„Hotărârea CJUE pronunțată în cauza „Lin II” a readus în discuție problema prescripției. Înainte de a acuza instanțele, trebuie însă să vedem de unde a pornit întreaga situație.

Prin Decizia nr. 297/2018, publicată la 25 iunie 2018, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională soluția potrivit căreia orice act de procedură putea întrerupe prescripția, inclusiv atunci când nu era comunicat suspectului sau inculpatului.

Din acel moment, Parlamentul și Guvernul aveau obligația constituțională de a pune art. 155 alin. (1) din Codul penal în acord cu decizia Curții Constituționale. Art. 147 alin. (1) din Constituție le acorda un interval de 45 de zile pentru a interveni.

Nu au făcut acest lucru, deși soluția legislativă nu era nici complicată și nici necunoscută. Trebuia stabilit clar că prescripția este întreruptă prin actele de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului. Exact această formulare a fost introdusă, aproape patru ani mai târziu, prin OUG nr. 71/2022.

Timp de aproape patru ani, majoritățile parlamentare succesive au lăsat nerezolvată una dintre cele mai importante probleme ale dreptului penal. Nu au adoptat nicio reglementare care să pună textul Codului penal în acord cu decizia Curții Constituționale.

Prin Decizia nr. 358/2022, CCR a constatat consecința acestei inacțiuni: între 25 iunie 2018 și 30 mai 2022, dreptul român nu a prevăzut nicio cauză de întrerupere a prescripției. În alte cuvinte, nu mai există prescripția specială, ci se aplică doar termenul general de prescripție a răspunderii penale în intervalul 2018-2022.

Înalta Curte nu a creat această situație. Prin Decizia nr. 67/2022, a fost chemată să stabilească efectele juridice ale vidului legislativ. A constatat că normele privind întreruperea prescripției sunt norme de drept penal material și că regimul existent în perioada 2018–2022 constituie lege penală mai favorabilă.

Aceasta nu a fost o concesie făcută inculpaților, ci aplicarea art. 15 alin. (2) din Constituție.

În cauzele „Lin I” și „Lin II”, CJUE a stabilit însă că, în dosarele privind fraude grave care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene, instanțele trebuie să înlăture efectele Deciziei ÎCCJ nr. 67/2022 în privința actelor de întrerupere efectuate înainte de 2018.

Pentru celelalte infracțiuni, regimul național al prescripției și aplicarea legii penale mai favorabile rămân valabile. Se ajunge astfel la două regimuri de prescripție în același sistem de drept, în funcție de natura interesului financiar prejudiciat.

Dar această situație nu ar fi existat dacă Parlamentul si Guvernul și-ar fi îndeplinit obligația constituțională în anul 2018.

Dacă art. 155 alin. (1) ar fi fost corectat în termenul de 45 de zile, nu ar fi existat un vid legislativ de aproape patru ani, nu s-ar fi ajuns la prescrierea unui număr atât de mare de dosare și probabil nu am fi avut astăzi acest conflict între interpretarea Înaltei Curți și cea a CJUE.

Cei care încearcă acum să transfere întreaga responsabilitate asupra instanțelor confundă cauza cu efectul. Instanțele nu pot scrie legea în locul Parlamentului sau Guvernului și nu pot inventa cauze de întrerupere a prescripției care nu există în Codul penal.

Parlamentul este principala autoritate legiuitoare a țării. O asemenea inacțiune, cu efecte asupra a mii de dosare penale, nu poate fi trecută sub tăcere și nici acoperită prin diminuarea ulterioară a garanțiilor persoanelor acuzate.

Statul nu poate transfera asupra cetățeanului consecințele propriei sale lipse de diligență.

Înainte de a cere explicații instanțelor, trebuie să cerem parlamentarilor/miniștrilor din 2018 să răspundă de ce nu și-au îndeplinit obligația constituțională de a legifera/adapta legislația.

Ori au lăsat-o așa în mod intenționat?”, a declarat senatorul AUR, Nicolae Vlahu.

The post Nicolae Vlahu (senator AUR): „Legea penală mai favorabilă nu se aplică în funcție de bugetul prejudiciat. Legea este lege!“ appeared first on AUR.

„Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene prin care statele membre sunt practic obligate să recunoască o căsătorie între persoane de același sex încheiată într-un alt stat reprezintă un nou episod al presiunii ideologice venite de la Bruxelles. Este încă o încercare de a forța uniformizarea culturală a unei Europe care, altfel, se laudă cu diversitatea ei.

Această decizie nu reprezintă o simplă „armonizare legislativă”, ci un pas strategic spre impunerea legalizării căsătoriilor între persoane de același sex în toate statele UE, indiferent de voința poporului. Dacă recunoști instituția, ai recunoscut implicit și efectele ei. Dacă accepți efectele, ai acceptat modelul. Iar dacă accepți modelul, ai pierdut controlul asupra oricărei dezbateri interne.

De prea multe ori, Bruxelles-ul se poartă cu România ca și cum am fi elevul problematic al clasei, căruia trebuie să i se explice în fiecare zi ce să creadă, ce să spună, cum să voteze, ce lege să adopte și ce valori să abandoneze. AUR respinge această atitudine. Suntem un stat suveran, nu o provincie culturală a Vestului. Nu acceptăm ca identitatea poporului român să fie negociată, minimalizată sau anulată doar pentru a satisface standarde ideologice.

A recunoaște căsătoriile între persoane de același sex încheiate în alt stat, chiar dacă România nu le legalizează, înseamnă să accepți pe ușa din spate ceea ce ai refuzat pe ușa din față. Înseamnă să anulezi voința poporului, să relativizezi Constituția și să transformi legislația românească într-o anexă la deciziile altora.

AUR va acționa pe toate căile parlamentare și juridice pentru a apăra suveranitatea României. Vom solicita dezbateri publice, vom propune clarificări legislative, vom cere Guvernului să nu se grăbească în aplicarea unei decizii care contravine identității și voinței poporului român. România are dreptul să decidă pentru ea însăși. România are dreptul să-și apere familia. România are dreptul să rămână România. Nu vom accepta transformarea țării într-un laborator de experimente sociale. Nu vom accepta ca familia tradițională să fie relativizată. Nu vom accepta ca poporul român să fie redus la tăcere în propria țară”, a declarat deputatul AUR, Lidia Vadim Tudor.

The post Lidia Vadim Tudor (deputat AUR): „România are dreptul să decidă pentru ea însăși. România are dreptul să-și apere familia” appeared first on AUR.