Circumscripţia electorală: nr. 03

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declaraţiei politice:”Domnului Președinte, cu Îngrijorare: România între blocaj instituțional și responsabilitate guvernamentală.”

Această declarație este răspunsul nostru la soluțiile maniacale de nominalizare a premierilor!

Românii nu au cerut schimbarea numelui premierului, au cerut schimbarea direcției în care merge țara, domnule președinte!

Din păcate, domnule președinte, răspunsul sistemului este același de fiecare dată: se schimbă oamenii între ei, se mută funcțiile dintr-un birou în altul și se încearcă vânzarea aceleiași politici sub un alt ambalaj. Ați devenit captivul acestui sistem.

V-am auzit spunând că românii s-au mobilizat anul trecut împotriva unor forțe politice așa-zise indezirabile și că desemnarea noului premier reprezintă apărarea interesului național. Este aceeași poveste pe care o auzim de un an și jumătate. Aceeași politică bazată pe inducerea fricii. Aceleași sperietori. Aceleași etichete, epitete și bazaconii!

Ne-ați spus că vin rușii, că se prăbușește economia, că pică leul. Ba, că ieșim din Uniunea Europeană și dăm bir cu fugiții, din NATO.

Astăzi, după un an de guvernare a unei coaliții contra-naturii, românii nu discută despre pericole imaginare. Discută despre taxe mai mari, facturi sufocante, datorii fără margini și un trai înjositor.

Ne spuneți că situația economică este mai bună decât acum un an. Atunci de ce protestează medicii? De ce protestează asistentele? De ce protestează angajații din sectorul public? De ce sunt antreprenorii zdrobiți de taxe? De ce pleacă tot mai mulți tineri în bejenie?

Realitatea pe care o trăiesc românii și realitatea prezentată de la Palatul Cotroceni par să fie două lumi complet diferite. Și chiar așa este!

După anularea arbitrară a alegerilor, românii au văzut tot mai multe decizii luate peste capul lor și tot mai puține decizii luate în folosul lor!

Nu discutăm astăzi despre Eugen Tomac sau Adrian Veștea, ca persoane. Discutăm despre un mecanism politic care refuză să accepte verdictul societății și încearcă să supraviețuiască prin combinații de culise, negocieri oneroase între partide și formule inventate în laboratoarele sistemului, cuplat la interesele altora.

Invocați, mai mereu, interesul național. Dar, interesul național nu înseamnă conservarea unei sau unor coaliții care și-au pierdut sprijinul popular. De încredere nici nu mai vorbim! Interesul național nu înseamnă menținerea cu orice preț la putere a grupurilor politice care au adus România în impasul de astăzi.

În timp ce românii ies în stradă, în timp ce oamenii spun tot mai clar că nu mai acceptă direcția actuală, partidele inventate prooccidentale  discută cine ocupă următorul birou și următorul fotoliu. Despre Țară, mai târziu, mai după …

Avem în față un guvern care nu se naște din voință populară, ci din calcule de aparat, de sistem, care să îi protejeze de răspunderea penală! O construcție politică sprijinită de oameni care, puși în fața alegătorilor, abia reușesc să obțină câteva procente. O coaliție care și-a pierdut încredere publică și care încearcă să compenseze acest lucru prin înțelegeri, presiuni și aranjamente, nu mai este legitimă!

O Monstruoasă Coaliție a timpurilor noastre, tot mai restrânsă, tot mai izolată de societate și tot mai disperată să amâne inevitabilul. Apelează la experți lamentabili care nu au anticipat nicio criză, la tehnocrați care nu au fost validați niciodată de votul cetățenilor și la formule politice care nu doar că au eșuat de fiecare dată, ci au fost respinse la vot de către români.

Mai devreme sau mai târziu, domnule președinte, va trebui să vă întoarceți acolo unde se găsește singura sursă reală de legitimitate într-o democrație: la votul românilor.

        Aveți curaj, că se poate!

The post Chelaru Mircia – Declarație politică – ”Domnului Președinte, cu Îngrijorare: România între blocaj instituțional și responsabilitate guvernamentală.” appeared first on AUR.

Circumscripţia electorală: nr. 03 Argeș

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declaraţiei politice:”PATRIEI MELE” Te salut Românie cu Suflet Viu, Slavă Ție Popor Român Recunoștință Vouă, celora din linia întâi!

Acceptaţi-mi îmbrăţişarea pentru toţi cei care sunteţi acum în marea Agoră a României, pe Voi (!) artizanii conştienţi a unei erupţii de conștiință cu adevărat naţionale, ale cărei semnificaţii şi efecte nu se vor lăsa prea mult aşteptate.

Compatrioţi,

Vă fac martorii unei atitudini de o rară nobleţe în care mai presus de diferenţele de vârstă şi modele de gândire noi, PATRIOȚII, ne-am dat mâna pentru a  găsi  calea reunită a lucrului bun şi drept pentru ŢARA ROMÂNILOR.

            Destui, dacă nu chiar mulţi, se vor întreba „a mirare” sau plini de maliţiozitate ce anume a determinat această Ridicare a Neamului Românesc, ce înţelegeri ascunse sau mai degrabă ce trocuri mercantile stau în subterana acţiunii. Acestora le vine greu să creadă că în România Profundă, în România Vie a Celor Mulţi şi Buni, mai sunt destui oameni oneşti, de caracter şi aleasă condiţie civică.

            Orice gest de asemenea natură îi sperie de moarte pentru că s-au obişnuit cu rutina vulgară a minciunii din care au făcut arta machiavelică a guvernării.

            Aşa s-au scurs din viaţa noastră primele decade ale acestui secol. Cu patimi mari sau mărunte, cu speranţe spulberate de viforul indolenţei sau împlinite cu remuşcări, cu dorinţe care mai de care mai năstruşnice, cu scamatorii de tranziţie şi circuri politice dar mai ales cu o împovărătoare vinovăţie colectivă.

            Ne privim şi astăzi, buimăciţi, unii pe alţii şi nu ne vine a crede că suntem mai mereu codaşii clasamentelor măsluite, făcute de X sau Y institute de sondaje, de pe la noi sau de aiurea.

S-au proiectat reforme parşive, s-a şmenuit  o economie de piaţă retardată, s-a făcut sluj la toate poruncile comisarilor, indiferent cât de nevrednici s-au dovedit a fi în cele din urmă, a fost spulberată bruma de patrioţi  care mai rătăcesc şi stăzi cu virtuţile în inimi, ba chiar s-a jucat cu tupeu scena „alternanţei la putere” dând impresia schimbării la faţă.

Deşărtăciune şi Minciună!

Ne-au schimonosit chipul colectiv şi ni s-a indus pe toate căile şi canalele de propagandă neomarxistă că suntem un popor sordid, camuflat în mituri, deloc pragmatic, bun doar de pus la muncă ieftină şi iobăgit până la exterminare, căpătuit prin cerşit sau hoţie arogantă, educat în pas alergător, schimbător şi oportunist  cu puterea învingătoare, parazitat de boli de mult apuse pe alte meridiane, dar mai ales înfumurat şi distrugător ca mulţime, dar laş şi umil ca individ. Ni s-a pus eticheta mizerabilă de popor de mâna a doua, periferic şi devalorizat! Un popor Sparanghelizat!

Minciună şi Defăimare!

Marea noastră problemă nu a venit niciodată din natura noastră adevărară ci din nenumăratele falsuri pe care le-am acceptat cu naivitate transformându-le în axiome proverbiale.

Nu a stat nimeni de veghe!

Marea noastră problemă vine din subţirimea raţionalismului individual care se reproduce la scară socială într-o perpetuă şi fetişă resemnare.

Nu a îndreptat nimeni Calea!

Marea noastră problemă a fost din totdeauna netemeinicia şi renunţarea la reguli în folosul improvizaţiei şi a lucrului de mântuială a celora care trebuiau să facă bună rânduială.

Nu a oprit nimeni devălmăşia provocată.

Marile noastre probleme s-au năruit peste noi din generaţie în generaţie ca o haldă de steril istoric şi ni se sugerează de către „stăpânii lumii” de acum că acesta ne este, pe mai departe, destinul.

Am avut numai conducători închinaţi Porţilor străine.

DE FIECARE DATĂ NI S-A SPUS CINE ŞI CE TREBUIE SĂ FIM.

Prin Minciună, Trădare şi Manipulare!!

Dar de fiecare dată, omul mut şi anonim, adică Tu cel ce asculți acum, a aşteptat să fie apărat de Domnul Său, fie că era Măritul Vodă, Majestatea Sa, sau Domnul Preşedinte. În inima sa uriaşă, Omul-Talpă de Naţiune a strâns toate legendele, basmele, miturile şi eposul străbun, credinţa şi agoniseala subzistenţei, pentru a se ocroti pe sine şi a dăinui prin urmaşii săi!

Doar prin El, Omul-Talpă de Naţiune, Neamul încă există…

Dar astăzi trăim doar disperarea ruşinii!

Marile naţiuni s-au format în jurul marilor lor bărbaţi. Au propulsat puterea minţii şi curajul sacrificiului deasupra omului mut şi anonim şi i-a dat sens de existenţă.

Marile naţiuni au generat conştiinţe naţionale prin care şi-au exprimat voinţa şi dreptul. Originea puterii unei naţiuni se regăseşte în voinţa ei de a se afirma. Dar nu ca o masă fără identitate bântuită de  energii haotice ci ca o fiinţă organică, disciplinată prin construcţie şi solidară prin conştiinţă. Afirmarea cea mai firească a unei naţiuni se face prin indivizii săi.

Astfel am gândit că va fi să fie naţiunea română după Decembrie 89. Dar n-a fost să fie! O somnolenţă patologică a pus stăpânire pe aşteptatele conştiinţe de avangardă, făcându-le adesea ridicule.

Starea de veghe intelectuală a fost excomunicată!

A fi fost sau a fi atent la erorile noilor potentaţi, a fi îndrăznit sau să îndrăzneşti să oferi o soluţie onestă, a fost şi este un delict. Din păcate mulţi din cei care erau datori să rămână santinele vii pe meterezele cetăţii neamului, au preferat abandonul confortabil şi profitabil ucigând tocmai resursa de argument pentru a da sens opţiunilor noastre viitoare.

Aşa ceva nu trebuie să se mai întâmple!

Sub nici o formă!

Naţiunea nu are dreptul să-şi mistuie timpul viitor doar pentru că nişte impostori ne confiscă zilnic  prezentul!

Fraţi Conaţionali,

Pentru a nu mai permite ca societatea românească să se târâie prin mocirla imoralității, trebuie să readucem la rang de lege valorile şi virtuţile acestui popor, să redescoperim frumuseţea gesturilor naturale şi să reclădim conştiinţa demnităţii de sine a fiecăruia dintre noi.

Întoarcerea la firesc nu este un regres ci o condiţie vitală de remoralizare a societăţii îmbolnăvite. Redescoperirea resurselor de regenerare a naţiunii şi aplicarea consecventă, metodică şi tenace a instrumentarului societal subscris acestui scop trebuie să revină Puterii Naţionale, singura putere cu resursă de legitimitate permanentă, în toată postura sa autohtonă dar firesc şi inteligent racordată la valorile civilizaţiei moderne.

Modelul de viaţă al românilor  trebuie să fie expresia unui mod de gândire novator şi dinamic, care să permită guvernarea prin cei trei factori organici ai ţării: inteligenţa şi voinţa naţională, grupurile de elită şi indivizii de merit şi capitalul suveran autohton.

NAŢIUNEA ROMÂNĂ ASTA VREA!

Nu putem atinge însă acest deziderat în condiţiile în care mediul politic rămâne pe mai departe produsul unor mecanisme care s-au dovedit a fi oneroase.

Voi, Agora Conştiinţei Civice şi Patriotice a Neamului Românesc va trebui să preluaţi responsabil şi fără indulgenţe tema schimbării reprezentativităţii acestui popor  şi crearea mecanismelor instituţionale pentru susţinerea intereselor vitale ale Naţiunii Române.  

România are nevoie de o schimbare reală, radicală şi temeinică.  Suntem obligaţi să impunem, fie şi prin voinţa forte a maselor inteligente, generarea unei alte clase politice, în sensul construirii unui nou corp politic competent, eficient, cinstit, şi capabil să-şi asume responsabilitatea consecinţelor politicii sale.

ROMÂNIA TREBUIE REFONDATĂ DIN TEMELIILE SALE SANATOASE!

Cu toţii ştim că Omul politic sau Omul de stat, trebuie să-şi exerseze atribuţiile ca pe o datorie de onoare faţă de sine dar mai ales ca pe o obligaţie morală absolută faţă de generaţiile viitoare.

Unde este acest Om politic?

Unde este acest Om de stat?

Voi, dragii mei români ştiţi răspunsul.

Trebuie doar să-l daţi răspicat şi neiertător!

Aduceţi în fruntea voastră pe iubitorii de Neam şi de Ţară!

Iar celora care deja şi-au asmuţit haitele de lătrători asupra Noastră, spuneţi-le răspicat:

„Gata! E deajuns! Aşa să se ştie!

SUS INIMILE ROMÂNI!

The post Chelaru Mircia – Declarație politică – ”PATRIEI MELE” Te salut Românie cu Suflet Viu, Slavă Ție Popor Român Recunoștință Vouă, celora din linia întâi! appeared first on AUR.

Acesta a reamintit că libertatea de sine stătătoare a națiunii nu a fost un dar conjunctural, ci rezultatul jertfei armatei române, evocând datoria sacră de a onora memoria celor care au pecetluit suveranitatea țării pe câmpurile de bătălie.

„Este o lege binevenită, contrar unor păreri care dau avize negative unei asemenea inițiative. Celebrarea anului independenței României este cu adevărat o necesitate mai mult decât cea strict tehnică, fiind una morală și de demnitate.

Amintiți-vă atunci acel strigăt aproape glorios al lui Kogălniceanu, amintind de suferința secolelor din spate: «Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare». Un ideal care rămâne permanent în veșnicia trăirii neamului nostru. 1877 nu este doar o bornă de referință, ci este momentul în care s-a constatat că independența a fost o împlinire a unei deveniri și a unei meniri a neamului românilor. Armata română, care a primit steagurile de la voievodul Cuza în 1862, a scris istoria la Rahova, la Plevna sau la Grivița, iar această pagină de istorie nu trebuie uitată”, a declarat senatorul AUR.

Mircea Chelaru a făcut o corelație profundă între actul istoric de la 1877 și sacrificiul veteranilor de război, definind independența ca pe o valoare absolută care nu poate fi negociată politic, ci trebuie trăită intim de fiecare cetățean.

„Independența unei țări nu este nici marfă și nici element de conduită politică. Independența este o formă de manifestare a demnității unei națiuni ca atare, iar reîntoarcerea la valorile de atunci este o obligație de reîmprospătare permanentă a memoriei colective. Tot astăzi avem și Ziua Veteranilor de Război.

Îi salutăm pe cei care, în suferințe de neimaginat, au asigurat, prin jertfa lor, libertatea Europei de astăzi. Suntem o națiune făcătoare de libertate, de independență și suveranitate. Iată de ce susținem valoarea și simbolistica acestei legi”, a afirmat senatorul AUR, Mircea Chelaru.

The post Mircia Chelaru (senator AUR): „Independența nu este o marfă, ci forma de manifestare a demnității noastre. Anul 2027 trebuie să fie un altar al memoriei colective” appeared first on AUR.

Circumscripţia electorală: nr. 03 Argeș

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declaraţiei politice: ”Un popor, o națiune, o comunitate indiferent cum s-ar numi acestea, nu rezistă şi nu poate exista în cuprinsul simplu al istoriei oricărei civilizații fără cultura prin care devine parte a umanității.”

„O națiune nu înfruntă eternitatea nici prin politicienii ei, nici prin armata ei, nici prin țăranii sau proletarii ei – ci numai prin ce se gândește, se descoperă şi se creează între hotarele ei”

MIRCEA ELIADE, De ce sînt intelectualii laşi, Criterion, 1 nov. 1934, pg.2

Cultura uzurpată de fetişul instruirii moderne l-a făcut pe „novus homo rumeno” contrariul său, şi numai în folosul unei netrebnice clase ciocoieşti aculturate.

De ce legiuitorii noştri nu au închis toate sursele de alimentare ale pseudo-educației, inclusiv a celei de care se face vinovată mass-media prin vulgaritate şi prost-gust, oricâte justificări comerciale ar avea? Pentru că acei legiuitori la care facem referire, tocmai şi-au produs alchimia dezgustătoare a propriilor lor lipsiri de educaţie. Complezenţa cu asemenea manifestări imorale şi amorale e responsabilă de toate inepțiile vieţii noastre sociale şi politice, şi a dus catastrofal la restrângerea bine-crescuților în faţa prost-crescuţilor, permeabili la toate viciile şi infamiile, făcându-ne tot mai incompatibili cu baremurile unei structuri de viaţă creştină.

Toţi aceşti naufragiaţi politici nu au înţeles că un abecedar bine învăţat este mai de preţ decât un masterat trucat. N-aveau de unde să priceapă neverosimila lor sărăcie mintală că prima datorie a oricărei acţiuni politice este aceea de a şti ce fel de cetate să construiască, pentru ca mai apoi să producă cetăţeanul care să o învieţuiască!

Ofensiva destrăbălătoare şi-a găsit loc şi în cultură, unde curentele aşa zise moderniste, mai degrabă mondeniste, îşi refuză ostentativ orice orientare şi consolidare moral-educativă.

Din aproape toate creaţiile postdecembriste au fost gonite sublimul, idealul, etosul, reveria, pateticul, şi chiar problematicul cauzal, pierzând în faţa gratuităţii de tip divertisment uşuratec şi a ironiei băşcălioase.

Miniştrii culturii de-a lungul acestei terne perioade nu au fost capabili de o reală construcţie a unei filosofii a actului de cultură majoră, de asanarea reziduurilor ideologice, de stopare a pseudovalorii tupeiste care se afişează cu obrăznicie în capul listelor de premii a Uniunilor de toate felurile. Nici nu au încercat măcar, prin politici liniare coerente să protejeze bazalul, autenticul, în faţa infiltrărilor decadente şi atotmistuitoare de puritate. Substanţe culturale autentice nu au mai apărut. Câteva zvârcoliri cu scâncete, câteva nervozităţi răcnite ale câte unui pamfletar sau eseist mai talentat nu pot redefini sterpitudinea, deşertul spiritual şi de condescendenţa generală.

Corciţii culturnici au năpădit peste esențele noastre  batjocorindu-ne simbolurile universale.

Eminescu a ajuns „cadavrul din debaraua” națională la care chipurile facem mereu recurs pentru a ne legitima bruma de prezentă pe un continent al altora.

Este de a dreptul dramatic să constați cum, în numele libertății de creație se produc cele mai josnice atacuri asupra esenței culturii noastre identitare. Pentru ei, Mioriţa nu este neapărat o baladă a românilor, ea călătorind mai peste tot, prin Balcani şi proiectează spiritul mortuar predestinat, fatalismul perdant. Balada, zice-se, este o cacealma, şi nu mai trebuie să facem apel la un asemenea gen protoartistic! Esenţele noastre nu trebuie să mai ţină de natura primordială, iar cultura pastorală, tradiţională, este predilect tratată ca un handicap ce ne balastează accesul în planul culturii europene. Alogeni fiind nu au de unde şti că transfigurarea în semnificaţie orfică a existenţei, ba mai mult, a actului martiric!, a luat forma spirituală a  evenimentului narat. Prin asumarea ideatică a morţii, românul ancestral nu s-a îngrozit şi nici nu a devenit defect sau curtezan al laşităţii ci a translatat moartea spre sublim. Asasinii culturali, deloc mioritici, au venit cu sortimente contrafăcute de culturi hibride pe care le basculează în ograda noastră în ambalajele multiculturalismului.

Îmi susţin convingerea că multiculturalismul este moartea culturilor autentice! Acest concept, lansat cu ingeniozitate de producătorii unei metaordini mondiale, are drept finalitate distrugerea autenticului, delocalizarea originilor, a rădăcinilor spirituale şi tabularasarea mentalului colectiv. Actul de cultură, de creaţie artistică, de ştiinţă, filosofia însăşi, produc coagulantul recognoscibil al identităţii de sine, este amprenta imaterială a unui patrimoniu irepetabil care produce nu atât diferenţa specifică pe cât zidesc genul proxim  al profilului deveniri oricărei naţiuni. Aici lovesc corciții culturnici care au ocupat spaţiul nemijlocit cât şi pe cel adiacent al culturii românilor. Au reuşit într-un timp nepermis de scurt să producă un mutant greu de identificat în noi înşine. Incultul are farmecul său. El se manifestă conform programării sale genetice şi este predictibil. Incultul are un statut recunoscut şi stabil în spaţiul cultural de referinţă. Este un fel de bufon al regelui.

Elita nu se simte ameninţată în vre-un fel pentru că incultul nu încearcă să o uzurpe, ci doar să o şicaneze, doar comparându-se hazliu cu ea, poate ostentativ, dar nicidecum identificându-se cu ea. Mai simplu: incultul are măsura lungului de nas! Subculturatul este pretenţiosul absurd! Este prostul ideal a cărui semidoctă devine ţâfnă academică! El se revendică pe sine marilor valori incontestabile şi îşi administrează merite pe care nu le-a avut vreodată. Le mimează schimonosit.

Subculturatul nu se recunoaşte decât în opozabilitate şi negativism iar dacă i se administrează argumentele care îi deconspiră primitivismul, imediat învinuieşte, acuză, culpabilizează ţipat tot ceea ce îl denunţă, dându-se un mare nedreptăţit, un olimpian neînţeles de „fosilizaţii” zilei! Subcultaratul de la noi este maestru al improvizaţiei de moment, este cel care ajustează fără decenţă spectacolul în detrimentul veridicului numai pentru-că „aşa dă bine la şefu”. Lipsa de cultură se poate corecta prin acumulare, printr-o reorientare organizată a mobilării personalităţii, prin extragerea din mediul steril sau chiar fertilizarea răbdătoare a acelui steril. Subculturatul este saturat de sine, îşi este suficient sieşi şi nu acceptă alteritatea. Este esenţialmente surprins în dictonul lui Boileau „un prost găseşte întotdeauna unul mai prost ca el, să-l admire!”. De aceea poate, sălile noastre de teatru, de concerte şi operă, ba chiar şi Atheneul, sunt privite mai mult pe dinafară. Odată intrat înăuntru, subculturatul se aşează lângă un notoriu respectabil şi de îndată începe să exhaleaze un aer de cocotă, de un ridicol grosier. Teatralizarea dramaticului se mută de pe scenă pe fizionomia lui  sordidă şi enervantă, mereu în căutare de prim plan şi atenţie publică. Ce rezonanţă artistică,(!) ce trăire a mesajului(!) Nu…, doar să fie văzut…, să dea bine… la spotul de ştiri, că de, este acolo(!), la marele eveniment cultural.

Am secătuit izvorul farmecului incandescent al originalităţii. Am sleit de puteri măduva osului genealogic al sacrului, al reflexivului existenţial şi al marii interogaţii dătătoare de sens căutării şi iluminaţiei divine.

Şi totuşi, in acestă derivă explicabilă dar nicidecum acceptabilă există filonul energetic omniprezent şi quasi perceptibil. Recuperarea creatoare a culturii moștenite este posibilă, după cum posibilă este şi despuțirea caselor sufletelor noastre. Chemarea nu este una a trecutului  ci doar a timpului care vine…

Nu-mi rămâne decât să acuz că nu s-a lucrat pe tărâmul formării civice, în sensul cel mai nobil al cuvântului pentru a deștepta românul la o altă statură, aceea de proprietar al destinului său, şi a deveni astfel consecvent, dinamic, cooperant şi solidar, pretențios cu viața dar şi neiertător cu cei care-l conduc rău. Dimpotrivă.

The post Chelaru Mircia – Declarație politică – ”Un popor, o națiune, o comunitate indiferent cum s-ar numi acestea, nu rezistă şi nu poate exista în cuprinsul simplu al istoriei oricărei civilizații fără cultura prin care devine parte a umanității” appeared first on AUR.

În zilele noastre se vorbeşte tot mai răspicat despre naţiune, pro sau contra, dar se vorbeşte cu substanţă. Există o imensă acumulare de probe definitorii care certifică obiectivitatea şi necesitatea existenţei naţiunilor ce nu mai pot fi contestate, ele însele fiind o formă de manifestare vie a devenirii conştiinţei de sine a umanităţii contemporane. Şi în numele lor şi alăturat lor se dezvoltă partea cea mai aprigă a încriminărilor.

Naţionalismul ca formă de exprimare a sentimentului şi identitarului naţional pleacă de la o realitate obiectivă pe care o trăieşte omenirea, într-un mediu reconfigurat de modernitate şi inovaţie. Naţiunea se reinventează, reformându-şi totodată toate subrutinele sale conceptuale. Aceste aspecte ale realităţii obiective nu mai pot fi expediate într-o ignoranţă prefăcută a politicii struţului! Şi nici lăsată pe mântuiala vulgului.

Aşa se face că, din nou, “o stafie bântuie Europa”, chiar mai mult, lumea întreagă. Abordările în competiţie asupra temei sunt tot mai marginale, dar în acelaşi timp tot mai puţin diferenţiate. Ele merg de la absolutizarea conceptelor naţionale și suveraniste până la negarea totală a legitimităţii existenţei naţiunilor. Între aceste două extreme, coexistă doar nuanţe pline de orgolii paternaliste, cu vădite exerciţii şi îndemnuri „democratice” la toleranţa şi coabitarea sistemelor.

Numai că, din perspectiva istorică, nimeni nu poate nega faptul că în ultimele două secole cea mai puternică forţă politică manifestată în lume a fost naţionalismul. Cu bunele şi relele sale.

“Nu există democraţie decât atunci când cetăţeanul acceptă şi respectă o lege care corespunde voinţei majorităţii” spunea Alain Touraine (cunoscut sociolog francez, autor al unor lucrări de prestigiu cum ar fi: “Un desir d’histoire”, ”Lettre a une etudiante”, “La societe invisible”, “Critique de la modernite”, “La voix et le regard” ş.a.) – o constatare de bun simţ, axiomatică am spune, care rămâne doar un reper de comparaţie teoretică.

În viaţa reală funcţionează însă cu succes principiul dreptului rebelului care te pune în faţa faptului împlinit. În aceste circumstanţe mai poate fi individul reprezentat doar prin el însuşi? Sau trebuie să se regăsească în interiorul unei comunităţi în care să nu se simtă străin, alienat, frustrat de afecţiunea alterată a celor din jur, ci dimpotrivă, sigur şi apărat în spaţiul său existenţial?

Această inserţie în condiţia umanului ar trebui să se bazeze pe reinterpretarea specificului ontogenetic şi a tradiţiei către o modernitate adaptată, înţeleasă şi acceptată. În fapt, secolul XXI, aşa cum se manifestă el în acest început târziu, ne obligă deja la o recompunere a lumii, reuşita fiind condiţionată doar dacă umanitatea va face recurs la ultimele resurse recuperate ale comportamentului trasat de legile naturale. Sfidarea acestora şi impunerea arbitrară a legilor pozitive vor produce o coliziune distrugătoare între realitate şi tentaţie.

Se pune, însă, întrebarea îngrijorătoare, cine să recompună această lume în care să recaptăm buna rânduială? Noile generaţii educaţionale nu doar că nu mai cred în politică, ci o desfid. De fapt, aproape nimeni nu mai crede în vectorii purtători de vorbe goale care au canibalizat conceptele politicii clasice şi i-au desfigurat sensurile. Politica a fost asimilată la începuturi cu progresul, cu lupta împotriva stagnării, cu voinţa de propăşire. Dreptul la diversitatea opiniilor a condus la diversificarea scopurilor şi mecanismelor de împlinire a obiectivelor forfecând interesele eterogene şi descoperind consensuri izbăvitoare.

Astăzi este greu de deosebit diferenţa dintre un discurs liberal și unul

naţionalist. Poate doar prin încărcătura de aroganţă afişată de vorbitorul plătit.

        Pentru a avea un viitor cât de cât palpabil, un popor trebuie să evite căderea în năluciri şi promisiuni panglicare. Cu atât mai mult, pentru o naţiune ce se reclamă un organism viu şi conştient capabil de reproducere interioară. „…lucrul de căpetenie într-un stat naţional nu este faimoasa chemare a maselor la viaţa politică, chemare fără de rost, ci chemarea indivizilor la muncă individuală pozitivă, la ispravă personală. Iar în acestă privinţă condiţia hotărâtoare nu este un intelectualism rafinat, sceptic şi trândav, ci plenitudinea caracterelor. (…), dezvoltarea excesivă şi unilaterală a inteligenţei devine o primejdie, căci ea creează trebuinţe, dar nimiceşte voinţele puternice, dragostea de muncă, integritatea caracterelor.” – (Aurel C. Popovici, în lucrarea „Naţionalism sau Democraţie”)

În lumea informaţiei instantanee, individul năucit de falsurile virtualului, de curând botezate fake-uri, mai devreme sau mai târziu descoperă subtil dar nu ireversibil marea minciună care-l manipulează, şi instinctiv, ca proprie revanşă încearcă de unul singur să se întoarcă la originile sale: etnică, culturală, lingvistică, de spaţialitate sau spiritual religioasă. Îndepărtat fiind de ele printr-o anterioritate perfidă, nu le găseşte nici uşor şi nici repede. L-a început le vede în obscur ca un refugiu recatalizator, iar mai apoi le transformă ca argumente în contradictoriu, radicale şi contestatare. Pur şi simplu, el îşi individualizează memoria în modul său propriu, refuzând orice amprentare anterioară, pe care mai apoi o asociază cu similarele identificate strict personal. Criteriile după care face acest lucru sunt mai mult sau mai puţin discutabile. Şi nu sunt neapărat şablonate de ideaţii sau ideologii savante compuse în laboratoarele filosofilor. Asocierile morale şi identitare recuperează în primul rând tradiţia şi valorile pe care individul le consideră fundamentale, pe care le trăieşte prin fiinţa sa cotidiană. Asocierile negociate, unde compromisul este singura regulă, sunt expansioniste şi nu urmăresc decât un beneficiu personal, dar nu neapărat şi permanent. Cu alte cuvinte, pe o piaţă liberă a decadenţei, pot fi tranzacţionate legea, cutuma sau principiul, toate deformându-se până la opusul naturii lor. Se ajunge astfel într-o realitate indusă, abil fabricată, disonantă cu vibraţia naturalului.

Cineva îmi atrăgea atenția că trebuie luată în serios și îngrijorător în seamă lumea rețelelor așa zise de socializare care au devenit o a patra dimensiune a realității sociale. Apar ”populații” noi cu propriile organizări și filosofii de viață ale generațiilor ”X”, ”ZEN” sau ”MODEM” care-și fabrică propria lume. O lume apărută în chip compensatoriu și revanșard față de o realitate dezamăgitoare și ostilă. Aici se produc reguli și se tranșează adevăruri din iluzii colective. Societatea-refugiu își face propriul cod de reguli cu care se legitimează și se fac legitimi și în numele cărora produc cultura refuzului!

Acest proces în două ipostaze, dar întotdeauna concomitente, creează şi dilema subiectului din declarația noastră.

Este sortită lumea identitarului palpabil, lumea specificului național să sfârşească în arhivele istoriei umanităţii alături de universalism, după ce practic a făcut regulile lumii de la revoluţia franceză încoace, lăsând locul individualului rătăcit în societatea virtuală, sau…același individ, nimicit de masa miliardelor anonime, golit de suflet, singur printre singuri într-o rețea abstractă, se va reconecta la reţeaua sa identitară resurecţionând mentalul etnobiogenetic?

Nu puţini sunt aceia care propovăduiesc, mai abitir decât foştii politruci, nu doar aşa-zisul anacronism al naţiunilor şi a statelor care le personalizează ci chiar necesara şi iminenta dispariţie a acestora. Viziunea şi constructul globalist al monopolarităţii funcţionale nu poate accepta alteritatea şi diversitatea naturală.

De cele mai multe ori aceştia aduc drept argumente “imbatabile” internaţionalizarea economiei, informatizarea societăţilor şi apariţia interdependenţelor funcţionale în cadrul “statului global”. Dar, după cum s-a putut constata în anii din urmă, această teorie este saturată, la rândul ei de propriile-i contradicţii. Ea este supralicitat deterministă şi prescriptivă, deopotrivă. Dacă în mod inevitabil lumea devine tot mai interdependentă, căzută în reţeaua de păianjen a internetului, cu „gura la aceeaşi sondă de petrol” şi cu cardul la acelaşi finanţator, ce sens ar mai avea cruciada împotriva naţionalismului? Ce rost are să consumi resurse imense împotriva a ceva ce este sortit dispariţiei, după cum pomenesc predicţiile sugestionabile? Pentru mine această grabă nu este doar suspectă ci și profund neliniştitoare. Tot mai mulți ne punem întrebarea, de ce atâta efort şi înfrigurare pentru accelerarea integrării continentale, a unui anume tip de integrare prestabilit, când ea, “fatalmente” tot se va produce?! Da, este o grabă suspectă şi nicidecum liniştitoare. Ce anume ne scapă din tot acest „puzzle” ale cărui contururi nu se mai îmbucă?

Evident, lumea grăbită şi superficială în care trăim nu poate să ofere decât răspunsuri formalizate în clişee, deloc consonante cu stările ascunse. Reacţiile acestei lumi amalgamate au devenit imprevizibile şi periculoase din multe puncte de vedere. Din toată această suprapunere de clişee, se distinge însă din ce în ce mai clar, ca şi NECESITATE VITALĂ DE SUPRAVIEŢUIRE, arhitectura Noii Europe.

Numele de cod: NAŢIUNILE UNITE ALE EUROPEI

Altfel, vom dispărea!

The post Chelaru Mircia – Declarație politică – ”NAŢIONALISMUL și singularitatea individului, două realități ale lumii contemporane.” – repere doctrinare – appeared first on AUR.

„Nu este vorba numai de Paltinu. Luați în calcul catastrofa, spun eu, ecologică, ce s-a produs prin deversarea Vidrarului. De 60 de ani, doamna ministru, dacă n-ați știut, acolo s-a creat un nou ecosistem. Un ecosistem de tip maritim. L-ați golit, ucigând sau distrugând peste 1.500 de tone, rețineți, faună piscicolă. Nu v-ați gândit la asta.

Nu vi s-a spus probabil că toate localității din aval, respectiv Valea Iașului, de la Argestru, Curtea de Argeș, Băiculești, toate sunt fără apă datorită acestei turbidități maxime. Mai sunt și altele care ne putem spune, dar sunt elemente tehnice”, a susținut Mircia Chelaru.

Senatorul a mai precizat că persoana care ocupă funcția de ministru în statul român trebuie să posede calitățile și pregătirea necesară.

„Doamnei ministru îi dau un sfat de aici încolo, măcar să cunoască, cele patru condiții fundamentale în a conduce: inteligență, voință, pricepere și acțiune calificată.

Aș folosi un termen mai puțin academic: v-au băgat cu capul în gard, doamnă. Bunele intenții nu țin loc de acțiune calificată. Iar cei care vor să țină de sistem, așa cum ați invocat și, sincer, vă cred, pentru că acolo este o melasă veche, au știut să vă manipuleze de așa natură încât să deveniți victimă sigură. Toate se plătesc în viața asta. Nu numai inteligența prost aplicată, ci și necunoașterea nevinovată. (…) Trebuie să plătiți pentru că ministerul îl personificați și tot ce mișcă, inspiră și transpiră sub dumneavoastră trebuia să cunoașteți și să acționați ca atare.

Nu aveți calitatea, priceperea, pregătirea, nici măcar, spun eu, coptura mentală pentru a conduce un minister. Așa că mai așteptați, luați puțină pauză, înzdrăveniți-vă și vă doresc un succes deosebit mai departe”, a declarat senatorul Mircia Chelaru în plenul Senatului.

The post Mircia Chelaru (senator AUR): „Doamna Buzoianu, nu aveți calitatea, priceperea, pregătirea pentru a conduce un minister” appeared first on AUR.

Partidul său, AUR, a anunțat un vot favorabil pentru acest proiect, recunoscând necesitatea stringentă a consolidării capacității de apărare și cercetare la nivel european în contextul ostilităților globale.

Cu toate acestea, Chelaru a folosit prilejul pentru a trimite un semnal diplomatic UE, insistând ca, în implementarea noilor instrumente, să fie respectate principiile fundamentale ale subsidiarității și proporționalității, menținând astfel prerogativele statelor naționale.

„Iau cuvântul pentru că e pentru prima dată când văd o abordare de sine stătătoare și chiar curajoasă față de unele aprecieri ale Uniunii Europene, atrăgând atenția cu eleganța specifică diplomației parlamentare, celor care emit un asemenea COM că trebuie să țină cont cu adevărat de statele naționale, pe principiile pe care le consacrăm ca atare, ale subsidiarității și proporționalității.

Ceea ce este de constatat e că Europa, în întregul său, dar și națiunile sale componente se află într-o competiție permanentă, într-o stare de ostilitate globală. În opinia mea, și aceasta este și concluzia pentru care și colegii din grupul parlamentar AUR vor vota acest proiect, este că nu putem să supraviețuim în lumea care vine de unii singuri.

Însă, nici în același timp nu avem voie să renunțăm la prerogativele fiecărei națiuni în parte. Din acest punct de vedere, încă odată, apreciem schimbarea de busolă și, mai ales, modul de operare cu însăși instrumentele Uniunii Europene”, a declarat senatorul AUR, Mircia Chelaru.

The post Mircia Chelaru (senator AUR): „Votăm pentru Fondul European de Apărare, dar UE trebuie să respecte Subsidiaritatea și Statele Naționale!” appeared first on AUR.

De către domnul senator: Mircia CHELARU

Circumscripția Electorală: nr. 3 Argeș

Grupul parlamentar: ALIANȚA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR

Obiectul Interpelării: Neglijarea economiei montane și efectele sociale privind mediul din munții României, inclusiv interesele strategice care vizează menținerea populației montane, mai ales în mediul rural (854 UAT-uri, cu >3.500 sate montane).

Stimate Domnule Ministru,

I. Munții României reprezintă aproximativ 30% din teritoriul României, mai mult decât în alte 17 țări cu munți, din UE, având particularități accentuate legate de cadrul natural și de modul de practicare a economiei specifice, în ferme mici și mijlocii cu bogate tradiții multiseculare și sisteme profund diferite față de zonele de câmpie.

Zona de munte furnizează cca. 25% din produsele agroalimentare (lapte, carne, fructe) de înaltă calitate, datorate condițiilor de mediu, cu ”zero chimizare”, purtătoare de sănătate, ca ”produse montane” recunoscute de Regulamentele Comisiei Europene nr. 1151/2012 și 665/2014.

Este bine cunoscut că, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale se

concentrează pe marea agricultură din zonele de câmpie și colinare care asigură până la 80% din hrana populației și pentru export, inclusiv contribuții semnificative la PIB. Această realitate, însă, nu justifică neglijarea economiei specific montane cu efectele sale sociale privind mediul din munții României, inclusiv interesele strategice de securitate care vizează menținerea populației și dezvoltarea infrastructurii montane, mai ales în mediul rural (854 UAT-uri, cu >3.500 sate montane).

II. În spațiul public sunt semnale că s-ar intenționa desființarea Agenției

Naționale a Zonei Montane și implicit a Centrului de Formare și Inovații pentru Dezvoltare în Carpați – ceea ce, pentru marea zonă montană a României ar reprezenta un adevărat dezastru!!!

Vă reamintesc că, prin Comisia Zonei Montane din România, Agenția

Națională a Zonei Montane și aportul cercetării montanologice și al organizațiilor neguvernamentale, specializate, cu sprijin din UE, Banca Mondială, ș.a., România are astăzi peste 10.000 de pensiuni agro-turistice, multiple puncte gastronomice rurale, cca. 30.000 de absolvenți de cursuri de formare pentru dezvoltare montană. Prin eforturi mari, de peste 30 de ani, în România au fost create toate condițiile pentru a se trece la o nouă etapă de protecție și dezvoltare sustenabilă a zonei montane: Instituții guvernamentale, specializate; entități de cercetare montanologică și de învățământ universitar – specializat. Avem și o ”Lege a Muntelui” – 197/2018, a treia din Europa, precum și un Consiliul Național al Muntelui, prezidat de însuși Primul Ministru. Așadar, pentru români, muntele este resursă de viață și citadelă de apărare.

În acest context, domnule ministru vă adresez următoarele întrebări:

1. Ce proiecte aveți în programul guvernamental și cum doriți să susțineți, cu responsabilitate, zona montană a României?

2. În etapa următoare de guvernare, care este poziția Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu privire la Agenția Națională a Zonei Montane și implicit a Centrului de Formare și Inovații pentru Dezvoltare în Carpați?

The post Mircia Chelaru – Interpelare – Neglijarea economiei montane și efectele sociale privind mediul din munții României, inclusiv interesele strategice care vizează menținerea populației montane, mai ales în mediul rural (854 UAT-uri, cu >3.500 sate montane) appeared first on AUR.

 Asasinarea bunului-simț şi sfidarea firii noastre.”

„O națiune nu înfruntă eternitatea nici prin politicienii ei, nici prin armata ei, nici prin țăranii sau proletarii ei – ci numai prin ce se gândește, se descoperă şi se creează între hotarele ei”

MIRCEA ELIADE, De ce sînt intelectualii lași, Criterion,  1 nov. 1934, pg.2

Un popor, o națiune, o comunitate indiferent cum s-ar numi acestea, nu rezistă şi nu poate exista în cuprinsul simplu al istoriei oricărei civilizaţii fără educaţia prin care devine parte a umanităţii.

Sub acest temei am sperat, mai bine de 30 de ani, ca şcoala românească să nu uite că, dincolo de instrucţie prin acumularea de cunoştinţe şi formarea unor deprinderi intelectuale, misiunea ei este să educe, adică să incumbe în copil, adolescent şi tânăr etapele formării sale ca OM, prin aducerea lui din stadiul primar al reflexelor şi instinctelor dominante, la raţiunea controlată şi la acceptarea legii datoriei ca virtute supremă.

Sufletul social al copilului nu se formează după devize, sloganuri şi reţete psihopedagogice, ci se transferă prin marea empatie colectivă a mediului natural de viaţă. Bunele deprinderi de a trăi, nu vin din gena ereditară, ci din modelarea familială şi din cea a cetăţii. Unde şi când se face acest lucru la noi? Acest deficit grav în opera de zidire a unui OM nu este compesat sub nici o formă de şcoală.

În şcoala românească de astăzi nu se mai practică formarea caracterelor prin angajarea modelelor şi comparaţia idealurilor. A dispărut dimensiunea solemnului, recunoştinţei sau asumării sacrificiului. A vorbi despre datoria cuvântului dat, simţul ordinei personale, a bunei rânduieli a propriei vieţi sau autocontrolul gesturilor simbolice este desuet, dacă nu chiar absurd. Dimpotrivă, în licee cu mari pretenţii „de firmă” se practică libertinajul prostituţiei, comportamentul ofensator faţă de „minima moralia”, mituirea notărilor, desecretizarea subiectelor de examene, relaţiile sexuale convenite între dascăli şi eleve. În unele, profesorii sunt pălmuiţi, ridiculizaţi sau de-a dreptul daţi afară din clase! Un tablou dezgustător pentru o lume a bunului simţ din care a fost izgonită buna-cuviinţă.

Aşa se explică de cemasa mare a tinerilor în formare este tot mai subculturată, cu un profil educaţional precar. Se vrea totul și orice și dacă se poate fără efort, fără merit, fără dare de seamă. Nu există temei pentru ascultare şi răbdare. Şi  nici cumpătare.

 Nu sunt exersate tehnicile de autocontrol şi promovarea bucuriei de a trăi frumos, ci dimpotrivă, se încurajează abjectul, superficialul, exhibiţionismul şi descărcările de orice fel, cu derapaje grave până la dezabuzare şi apatie morală. El, copilul nostru, copie identic conduita abjectă şi hoţia mai-marilor, trivialitatea, prostul-gust, kitch-ul  şi bădărănia  etalate  şi încurajate social, pentru-că aceasta i se oferă dimineaţa, la prânz şi seara! Nu s-a făcut nimic pentru bararea acestei cascade de factori dezeducativi menită să surpe rezistenţa morală românească.

Şcoala românească de azi e anarhică, limbajul vulgar, comportamentul deşănţat şi rebel la numeroşi elevi, delăsător sau venal la mult prea mulţi dintre profesori. Declamata ofensivă a tinerilor şi fluturată de politicianismul desfrânat pe toate televiziunile a eşuat într-o peniblă dezertare prin refuz, nonconformism şi revoltă mocnită. Restul este ipocrizie afişată şi tertip de imagine găunoasă.

Am afirmat de atâtea ori, fie din postura omului academic sau din cea de persoană publică, faptul că modelarea social-morală trebuie practicată în toate componentele unei societăți cât de cât caracterizate prin maturitate şi sănătate socială sub autoritatea unor minime bareme de morală cetăţenească. Dacă modelul nu este cultivat din sămânța propriului model de viaţă înnobilat cu sinteze superioare ale exemplelor universale şi pus undeva sus, într-o ideaţie înălţătoare, apare riscul ca el să coboare în utilitar, să devină banal sau chiar să cadă în trivial precum vedem mai peste tot în ecuaţia fără soluţie a zilei: vedeta fabricată, cocota fudulă, ţeparul sârguincios, fiţosul penibil, fotbalistul trucat, ultraşul multifuncţional, dealer-ul de droguri, şeful de clan sau macho de centură! S-a exhibiţionat pe toate planşele idioţilor cu ştaif că trebuie să acceptăm ceea ce ne dă străinătatea, ca şi cum această străinătate ar fi un eden, un cristal al sublimei purităţi în care trebuie să ne topim natura proprie. Nu au putut înţelege sau poate că şi-au interzis calculat să accepte că nu poţi fi un bun european până nu eşti mai întâi de toate un bun român! Şi nu doar ca etnie… Ci ca reprezentat al unei civilizaţii încântătoare, a unei lumi de profundă creaţie şi aport spiritual la dosarul imprescriptibil al umanităţii vechi şi celei recente.

Aşadar, nu-mi rămâne decât să acuz că nu s-a lucrat pe tărâmul formării civice, în sensul cel mai nobil al cuvântului pentru a deştepta românul la o altă statură, aceea de proprietar al destinului său, şi a deveni astfel consecvent, dinamic, cooperant şi solidar, pretenţios cu viaţa dar şi neiertător cu cei care-l conduc rău. Dimpotrivă. Educaţia uzurpată de fetişul instruirii moderne l-a făcut pe „novus homo rumeno” contrariul său, şi numai în folosul unei netrebnice clase ciocoieşti aculturate.

De ce legiuitorii noştri nu au închis toate sursele de alimentare ale pseudoeducaţiei, inclusiv a celei de care se face vinovată mass-media prin obscenitate şi prost-gust, oricâte justificări comerciale ar avea? Pentru că acei legiuitori la care facem referire, tocmai şi-au produs alchimia dezgustătoare a propriilor lor lipsiri de educaţie. Complezenţa cu asemenea manifestări imorale şi amorale e responsabilă de toate imbecilităţile vieţii noastre sociale şi politice, şi a dus catastrofal la restrângerea binecrescuţilor în faţa prost-crescuţilor, permeabili la toate viciile şi infamiile, făcându-ne tot mai incompatibili cu baremurile unei structuri de viaţă creştină.

Toţi aceşti naufragiaţi politici, care se proclamă salvatori ai Națiunii, nu au înţeles că un abecedar bine învăţat este mai de preţ decât un masterat trucat. N-aveau de unde să priceapă neverosimila lor sărăcie mintală că prima datorie a oricărei acţiuni politice este aceea de a şti ce fel de cetate să construiască, pentru ca mai apoi să producă cetăţeanul care să o învieţuiască!

Chemarea mea nu este una a trecutului, ci doar a timpului care vine…

 Rămâne doar să ecologizăm, fără excepţii, propriile conştiinţe.

The post Chelaru Mircia – Declarație politică – Educația în derivă. Asasinarea bunului-simț și sfidarea firii noastre. appeared first on AUR.

Circumscripția electorală: Nr. 03 Argeș

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declarației politice: ”CE ȚARĂ AȚI LUAT ÎN PRIMIRE, DOMNULELE PREȘEDINTE?”

De mai bine de 10 ani, în România nu se guvernează.

În România se administrează Ordine primite de afară și Ordonanțe făcute dinăuntru.

În România, Statul a primit o lovitură dezintegratoare prin demolarea Constituției sale, ”pas cu pas”.

S-a trecut la confiscarea instituțiilor și funcțiilor publice de către coaliții subversive, grupări obediente și indivizi descalificați moral.  

De mai bine de 10 ani, societatea românească trece prin rafale de crize diferite, fără a fi găsite soluțiile de reziliență, de ridicare pe verticală!

”Piloții orbi” ai guvernărilor succesive s-au transformat în mimeții de serviciu ai directivelor diferite, făcând din interesul național o subsidiaritate neglijabilă.

Trecută prin crize politice catastrofale, de conveniență și coabitare doctrinară, năpădită de calamități sanitare, sufocată de deficite economice înspăimântătoare și corupție pandemică, dar și prinsă între falii geopolitice fracturate, România pe care ați preluat-o, d-le președinte, este pe punctul de a fi internată la terapie intensivă.

Cei care au accidentat-o, atât de grav, sunt acum lângă D-stră.

Feriți-vă, precum Odiseu, de Corul acestor sirene mincinoase și perfide.

Păziți-vă de capcanele promisiunilor venite de aiurea și demascați-i!!

Vă cer să veniți în fața acestui popor, ”blând și omenos” după cum îl alinta Eminescu, dar îngrijorător de tolerant și docil,  și să-i faceți o mărturisire sinceră asupra Stării Națiunii Române.

Nici un președinte nu a făcut-o!

Azi, Europa ne privește cu condescendență, ca pe o margine de continent! Așa o fi?! Eu resping o asemenea plasare!

Tocmai de aceea:

• Spuneți românilor adevărul despre Starea morală a societății și voința de luptă a românilor;
• Spuneți românilor adevărul despre Discernământul politic al guvernanților improvizați;
• Spuneți românilor adevărul despre Coruperea la comandă a actului de justiție;
• Spuneți românilor adevărul despre Anomia instituțiilor și prăbușirea încrederii în acestea;
• Spuneți românilor adevărul despre Starea de sănătate ajunsă la limita morbidității ireversibile;
• Spuneți românilor adevărul despre Corupția pandemică cvasigeneralizată întreținută de grupări oligarhice non-statale;
• Spuneți românilor adevărul despre Supra legiferarea și mutilarea libertăților garantate de Constituție, ea însăși agresată!

Spuneți-ne Adevărul despre stare reală de pregătire a națiunii pentru apărarea armată!

Arătați de ce suntem în toate clasamentele educaționale pe ultimele locuri în Europa, atât de des invocată.

Dar, mai ales, de ce trebuie să umblăm cu capul în pământ, a  rușine și abandon!

Spuneți-ne, în numele Adevărului care ne face liberi, tot ce credeți că merită acest popor să știe!

Faceți un Audit al Realității.

Faceți un Audit de Conștiință și adresați-vă Națiunii.

Pentru că nu avem timp de pierdut, atâta timp cât în joc este însăși soarta noastră existențială.

Chiar dacă mi-ați invocat numele în campania d-stră electorală, nutresc aceleași sentimente de respect Instituției Prezidențiale, pe care vă cer să-i oferiți șansa reabilitării credibilității sale.

Dacă aveți simțul istoric, nu ratați acest moment unic!

The post Chelaru Mircia – Declarație politică – ”Ce țară ați luat în primire Domnule Președinte?” appeared first on AUR.