Circumscripția electorală: nr.41 Vrancea

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Titlul declaraţiei politice: LIBERTATEA DE EXPRIMARE NU POATE FI PUSĂ SUB CONTROL POLITIC! DIICOT, spectacol  televizat cu mascați pentru Călin Georgescu?

Domnule Președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor senatori,

          România este, potrivit Constituției, un stat de drept, democratic și social, în care libertatea de exprimare reprezintă una dintre garanțiile fundamentale ale democrației. Articolul 30 din Constituția României este cât se poate de clar: libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor și credințelor este inviolabilă, iar cenzura de orice fel este interzisă.

          Am spus de mai multe ori de la tribuna Senatului României: în regimul Dan-Bolojan, România alunecă inevitabil către dictatură. Oricine critică derapajele puterii, orientarea greșită a României, diletantismul politicii externe, obediența în fața intereselor străine, înstrăinarea resurselor naționale,este imediat etichetat drept neolegionar, nostalgic, antieuropean, putinist. Mai mult, opozanții regimului sunt oprimați, anchetați, amendați, proscriși. De ce? Fiindcă la alegerile prezidențiale din 2024 o persoană, domnul Călin Georgescu, a avut curajul să înfrunte sistemul și să câștige primul tur al acestor alegeri. Fatală naivitate din partea nostră, la acel moment, să credem că putem schimba orânduirea prin vot cetățenesc. „Vechiul Regim” a fost perpetuat prin votul judecătorilor de la Curtea Constituțională.

          Tocmai de aceea, consider că societatea românească trebuie să privească cu maximă atenție orice situație în care exprimarea unor opinii politice, contestarea puterii sau susținerea unor idei incomode ajung să fie tratate ca probleme de securitate sau ca forme de criminalitate, fără ca limitele legale ale intervenției statului să fie explicate limpede și convingător.

          Cazul Călin Georgescu trebuie privit în acest context.

Călin Georgescu a fost din nou ridicat din trafic. Din nou, într-un moment care putea fi gestionat discret. Din nou, în fața opiniei publice, într-o operațiune care a produs imediat imagini spectaculoase. Iar de această dată DIICOT a mers și mai departe: a făcut publice imaginile cu mascații intrând în vila fostului candidat la Președinție.

Asta nu mai poate fi privit doar ca o banală procedură judiciară.

Este, cel puțin la nivel de imagine publică, un spectacol de forță.

Și întrebarea care trebuie pusă, fără menajamente, este una simplă: de ce?

Ancheta vizează presupusa constituire a unui grup infracțional organizat și o presupusă înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. Potrivit procurorilor, faptele investigate ar fi început în septembrie 2021, iar prejudiciul indicat în comunicatul DIICOT depășește 1,1 milioane de euro.

Toate acestea trebuie investigate.

Dar nu orice anchetă trebuie transformată într-un spectacol.

De ce trebuia Georgescu „cules” din trafic?

Aici este prima mare întrebare.

Dacă Georgescu trebuia să fie percheziționat, putea fi găsit la domiciliu. Dacă trebuia audiat, putea fi citat. Dacă existau motive juridice pentru aducerea sa cu mandat, autoritățile trebuie să explice care au fost acestea.

În schimb, imaginea pe care a primit-o România este următoarea: un fost candidat la Președinția României este oprit în trafic, luat de procurori și dus acasă, unde mascații intră pentru a-i percheziționa locuința.

De ce această punere în scenă?

Pentru că, să fim serioși, există o diferență uriașă între a administra probe într-un dosar și a crea o imagine publică de tipul „uite-l pe Georgescu, îl ridică procurorii”.

Iar când persoana vizată este una dintre cele mai cunoscute figuri politice ale ultimilor ani, autoritățile trebuie să fie cu atât mai atente la aparențe.

Nu este suficient să spui: „Avem mandat”.

Întrebarea este și cum îl execuți, de ce îl execuți în acel mod și ce mesaj transmiți societății prin modul în care o faci.

DIICOT a publicat imaginile cu mascații

Aici lucrurile devin și mai greu de ignorat.

DIICOT a făcut publică o înregistrare cu momentul în care mascații intră în vila lui Călin Georgescu.

De ce?

Care este interesul public concret al difuzării unor asemenea imagini?

Cu ce contribuie ele la aflarea adevărului?

Dovedesc ele ceva în plus?

Răspunsul este evident: imaginile produc impact.

Produc senzație.

Produc titluri.

Produc percepția unei operațiuni de amploare.

Dar justiția nu ar trebui să funcționeze pe principiul televiziunii de prime-time.

Un procuror trebuie să construiască un dosar, nu un trailer pentru jurnalul de seară.

Dacă există probe, ele vor conta în fața judecătorului. Nu imaginile cu mascații.

Călin Georgescu nu este un cetățean anonim.

Este un fost candidat la Președinția României care a devenit una dintre cele mai vizibile figuri politice ale țării.

Prin urmare, orice acțiune penală împotriva sa are automat o componentă politică în sensul impactului public, chiar dacă dosarul în sine este unul penal.

Tocmai de aceea, standardul de transparență trebuie să fie mai ridicat, nu mai scăzut.

Dacă autoritățile vor să închidă orice discuție despre o posibilă instrumentalizare politică, au o metodă simplă:

Să explice.

Să explice de ce acum.

Să explice de ce din trafic.

Să explice de ce această desfășurare de forțe.

Să explice de ce imaginile cu mascații au ajuns să fie publicate.

Să explice care sunt probele noi.

Să explice care era urgența.

Nu este treaba cetățeanului să ghicească justificarea unei operațiuni a statului. Este treaba statului să o justifice.

          Justiția nu trebuie să fie nici instrument politic, nici armă de intimidare și nici spectacol televizat.

          Românii au dreptul să știe dacă instituțiile statului acționează exclusiv pe baza legii și a probelor. Au dreptul să ceară explicații. Au dreptul să pună întrebări. Iar politicienii au obligația să apere principiile statului de drept, indiferent dacă persoana cercetată le este apropiată sau adversară.

          În calitate de senator al României, consider că trebuie să apărăm un principiu simplu: în România, nimeni nu este mai presus de lege, dar nici nimeni nu trebuie să fie mai prejos de lege. Dacă cetățeanul Călin Georgescu a încălcat legea, instanțele trebuie să stabilească acest lucru și să aplice sancțiunea prevăzută de lege.

          Nu cerem imunitate pentru nimeni. Cerem aceeași măsură pentru toți. Nu cerem favoruri. Cerem justiție.

          Nu cerem protecție pentru cei vinovați. Cerem protecție pentru drepturile fundamentale ale oricărui cetățean

          Domnule Președinte,

          Stimați colegi senatori,

          Românii au dreptul să fie informați, dar au și dreptul să fie sceptici. Au dreptul să critice Guvernul, Parlamentul, Președinția, Uniunea Europeană, NATO sau orice altă instituție. Au dreptul să conteste decizii politice și să susțină inclusiv opinii care deranjează establishmentul.

          Democrația nu înseamnă protejarea puterii de critică. Democrația înseamnă tocmai dreptul cetățeanului de a critica puterea fără teamă.

          Pentru că România nu poate deveni o democrație în care cetățeanului i se spune ce are voie să gândească.

          România trebuie să rămână o țară în care cetățeanul are dreptul să gândească, să vorbească, să critice și să conteste.

          Iar dacă vrem să apărăm cu adevărat democrația, trebuie să apărăm inclusiv dreptul celor cu care nu suntem de acord de a-și exprima opiniile în limitele legii.

          Libertatea de exprimare nu este un privilegiu acordat de putere. Este un drept constituțional al cetățeanului.

          Iar acest drept trebuie apărat indiferent cine se află la Cotroceni, la Palatul Victoria sau în Parlament.

          Dacă Nicușor, Bolojan si celelalte fete mai mult sau mai putin ascunse ale „ Sistemului” își ascund reaua credință, trădarea intereselor legitime ale Poporului Român sau incompetența în spatele acestui sinistru spectacol cu rețineri și zăngănit de cătușe, atunci rolurile ar trebui în mod radical schimbate, așa cum a hotărât și nu a fost lăsat să-și ducă fapta până la capăt Poporul Român în 24 noiembrie 2024.  

The post Negru Corneliu – Declarație politică – LIBERTATEA DE EXPRIMARE NU POATE FI PUSĂ SUB CONTROL POLITIC! DIICOT, spectacol  televizat cu mascați pentru Călin Georgescu? appeared first on AUR.

Circumscripția electorală: nr.41 Vrancea

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Titlul declaraţiei politice: România nu este sinecura OMV! Resursele românilor trebuie să lucreze pentru România

Stimați colegi, dragi români,

Domnule Președinte ,

Doamnelor și domnilor senatori,

      De prea mulți ani, România trăiește paradoxul unei țări bogate în resurse, dar în care românii plătesc facturi și prețuri care nu reflectă bogăția propriului pământ. Petrolul, gazele, cărbunele, metalele rare, pădurile si celelalte resurse naturale ale  României nu sunt proprietatea unor corporații. Ele sunt resurse strategice ale acestei țări, iar statul român are obligația constituțională și morală de a le administra în interesul cetățenilor săi.

     Eu doresc ca statul român să fie puternic la masa negocierilor. Iar dacă nu este, atunci avem o problemă de suveranitate economică. Suveranitate pe care o cedăm treptat de 36 de ani, de nu a mai rămas aproape nimic din ea.

 De 36 de ani, „grupări” formate din politicieni si funcționari  din interiorul țării,  tot cedează și renunță cu desăvârșire la suveranitatea economică, energetică si financiară,  în favoarea unor entități externe. Am ajuns pana într-acolo încât să fim amenințați cu lipsa curentului electric. Este evident că, după doritele  înstrăinări/vânzâri ale  centralei de la Cernavodă, Nuclearelectrica și Hidroelectrica, acestea vor determina costuri uriașe pentru consumatorii români. Aș dori să mă contraziceți, dar evidența este accea că traiul românilor este, concomitent, tot mai precar și mai scump. De când? De când statul român nu mai are aproape nimic, decât contribuabilii pe care îi jupoaie sistematic.

      Ceea ce vedem de ani de zile în relația dintre statul român și OMV ridică întrebări grave. Întrebări pe care niciun guvern responsabil nu mai poate să le evite. OMV a ajuns, nici mai mult, dar nici mai puțin, să dicteze politica energetică a României. OMV deține controlul asupra resurselor strategice: prin privatizarea companiei Petrom în 2004, grupul austriac OMV a devenit proprietarul principal al rezervelor de petrol și gaze de pe teritoriul României, poziție care îi oferă un cuvânt greu de spus în securitatea energetică națională.

 OMV Petrom a raportat pentru anul 2025 un profit net de aproximativ 3,1 miliarde de lei, dar întrebarea fundamentală este aceasta: cât valorează, de fapt, resursele României și cât din valoarea lor rămâne în România? Aceasta este întrebarea la care guvernele succesive au evitat să răspundă.

     Nu contest dreptul unei companii private de a obține profit. Contest însă modul în care România ajunge să fie tratată ca o simplă piață de desfacere, în timp ce resursele sale strategice sunt exploatate, iar deciziile esențiale privind viitorul energetic al țării sunt luate sub presiunea intereselor corporatiste.

     Dar și mai grav este atunci când, statul român negociază în poziție de inferioritate cu marile companii energetice. România trebuie să fie proprietarul interesului său național, nu spectatorul propriei bogății!

 In calitate de senator  spun răspicat: gazul românesc trebuie să însemne prosperitate pentru români, nu doar profit pentru acționari.

  Solicit in numele cetățenilor care m-au votat,  transparență totală privind redevențele, taxele, profiturile, costurile de exploatare și toate acordurile încheiate între statul român și marile companii energetice, tocmai fiindcă suntem cetățeni ai acestei țări.

De asemenea solicit tuturor politicienilor si decidenților politici, care au obligați financiare sau de alta natura fata de OMV sau fata de oricare alta corporație , să facă un pas in spate, sî lase Romania sa se dezvolte. 

Doamnelor și domnilor senatori,

      Dacă nu era suficient monopolul OMV asupra produselor petroliere românești, cu grave consecințe asupra vieții cotidiene a românilor care plătesc cea mai scumpă benzină și motorină din regiune, prin PNRR România s-a angajat să renunțe la producția de energie pe bază de cărbune, fără a pune în funcțiune alte capacități de producere a energiei. Și aceasta, în vreme ce alte state, precum Germania a redeschis în 2022 centralele pe cărbune, în condițiile în care 55% din consumul energetic se baza pe importurile de gaz din Rusia la vremea respectivă. Iar efectul nu s-a lăsat așteptat: Germania a reușit să-și diminueze rapid dependența de gazul din Federația Rusă cu 20% în decurs de doar patru luni, iar până la sfârșitul anului 2022, a renunțat în totalitate la gazul rusesc. Germania a găsit rapid alți furnizori de gaze, precum Olanda, Norvegia și Belgia, însă cum cele trei țări nu au putut să acopere necesarul Germaniei, aceasta a redeschis centralele pe cărbune. Dar statul german nu este precum cel român, să trădeze interesele legitime ale propriilor cetățeni.

       Doresc să știu cine a negociat, ce a negociat și în interesul cui ? Solicit ca fiecare contract privind resursele strategice ale României să fie analizat prin prisma unui singur criteriu: interesul național.

     Și mai solicit ceva: încetarea politicii prin care România este învățată să se mulțumească cu firimiturile de la masa propriilor resurse. Nu pot accepta ca România să aibă petrol, gaze și alte resurse naturale, iar românii să fie permanent puși să suporte costurile unui sistem energetic în care profitul privat este protejat, în timp ce interesul public este negociabil mereu în defavoarea sa.

    Un lucru este evident, oricât de mult se străduiesc partidele sistemului să ne convingă că doresc binele românilor: statul român a pierdut suveranitatea în domeniile-cheie, iar de acest lucru sunt vinovați toți politicienii,  dar in special care au condus România din 2019 încoace in diverse funcții, presedinti,membri ai Guvernului sau parlamentari  . România a fost distrusă de partide și s-a început în 1991, când au fost vânduți peste hotare câteva mii de copii. Au urmat întreprinderile, apoi sectoare economice întregi, ajungându-se ca statul român să nu-și mai poată hrăni cetățenii. Sunt simptomele unui stat eșuat, autodistrus prin trădarea conducătorilor săi.

 În încheiere, vă anunț că nu am nimic împotriva investițiilor străine. Însă sunt total împotriva umilirii României în propria ei țară. Investitorii sunt bineveniți în România, dar trebuie să respecte România, legislația românească și interesul românilor.

    Îmi doresc ca statul român să fie puternic la masa negocierilor. Iar dacă nu este, atunci avem o problemă de suveranitate economică. Suveranitate pe care o cedăm treptat de 36 de ani, de nu a mai rămas aproape nimic din ea.

 De aceea, de la tribuna Senatului României, spun răspicat: resursele României nu sunt de vânzare!

 Petrolul românesc nu este pușculița nimănui!

 Gazul românesc trebuie să încălzească România, să dezvolte industria românească și să aducă prosperitate românilor!

 Iar dacă există contracte, concesiuni sau decizii prin care interesul statului român a fost prejudiciat, acestea trebuie analizate public, transparent și, acolo unde este cazul, renegociate sau chiar anulate.

 România nu mai trebuie să fie țara care își privește bogățiile plecând în afara granițelor și primește în schimb explicații despre „eficiență”, „piață” și „interese corporative”.

 În calitate de senator al României voi continua să apar proprietatea, resursele și interesele economice strategice ale României. Pentru că România nu este o colonie economică.

 România este țara românilor.

The post Negru Corneliu – Declarație politică – România nu este sinecura OMV! Resursele românilor trebuie să lucreze pentru România appeared first on AUR.

În plenul Senatului, Corneliu Negru a arătat că refuzul guvernanților de a pune în aplicare voința exprimată de români la referendumul din 2009 reprezintă o sfidare gravă a Constituției și o încercare deliberată de a păstra un aparat politic supradimensionat:

„Prin prezentul proiect de lege am propus reducerea numărului de parlamentari de la 465 la 299, respectiv 201 deputați și 98 de senatori. La inițierea acestui proiect de act normativ am avut în vedere faptul că au trecut peste 16 ani de la referendumul inițiat de fostul președinte Traian Băsescu privind reducerea numărului de parlamentari de la 465 la maxim 300 de aleși în Parlament unicameral. Poporul român și-a exercitat suveranitatea atunci când prin vot liber și democratic a decis la referendumul din 2009 reducerea numărului de parlamentari la maxim 300 de membri și transformarea Parlamentului într-un for unicameral. A fost un act evident de voință națională, un semnal puternic că românii doresc un stat mai suplu și mai eficient.”

De asemenea, Corneliu Negru a adus argumente juridice solide, amintind că Decizia Curții Constituționale nr. 682 din 2019 obligă Parlamentul să pună în aplicare rezultatele consultării populare, iar ignorarea acestora transformă democrația directă într-un simplu exercițiu formal: „Constituția României spune limpede, art. 2, alin 1 că «suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum».

Prin Decizia CCR, nr. 682 din 2019, s-a statuat că referendumul consultativ produce efecte și obligații pentru instituțiile statului, în așa fel încât pune în aplicare voința exprimată prin referendum a cetățenilor. La pct. 10 aflăm că ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este în principal chestiunea privitoare la respectarea sau nu a voinței populare. Voința populară nu poate fi ignorată de aleșii poporului, întrucât reprezintă expresia suveranității naționale și caracterul efectului referendumului direct sau indirect. Spre deosebire de referendumul decizional, cel consultativ produce efecte direct sau indirect, în sensul că necesită intervenția altor organe, de cele mai multe ori legislative – ca și în cazul de față – pentru a pune în operă voința exprimată de corpul electoral. O altă viziune asupra efectelor referendumului consultativ l-ar reduce la un exercițiu pur formal, adică la un sondaj de opinie. Așadar, chiar dacă a fost un referendum consultativ, rezultatele sale validate exprimă voința populară, iar aceasta nu poate și nu trebuie ignorată de Parlament. Ignorarea voinței populare înseamnă subminarea principiului suveranității naționale, consimțită în Constituția României.”

În încheiere, inițiatorul proiectului a subliniat că trecerea timpului nu anulează mandatul dat de cetățeni și a condamnat votul majorității PSD-PNL, care continuă să protejeze privilegiile clasei politice în detrimentul voinței populare: „Prin urmare, având în vedere decizia CCR, precum și termenul extrem de lung de la referendum, consider că se impune modificarea Legii 208 privind alegerea Senatului și Camerei Deputaților prin reducerea numărului de parlamentari, fapt pentru care am inițiat acest proiect legislativ, pe care în numele celor care și-au exprimat voința la referendumul din 2009, vă îndemn să-l votați. Adică să respectați ceea ce a decis poporul. Nu contează timpul care a trecut de atunci, voința a fost exprimată, noi am încălcat voința poporului.”

The post Corneliu Negru (senator AUR): „PSD și PNL călcă în picioare suveranitatea națională. Coaliția a votat împotriva proiectului AUR de reducere a numărului de parlamentari la 300” appeared first on AUR.

Circumscripţia electorală: nr.41 Vrancea

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declaraţiei politice: Nicușor Dan calcă în picioare regulile democratice: desemnarea lui Adrian Vestea, încă o demonstrație de aroganță prezidențială

Domnule președinte al Senatului României,

Stimați colegi senatori,

Doamnelor și domnilor,

      Decizia lui Nicușor Dan de a-l desemna pe Adrian Vestea pentru formarea noului guvern reprezintă nu doar o manevră politică discutabilă, ci și o demonstrație alarmantă de dispreț față de principiile democratice pe care pretinde că le apără. După eșecul previzibil al experimentului Eugen Tomac, prezentat în mod artificial drept „tehnocrat”, președintele a schimbat brusc strategia și a trecut la o nominalizare politică făcută într-un mod care ridică puternice semne de întrebare asupra respectului său pentru instituțiile statului și pentru rolul partidelor politice.

      Realitatea este simplă: Nicușor Dan a fost forțat să renunțe la ficțiunea guvernului tehnocrat după ce a devenit evident că Eugen Tomac nu avea nicio șansă de a obține sprijinul necesar în Parlament. Timp de câteva săptămâni, președintele a încercat să vândă opiniei publice ideea că Tomac ar fi un specialist neutru, deasupra partidelor. În realitate, acesta era până de curând liderul unui partid și un actor implicat activ în viața politică. A fost o încercare evidentă de a masca o decizie politică sub eticheta falsă a tehnocrației.

      Când această strategie s-a prăbușit, Nicușor Dan nu a ales calea dialogului și a consultărilor democratice. Nu a convocat negocieri serioase cu formațiunile parlamentare. Nu a încercat să construiască un consens. Nu a căutat o soluție acceptabilă pentru majoritatea forțelor politice. În schimb, a decis să scoată din joben numele lui Adrian Vestea și să îl prezinte drept viitorul prim-ministru, ca și cum întreaga clasă politică ar fi obligată să se conformeze voinței sale.

      Acest episod scoate la lumină o problemă mai profundă: tendința președintelui de a se comporta ca și cum legitimitatea sa electorală i-ar permite să ignore celelalte instituții ale statului. În viziunea sa, partidele politice par să existe doar pentru a aproba deciziile luate la Cotroceni. Parlamentul este tratat ca o simplă mașină de vot, iar liderii politici ca niște figuranți care trebuie să accepte fără comentarii soluțiile dictate de președinte.

      Ironia este uriașă. Ani de zile, Nicușor Dan și susținătorii săi au criticat presupusele practici autoritare ale adversarilor politici. Au vorbit despre transparență, dialog și respect pentru instituții. Ne amenințau că dacă AUR, Călin Georgescu sau George Simion vor ajunge la putere atunci democrația va dispărea din România. Astăzi însă, exact acești oameni calcă în picioare democrația din țara noastră, considerând că procedurile democratice sunt importante doar atunci când le sunt favorabile. Când realitatea politică le încurcă planurile, consultările devin inutile, iar consensul este înlocuit de decizia unilaterală.

      Desemnarea lui Adrian Vestea nu transmite un mesaj de stabilitate. Transmite un mesaj de improvizație, de haos și de lipsă de respect față de regulile jocului democratic. Ea arată un președinte care pare incapabil să accepte faptul că România nu este condusă prin ordine venite de la Palatul Cotroceni, ci prin colaborarea dintre instituții și prin respectarea voinței exprimate în Parlament.

      Mai mult decât atât, această situație ridică întrebări serioase despre direcția în care se îndreaptă mandatul lui Nicușor Dan. Dacă astăzi își permite să ignore consultările politice într-un moment atât de important precum desemnarea unui prim-ministru, ce alte proceduri va considera dispensabile mâine? Ce alte instituții vor fi tratate ca obstacole birocratice în calea propriilor sale planuri?

      În loc să joace rolul de mediator și garant al echilibrului instituțional, Nicușor Dan a devenit un președinte care confundă funcția prezidențială cu un mandat de conducere personală a întregii scene politice. Iar aceasta este poate cea mai gravă problemă. Nu numele lui Adrian Vestea este în centrul controversei, ci metoda prin care a fost făcută această desemnare: fără dialog, fără consens și fără respect pentru actorii politici care reprezintă milioane de cetățeni.

      Într-o democrație autentică, asemenea practici ar trebui să stârnească îngrijorare indiferent de orientarea politică a fiecăruia. Pentru că atunci când un președinte începe să trateze consultările democratice ca pe o simplă formalitate și ia decizii majore de unul singur, problema nu mai este una de partid. Problema devine însăși sănătatea procesului democratic. 

      În urma acestor încălcării grave ale democrației și a lipsei de respect față de Parlament și partidele componente ale acestuia, ca senator al României solicit de urgență declanșarea procedurii de suspendare a lui Nicușor Dan din funcția de președinte.

       Urmand ca la referendumul pentru demitere, românii sa se pronunte prin vot daca sunt sau nu de acord cu politica lui Nicusor Dan de a conduce țara ca un dictator.

The post Negru Corneliu – Declarație politică – Nicușor Dan calcă în picioare regulile democratice: desemnarea lui Adrian Vestea, încă o demonstrație de aroganță prezidențială appeared first on AUR.

Circumscripţia electorală: nr.41 Vrancea

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declaraţiei politice:Nicușor Dan își calcă promisiunile în picioare. Desemnarea lui Eugen Tomac este o sfidare la adresa românilor

Domnule Președinte,

Stimați colegi senatori,

          Odată cu desemnarea lui Eugen Tomac pentru formarea viitorului guvern, Nicușor Dan a reușit performanța de a-și contrazice propria promisiune înainte ca noul guvern să treacă testul votului de încredere.

      După căderea guvernului condus de Ilie Bolojan, Nicușor Dan a vorbit despre nevoia ca vechea coaliție să continue, cu exact aceleași partide care au format vechiul guvern. Ulterior, motivând în felul său că partidele respective nu se înțeleg să formeze împreună un nou guvern, Nicușor Dan a desemnat un premier din afara arcului parlamentar, anulând voința populară care a trimis în Parlament partide ce au în spate voturile cetățenilor. Cum poate fi catalogată această practică politică? Ce putem suspecta la Nicușor Dan: incapacitate, șiretenie, desconsiderarea voinței cetățenilor sau un nou mod de a face politică, cu direcție evidentă spre autoritarism ?

      Această încercare de a vinde opiniei publice un lider de partid drept expert neutru nu este doar o exagerare, este o insultă la adresa inteligenței alegătorilor. Românii nu au nevoie de jocuri de imagine și de etichete lipite artificial pe oameni politici. Românii au nevoie de sinceritate și de competență.

      Mai grav este că România se confruntă cu probleme economice serioase. Deficite uriașe, datorii în creștere, investiții întârziate și o presiune tot mai mare asupra mediului privat. Într-un asemenea context, țara ar avea nevoie de un premier cu o autoritate incontestabilă.Ce recomandă însă candidatura lui Eugen Tomac pentru această misiune?

      Răspunsul este simplu: nimic.

      Dar cea mai mare problemă este una de legitimitate democratică.

      Eugen Tomac conduce un partid care a fost respins de electorat la alegerile parlamentare din 2024. Partidul Mișcarea Populară a rămas în afara Parlamentului după ce a obținut un rezultat marginal, chiar derizoriu de 1%. Alegătorii au avut ocazia să se pronunțe asupra PMP și au decis că formațiunea nu merită reprezentare parlamentară.

      Ce mesaj primesc milioanele de români care au mers la vot? Că opțiunea lor contează doar atunci când este convenabilă pentru cei aflați la putere? Că un partid care nu intră în Parlament poate ajunge totuși să dea premierul țării? Că rezultatul alegerilor este doar o formalitate fără consecințe reale?

        Desemnarea lui Eugen Tomac transmite exact acest mesaj toxic: votul cetățenilor este secundar, iar adevăratele decizii se iau în cercuri restrânse, departe de urne și de voința populară.

      Pentru Nicușor Dan, această alegere reprezintă o uriașă problemă de credibilitate. Un politician care livrează un șef de partid neparlamentar demonstrează că între discurs și realitate există o prăpastie. Un președinte care vorbește despre respectarea democrației, dar promovează în fruntea guvernului liderul unei formațiuni fără reprezentare parlamentară, riscă să alimenteze exact neîncrederea în instituții, neîncredere pe care pretinde că o combate.

      În loc să ofere o soluție la criza politică, Nicușor Dan crează una nouă. În loc să aducă stabilitate, el adâncește sentimentul că regulile sunt aplicate selectiv. Iar în loc să respecte verdictul dat de români la urne, el transmite că acesta poate fi ocolit atunci când interesele politice o cer.

      De aceea, desemnarea lui Eugen Tomac nu poate fi prezentată drept un act de responsabilitate. Pentru mulți observatori și alegători, ea apare mai degrabă ca o demonstrație de inconsecvență politică, de dispreț față de votul popular și de abandonare a promisiunilor făcute în fața cetățenilor. România are nevoie de soluții credibile și legitime, nu de artificii politice ambalate sub eticheta falsă a tehnocrației.

       In calitate de senator al României, avand in vedere aceasta atitudine de iresponsabilitate politică de încalcărea grava a prevederilor Constituţiei consider ca se impune demararea procedurilor constitutionale de suspendare din functia de Presedinte al României a lui Nicusor Dan.

Romania mai presus de toate !

The post Negru Corneliu – Declarație politică – Nicușor Dan își calcă promisiunile în picioare. Desemnarea lui Eugen Tomac este o sfidare la adresa românilor appeared first on AUR.

Circumscripţia electorală: nr.41 Vrancea

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declaraţiei politice: Galațiul a plătit prețul incompetenței politice. O dronă militara a lovit un bloc, iar liderii „pro-europeni” se prefac surprinși.

Domnule președinte al Senatului României,

Stimați colegi senatori,

Doamnelor și domnilor,

      Prăbușirea unei drone militare  peste un bloc de locuințe din Galați nu este doar un accident. Este un rechizitoriu devastator la adresa unei clase politice care a preferat să investească în propagandă, războaie politice și împărțirea puterii, în loc să se ocupe de una dintre obligațiile fundamentale ale statului: protejarea propriilor cetățeni.

      De ani de zile, România este vecină cu un război de proporții. De ani de zile, drone, rachete și fragmente de muniție cad în apropierea granițelor țării. De ani de zile, specialiștii avertizează că amenințările se schimbă și că apărarea trebuie adaptată noilor realități. Și totuși, în 2026, o dronă militara ajunge să lovească un bloc locuit de oameni nevinovați.

      Iar acum, aceiași politicieni care au tratat securitatea națională cu o nepăsare revoltătoare apar în fața camerelor de filmat și vorbesc despre „gravitatea situației”. Gravitatea situației trebuia înțeleasă înainte ca un bloc să fie lovit, nu după.

      De când a ajuns la Cotroceni, Nicușor Dan a cultivat imaginea unui președinte responsabil, preocupat de marile dosare ale țării. Realitatea este însă că România se confruntă cu un incident de securitate extrem de grav, iar cetățenii au toate motivele să întrebe ce s-a făcut concret pentru a preveni un asemenea scenariu.

      Rolul unui președinte nu este să constate pericolele după ce acestea produc victime și pagube. Rolul său este să folosească toate pârghiile instituționale pentru ca asemenea incidente să fie prevenite.

      În schimb, românii au văzut o administrație preocupată mai degrabă de jocurile politice și de menținerea unor formule de guvernare care și-au demonstrat limitele.

      Ani la rând, o parte a presei și a comentatorilor politici au încercat să îl transforme pe Ilie Bolojan într-un simbol al eficienței administrative. Însă propaganda nu poate ascunde realitatea.

      Dacă România era atât de bine pregătită pe cât ni s-a spus, atunci cum a fost posibil ca o dronă militară să ajungă să lovească un bloc de locuințe?

      Unde sunt investițiile strategice despre care s-a vorbit atât de mult? Unde sunt rezultatele concrete ale tuturor discursurilor despre modernizarea statului? Unde este siguranța pe care cetățenii ar trebui să o simtă într-o țară membră NATO aflată la granița unui conflict major?

      Faptele sunt încăpățânate. Iar faptele arată că, în ciuda tuturor discursurilor triumfaliste, România s-a trezit nepregătită în fața unei amenințări despre care se știa de ani de zile.

      Un lucru forte grav este faptul că această situație nu poate fi pusă exclusiv în cârca unui singur lider. Este rezultatul unui mod de guvernare practicat de fost coaliție care a condus țara.

      PSD, PNL, USR și UDMR ne-au tot spus că sunt singurele forțe politice capabile să garanteze stabilitatea și securitatea României. Au cerut voturi în numele responsabilității. Au cerut sacrificii în numele interesului național. Au cerut încredere în numele competenței.

      Astăzi, după ce o dronă militara care a lovit un bloc din Galați, toate aceste sloganuri au rămas goale de conținut.

      Pentru cetățeanul care și-a văzut locuința distrusă, pentru familiile evacuate și pentru oamenii care au trăit momente de panică, discursurile despre valorile europene și stabilitatea politică trateaza rani, nu repară geamurile sparte, nu sting incendiile și nu oferă siguranță.

      Poate cel mai revoltător aspect este tendința unor lideri și comentatori de a trata asemenea incidente ca pe niște evenimente inevitabile.

      Nu, nu este normal ca drone militare să se prăbușească peste blocuri din România.

      Nu este normal ca cetățenii să afle de la știri că au devenit ținte colaterale ale unui conflict aflat la câteva sute de kilometri distanță.

      Nu este normal ca autoritățile să vină mereu cu explicații după ce pericolul s-a produs.

      Această cultură a scuzelor permanente este exact ceea ce a permis acumularea vulnerabilităților care au făcut posibil incidentul de la Galați.

      Indiferent de explicațiile tehnice care vor fi prezentate, indiferent de comunicatele oficiale și de conferințele de presă, un fapt rămâne imposibil de contestat: o dronă militara  a lovit un bloc de locuințe din România. Acesta este un eșec major al statului. Iar responsabilitatea politică aparține celor care au condus țara și care au preferat să transforme politica într-un război permanent pentru funcții, influență și imagine publică.

      În timp ce Nicușor Dan, Ilie Bolojan și fosta coaliție PSD-PNL-USR-UDMR se certau pe cine e mai corupt, mai reformist sau mai pro-european, cetățenii României descopereau că locuințele lor pot deveni câmp de impact pentru drone militare.

      Aceasta atitudine de iresponsabilitate si de neputinta politică, constituie inca un motiv pentru care se impune demarararea procedurilor de suspendarea din functia de Presedinte al Romaniei a lui Nicusor Dan.

      Galațiul reprezintă un avertisment dur. Dar este și dovada că, dincolo de discursurile grandioase despre responsabilitate și siguranță, clasa politică a eșuat în una dintre cele mai importante misiuni ale sale: protejarea propriilor cetățeni.

Acest incident deosebit de grav dovedeste inca odata ca securitatea țării noastre trebuie să fie construită în primul rând aici, în România nu delegată integral la Bruxelles.

Romania mai presus de toate!

The post Negru Corneliu – Declarație politică – Galațiul a plătit prețul incompetenței politice. O dronă militara a lovit un bloc, iar liderii „pro-europeni” se prefac surprinși appeared first on AUR.

Circumscripţia electorală: nr. 41 Vrancea

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declaraţiei politice:  Securitatea României trebuie construită la București,

 nu delegată integral la Bruxelles

Domnule președinte al Senatului României,

Stimați colegi senatori,

Doamnelor și domnilor,

          Ne aflăm într-o perioadă în care arhitectura de securitate a Europei se schimbă cu o viteză pe care nu am mai văzut-o de decenii. Războiul din vecinătatea României, instabilitatea geopolitică, amenințările hibride, atacurile cibernetice și tensiunile regionale au determinat statele europene să caute noi instrumente de finanțare și noi formule de cooperare în domeniul apărării.

          În acest context, Uniunea Europeană a creat instrumentul SAFE, un mecanism care pune la dispoziția statelor membre până la 150 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi pentru investiții în capacități de apărare și achiziții comune.

          România va împrumuta prin SAFE 16,7 miliarde de euro, în condiții profund dezavantajoase. În timp ce industria românească de apărare a fost lăsată să se prăbușească, împrumutul de 16,7 miliarde de euro prin SAFE, la care s-a înhămat țara noastră, va fi folosit pentru susținerea economiei țărilor dezvoltate. Importurile antamate de Guvernul Bolojan vor crea peste 42.000 de locuri noi de muncă în Germania și vor genera un plus de până la 8,5 miliarde euro în PIB-ul german, deasemenea generează  un plus de până la 1,8 miliarde euro în PIB-ul francez și vor crea  8.800 de noi locuri de muncă inFranța. In plus beneficii aduse fondurilor de investiții și băncilor, prin dobânda achitată de România va fi in cuantum de 500 milioane de euro/an timp de 45 ani.

          Ca senator, consider că România trebuie să privească acest program cu luciditate, cu responsabilitate și, mai ales, prin prisma interesului național.

          Eu nu contest nevoia de securitate a Țării. Nu contest necesitatea întăririi capacității de apărare a României. Dimpotrivă, România are nevoie de o armată modernă, bine dotată, cu tehnologie performantă, cu infrastructură militară adecvată și cu capacitatea de a răspunde provocărilor actuale. Însă, există o întrebare esențială: cine câștigă în realitate din aceste mecanisme și în ce măsură România își consolidează propria capacitate strategică?

          Pentru că securitatea nu înseamnă doar să cumperi echipamente. Securitatea înseamnă capacitate industrială, producție internă, cercetare, independență tehnologică și locuri de muncă pentru cetățenii propriei țări. Nu putem accepta ca România să devină doar un beneficiar pasiv al unor credite europene, doar o piață de desfacere sau un simplu cumpărător de echipamente produse în alte state.

          SAFE oferă împrumuturi pentru investiții în apărare, dar întrebarea legitimă este: unde se vor produce aceste echipamente? Cine va primi contractele? Cine va controla lanțurile de producție? Cine va beneficia de transferul de tehnologie? Va beneficia industria românească de apărare, sau vom contracta noi datorii pentru a alimenta industrii strategice din alte state?

          Aceasta este dezbaterea reală.

          România are o tradiție importantă în industria de apărare. Am avut capacitatea de a produce muniție, tehnică militară, componente strategice și echipamente complexe. Din păcate, ani la rând, guverne succesive au asistat pasiv la degradarea acestui sector. Astăzi repetăm aceeași greșeală, la o scară mai mare.

          In calitate de senator, consider că orice participare a României la programul SAFE trebuie să respecte câteva principii fundamentale:

          Primul principiu: interesul național înaintea birocrației europene. Nu putem accepta ca nevoile de securitate ale statului român să fie definite exclusiv în afara țării.

          Al doilea principiu: investiții obligatorii în industria românească de apărare.

          Al treilea principiu: transparență totală. Românii trebuie să știe unde merg banii, ce contracte se semnează, cine beneficiază și ce rezultate concrete apar.

          Al patrulea principiu: securitate națională înseamnă mai mult decât armament. O țară puternică  este o țară înarmată,cu economie puternică, cu agricultură puternică, cu independență energetică, cu infrastructură dezvoltată, care își păstrează capitalul uman și resursele strategice.

          România nu poate deveni puternică dacă își pierde suveranitatea economică, industrială și decizională. Înțelegem că lumea se schimbă și că România trebuie să fie parte a unor mecanisme de cooperare și securitate. Dar cooperarea nu trebuie confundată cu dependența. Parteneriatul nu trebuie confundat cu cedarea capacității de decizie. Iar solidaritatea europeană nu trebuie să însemne uniformizare și centralizare excesivă.

          Ca senator, susțin o Românie puternică într-o Europă a națiunilor puternice. Susțin investițiile în apărare, atunci când acestea întăresc România și nu doar statisticile unor instituții de la Bruxelles. Securitatea țării noastre trebuie să fie construită în primul rând aici, în România, prin voința Românilor și pentru viitorul Românilor.

Romania mai presus de toate!

The post Negru Corneliu – Declarație politică – Securitatea României trebuie construită la București, nu delegată integral la Bruxelles appeared first on AUR.

Circumscripţia electorală: nr. 41 Vrancea

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declaraţiei politice:  Nicușor Dan și obsesia toxică pentru o coaliție moartă

Domnule Președinte

Stimați colegi,

      România traversează una dintre cele mai tensionate crize politice din ultimii ani, iar o parte importantă din responsabilitate îi revine lui Nicușor Dan, care continuă să se agațe cu o încăpățânare greu de înțeles de ideea resuscitării unei alianțe politice deja îngropate de propriile sale contradicții.

      În loc să accepte realitatea politică și să caute soluții viabile, Nicușor Dan pare blocat într-o ficțiune convenabilă: refacerea cu orice preț a formulei PSD-PNL-USR-UDMR. O formulă compromisă definitiv în momentul în care PSD a decis să dărâme prin moțiune de cenzură guvernul Bolojan, din care făcea parte. Din acel moment, orice discuție despre reconstruirea aceleiași majorități a devenit ridicolă.

      Cu toate acestea, Nicușor Dan continuă să forțeze nota, de parcă realitatea parlamentară ar fi doar un detaliu minor care poate fi ignorat.

      Aceasta atitudine denotă fie o incapacitate gravă de a înțelege dinamica politică actuală, fie o încăpățânare periculoasă care prelungește artificial blocajul instituțional.

      În paralel, refuzul aproape obsesiv de a lua în calcul AUR (primul partid în preferințele românilor și al doilea ca număr de parlamentari) în ecuația guvernării ridică serioase semne de întrebare. Nicușor Dan recurge constant la etichete facile și la clișee politice pentru a justifica excluderea unui partid parlamentar care reprezintă o parte semnificativă a electoratului român.

      Într-o democrație autentică, nu poți pretinde că respecți votul cetățenilor în timp ce elimini din start, din motive ideologice sau de antipatie politică, una dintre formațiunile cu greutate parlamentară.

      Refuzul dialogului cu AUR nu este dovadă de principiu democratic. Este dovadă de sectarism politic.

      Mai mult, Nicușor Dan respinge și varianta alegerilor anticipate, deși acestea ar putea clarifica raporturile de forță și ar oferi legitimitate unei noi formule guvernamentale.

      Practic, el refuză toate soluțiile reale și insistă exclusiv pe una imposibilă.

      Asta nu mai este strategie politică. Este blocaj produs prin orgoliu.

      Consecințele sunt grave și deja vizibile. Cu fiecare zi în care această criză este prelungită inutil, România plătește un preț economic tot mai mare: costuri mai ridicate de finanțare pentru stat, presiune pe cursul valutar, neîncredere în rândul investitorilor și instabilitate generalizată.

      Piețele nu reacționează la discursuri sterile și la iluzii politice. Ele reacționează la claritate, predictibilitate și decizie.

      Exact lucrurile pe care Nicușor Dan pare incapabil să le ofere în acest moment.

      Un lider politic matur înțelege când o formulă a eșuat și are curajul să caute alternative. Nicușor Dan, în schimb, pare hotărât să țină România captivă într-o negociere absurdă pentru resuscitarea unei coaliții care și-a semnat singură certificatul de deces.

      Iar atunci când ambiția personală și fixismele ideologice ajung să blocheze funcționarea statului, nu mai vorbim despre responsabilitate politică. Vorbim despre iresponsabilitate la cel mai înalt nivel.

       In calitate de senator al României, avand in vedere aceasta atitudine de iresponsabilitate politică de încalcărea  prevederilor Constituţiei , consider ca se impune demararea procedurilor constitutionale de suspendare din functia de Presedinte al României a lui Nicusor Dan.

The post Negru Corneliu – Declarație politică – Nicușor Dan și obsesia toxică pentru o coaliție moartă appeared first on AUR.

Circumscripția electorală: Nr. 41 Vrancea

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Titlul declarației: Relativismul democrației din România

Domnule Președinte

Stimați colegi,

Iată că au trecut peste 16 ani de la momentul cand Poporul Român și-a exercitat suveranitatea atunci când, prin vot liber și democratic, a decis — la referendumul din 2009 inițiat de către fostul președinte Traian Băsescu — reducerea numărului de parlamentari de la 465 de senatori si deputati la maximum 300 de membri și transformarea Parlamentului într-un for unicameral. Cu toate acestea, de peste 16 ani, partidele care s-au succedat la guvernare au ignorat acest verdict al poporului, dovedind dispreț față de poporul suveran căruia îi datorează mandatul.

Era momentul ca această nedreptate să înceteze. In calitate de senator al Partidului Alianța pentru Unirea Românilor am procedat la punerea in  aplicare  a  hotărârii Poporului Român și, miercuri 23.04.2026 am depus la Biroul Permanent al Senatului Proiectul de Lege cu nr. B 239/2026 privind reducerea numărului de parlamentari la maximum 300, respectiv  299 de parlamentari din care 201 deputati si 98 de senatori.

Mi-am asumat acest proiect de lege in calitate de unic autor si semnatar intrucat nu mai puteam tolera actualul sistem care a devenit  ineficient și rupt de realitate, un Parlament cu sute de membri care deseori nu reprezintă decât interese de partid, si nu interesele națiunii.

Votul de la referendum a fost un act evident de voință națională, un semnal puternic că românii doresc un stat mai suplu si  mai eficient.

Ignorarea acestei voințe populare înseamnă subminarea principiului suveranității naționale, consfințit în Constituția României. Într-un stat democratic, suveranitatea aparține poporului, iar reprezentanții săi au obligația să o respecte.

Românii au vorbit clar și răspicat. Iar noi, senatorii și deputații României, avem datoria să ascultăm. A ignora această voință populară înseamnă a sfida însăși ideea de democrație.

În numele celor care ne-au ales, în numele suveranității naționale și al respectului față de poporul român, cer tuturor senatorilor si deputatilor sa voteze acest proiect de lege, si pe cale de consecinta decizia exprimată de Poporul Roman la referendum să fie aplicată fără întârziere.

Poporul este suveran. Parlamentul trebuie să-l servească, nu să-l trădeze.

Romania mai presus de toate!

The post Negru Corneliu – Declarație politică – Relativismul democrației din România appeared first on AUR.

Circumscripţia electorală: nr.41 Vrancea

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declaraţiei politice: Unde este, de fapt, dictatura?

Domnule Președinte,

Stimați colegi senatori,

Mă adresez astăzi în Senatul României nu ca parlamentar, ci ca voce a milioanelor de români care au obosit să mai asiste la spectacolul ipocriziei de la televiziunile de serviciu și din studiourile plătite de fundații străine.

            Formatorii de opinie – acei analiști de ocazie, jurnaliști de curte și „experți” cu pașaport european – au, de ani buni, un nou dușman public numărul unu: partidele conservatoare (suveraniste) și liderii acestora. Unul dintre aceștia fiind Viktor Orbán. „Dictator!”, „Autocrat!”, „Pericol pentru democrație!” – urlau ei la unison de fiecare dată când premierul ungar își apăra granițele, își proteja familiile tradiționale, refuza să-și vândă țara la licitație lui Soros sau Bruxelles-ului și punea interesele națiunii maghiare mai presus de orice agendă globalistă.

            Dar, aceleași voci care urlă „dictatură la Budapesta” devin brusc mute, complice și lașe atunci când e vorba despre ceea ce se întâmplă aici, în România.

            Unde era indignarea lor când guvernele de la București au transformat Justiția într-un instrument politic? Unde era critica lor atunci când fermierii români erau bătuți, umiliți și ignorați în stradă, în timp ce Bruxelles-ul le distrugea afacerile cu „Green Deal-ul ”? Unde era revolta lor când presa independentă era sufocată de trusturi controlate de oligarhi locali și de interese străine, iar vocile naționale erau acuzate de „dezinformare”, ori de câte ori spuneau adevărul despre migrație, familie sau suveranitate?

            Așa cum am spus de curând, realitatea recentă contrazice flagrant propaganda de ani de zile. În urma alegerilor parlamentare din 12 aprilie, Viktor Orbán și-a recunoscut înfrângerea. Simplu, clar, fără contestări isterice, fără tentative de a bloca procesul democratic. Or, acesta este testul suprem al unui lider: acceptarea pierderii puterii. Un dictator veritabil nu face asta. Un dictator manipulează, anulează, reprimă sau falsifică rezultatele pentru a rămâne la conducere.

            Ipocrizia este totală. Pentru ei, Orbán e dictator pentru că a refuzat să se supună. Pentru ei, un guvern de la București care anulează alegeri, vinde păduri, ape, terenuri și suveranitate e „democratic” atâta timp cât execută ordinele de la Bruxelles.

            Adevărul este simplu și dureros: nu le pasă de democrație. Le pasă doar de supunere. Orbán a demonstrat că o națiune poate fi suverană, creștină și prosperă fără să ceară voie la fiecare pas. Exact de asta se tem ei. Pentru că modelul ungar arată românilor ceea ce ar putea fi România dacă ar avea lideri cu coloană vertebrală, nu cu genunchii îndoiți.

            Nu știm, încă, ceea ce va face din punct de vedere politic un alt produs al propagandei progresiste, Péter Magyar. Vedem însă faptele lui Nicușor Dan și ne este arhisuficient. Dar, stimați colegi, Ungaria ne poate da oricând lecții solide de democrație, pentru că Ungaria nu a anulat alegeri prezidențiale, precum România, în decembrie 2024. În urma alegerilor parlamentare din 12 aprilie, Viktor Orbán și-a recunoscut înfrângerea. Simplu, demn, fără contestări isterice, fără tentative de a bloca procesul democratic.

            În Romania anului 2024, alegerile prezidențiale au fost anulate, fără ca opinia publică să primească explicații plauzibile. O suspiciune majoră — trecută sub tăcere sau diminuată de aceiași formatori de opinie — a fost că scrutinul ar fi putut fi câștigat de Călin Georgescu, un candidat din afara sistemului clasic de partide. În loc să susțină principiul esențial al democrației, respectiv dreptul cetățenilor de a-și alege conducătorii, vocile așa-zis „pro-democratice” au ales fie să justifice situația într-o manieră total mincinoasa, fie să o ignore. De aproape un an, Nicușor Dan ne tot „amenință” că va prezenta, la un moment, dat probe.

În plus, intervențiile Curții Constituționale a României au generat semne serioase de întrebare. Excluderea din competiția electorală a unor candidați considerați incomozi pentru sistem, precum Diana Șoșoacă în 2024 sau, din nou, Călin Georgescu în 2025, în absența unor explicații clare și transparente, reprezintă fără echivoc o afectare directă a pluralismului politic. În acest context, apare întrebarea: unde au fost vocile care apără democrația și analizele critice privind posibile derapaje autoritare?

            Această dublă măsură este, de fapt, miezul problemei. Ungaria a organizat alegeri succesive între anii 2010 și 2026 fără controverse majore de fraudă care să pună sub semnul întrebării legitimitatea procesului electoral. România însă oferă exemple de decizii controversate în cadrul procesului electoral — de la anularea unor alegeri până la eliminarea unor candidați incomozi. Cu toate acestea, eticheta de „dictatură” a fost asociată în mod constant Budapestei, nu Bucureștiului. În această ordine de idei, întrebarea esențiala este: unde este mai degrabă „DICTATURĂ” in Ungaria sau in România ?

            În calitatea de senator al Partidului Alianța pentru Unirea Românilor nu voi  tăcea. Voi spune răspicat și clar: România are nevoie de suveranitate, nu de lecții de la cei au vândut-o. Avem nevoie de o politică națională curajoasă, nu de o slugărnicie ipocrită îmbrăcată în haine de  așa-zisa „democrație europeană”.

România mai presus de toate!

The post Negru Corneliu – Declarație politică – Unde este, de fapt, dictatura? appeared first on AUR.