lege cultelor recunoscute, iar personalul didactic care predă Religia în școlile de stat este numit cu acordul cultului pe care îl reprezintă.

15.Dacă Ministerul Educației și Cercetării consideră că actualul cadru legislativ și metodologic protejează suficient dreptul părinților de a decide, potrivit propriilor convingeri, dacă elevul minor participă sau nu la disciplina Religie. În acest context, vă rog să precizați dacă Ministerul intenționează să modifice legislația, metodologia sau procedurile administrative astfel încât:

a)exercitarea opțiunii părintelui să fie complet liberă și lipsită de orice presiune;

b)schimbarea opțiunii să poată fi făcută fără obstacole administrative;

c)elevii care nu participă la Religie să nu fie discriminați sau stigmatizați;

d)elevii care doresc să studieze Religia să beneficieze efectiv de acest drept;

e)niciun elev să nu fie evaluat în funcție de gradul de practicare a unei credințe religioase.

16.În condițiile pluralismului religios și ale creșterii diversității societății românești, dacă Ministerul Educației și Cercetării are în vedere introducerea sau dezvoltarea unor componente curriculare referitoare la cunoașterea comparativă a religiilor, istoria religiilor, libertatea de conștiință, toleranța și dialogul interreligios. În cazul unui răspuns afirmativ, vă rog să precizați calendarul și forma în care aceste componente ar urma să fie introduse.

17.În ce măsură Ministerul Educației și Cercetării monitorizează respectarea libertății de conștiință în cadrul orelor de Religie. Vă rog să precizați dacă există inspecții tematice, indicatori de calitate, proceduri de sesizare și sancțiuni aplicabile în cazul în care un cadru didactic ar încerca să impună elevilor o anumită convingere religioasă sau să îi sancționeze pentru opiniile lor.

18.Dacă Ministerul Educației și Cercetării consideră că dezbaterea publică privind disciplina Religie trebuie purtată pe baza unor date statistice și pedagogice verificabile și nu prin presiuni publice, etichetări sau generalizări la adresa elevilor, părinților, profesorilor ori a persoanelor care au sau nu au o anumită credință religioasă.

The post Costache Chertif – Întrebare – Aplicarea prevederilor Legii nr. 198/2023 în partea referioare la predarea disciplinei Religie în învățământul preuniversitar din România. Respectarea libertății de conștiință, a drepturilor părinților, a diversității confesionale și a cadrului curricular și metodologic appeared first on AUR.

De către: Senator Costache CHERTIF

Circumscripția electorală: nr. 26 Maramureș

Obiectul întrebării: Amploarea alarmantă a abuzurilor și exploatării sexuale a minorilor în România și măsurile concrete ale statului român pentru prevenirea, combaterea și eradicarea fenomenului.

Stimate domnule viceprim-ministru și ministru interimar,

Protejarea copiilor împotriva abuzului și exploatării sexuale reprezintă una dintre cele mai importante responsabilități ale statului român. Datele disponibile în ultimii ani indică însă o evoluție profund îngrijorătoare a fenomenului, în special în mediul online, unde copiii sunt expuși racolării, manipulării, șantajului sexual, exploatării și distribuirii de materiale cu caracter sexual.

Potrivit datelor comunicate de organizația „Salvați Copiii România”, în anul 2025, linia de raportare operată în cadrul programului Ora de Net a înregistrat peste 53.000 de raportări privind materiale cu abuz sexual asupra copiilor. Organizația a atras atenția că amploarea fenomenului este în creștere accelerată și că o parte semnificativă a materialelor este generată chiar de copii, în contexte de presiune, manipulare, exploatare sau lipsă de conștientizare a consecințelor. Datele oficiale aferente anului 2024, prezentate de organizația „Salvați Copiii România”, pe baza informațiilor ANPDCA, indică 1.865 de cazuri de abuz sexual asupra copiilor, precum și alte 66 de cazuri de exploatare sexuală a copilului. În 2.559 de dosare a fost solicitată urmărirea penală a abuzatorului.

Fenomenul trebuie privit însă în ansamblu, întrucât numărul cazurilor cunoscute de autorități nu poate fi considerat ca redând o imagine completă a realității. O proporție importantă a abuzurilor nu este raportată, iar extinderea platformelor digitale, a rețelelor sociale și a serviciilor de comunicare online a creat noi modalități de racolare și exploatare a minorilor.

Un element deosebit de important îl constituie cooperarea internațională în identificarea materialelor de abuz sexual asupra copiilor. National Center for Missing & Exploited Children (NCMEC) din Statele Unite operează CyberTipline, mecanism prin care sunt primite raportări privind suspiciuni de exploatare sexuală a copiilor. Datele oficiale furnizate de NCMEC arată că în anul 2025 CyberTipline a primit 21,3 milioane de raportări, iar, potrivit presei din România, peste 53.000 de raportări au fost identificate și escaladate pentru intervenție din cauza caracterului urgent sau a existenței unui copil aflat în pericol iminent.

Exprim părerea că amploarea fenomenului impune depășirea abordărilor pur declarative și trecerea la un sistem de intervenție rapidă, specializat, integrat și măsurabil, în care fiecare alertă privind un copil posibil victimă să primească un răspuns instituțional proporțional cu gravitatea și urgența situației.

Având în vedere situația prezentată mai sus și ținând cont de responsabilitatea Ministerului Afacerilor Interne în prevenirea și combaterea criminalității, precum și rolul structurilor de poliție și al cooperării internaționale în investigarea faptelor de exploatare sexuală a minorilor, vă solicit respectuos să îmi comunicați:

1.Care este numărul total al sesizărilor, dosarelor penale și victimelor minore identificate în România în anii 2023, 2024, 2025 și în anul 2026 până la data răspunsului, în cauzele privind violul, agresiunea sexuală, racolarea minorilor în scopuri sexuale, exploatarea sexuală a minorilor, pornografia infantilă și alte infracțiuni de natură sexuală săvârșite asupra minorilor.

2.Câte sesizări privind abuzul și exploatarea sexuală a minorilor, din numărul total, au avut ca sursă o notificare transmisă prin NCMEC/CyberTipline, în fiecare dintre anii perioadei 2023-2026.

3.Câte dintre notificările primite prin intermediul NCMEC au condus la:

a). identificarea unei victime minore;

b). identificarea unui suspect;

c). deschiderea unui dosar penal;

d).efectuarea de percheziții;

e). punerea în mișcare a acțiunii penale;

f). trimiterea în judecată;

g). obținerea unei condamnări definitive.

4.Care este timpul mediu de reacție al autorităților române de la primirea unei notificări privind un posibil caz de exploatare sexuală a unui copil până la transmiterea acesteia către structura competentă și până la efectuarea primelor acte de urmărire penală.

5.Dacă există, la nivelul Poliției Române, un mecanism operațional permanent, centralizat și specializat pentru procesarea notificărilor NCMEC. Dacă da, vă rog să precizați structura responsabilă, numărul de polițiști și specialiști alocați, precum și programul și capacitatea operațională a acesteia.

6.Câte notificări primite de la NCMEC în ultimii trei ani au rămas în curs de soluționare, câte au fost clasate și din ce motive. Vă solicit prezentarea datelor defalcate anual și, în măsura în care legislația permite, pe principalele categorii de motive ale clasării.

7.În ce măsură există schimburi automate sau standardizate de date între NCMEC, Poliția Română, DIICOT și celelalte instituții competente, astfel încât sesizările privind minori aflați într-un posibil pericol imediat să fie soluționate cu prioritate.

8.Având în vedere că numeroase cazuri implică platforme tehnologice și furnizori de servicii din afara României, care este situația cooperării dintre autoritățile române, NCMEC, autoritățile americane și principalele platforme online în ceea ce privește identificarea autorilor și conservarea probelor digitale.

9.Câte solicitări de date, conservare a probelor sau asistență judiciară internațională au fost formulate de autoritățile române în anii 2023, 2024 și 2025 în cauze privind exploatarea sexuală a minorilor în mediul online și care a fost durata medie de soluționare a acestora.

10.Numărul polițiștilor specializați în investigarea infracțiunilor privind exploatarea sexuală a minorilor în mediul online, la nivel național, și considerați că efectivele și dotarea tehnică actuală sunt suficiente în raport cu creșterea exponențială a volumului de sesizări.

11.Ce buget a alocat Ministerul Afacerilor Interne în anii 2023, 2024, 2025 și 2026 pentru:

a)combaterea exploatării sexuale a minorilor;

b)investigarea criminalității informatice împotriva minorilor;

c)pregătirea profesională a polițiștilor;

d)infrastructura tehnică pentru identificarea și analizarea materialelor CSAM;

e)sprijinirea victimelor minore.

12.Numărul persoanelor condamnate definitiv în România în anii 2023, 2024 și 2025 pentru infracțiuni privind abuzul sau exploatarea sexuală a minorilor, cu defalcare pe principalele infracțiuni și tipuri de pedeapsă.

13.Care este, raportat la ansamblu, proporția dosarelor privind abuzul sexual asupra minorilor în care victima a fost identificată și a beneficiat efectiv de servicii specializate de protecție, consiliere psihologică și asistență juridică.

14.Având în vedere riscul de retraumatizare a copiilor în cursul anchetei și procedurilor judiciare, ce măsuri concrete au fost luate pentru extinderea în România a modelului Barnahus, prin care audierea, evaluarea medico-psihologică și sprijinirea copilului victimă sunt realizate într-un cadru integrat și adaptat nevoilor minorului.

15.Dacă există în prezent un plan național interinstituțional, cu obiective, termene și indicatori măsurabili, pentru reducerea abuzului și exploatării sexuale a minorilor în mediul online. În eventualitatea unui răspuns afirmativ, vă solicit prezentarea obiectivelor, termenelor și rezultatelor obținute până în prezent.

16.Ce măsuri concrete intenționează Ministerul Afacerilor Interne să implementeze în perioada 2026-2028 pentru:

a)reducerea timpului de reacție la sesizările privind exploatarea sexuală a copiilor;

b)creșterea capacității Poliției Române de investigare a infracțiunilor online împotriva minorilor;

c)îmbunătățirea cooperării cu NCMEC și autoritățile americane;

d)identificarea mai rapidă a victimelor minore;

e)destructurarea rețelelor de exploatare sexuală a minorilor;

f)prevenirea racolării minorilor pe rețelele sociale și platformele de comunicare online.

17.În condițiile în care amploarea fenomenului depășește evident capacitatea unei singure instituții, ce demersuri ați inițiat pentru instituirea unui mecanism național permanent de coordonare între MAI, Ministerul Justiției, Ministerul Muncii, autoritățile pentru protecția copilului, Ministerul Educației, DIICOT și organizațiile neguvernamentale specializate.

18.Dacă MAI consideră că actualul răspuns instituțional al statului român este proporțional cu amploarea fenomenului, având în vedere creșterea semnificativă a raportărilor privind materialele de abuz sexual asupra copiilor. În cazul unui răspuns afirmativ, vă solicit să prezentați indicatorii concreți care demonstrează eficiența acestui sistem, iar dacă răspunsul este negativ, vă solicit să precizați ce măsuri urgente considerați necesare și în ce termen vor fi implementate.

Vă solicit ca răspunsul să conțină, pe cât posibil, date statistice defalcate pe ani, județe și categorii de infracțiuni, precum și indicatori privind numărul de cauze soluționate, cauze aflate în lucru, trimiteri în judecată și condamnări definitive.

The post Costache Chertif – Întrebare – Amploarea alarmantă a abuzurilor și exploatării sexuale a minorilor în România și măsurile concrete ale statului român pentru prevenirea, combaterea și eradicarea fenomenului appeared first on AUR.

De către: Senator Costache CHERTIF

Circumscripția electorală: nr. 26, Maramureș

Obiectul întrebării: Clarificarea situației spațiilor aparținând Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și CENAFER utilizate în scop personal și comercial de fosta directoare Anna-Maria Dudaș, președinte UDMR Giurgiu, și verificarea responsabilităților conducerilor succesive ale CENAFER.

Domnule ministru interimar,

În data de 16 iulie 2026, în urma unui control efectuat la Centrul Național de Calificare și Instruire Feroviară (CENAFER), instituție aflată în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, au fost făcute publice informații potrivit cărora în spațiile instituției din zona Gării de Nord ar fi fost amenajate atât un spațiu cu destinație de locuință, cât și un atelier destinat preparării de produse din ciocolată.

În urma verificărilor, doamna Anna-Maria Dudaș, director general al CENAFER și deținătoare și a funcției de președinte UDMR Giurgiu, a fost revocată din funcție. Potrivit informațiilor publice, aceasta a ocupat funcția în perioada 1 septembrie 2020 – 18 martie 2021 și ulterior, începând cu 15 octombrie 2021, până la revocarea din iulie 2026. În perioada dintre cele două mandate ale Annei-Maria Dudaș, funcția de director general al CENAFER a fost ocupată de domnul Mircea Dorobanțu.

De asemenea, în timpul controlului, Anna-Maria Dudaș ar fi invocat faptul că situația existentă ar fi fost „moștenită” de la antecesorii săi. Această afirmație ridică o serie de întrebări extrem de importante privind modul în care a fost administrat patrimoniul public al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și al CENAFER pe o perioadă îndelungată și, mai ales, privind eventuala tolerare de către structurile de conducere și control a folosirii unor spații publice în scopuri private.

Consider cu atât mai necesară clarificarea acestor aspecte cu cât, potrivit informațiilor apărute în spațiul public, în spațiile respective nu ar fi fost vorba exclusiv despre cazarea temporară a personalului aflat în delegație, ci și despre amenajarea unui spațiu cu caracter de locuință personală și despre desfășurarea unor activități de preparare a ciocolatei. Ministrul Transporturilor a declarat public că a dispus verificarea contabilității, cheltuielilor, plăților și modului de administrare a patrimoniului și banilor publici.

Exprim părerea că această situație nu trebuie tratată exclusiv ca un caz individual privind o persoană demisă, ci ca o problemă privind administrarea patrimoniului public, răspunderea managerială, mecanismele de control și eventuala tolerare, pe termen lung, a unor privilegii nejustificate în instituțiile statului.

Faptul că persoana în cauză a ocupat o poziție de conducere într-o instituție publică și, concomitent, este lider al organizației UDMR Giurgiu impune, tocmai pentru protejarea credibilității administrației publice și pentru eliminarea oricărei suspiciuni de tratament preferențial pe criterii politice, o clarificare completă și documentată a modului în care a ajuns și a rămas în această funcție, precum și a modului în care au fost gestionate spațiile și patrimoniul public.

Având în vedere situația prezentată mai sus, vă rog respectuos să îmi comunicați:

1.Care este situația exactă a spațiilor din clădirea CENAFER din zona Gării de Nord care au fost identificate ca fiind folosite în scop personal de către Anna-Maria Dudaș. Vă rog să precizați suprafața, numărul încăperilor, destinația legală a acestora și regimul juridic al spațiilor.

2.Din ce moment au fost utilizate aceste spații în scop de locuință personală și, respectiv, pentru prepararea ori producerea de produse alimentare, inclusiv ciocolată. Vă rog să indicați perioada exactă sau, în măsura în care aceasta nu poate fi stabilită cu exactitate, intervalul minim și maxim rezultat din documentele instituției.

3.Cine au fost directorii generali ai CENAFER anteriori doamnei Anna-Maria Dudaș, începând cu anul 2015, și care a fost perioada exactă a fiecărui mandat. Vă solicit să transmiteți lista completă, inclusiv a persoanelor care au exercitat funcția cu caracter interimar.

4.În cazul în care doamna Dudaș susține că a „moștenit” situația, ce verificări a făcut Ministerul Transporturilor și Infrastructurii pentru a stabili de la care dintre antecesorii săi provine această situație și cine a autorizat inițial utilizarea spațiilor.

5.Dacă au fost folosite aceleași spații, anterior mandatelor doamnei Dudaș, ca locuințe private sau pentru alte activități personale ori comerciale ale directorilor, directorilor adjuncți sau altor angajați ai CENAFER. Dacă da, vă rog să indicați persoanele, perioada și natura utilizării.

6.Ce activități de producție, preparare, depozitare sau comercializare au fost desfășurate în aceste spații de-a lungul timpului, în afara activităților prevăzute în obiectul de activitate al CENAFER.

7.Dacă există sau nu documente, aprobări, contracte de închiriere, protocoale, decizii ale conducerii, acte administrative sau alte temeiuri juridice prin care doamnei Dudaș ori altor persoane li s-a permis folosirea în scop privat a spațiilor CENAFER sau ale Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

8.Dacă au fost achitate sau nu chirii, taxe, contravaloarea utilităților sau orice alte sume pentru folosirea în scop privat a acestor spații. Dacă da, care este cuantumul total, defalcat pe persoane și pe ani. În cazul în care nu au fost percepute astfel de sume, vă rog să precizați care a fost temeiul juridic pentru punerea gratuită la dispoziție a spațiilor publice în scop personal.

9.Care este cuantumul prejudiciului financiar produs CENAFER și/sau Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, dacă în urma controlului efectuat sau a verificărilor ulterioare s-a constatat existența unui prejudiciu. Vă rog să prezentați distinct eventualele prejudicii reprezentând:

a)consum de energie electrică;

b)apă și canalizare;

c)gaze/energie termică;

d)lucrări de amenajare;

e)mobilier și dotări;

f)materiale ori echipamente;

g)alte cheltuieli suportate din fonduri publice.

10.Dacă au fost sau nu utilizate în scopurile personale respective echipamente, materiale, materii prime, personal sau alte resurse ale CENAFER. Dacă da, care este valoarea acestora și cum a fost stabilit cuantumul.

11.Dacă Ministerul Transporturilor și Infrastructurii sau CENAFER a solicitat și a recuperat de la doamna Anna-Maria Dudaș sumele aferente folosirii în scop privat a spațiilor și resurselor instituției. Dacă da, vă rog să indicați cuantumul și data recuperării.

12.Dacă a fost sau nu sesizată Direcția Națională Anticorupție, Parchetul, Curtea de Conturi, Agenția Națională de Integritate sau orice altă autoritate competentă. Dacă da, vă rog să precizați data sesizării și obiectul acesteia.

13.Dacă Ministerul Transporturilor sau CENAFER a formulat ori intenționează să formuleze acțiuni în justiție împotriva doamnei Anna-Maria Dudaș pentru recuperarea eventualelor prejudicii. Dacă nu, care este motivul.

14.Dacă au fost formulate sau nu acțiuni administrative sau judiciare împotriva foștilor directori ai CENAFER care au permis, tolerat sau utilizat în interes personal aceleași spații. În cazul unui răspuns afirmativ, vă rog să indicați persoanele și stadiul fiecărei proceduri. Dacă Ministerul Transporturilor și Infrastructurii apreciază că nu există temei pentru recuperarea prejudiciilor de la foștii conducători, care sunt argumentele juridice și administrative care justifică această concluzie.

15.Cât timp a fost cunoscută de conducerea CENAFER și de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii existența spațiilor utilizate în scop personal? Vă rog să precizați când a fost făcută prima sesizare, constatare sau mențiune oficială referitoare la această situație.

16.Câte controale, audituri sau verificări au fost efectuate la CENAFER în perioada 2015-2026 și dacă vreunul dintre acestea a verificat explicit modul de utilizare a spațiilor din clădirea situată în zona Gării de Nord.

17.În cazul în care situația a existat „de ani de zile”, așa cum a rezultat din declarațiile publice privind controlul, cum explică Ministerul Transporturilor și Infrastructurii faptul că folosirea unor spații ale unei instituții publice în scop personal nu a fost identificată și stopată anterior.

18.Care este situația actuală a spațiilor utilizate de Anna-Maria Dudaș și de eventualii săi antecesori în scop personal. Vă rog să precizați dacă acestea au fost eliberate, igienizate, readuse la destinația inițială și inventariate.

19.Care este destinația actuală a încăperilor folosite ca spații de locuit și a încăperilor în care ar fi fost amenajat atelierul de ciocolată? În cazul spațiilor destinate cazării instructorilor, vă rog să precizați care este regimul legal de utilizare și cine are dreptul să beneficieze de cazare.

20.Dacă există în prezent și alte spații din patrimoniul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, al CENAFER sau al altor instituții aflate în subordinea ministerului care sunt folosite de angajați sau conducători în scop personal, inclusiv ca locuințe, ateliere, depozite private ori pentru desfășurarea unor activități comerciale. Dacă răspunsul este afirmativ, câte astfel de cazuri există, cine sunt beneficiarii, de când durează și care este temeiul juridic al folosirii spațiilor.

21.Ce măsuri a dispus Ministerul Transporturilor și Infrastructurii pentru ca o asemenea situație să nu se mai repete nici la CENAFER, nici la alte instituții și entități aflate în subordinea, autoritatea sau coordonarea ministerului.

22.Având în vedere că Anna-Maria Dudaș este prezentată în informațiile publice drept lider al organizației UDMR Giurgiu și persoană care a candidat la alegerile parlamentare din partea UDMR, vă solicit să precizați dacă Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a verificat dacă numirea, menținerea sau revenirea acesteia la conducerea CENAFER a avut vreo legătură cu criterii politice, negocieri politice sau susținerea politică a formațiunii din care face parte.

23.În aceeași ordine de idei, ce alte persoane cu funcții de conducere din instituțiile aflate în subordinea Ministerului Transporturilor dețin în prezent funcții de conducere în partide politice sau în structuri politice locale și în ce condiții au fost numite.

24.În situația în care Corpul de Control al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii a finalizat verificarea, vă rog să comunicați concluziile integrale ale controlului, inclusiv constatările referitoare la patrimoniu, utilități, eventualele prejudicii, persoanele responsabile și măsurile dispuse. În cazul în care verificarea nu este încă finalizată, care este termenul estimat pentru finalizarea ei și pentru transmiterea concluziilor către organele competente.

25.În mod concret, cine din cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și CENAFER a avut obligația de a verifica periodic modul de utilizare a spațiilor și patrimoniului instituției și ce răspundere au persoanele care, deși aveau atribuții de control, nu au identificat sau nu au înlăturat situația

26.Dacă Ministerul consideră necesară efectuarea unei verificări extinse la toate instituțiile și unitățile aflate în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii pentru identificarea unor eventuale situații similare de utilizare privată a patrimoniului public? Dacă da, vă rog să precizați calendarul și metodologia unei asemenea verificări.

Vă solicit ca răspunsul să fie însoțit, în măsura în care legea permite, de documentele justificative, rapoartele de control, inventarele spațiilor, deciziile privind atribuirea acestora și situația financiară a eventualelor sume datorate sau recuperate.

The post Costache Chertif – Întrebare – Clarificarea situației spațiilor aparținând Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și CENAFER utilizate în scop personal și comercial de fosta directoare Anna-Maria Dudaș, președinte UDMR Giurgiu, și verificarea responsabilităților conducerilor succesive ale CENAFER appeared first on AUR.