Circumscripţia electorală: nr.16 Dîmboviţa

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declaraţiei politice: Domnule Președinte, 40% dintre români nu pot fi scoși din democrație!

Domnule Președinte,

Stimați colegi,

Dragi români,

Astăzi vorbim despre un lucru grav: tentația de a împărți românii în cetățeni acceptabili și cetățeni indezirabili. Într-o democrație, votul nu se judecă după gustul politic al cuiva. Votul se respectă. Votul poporului este reflectat în Parlament, iar Parlamentul nu este o anexă a Palatului Cotroceni, ci organul reprezentativ suprem al poporului român.

Când aproape 40% dintre români sunt tratați, direct sau indirect, ca o categorie suspectă, când electoratul unor partide parlamentare este împins în afara dialogului democratic prin etichete precum „extremist”, se produce o ruptură periculoasă între Președinte și o parte importantă a națiunii. Președintele României nu este președintele unei tabere. Nu este președintele unei coaliții. Nu este președintele celor care îi convin politic. Este, prin Constituție și prin jurământ, Președintele tuturor românilor.

Constituția nu îi cere Președintelui să aleagă poporul care îi place. Îi cere să vegheze la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. Îi cere să fie mediator între puterile statului, între stat și societate. Or, medierea nu începe prin excludere. Medierea nu începe prin dispreț. Medierea nu începe prin scoaterea de la masa negocierilor a unor forțe politice care au primit votul cetățenilor.

Mai mult, în procedura constituțională de desemnare a candidatului pentru funcția de prim-ministru, Președintele are obligația de a consulta partidele reprezentate în Parlament. Nu grupuri construite conjunctural, nu persoane fără validare electorală directă ca formațiune politică, nu formule artificiale menite să înlocuiască votul popular, ci partidele care au trecut prin filtrul alegerilor și au primit mandat de la cetățeni.

A invita la masa deciziei politice persoane sau grupuri care nu au trecut pragul electoral ca proiect politic distinct, în timp ce formațiuni parlamentare cu susținere masivă sunt tratate ca nefrecventabile, înseamnă deformarea spiritului Constituției. Înseamnă ignorarea realității parlamentare. Înseamnă, în fond, o încercare de a rescrie votul românilor după alegeri.

Domnule Președinte Nicușor Dan, nu puteți cere stabilitate politică în timp ce excludeți o parte consistentă a reprezentării parlamentare. Nu puteți vorbi despre democrație în timp ce așezați etichete grele pe milioane de cetățeni. Nu puteți invoca responsabilitatea instituțională, dar să tratați Parlamentul ca pe un spațiu în care doar unii au dreptul să conteze.

Naționalismul nu este extremism. Apărarea tradițiilor nu este extremism. Critica față de deciziile Bruxellesului nu este extremism. Dorința românilor de a fi respectați în propria țară nu este extremism. Extremismul real începe atunci când puterea refuză să mai asculte poporul.

De aceea, solicit public Președintelui României să revină în cadrul constituțional al funcției sale: să fie mediator, nu jucător de partid; să respecte votul românilor, nu să îl corecteze politic; să invite la dialog toate forțele parlamentare relevante, nu doar pe cele convenabile; să înțeleagă că România nu poate fi condusă prin excludere, ci prin respectarea suveranității poporului.

Românii nu sunt extremiști pentru că votează altfel decât dorește Palatul Cotroceni. Românii sunt suverani. Iar această suveranitate nu poate fi confiscată, relativizată sau insultată de nimeni.

Votul românilor trebuie respectat. Parlamentul trebuie respectat. Constituția trebuie respectată. Iar Președintele României trebuie să fie, fără excepție, Președintele tuturor românilor.

The post Iacob Constantin Ciprian – Declarație politică – Domnule Președinte, 40% dintre români nu pot fi scoși din democrație! appeared first on AUR.

De către Domnul senator: Iacob Constantin Ciprian

Circumscripția electorală: Nr. 16 Dâmbovița

Grupul Parlamentar: A.U.R.

Obiectul interpelării: Incidentul de securitate produs în Portul Constanța, la data de 5 iunie 2026, prin pătrunderea și detonarea unei drone maritime de tipul celor folosite în războiul din Ucraina

            Domnule Prim-ministru interimar,

Vineri, 5 iunie 2026, România a fost pusă în fața unui incident de securitate de o gravitate excepțională: o dronă maritimă încărcată cu explozibil a ajuns în Portul Constanța, în zona Danei 78, și s-a detonat în interiorul uneia dintre cele mai importante infrastructuri strategice ale statului român, chiar în aproprierea unei baze americane militare NATO.

Nu vorbim despre o ipoteză, despre o speculație sau despre o temere abstractă. Vorbim despre un fapt concret: o dronă militară, aparținând unei categorii de armament folosite în conflictul din Ucraina, a pătruns în zona portuară românească și a explodat pe teritoriul României.

Portul Constanța nu este un spațiu oarecare. Este una dintre cele mai importante infrastructuri critice ale României, un nod economic, energetic, comercial și strategic, esențial pentru securitatea națională. Distrugerea sau afectarea gravă a Portului Constanța ar însemna o lovitură devastatoare pentru economia României, pentru lanțurile logistice, pentru comerțul exterior, pentru aprovizionare și pentru credibilitatea statului român în regiunea Mării Negre.

Mai mult, zona portuară este o zonă cu risc tehnologic major, în care există terminale petroliere, rezervoare de combustibil, instalații industriale, depozite, fluxuri comerciale cu substanțe reglementate și infrastructură critică. Experiența tragică a exploziei din Beirut, din anul 2020, a arătat lumii întregi că prezența unor cantități mari de substanțe periculoase într-o zonă portuară poate transforma un incident de securitate într-o catastrofă națională.

Din informațiile publice comunicate până în prezent de către autorități, drona a fost descoperită întâmplător de doi oameni aflați în port, iar detonarea s-a produs în jurul orei 10:26. Cu alte cuvinte, statul român a avut la dispoziție aproximativ patru ore între momentul informării și momentul exploziei.

Acest interval ridică întrebări esențiale, la care opinia publică are dreptul să primească răspunsuri clare, nu formule birocratice.

Dacă această dronă a fost scăpată de sub control, cum s-a cunoscut momentul probabil al detonării? Cine a transmis această informație? Când a fost transmisă? Către cine? Prin ce canal instituțional? Ce autoritate română a confirmat sau a verificat această informație?

Dacă drona a derivat, cum se explică faptul că a ajuns tocmai în interiorul Portului Constanța, într-o zonă sensibilă, în apropierea unor obiective de importanță strategică? Dacă nu s-ar fi agățat de balize sau de un plutitor, unde ar fi ajuns? Care ar fi fost traseul ei probabil? Exista riscul ca aceasta să ajungă în zona terminalelor petroliere, a depozitelor de combustibil, a instalațiilor industriale sau a altor zone cu risc major?

În spațiul public au apărut informații potrivit cărora drona ar fi de tip MAGURA sau similară cu acest tip de dronă maritimă, utilizată în conflictul din Ucraina. Aceste platforme sunt concepute pentru lovituri asupra unor ținte navale și pot transporta încărcătură explozivă semnificativă. Tocmai de aceea, statul român trebuie să explice transparent ce tip de dronă a fost, ce încărcătură avea, ce sisteme de ghidaj utiliza, ce date puteau fi recuperate de pe ea și dacă distrugerea ei a împiedicat sau nu stabilirea traseului, a coordonatelor încărcate și a eventualei ținte.

Domnule Prim-ministru,

România este stat membru NATO. Spațiul său terestru, aerian și maritim nu poate fi tratat ca o zonă tampon, ca un spațiu de eroare sau ca un teren de testare al consecințelor războiului din vecinătate.

Dreptul Ucrainei la apărare este un drept legitim, dar acest drept nu poate justifica punerea în pericol a cetățenilor români, a infrastructurii critice românești și a securității naționale a României. Solidaritatea nu anulează suveranitatea. Sprijinul nu înseamnă tăcere. Buna vecinătate nu înseamnă acceptarea unor riscuri majore fără explicații, fără asumare și fără garanții ferme că asemenea incidente nu se vor repeta.

Într-un incident asemănător produs în Grecia, autoritățile elene au cerut explicații ferme și au transmis o poziție diplomatică oficială către Kiev. România, în schimb, pare să fi preferat o reacție prudentă până la pasivitate, deși incidentul de la Constanța s-a produs în interiorul celui mai important port al țării.

Această atitudine ridică o problemă de demnitate națională și de autoritate a statului român. România nu poate fi tratată ca un stat care doar constată, evacuează, limitează pagubele și apoi tace.

Având în vedere cele de mai sus, vă solicit, domnule ministru, să răspundeți punctual la următoarele întrebări:

1. La ce oră exactă a fost informat Ministerul Apărării Naționale despre prezența dronei maritime în Portul Constanța și care a fost instituția care a transmis prima alertă?

2. Cine a identificat inițial drona și prin ce mijloace a fost aceasta observată?

3. Confirmați că drona a fost observată în zona Danei 78? Care este distanța exactă dintre locul detonării și terminalele petroliere, depozitele de combustibil, instalațiile industriale sau alte obiective încadrate ca infrastructură critică?

4. Ce tip de dronă a fost implicat în incident? Confirmați sau infirmați că este vorba despre o dronă de tip MAGURA V5, MAGURA V7 sau o platformă similară?

5. Care erau dimensiunile reale ale dronei, încărcătura explozivă estimată și raza potențială de distrugere în cazul unei detonări necontrolate?

6. Ce sisteme de supraveghere, scanare, radar, senzori portuari, mijloace ale Forțelor Navale, ale Gărzii de Coastă sau ale altor instituții au detectat sau nu au detectat această dronă înainte ca ea să ajungă în port?

7. Dacă sistemele existente nu au detectat drona în timp util, care este explicația tehnică și operațională? Cine răspunde pentru această vulnerabilitate?

8. Dacă drona a fost detectată, de ce nu a fost neutralizată înainte de a ajunge în zona portuară sau într-un perimetru sigur, în afara Portului Constanța?

9. De ce s-a ajuns la detonarea dronei în interiorul Portului Constanța, și nu la remorcarea, izolarea sau neutralizarea ei într-o zonă fără risc pentru infrastructura critică?

10. Cine a luat decizia privind modul de gestionare a dronei înainte de detonare? A fost o decizie a MApN, a MAI, a autorităților portuare, a Parchetului, a SRI sau a unei structuri operative interinstituționale?

11. Au existat informații transmise de partea ucraineană privind momentul probabil al detonării? Dacă da, când au fost primite, ce conțineau și cum se explică faptul că momentul detonării putea fi cunoscut în condițiile în care s-a susținut public că drona fusese pierdută de sub control?

12. Au fost solicitate Ucrainei date tehnice complete privind drona, misiunea acesteia, traseul inițial, momentul pierderii controlului, coordonatele încărcate și mecanismul detonării?

13. A fost analizată posibilitatea ca drona să fi avut încărcate coordonate sau trasee care vizau zone din Portul Constanța, inclusiv terminale petroliere, depozite de combustibil, instalații industriale sau alte puncte critice?

14. Dacă drona nu ar fi fost detonată, existau posibilități tehnice de recuperare a datelor de navigație, a traseului, a comunicațiilor sau a coordonatelor programate? Prin distrugerea acesteia s-au pierdut probe relevante?

15. Care este stadiul anchetei desfășurate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și ce date poate comunica Ministerul Apărării Naționale fără afectarea anchetei?

16. A cerut Guvernul României, prin Ministerul Apărării Naționale sau prin Ministerul Afacerilor Externe, explicații oficiale Ucrainei pentru acest incident? Dacă da, când și sub ce formă?

17. A fost transmisă o notă diplomatică oficială către Ucraina? Dacă nu, de ce România nu a procedat cel puțin la fel de ferm precum Grecia într-un incident similar?

18. A primit România scuze oficiale, explicații tehnice, garanții operaționale sau angajamente scrise din partea Ucrainei că asemenea incidente nu se vor repeta?

19. A fost informat NATO despre incident? Dacă da, când, prin ce canal și ce tip de consultări au avut loc?

20. Ce măsuri concrete dispuneți pentru creșterea capacității de detecție, interceptare și neutralizare a dronelor maritime în zona Portului Constanța și în zona economică strategică a României de la Marea Neagră?

21. Există în prezent o procedură clară, aplicabilă imediat, pentru situația în care o dronă maritimă încărcată cu explozibil pătrunde în apele române sau în proximitatea unei infrastructuri critice? Dacă da, vă solicit să precizați instituțiile responsabile și lanțul de comandă.

22. Când va fi prezentat Parlamentului României un raport complet privind vulnerabilitățile constatate în urma acestui incident și măsurile dispuse pentru apărarea Portului Constanța?

Domnule ministru,

Incidentul din 5 iunie 2026 nu poate fi tratat ca un simplu eveniment tehnic, încheiat fericit pentru că nu au existat victime. Faptul că nu au existat victime nu înseamnă că statul român a funcționat impecabil. Înseamnă doar că România a avut noroc.

Iar securitatea națională nu se poate baza pe noroc.

Portul Constanța este o infrastructură vitală. Cetățenii români au dreptul să știe dacă statul îi poate apăra. Parlamentul are obligația să ceară răspunsuri. Ministerul Apărării Naționale are obligația să le ofere.

The post Iacob Constantin Ciprian – Interpelare – Incidentul de securitate produs în Portul Constanța, la data de 5 iunie 2026, prin pătrunderea și detonarea unei drone maritime de tipul celor folosite în războiul din Ucraina appeared first on AUR.

Daniel Radu Miruță

De către Domnul senator: Iacob Constantin Ciprian

Circumscripția electorală: Nr. 16 Dâmbovița

Grupul Parlamentar: A.U.R.

Obiectul interpelării: Clarificări privind lipsa unui dialog instituțional efectiv cu producătorii români de armament și necesitatea valorificării capacităților naționale de producție pentru apărare

            Domnule Ministru interimar,

Informațiile apărute în spațiul public privind situația generalului Gheorghiță Vlad, șeful Statului Major al Apărării, în legătură cu un dosar aflat în instrumentarea Direcției Naționale Anticorupție, impun o reacție instituțională clară, sobră și proporțională cu importanța funcției pe care acesta o ocupă în structura de comandă a Armatei Române.

Nu ne pronunțăm asupra aspectelor care țin de activitatea organelor judiciare și nu anticipăm concluziile unei anchete aflate în desfășurare. Prezumția de nevinovăție trebuie respectată fără rezerve. Cu toate acestea, dincolo de dimensiunea juridică a cauzei, există o dimensiune administrativă și instituțională pe care Ministerul Apărării Naționale are obligația să o trateze cu maximă responsabilitate.

Funcția de șef al Statului Major al Apărării presupune nu doar autoritate militară, ci și un nivel excepțional de încredere publică, disciplină instituțională și integritate profesională. Orice suspiciune care privește o asemenea poziție poate produce efecte asupra percepției publice, asupra prestigiului Armatei Române și asupra încrederii în capacitatea sistemului de apărare de a funcționa cu rigoare și coerență.

Armata Română nu trebuie confundată cu eventuale fapte individuale și nu trebuie expusă unei judecăți publice nedrepte. În același timp, prestigiul unei instituții fundamentale nu se apără prin tăcere, ci prin claritate, asumare și verificarea fermă a tuturor vulnerabilităților administrative care pot afecta autoritatea sa.

În acest context, vă solicit să răspundeți la următoarele întrebări:

1.Ce măsuri administrative a dispus Ministerul Apărării Naționale în urma situației privind generalul Gheorghiță Vlad, șeful Statului Major al Apărării, pentru a verifica respectarea procedurilor interne referitoare la suplimentarea locurilor bugetate, recrutarea, selecția și încadrarea personalului?

2.Ce garanții instituționale poate oferi Ministerul Apărării Naționale că această situație nu afectează stabilitatea lanțului de comandă militară, capacitatea decizională a structurii de conducere și credibilitatea Armatei Române în fața cetățenilor și a partenerilor strategici ai României?

În materia apărării naționale, orice ambiguitate instituțională devine vulnerabilitate, iar orice întârziere în clarificarea unor situații de asemenea gravitate poate afecta autoritatea statului. Ministerul Apărării Naționale trebuie să dovedească, prin măsuri concrete și printr-o comunicare responsabilă, că prestigiul Armatei Române, coerența lanțului de comandă și integritatea proceselor interne nu sunt lăsate în zona incertitudinii, ci sunt apărate cu fermitate, disciplină și deplină responsabilitate instituțională.

The post Iacob Constantin Ciprian – Interpelare – Clarificări privind lipsa unui dialog instituțional efectiv cu producătorii români de armament și necesitatea valorificării capacităților naționale de producție pentru apărare appeared first on AUR.

De către Domnul senator: Iacob Constantin Ciprian

Circumscripția electorală: Nr. 16 Dâmbovița

Grupul Parlamentar: A.U.R.

Obiectul interpelării: Clarificarea poziției Guvernului României și a măsurilor administrative avute în vedere în contextul audierii șefului Statului Major al Apărării de către Direcția Națională Anticorupție, cu accent pe protejarea credibilității Armatei Române și pe prevenirea vulnerabilităților instituționale.

Domnule Prim-ministru interimar,

Informațiile apărute în spațiul public cu privire la audierea generalului Gheorghiță Vlad, șeful Statului Major al Apărării, de către Direcția Națională Anticorupție, au generat o firească preocupare publică, având în vedere funcția de maximă responsabilitate pe care acesta o ocupă în cadrul Armatei Române.

Fără a pune în discuție activitatea organelor judiciare și fără a anticipa în vreun fel concluziile unei anchete aflate în desfășurare, considerăm că o asemenea situație impune clarificări instituționale din partea Guvernului României și a Ministerului Apărării Naționale. Este vorba despre credibilitatea unei instituții fundamentale a statului, despre încrederea cetățenilor în lanțul de comandă militară și despre obligația autorităților de a asigura funcționarea stabilă a sistemului național de apărare.

Armata Română nu trebuie asociată, în ansamblul său, cu suspiciuni care privesc eventuale fapte individuale. Tocmai de aceea, este necesar ca instituțiile competente să comunice responsabil, în limitele legii, dacă au fost dispuse măsuri administrative pentru protejarea prestigiului instituției militare și pentru prevenirea unor vulnerabilități similare.

În acest context, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1.Ce măsuri a dispus sau are în vedere Guvernul României, prin Ministerul Apărării Naționale, pentru menținerea stabilității și credibilității lanțului de comandă militară, în contextul situației privind generalul Gheorghiță Vlad?

2.Intenționează Guvernul să solicite o analiză administrativă internă la nivelul Ministerului Apărării Naționale privind procedurile care pot genera asemenea vulnerabilități instituționale?

Consider că într-un domeniu atât de sensibil precum apărarea națională, claritatea instituțională este esențială. Cetățenii au dreptul să știe că Armata Română rămâne o instituție solidă, funcțională și respectată, iar Guvernul are obligația de a acționa cu responsabilitate atunci când apar situații care pot afecta încrederea publică.

The post Iacob Constantin Ciprian – Interpelare – Clarificarea poziției Guvernului României și a măsurilor administrative avute în vedere în contextul audierii șefului Statului Major al Apărării de către Direcția Națională Anticorupție, cu accent pe protejarea credibilității Armatei Române și pe prevenirea vulnerabilităților instituționale appeared first on AUR.

De către Domnul senator: Iacob Constantin Ciprian

Circumscripția electorală: Nr. 16 Dâmbovița

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul interpelării: Clarificări privind lipsa unui dialog instituțional efectiv cu producătorii români de armament și necesitatea valorificării capacităților naționale de producție pentru apărare

Domnule Ministru interimar,

Industria națională de apărare reprezintă un domeniu strategic pentru securitatea României, cu atât mai mult în actualul context regional, marcat de nevoia consolidării capacităților militare, de obligațiile asumate în cadrul NATO și de oportunitățile oferite prin programele europene destinate apărării.

În acest cadru, consider necesară o clarificare privind modul în care instituțiile statului român tratează producătorii autohtoni de armament, în special acele companii care au realizat investiții semnificative din surse proprii, dețin produse omologate de MApN și/sau compatibile cu standardele NATO și pot contribui concret la întărirea capacității naționale de apărare.

Din informațiile și documentele transmise, rezultă că producători români din industria de apărare au adresat invitații oficiale Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Senat, în vederea vizitării unor facilități de producție și prezentării unor capacități industriale relevante pentru sistemul național de apărare. Cu toate acestea, aceste invitații nu ar fi primit, până în prezent, un răspuns instituțional concret sau o continuare aplicată.

Având în vedere importanța acestui domeniu, precum și faptul că România are nevoie de o relație funcțională între decidentul politic, autoritățile executive și producătorii naționali de tehnică militară, vă solicit respectuos să îmi comunicați:

1. Care este poziția Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului din România față de faptul că producători români de armament, cu investiții proprii semnificative și produse relevante pentru apărarea națională, nu beneficiază întotdeauna de un dialog instituțional efectiv cu factorii decizionali din domeniu?
2. Ce măsuri are în vedere Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului din România pentru evaluarea, promovarea și integrarea capacităților industriale românești de apărare în strategiile naționale de înzestrare și în programele europene sau NATO dedicate consolidării capacităților militare?
3. Cum poate fi asigurat, la nivel guvernamental, un cadru transparent, predictibil și echilibrat de colaborare între instituțiile statului și producătorii români de armament, astfel încât investițiile și tehnologiile dezvoltate în România să fie valorificate în interesul securității naționale?

Consider că România trebuie să acorde o atenție reală propriilor capacități industriale de apărare, mai ales atunci când acestea pot contribui la reducerea dependenței de importuri, la consolidarea economiei naționale și la întărirea securității statului.

The post Iacob Constantin Ciprian – Interpelare – Clarificări privind lipsa unui dialog instituțional efectiv cu producătorii români de armament și necesitatea valorificării capacităților naționale de producție pentru apărare appeared first on AUR.

De către domnul senator: Constantin-Ciprian IACOB

Circumscripția electorală: nr.16, Dâmbovița

Grupul parlamentar: ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR

Obiectul interpelării: Clarificări privind eficiența, oportunitatea și controlul investițiilor publice în stații de încărcare pentru vehicule electrice amplasate în zone fără utilitate reală

          STIMATE DOMNULE MINISTRU,

          Armata României se află într-un context de securitate deosebit de complex, în care capacitatea reală de apărare nu mai poate fi evaluată doar prin prisma apartenenței la NATO, ci trebuie analizată prin raportare directă la nivelul de încadrare, calitatea dotării, eficiența comandamentelor și modul în care este utilizată resursa umană militară.

          Conform informațiilor prezentate recent în presă, la 22 de ani de la aderarea României la NATO, Armata României continuă să se confrunte cu vulnerabilități structurale importante, între care deficitul major de personal, gradul redus de încadrare și distribuirea ineficientă a funcțiilor militare superioare între structurile operative și cele centrale. Informațiile indică un deficit de aproximativ 50.000 de militari și menționează un nivel de încadrare de 61%, aspecte care ridică semne serioase de întrebare cu privire la capacitatea de răspuns, instruire și susținere a structurilor operative.

          Totodată, sunt semnalate dezechilibre între nevoile reale ale unităților din structura de forțe și ponderea funcțiilor militare superioare existente în anumite structuri centrale, administrative sau auxiliare, fără legătură directă cu activitatea operațională. În același material se menționează existența a 21 de structuri centrale și se arată că, în unele cazuri, numărul funcțiilor de conducere cu grade mari este disproporționat în raport cu unitățile operative ale Armatei României.

          Această situație este cu atât mai îngrijorătoare cu cât misiunea fundamentală a Armatei României este apărarea teritoriului național, iar efortul instituțional ar trebui concentrat prioritar asupra instruirii, încadrării, dotării și operaționalizării structurilor care au responsabilități directe în domeniul apărării. Menținerea unei birocrații centrale supradimensionate, în paralel cu un deficit accentuat de personal în zona operațională, poate afecta atât eficiența decizională, cât și capacitatea reală de reacție în situații de criză.

          Având în vedere aceste aspecte, vă solicit, domnule ministru, să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este situația actualizată a deficitului de personal din Armata României, defalcată pe structura de forțe, structurile centrale și principalele categorii de personal, și ce măsuri concrete are în vedere Ministerul Apărării Naționale pentru creșterea gradului de încadrare în zona operațională?
2. Are Ministerul Apărării Naționale în vedere o evaluare și o reorganizare a structurilor centrale, inclusiv a funcțiilor militare superioare alocate acestora, astfel încât personalul cu pregătire militară să fie orientat prioritar către structurile operative, instruire, comandă și capacitate de luptă? Dacă da, care este calendarul acestei reorganizări?

          Consider că aceste clarificări sunt necesare pentru a evalua în mod obiectiv capacitatea instituțională a Armatei României și pentru a identifica măsurile prin care resursa umană militară poate fi utilizată eficient, în acord cu obligațiile constituționale ale statului român și cu angajamentele asumate în cadrul NATO.

The post Iacob Constantin Ciprian – Interpelare – Clarificări privind eficiența, oportunitatea și controlul investițiilor publice în stații de încărcare pentru vehicule electrice amplasate în zone fără utilitate reală appeared first on AUR.

De către domnul senator: Constantin-Ciprian IACOB

Circumscripția electorală: nr.16, Dâmboviţa

Grupul parlamentar: ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR

Obiectul interpelării: Clarificări privind eficiența, oportunitatea și controlul investițiilor publice în stații de încărcare pentru vehicule electrice amplasate în zone fără utilitate reală

          STIMATĂ DOAMNĂ MINISTRU,

          În spațiul public a fost prezentat cazul unei stații de încărcare pentru vehicule electrice, în valoare de aproximativ 100.000 de euro, amplasată în Comuna Săcălaz, județul Timiș, într-o zonă izolată, practic în mijlocul câmpului, fără o utilitate publică evidentă și fără o justificare clară din perspectiva accesului, traficului sau nevoii reale a cetățenilor.

          Din informațiile apărute în spațiul public și la nivelul județului Dâmbovița există investiții privind realizarea unor stații de încărcare pentru vehicule electrice amplasate în câmp, zone în care utilitatea publică reală, accesibilitatea și justificarea economică ridică semne serioase de întrebare.   

          Această situație impune clarificări cu privire la modul în care au fost stabilite amplasamentele, la fundamentarea oportunității acestor investiții și la controlul exercitat de instituțiile competente asupra utilizării fondurilor publice sau europene.

          Nu se pune în discuție necesitatea dezvoltării infrastructurii pentru mobilitate electrică, ci modul concret în care anumite investiții au fost propuse, aprobate și implementate. O stație de încărcare amplasată într-o zonă fără trafic relevant, fără accesibilitate firească și fără o cerere reală identificabilă riscă să transforme o finanțare cu scop modernizator într-un exemplu de risipă administrativă.

Având în vedere cele prezentate, vă solicit să comunicați:

1.    Care au fost criteriile tehnice, administrative și economice care au stat la baza aprobării amplasamentelor pentru stațiile de încărcare destinate vehiculelor electrice realizate în județul Dâmbovița din fonduri publice sau europene?
2.    Va dispune Guvernul, prin instituțiile competente, o verificare punctuală a acestor investiții din județul Dâmbovița, sub aspectul oportunității, funcționalității, amplasării și utilizării eficiente a fondurilor publice/europene?

The post Iacob Constantin Ciprian – Interpelare – Clarificări privind eficiența, oportunitatea și controlul investițiilor publice în stații de încărcare pentru vehicule electrice amplasate în zone fără utilitate reală appeared first on AUR.

De către domnul senator: Constantin-Ciprian IACOB

Circumscripţia electorală: nr.16, Dâmboviţa

Grupul parlamentar: ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR

Obiectul interpelării: Clarificări privind eficiența, oportunitatea și controlul investițiilor publice în stații de încărcare pentru vehicule electrice amplasate în zone fără utilitate reală

          STIMATE DOMNULE PRIM-MINISTRU,

          În spațiul public a fost prezentat cazul unei stații de încărcare pentru vehicule electrice, în valoare de aproximativ 100.000 de euro, amplasată în Comuna Săcălaz, județul Timiș, într-o zonă izolată, practic în mijlocul câmpului, fără o utilitate publică evidentă și fără o justificare clară din perspectiva accesului, traficului sau nevoii reale a cetățenilor.

          Din informațiile apărute în spațiul public și la nivelul județului Dâmbovița există investiții privind realizarea unor stații de încărcare pentru vehicule electrice amplasate în câmp, zone în care utilitatea publică reală, accesibilitatea și justificarea economică ridică semne serioase de întrebare.   

          Această situație impune clarificări cu privire la modul în care au fost stabilite amplasamentele, la fundamentarea oportunității acestor investiții și la controlul exercitat de instituțiile competente asupra utilizării fondurilor publice sau europene.

          Nu se pune în discuție necesitatea dezvoltării infrastructurii pentru mobilitate electrică, ci modul concret în care anumite investiții au fost propuse, aprobate și implementate. O stație de încărcare amplasată într-o zonă fără trafic relevant, fără accesibilitate firească și fără o cerere reală identificabilă riscă să transforme o finanțare cu scop modernizator într-un exemplu de risipă administrativă.

          Având în vedere cele prezentate, vă solicit să comunicați:

1. Care au fost criteriile tehnice, administrative și economice care au stat la baza aprobării amplasamentelor pentru stațiile de încărcare destinate vehiculelor electrice realizate în județul Dâmbovița din fonduri publice sau europene?
2. Va dispune Guvernul, prin instituțiile competente, o verificare punctuală a acestor investiții din județul Dâmbovița, sub aspectul oportunității, funcționalității, amplasării și utilizării eficiente a fondurilor publice/europene?

The post Iacob Constantin Ciprian – Interpelare – Clarificări privind eficiența, oportunitatea și controlul investițiilor publice în stații de încărcare pentru vehicule electrice amplasate în zone fără utilitate reală appeared first on AUR.

De către domnul senator: Constantin-Ciprian IACOB

Circumscripţia electorală: nr.16, Dâmboviţa

Grupul parlamentar: ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR

Obiectul interpelării: Verificarea conformității materialelor utilizate și a stadiului de execuție în cadrul lucrărilor de drumuri din județul Dâmbovița

          STIMATE DOMNULE MINISTRU,

          Prin prezenta interpelare, solicit clarificări cu privire la situația lucrărilor de apă și canal aflate în desfășurare la nivelul județului Dâmbovița, în contextul unor informații care indică existența unor întârzieri semnificative în raport cu graficele de execuție asumate, precum și posibila utilizare a unor materiale neconforme cu standardele tehnice impuse.

          Această situație generează o preocupare legitimă și majoră, având în vedere impactul direct pe care calitatea execuției și respectarea termenelor îl au atât asupra siguranței și durabilității infrastructurii rutiere, cât și asupra menținerii finanțărilor aferente. Mai mult decât atât, în spațiul public au fost exprimate îngrijorări serioase cu privire la riscul pierderii finanțări de aproximativ 200 de milioane de euro, ca urmare a întârzierilor în implementare și a eventualelor deficiențe privind materialele utilizate în execuția lucrărilor de pe raza județului Dâmbovița

          Prin raportare la aspectele expuse, se impune o evaluare riguroasă, un control administrativ efectiv și o informare transparentă a opiniei publice cu privire la modul în care sunt monitorizate aceste investiții, la eventualele nereguli constatate și la măsurile instituționale dispuse pentru prevenirea unor consecințe grave asupra interesului public.

          Având în vedere cele expuse, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Au fost efectuate, la nivelul județului Dâmbovița, verificări privind conformitatea materialelor utilizate în lucrările de apă și canal și respectarea graficelor de execuție asumate pentru aceste obiective de investiții?

2.   În condițiile existenței riscului de pierdere a finanțări de aproximativ 200 de milioane de euro, ce măsuri concrete au fost dispuse sau urmează să fie dispuse pentru remedierea întârzierilor, verificarea calității lucrărilor și stabilirea eventualelor responsabilități?

The post Iacob Constantin Ciprian – Interpelare – Verificarea conformității materialelor utilizate și a stadiului de execuție în cadrul lucrărilor de drumuri din județul Dâmbovița appeared first on AUR.

Adjunct al directorului SRI – general-locotenent Adrian Ciocîrlan

Adjunct al directorului SRI – general-locotenent Gheorghe-Stancu Răducu

De către Domnul senator: Iacob Constantin Ciprian

Circumscripția electorală: Nr. 16 Dâmbovița

Grupul Parlamentar: A.U.R.

Obiectul întrebării: Clarificări privind pierderea litigiului dintre statul român și OMV și posibile conflicte de interese în gestionarea acestuia

Prezența recentă a conducerii OMV la Palatul Cotroceni a readus în atenția publică un litigiu de interes major pentru statul român, în urma căruia Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a fost obligat să suporte un prejudiciu de peste 155,5 milioane de lei, reprezentând costuri istorice de mediu asumate de statul român la privatizarea Petrom din anul 2004, la care se adaugă dobânzi și costuri de arbitraj.

Potrivit informațiilor apărute în spațiul public, la începutul lunii martie 2026, Curtea de Apel din Paris a menținut soluția arbitrală pronunțată anterior împotriva statului român, ceea ce a consolidat obligația de plată a unei sume de peste 31.000.000 de euro către grupul OMV. Această situație apare în contradicție evidentă cu anunțul făcut de Guvernul României în decembrie 2025, potrivit căruia OMV Petrom urma să își asume integral costurile poluării petroliere istorice, de dinainte de privatizare.

Totodată, în presă au fost prezentate informații extrem de grave referitoare la modul în care acest litigiu a fost gestionat la nivelul Ministerului Mediului. Mai exact, au fost formulate suspiciuni potrivit cărora domnul Teodor Dulceață, secretar general, iar ulterior secretar general-adjunct al Ministerului Mediului, ar fi avut atribuții directe de coordonare asupra Direcției Juridice implicate în administrarea dosarului, în timp ce soția acestuia, avocat, ar fi reprezentat interesele companiei OMV în cadrul aceluiași litigiu. Dacă aceste informații se confirmă, ele ridică în mod inevitabil problema unui posibil conflict de interese de o gravitate excepțională, cu efect direct asupra apărării intereselor statului român.

În același context, în spațiul public au fost reluate și informații mai vechi privind traseul profesional al domnului Teodor Dulceață, inclusiv condițiile în care acesta ar fi ocupat funcții publice relevante anterior detașării sale repetate la Ministerul Mediului. Întrucât aceste aspecte pot avea relevanță asupra integrității exercitării funcției publice într-un dosar cu impact bugetar major, consider necesară o clarificare oficială, completă și lipsită de echivoc din partea Guvernului României.

Având în vedere gravitatea acestor informații și necesitatea protejării interesului public, vă adresez următoarele întrebări:

1.Vă rog să comunicați, în mod expres, numele, funcția, perioada exercitării funcției și atribuțiile concrete ale persoanei sau persoanelor din conducerea Ministerului Mediului care au avut responsabilități directe în coordonarea, avizarea sau gestionarea poziției statului român în litigiul pierdut cu OMV.

2. Vă rog să precizați, în mod explicit, dacă SRI a dispus ori va dispune un control oficial privind modul în care a fost gestionat acest dosar și, în caz afirmativ, să indicați data declanșarea verificărilor vor indica problema unui posibil conflict de interese de o gravitate excepțională, cu efect direct asupra apărării intereselor statului român.

The post Iacob Constantin Ciprian – Întrebare – Clarificări privind pierderea litigiului dintre statul român și OMV și posibile conflicte de interese în gestionarea acestuia appeared first on AUR.