Dar, ca deputat în Comisia pentru Buget, Finanțe şi Bănci, am datoria să spun un adevăr mai incomod: cearta dintre ministru şi premier acoperă un eşec de politică publică cu rădăcini mult mai adânci, comun tuturor guvernelor postaderare.

Cifrele din bugetul Ministerului Agriculturii, analizate în detaliu în Comisie, şi actele normative trecute prin comisie în ultimii doi ani vorbesc de la sine: România şi-a finanțat cronic cheltuielile operaționale ale fermierilor, dar a refuzat sau a eşuat să construiască capacitate productivă pe termen lung, adică să acopere investițiile. Statul a pansat. Nu a tratat.

Ce ne spun datele bugetare

Fondurile pentru investiții – abandonate. Titlurile XII şi XIII din bugetul MADR (finanțare PNRR – irigații, digitalizare, infrastructură de procesare) s-au prăbuşit cu 90–93% față de propunerile din 2025: de la 244 de milioane de lei la sub 25 de milioane. Irigațiile – subiect de discurs politic de trei decenii – primesc în 2026 o sumă simbolică de 7,2 milioane de lei (componenta PNRR). Cu siguranță aceasta nu este o politică de investiții, ci o capitulare bugetară în fața unei probleme structurale.

Subvențiile operaționale – perpetuate, dar neexecutate nici măcar integral. Sub-execuția la Transferuri (Titlul VI – finanțarea APIA, AFIR, ANIF) a fost de 62% din creditele de angajament în 2025. Instituțiile care trebuie să plătească fermierul nu au primit banii la timp sau deloc.
Fondurile europene pentru investiții rurale – sub-executate cronic. Programul FEADR 2023–2027 (modernizarea exploatațiilor, procesare, irigații, lanțuri scurte de aprovizionare) a acumulat angajamente de 19,4 miliarde lei, dar are acoperire în plăți de numai 7,6 miliarde – o rată de conversie de 39%. Nu banii au lipsit pe hârtie; a lipsit capacitatea de absorbție şi voința politică de a simplifica accesul fermierilor la investiții.

Paradoxul productivității: mulți fermieri, mult pământ, puțină valoare

Datele Eurostat (actualizate în aprilie 2026) descriu un paradox dureros al agriculturii româneşti: România are cei mai mulți fermieri din UE, una dintre cele mai mari suprafețe agricole şi totuşi una dintre cele mai scăzute productivități pe lucrător din întreaga Uniune.
Număr şi structură: 3,5 milioane de fermieri, 90% cu exploatații sub 5 hectare. România concentrează 23% din forța de muncă agricolă a întregii Uniuni Europene, cel mai ridicat procent din UE. Cu toate acestea, 9 din 10 fermieri români lucrează exploatații sub 5 hectare – un nivel de fragmentare care face aproape imposibilă mecanizarea eficientă, investiția în stocare sau accesul direct la lanțuri de valoare. Aceasta este agricultura de subzistență pe care statul a perpetuat-o prin subvenții operaționale în loc s-o transforme prin susținerea asocierii şi consolidării.

Productivitatea muncii: creştere de suprafață, nu de eficiență. Indicatorul A al Eurostat (venitul real net per unitate de muncă anuală – AWU) a înregistrat în 2024 o scădere de 16,8% în România, printre cele mai mari căderi din UE. A revenit cu +28,5% în 2025, al treilea cel mai mare salt din UE, după Estonia (+41%) şi Luxemburg (+29,5%). Totuşi, această revenire este parțial iluzorie: forța de muncă agricolă s-a contractat cu 11,7% în 2025 (cea mai abruptă scădere din UE), ceea ce înseamnă că acelaşi venit este înpărțit între mai puțini lucrători. Productivitatea nu a crescut pentru că fermierii au devenit mai eficienți, ci pentru că mulți au renunțat la agricultură. Ritmul mediu de scădere a forței de muncă agricole în România în perioada 2010–2025 a fost de −3,5%/an, al treilea cel mai rapid din UE, după Bulgaria (−6,3%/an) şi Ungaria (−3,9%/an).

Ponderea în PIB – dublu față de media UE, dar productivitate scăzută. Agricultura contribuie cu 2,5% la PIB-ul României, aproape dublu față de media UE (1,3%). România este al şaptelea mare producător agricol din UE ca valoare a producției (23,4 miliarde euro în 2025). Cu alte cuvinte, avem pamant, avem oameni, avem recunoaştere ca producător relevant în UE. Dar valoarea adăugată pe lucrător – măsura reală a eficienței şi a bunăstării fermierului – rămâne printre cele mai scăzute din Uniune.

Comparația europeană este limpede: țări ca Olanda, Belgia sau Danemarca, cu suprafețe agricole mult mai mici decât România şi cu o forță de muncă agricolă incomparabil mai redusă față de a noastră, generează o valoare adăugată incomparabil mai mare per hectar şi per lucrător. Aceasta nu este o diferență de fertilitate a solului sau de climat. Este o diferență de politică agricolă: acele țări au investit în mecanizare, irigații, procesare, lanțuri de aprovizionare eficiente, asociere şi digitalizare. România a plătit motorină şi a compensat seceta.

Paradoxul nu este nou: după cucerirea Banatului de la otomani, Prințul Eugeniu de Savoya a apelat la coloniști europeni, în special italieni, cu tradiție solidă în agricultură şi zootehnie, tocmai fiindcă agricultura de subzistență locală era incapabilă să genereze impact comercial la scară macroeconomică (Victor Neuman, Timişoara sub semnul Prințului Eugeniu de Savoya). Trei secole mai târziu, din păcate, situația se perpetuează.

Dincolo de cearta politică: o eroare de filozofie

Fostul ministru Barbu compară frecvent două perioade: cea a guvernelor PSD (14 acte normative de sprijin, ~860 milioane euro) față de cea a Guvernului Bolojan (3 acte, ~200 milioane euro). Această comparație este pertinentă în privința volumului. Dar nu spune nimic despre structura acelui sprijin.

Marea majoritate a actelor normative de sprijin agricol trecute prin Comisia de Buget în ultimii ani – indiferent de guvernul care le-a inițiat – au vizat: compensații pentru secetă, scutiri sau retururi de accize la motorină, ajutoare de minimis pentru acoperirea costurilor curente, scheme de plată directă şi sprijin de urgență pentru fluxul de numerar al fermierilor.

Sunt măsuri necesare în situații de criză. Dar nu sunt politică agricolă strategică. A da motorină mai ieftină unui fermier care cultivă pe pământ neirigat, cu utilaje vechi, fără siloz propriu şi fără acces direct la piață, înseamnă să îl ajute să supraviețuiască un sezon, nu să devină competitiv. Plusvaloarea – la nivel micro, pentru fermier, şi macro, pentru bugetul de stat – se construieşte prin investiții, nu prin subvenții de supraviețuire.

Irigațiile, depozitele colective, centrele de colectare şi procesare, mecanizarea, digitalizarea, formele asociative susținute real – acestea sunt instrumentele care transformă. Nu s-a întâmplat. Nici sub guverne PSD, nici sub altele.

Ce ar trebui să se întâmple

1. Reorientarea fondurilor FEADR şi PNRR agricol spre investiții accesibile. Procedurile de accesare sunt prea greoaie pentru fermierul mediu. Simplificarea trebuie să fie o prioritate legislativă, nu un slogan.
2. Susținerea consolidării şi a formelor asociative. A continua să subvenționezi individual 3,5 milioane de exploatații sub 5 hectare înseamnă a perpetua fragmentarea. Politicile de sprijin ar trebui să stimuleze cooperativele, grupurile de producători şi consolidarea voluntară a exploatațiilor.
3. Executarea reală a bugetului alocat. O sub-execuție de 62% la transferurile către APIA şi AFIR nu este o problemă de calendar – este o problemă de capacitate instituțională. Banii există pe hârtie; fermierul nu îi vede.
4. Refacerea componentei PNRR agricole. Abandonul cvasi-total al finanțărilor PNRR pentru irigații şi modernizare în bugetul 2026 este inacceptabil în contextul schimbărilor climatice. Acest capitol trebuie refăcut în negocierile bugetare 2027.
5. Indicatori de performanță, nu volume de cheltuieli. Criteriul de succes nu trebuie să fie numărul de acte normative sau milioanele alocate, ci productivitatea agricolă pe lucrător, valoarea adăugată per hectar, suprafața irigată, numărul de exploatații viabile economic. Acestea sunt indicatorii pe care îi urmăreşte Eurostat pentru fiecare stat membru şi pe care România îi ratază sistematic.

Disputa Barbu–Bolojan este, în fond, o dispută despre cât şi cine. Întrebarea corectă este alta: spre ce anume am direcționat banii publici şi europenii destinați agriculturii? Răspunsul, confirmat de datele bugetare analizate în Comisie şi de statisticile Eurostat, este că am acoperit supraviețuirea, nu am finanțat viitorul. România are 23% din forța de muncă agricolă a UE şi o producție de 23 de miliarde de euro. Putea fi mult mai mult. Stă în puterea oricărui guvern serios să corecteze această eroare de orientare strategică”, a declarat deputatul AUR Florin Popovici.

The post Florin Popovici (deputat AUR): „Agricultura română: statul a pansat, nu a tratat. Dincolo de cearta Barbu–Bolojan, o politică structurală eşuată pe care o plătim cu toții” appeared first on AUR.

„Trei comentarii suplimentare legate de Legea salarizării unitare:

1. Ipocrizie fără margini. După ce, timp de un an, premierul Bolojan a pus placa eliminării privilegiilor, observăm faptul că una dintre direcțiile centrale ale legii promovate de Executiv o reprezintă creșterea veniturilor demnitarilor. Salariul președintelui ar urma să crească cu aproximativ 8.000 de lei brut. Salariile președinților celor două Camere ale Parlamentului se majorează cu 7.000 de lei brut. Ale parlamentarilor, cu 6.000 de lei brut. Salariul premierului va fi și el cu 7.000 de lei mai mare, iar ale miniștrilor, cu 5.000 de lei.
2. Prin opoziție directă cu această larghețe manifestată față de demnitari, puterea politică veche se pregătește să taie din nou de la persoanele cu dizabilități. Până acum, persoanele încadrate în clasele de handicap grav și accentuat primeau un spor de 15%. Oricum, mai mic decât ar fi fost indemnizația de îngrijire. În viitoarea lege, sporul nu va mai fi de 15% din salariu, ci un procent dintr-o valoare de referință fixă. Asta înseamnă, de fapt, o sumă derizorie, care nu va fi indexată decât în anii electorali. Cam ce suflet trebuie să ai să tai tot de la cei aflați în suferință, care, în loc să se lamenteze, aleg să muncească?
3. Dincolo de salarizare, cea mai mare problemă a noii legislații o reprezintă gradul uriaș de subiectivism pe care îl introduce. Fără ca Guvernul să definească aceste concepte în vreun fel, angajații de la stat vor fi evaluați pentru „creativitate”, „impactul deciziilor” și „complexitatea sarcinilor”. Mai mult, funcțiile de decizie, pe care AUR ar vrea să le reducă, sunt avantajate de modul în care s-ar produce evaluarea, unde se pune accent pe criteriile privind „influența, coordonarea și supervizarea”.

Per total, Legea salarizării pusă în discuție nu ar face altceva decât să mărească decalajele și să îi avantajeze tot pe cei numiți politic sau care au pile, cunoștințe și relații.”, a declarat senatorul AUR Niculina Stelea.

The post Niculina Stelea (senator AUR): „Guvernul Bolojan pregătește salarii mai mari pentru demnitari și tăieri pentru persoanele cu dizabilități” appeared first on AUR.

„În toată istoria postdecembristă a României nu a existat un guvern care să acționeze mai agresiv împotriva capitalului românesc decât guvernul lui Ilie Bolojan.

Și asta în condițiile în care chiar datele economiei reale demonstrează că România încă mai stă în picioare datorită antreprenorului român, nu datorită birocraților de partid și nici corporațiilor protejate politic.

Problema este că acest guvern nici măcar nu pare să înțeleagă economia pe care o administrează.

La finalul lui 2024, România avea aproximativ 917.000 de companii active, cu 4,05 milioane de angajați și o cifră de afaceri cumulată de 528 de miliarde de euro. Dintre acestea, peste 863.000 erau firme cu capital integral românesc. Adică peste 94% din toate companiile din țară.

Companiile cu capital majoritar străin reprezentau doar 5,2% din total, aproximativ 48.000 de firme.

Companiile de stat? Sub 1% din totalul economiei.

Și acum vine partea pe care propaganda „reformatorilor” o ascunde. Capitalul privat românesc produce 279 de miliarde de euro cifră de afaceri. Adică aproximativ 53% din întreaga economie nefinanciară a României.

Companiile străine produc aproximativ 215 miliarde de euro, adică puțin peste 40%, iar companiile de stat doar 18 miliarde.

Dar adevărata bombă este la profit.

Din peste 35 de miliarde de euro profit net cumulat al economiei românești, aproape 25 de miliarde provin de la firmele private românești. Adică 71% din profitul economiei vine de la capitalul românesc.

Companiile străine, deși controlează peste 40% din cifra de afaceri, declară doar aproximativ 22% din profitul total.

Restul se evaporă elegant prin optimizări fiscale, tranzacții intragrup și mecanisme pe care statul român se face că nu le vede.

Și mai există o cifră devastatoare pentru propaganda anti-antreprenor român.
2,7 milioane de oameni lucrează în firme cu capital privat românesc.

Adică exact două treimi din salariații economiei reale.

Companiile străine angajează aproximativ 1,07 milioane de oameni, iar companiile de stat doar aproximativ 200.000.

Cu alte cuvinte, antreprenorul român ține efectiv România în viață. El produce majoritatea profitului. El angajează majoritatea oamenilor. El susține consumul, taxele, salariile și mare parte din bugetul acestei țări.

Și exact pe el l-a lovit guvernul Bolojan.
TVA mărit. Taxe pe proprietate mărite. Impozitul pe dividende urcat la 16%. Consum sufocat. Capital românesc decapitalizat.
În schimb, marile corporații externe sunt tratate ca parteneri strategici ai statului. Unele primesc acces direct la Palatul Victoria. Altele primesc contracte, lobby instituțional și piețe pregătite politic.

Iar în paralel începe și lichidarea activelor strategice ale statului român.

Hidroelectrica, cea mai profitabilă companie românească, este împinsă spre vânzare prin mecanisme de tip ABB, adică exact varianta prin care acțiuni valoroase pot ajunge cu discount la investitori „strategici”. În condițiile în care o listare normală ar genera probabil suprasubscrieri uriașe.

Romgaz este pregătit pentru aceeași schemă exact înainte ca exploatarea Neptun Deep să înceapă să producă efectiv bani. Adică înainte ca România să monetizeze cel mai important zăcământ de gaze din Europa.

Mai mult, guvernul a semnat pe 15 ani un contract privind exploatarea petrolului și gazelor către OMV, în condiții pe care românii nu le cunosc nici acum. Contract secretizat. Fără transparență. Fără dezbatere publică.

Singura informație livrată populației este că redevențele au fost „majorate cu 40%”.
40% din aproape nimic înseamnă tot aproape nimic.

România a pornit de la redevențe de aproximativ 3,5%, iar după „marea negociere” ar fi ajuns spre 4,9%. În timp ce alte state europene își protejează resursele cu redevențe de două sau trei ori mai mari.

Același model apare și în programul SAFE, unde aproape 70% din bani merg către Rheinmetall și industria germană. România nu este contractor principal. România este subcontractor pe propria piață.

De ce nu putea Romarm să fie contractor principal și să subcontracteze? De ce Șantierul Naval Mangalia nu putea lua contractele și să dea componente către parteneri externi? De ce mereu marile contracte trebuie controlate din afară?

Pentru că acest guvern nu are o viziune economică națională.

Are o mentalitate de administrație colonială.
Și exact de aceea România arată astăzi ca o economie în care capitalul autohton produce majoritatea bogăției, dar este tratat de propriul stat ca inamicul principal.

Și peste toate acestea mai apare și nota de plată pentru propriile lor rețele de influență.
500 de milioane de euro către frații Micula.
Acum înțelegem de ce alergau disperați prin Parlament după parlamentari care să nu voteze moțiunea. Nu mai era vorba doar despre putere politică. Era vorba despre supraviețuirea unui întreg sistem de interese, contracte și obligații care gravitează în jurul acestui guvern.

Nu au reformat nimic. Nu au redus sinecurile. Nu au restructurat serios aparatul birocratic. Nu au eliminat privilegiile.
Au schimbat doar clientele.

În schimb, au crescut taxele, au blocat consumul și au început pregătirea vânzării ultimelor active strategice ale statului român.
Iar peste toate acestea încearcă să lipească eticheta de „salvatori” și „reformatori”.
Dacă România mai este „reformată” în ritmul acesta încă câțiva ani, nu vom mai avea ce salva. Vom deveni o țară fără capital românesc puternic, fără control asupra resurselor și fără capacitatea de a decide singură pentru propriul interes.

Nu. Acesta nu este un guvern reformator.
Este cel mai prădător guvern din istoria postdecembristă a României”, a declarat deputatul AUR, Eduard Koler.

The post Eduard Koler (deputat AUR): „Antreprenorul român ține economia în viață, iar guvernul Bolojan îl tratează ca pe un inamic” appeared first on AUR.

Una dintre primele măsuri propuse de AUR pentru repararea dezastrului lăsat în urmă de guvernarea Bolojan vizează sectorul energetic, considerat cheia competitivității economice și una dintre principalele cauze ale scumpirilor, recesiunii și pierderii competitivității industriei românești.

„În centrul acestei crize economice pe care o trăim se află fenomenul de stagflație, adică avem simultan recesiune, scădere economică și o creștere foarte mare a ratei inflației, a indicelui de creștere a prețurilor de consum. Acest lucru are două cauze majore: creșterea taxelor de consum și creșterea prețurilor la energie. Energia este problema centrală a lipsei de competitivitate și a suprimării creșterii economice în România”, a declarat liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu.

În acest context, AUR propune măsura intitulată „Energie ieftină pentru români”, care vizează:

1. Oprirea procesului de decarbonizare până la atingerea suficienței energetice: „Decarbonizarea este o politică agresivă de oprire a tuturor capacităților pe cărbune inițial și apoi pe gaze, fără a pune nimic în loc. (…) Pe 31 august 2026 trebuie să închidem toate carierele de lignit și toate grupurile energetice pe cărbune de la Complexul Energetic Oltenia. (…) Și atunci, primul pas esențial este oprirea acestui proces de decarbonizare, până când nu vom reuși să asigurăm o ofertă flexibilă de energie pe piață”, a subliniat Petrișor Peiu.

2. Fuziunea CE Oltenia cu Hidroelectrica și Nuclearelectrica, realizând astfel un holding care poate vinde la prețuri echilibrate: „Vorbim despre crearea unui holding compus din Complexul Energetic Oltenia, Nuclearelectrica și Hidroelectrica, care să poată să vândă energia la un preț mai echilibrat, mai «dulce» decât prețul marginal pe care îl are astăzi, din motive administrative, Complexul Energetic Oltenia”, a precizat senatorul AUR.

3. Prelucrarea internă a gazelor naturale și țițeiului: „Avem un studiu de caz important, Azomureș. România are cele mai mari rezerve exploatabile de gaz din Uniunea Europeană: s-a închis ultimul mare combinat chimic din România, Azomureș, care producea jumătate din îngrășămintele chimice necesare agriculturii noastre. Acest lucru poate fi făcut destul de ușor, punând Romgaz, companie controlată de statul român, în postura de a negocia preluarea Azomureș, cu Azomureș lucrând. Și cum se poate face asta? Printr-un contract de prelucrare, de perfecționare activă a gazului de la Romgaz. Adică Romgaz vine cu gazul, dă o comandă de prelucrare la Azomureș și Azomureș îi dă Romgazului tot produsul finit”, a declarat liderul AUR.

4. Acordarea de licențe de exploatare noi: „Avem nevoie de acordarea de licențe pentru noi perimetre, proces foarte mult întârziat din motive birocratice. Noi trebuie să folosim ajutorul de stat pentru valorificarea resurselor naturale (…) redescoperirea unor resurse minerale, cum ar fi cuprul, dar și descoperirea unora noi, cum ar fi grafitul și prelucrarea lor în țară. (…) Trebuie să ne uităm la ceea ce este la îndemână de făcut și cu efecte economice extrem de mari de multiplicare, și anume valorificarea acestor resurse”, a evidențiat Petrișor Peiu.

5. Demararea rapidă a marilor investiții: finalizarea hidrocentralelor începute, hidrocentrale cu pompaj invers (Tarnița-Lăpuștești, Bicaz și Porțile de Fier), centrala de la Turceni, centrala de la Iernut, centrala de la Chișcani/Brăila: „O chestie care are sens este să faci hidrocentrale cu pompaj invers, cum ar fi proiectele de la Tarnița-Lăpuștești, de la Bicaz și de la Porțile de Fier (…) proiecte care, însumate, ne-ar da mai multă energie flexibilă decât cele două reactoare noi de la Cernavodă plus microreactoarele modulare.” Totodată, „vorbim de finalizarea hidrocentralelor începute (…) vorbim despre centrala de la Iernut, care are o întârziere de 10 ani”, a declarat Petrișor Peiu, senator AUR.

Reducerea prețurilor la energie, relansarea producției interne și deblocarea investițiilor strategice sunt esențiale pentru ieșirea României din criza economică cauzată de guvernul Bolojan și recâștigarea independenței energetice.

The post Energie ieftină pentru români, una dintre măsurile AUR pentru repararea erorilor guvernului Bolojan appeared first on AUR.

Dar, surpriză, același guvern Bolojan, prin aceeași Autoritate pentru Reformă Feroviară face o nouă licitație, dar de data aceasta declară un câștigător: firma germană Siemens. Numai că ce sa vezi, acum nu mai există finanțarea din PNRR, deci guvernul cauta o alta finanțare, adică un loc de unde sa împrumute cei 1,61 de miliarde de lei ceruți de Siemens.

Alte lucruri interesante :

1. În România nu se produce nicăieri hidrogen, deci nu e clar de unde va veni și mai ales cum va veni hidrogenul necesar alimentării celor 12 trenuri;
2. Cu cei 1,61 miliarde de lei se puteau electrifica aproximativ 800 de km de cale ferată, pe care ar fi putut circula locomotivele și ramele electrice existente în țară sau unele electrice noi, de câteva ori mai ieftine decât cele cu hidrogen.

Acum hai sa vedem lista celor vinovați de pierderea de către România a celor 1,61 miliarde de lei:

– miniștrii transporturilor Drulă, Grindeanu și Șerban

-premierii Cîțu, Ciucă, Ciolacu și Bolojan.

Hai sa vedem dacă chiar avem șefi noi la parchete sau a fost o glumă din partea lui Nicușor Dan!”, a declarat Petrișor Peiu, liderul senatorilor AUR.

The post Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR): ”Cum se poate scrie un manual de sărăcit o țară: în 2021, guvernul Cîțu include în PNRR o sumă de 360 de milioane de euro pentru achiziția a 12 trenuri cu hidrogen” appeared first on AUR.

Este singura protecție a unui stat mic în raport cu marile puteri. Decizia care s-a sugerat la Zagreb este ca Europa să renunțe la acest drept, ca statele naționale să nu mai poată bloca deciziile Uniunii Europene.

Altfel spus, o discuție care a fost vânturată pe la Comisie și la Parlamentul European, acum vreo trei ani în urmă, revine în forță. Statele naționale trebuie să renunțe complet la suveranitate. Și premierul României, șeful Partidul Liberal, cu ceva vreme în urmă, și „Național”, a spus… prezent! Da, sunt de acord, voi cereți și noi vă dăm, doar să comandați, iar politica de chelner în politica externă și de securitate a României se va pune în mișcare.

Asta a fost, de fapt, esența interviului din LeFigaro, din 1 aprilie 2026, al premierului României. Nu e nicio păcăleală de 1 aprilie, a fost un interviu în care premierul a spus explicit, cu subiect și predicat, că „votul în unanimitate nu trebuie menținut”.

Nu este foarte clar dacă premierul României înțelege semnificația acestei declarații politice. În primul rând, Constituția României, la Articolul 1, spune foarte clar că statul român este „un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”. Măcar pentru asta, faptul că în Constituția României, la primul articol, se menționează ideea de suveranitate, ar fi trebuit să-l facă pe premierul României un pic mai atent. Dacă nu e respectuos cu românii, măcar să fie cu Constituția lor.

În al doilea rând, premierul ne spune exact CUM se face asta. Schimbarea, adică renunțarea la creptul de veto, se poate face doar prin modificarea tratatelor. Asta înseamnă schimbarea Tratatul de la Lisabona, o chestiune complicată de realizat, pentru că fiecare stat are, de fapt, drept de veto asupra acestei schimbări!

Lucrurile sunt complicate pentru că se pregătește, probabil, undeva, printr-un birou de la Bruxelles, o înțelegere, cum spun unii politicieni de acolo, „a better implementation of the Lisbon treaty”, adică „o mai bună implementare a tratatului de la Lisabona”. Evident că ni se pregătește ceva, evident că se vor pune presiuni enorme pe statele naționale care nu vor să renunțe la această parte de suveranitate pe care o mai au. Evident că lupta politică de aici înainte va fi dusă pe aceste coordonate.

Calitatea de președinte interimar și premier au arătat și arată clar că șeful PNL-ului nu înțelege, de fapt, nimic din politica internațională. Problema este alta. Interviul pe care l-a acordat este unul de disperare. A dat un semnal: „Nu mă lăsați, sunt omul vostru, fac tot ce este nevoie.”

Precum Mița Baston din Caragiale, premierul a spus și el Europei: „Ați uitat că sunt liberal, că sunt federalist? În vinele mele curge sângele administrației Iohannis…”, alt național-liberal care a făcut „gloria” partidului Brătienilor… Care Brătieni, sărmanii, probabil se răsucesc în mormânt de câteva decenii.

Nimic nu poate fi mai periculos decât un politician care își simte sfârșitul. Suntem astăzi în România în situația în care liderii celor două partide mari de la guvernare sunt amândoi la final de carieră. La sfârșitul acestei bătălii pe care o vedem azi pe malurile Dâmboviței, sunt foarte conștienți că unul dintre ei, dacă nu amândoi, vor ieși din viața politică.

Și, din punctul acesta de vedere, acești oameni sunt gata să facă orice. Premierul este gata să răspundă la orice comandamente, inclusiv sau, în special, cele de afara țării, doar-doar va fi menținut la putere de către giranții săi de la „Înalta Poartă” europeană. De aceea, nu-i pasă de principii, de interesul României sau de suveranitatea națională. Și asta este, de fapt, esența interviului pe care l-a dat lui Le Figaro.

Lucrurile sunt, din această perspectivă, extrem de grave pentru România.

Domnule Bolojan, sunteți premierul României, aveți totul la dispoziție. Puteți declanșa o dezbatere publică despre ce înseamnă renunțarea la drepturile suveranității României în domeniile în care aceasta mai poate fi exercitată. Ce înseamnă, de fapt, federalismul și federalizarea Europei? Întrebați-i pe români dacă sunt de acord cu asta. Întrebați-i pe români ce argumente au să se opună sau ce argumente au să susțină acest proiect.

Se numește democrație, domnule Bolojan. Se numește respect față de români și față de România. A discuta onest despre aceste subiecte este o datorie minimală pe care cei care conduc astăzi, vremelnic, România o au.

Încercați, domnule Bolojan, să fiți măcar o dată, măcar o zi, OmdeStat și nu doar un simplu om politic.

Vă mulțumesc!”, a declarat Dan Dungaciu, prim-vicepreședinte AUR.

The post Dan Dungaciu (prim-vicepreședinte AUR): „Premierul Bolojan vrea să renunțe și la ultima fărâmă de suveranitate românească” appeared first on AUR.

„Criza demografică este poate cea mai gravă problemă cu care se confruntă România astăzi. Impozitarea femeilor gravide a fost o decizie profund nedreaptă și lipsită de respect față de familiile din România. Copiii sunt viitorul acestei țări. Dacă PSD insistă să mențină la putere guvernul Bolojan și politicile sale fiscale greșite, noi, ca Opoziție, avem datoria să intervenim și să corectăm aceste nedreptăți”, a declarat președintele AUR, George Simion.

AUR propune o soluție clară și responsabilă: statul român trebuie să preia plata CASS pentru mame, pentru a elimina o măsură fiscală injustă și pentru a transmite un semnal clar de sprijin pentru familie, natalitate și viitorul României.

AUR a depus încă din 3 septembrie 2025 o inițiativă legislativă prin care a solicitat revenirea asupra măsurilor fiscale adoptate de guvernul PSD-PNL-USR-UDMR împotriva mamelor, a copiilor și a unor categorii vulnerabile din societate. Ulterior, o parte dintre aceste propuneri au fost preluate și de PSD, ceea ce demonstrează că soluțiile propuse de AUR sunt corecte și necesare.

The post AUR pentru mame și pentru viitoarele mame: CASS va fi plătit de stat! Corectăm o nedreptate a guvernării Bolojan appeared first on AUR.

„Datoria publică a României a depășit 60% din produsul intern brut. Este o linie roșie despre care am spus că va fi depășită, dar asta, oameni buni, s-a întâmplat la sfârșitul lunii octombrie.”, a declarat Petrișor Peiu.

Petrișor Peiu susține că depășirea acestui prag reprezintă un moment de maximă gravitate pentru economia României și dovada clară a eșecului guvernului Bolojan în gestionarea bugetului public.

„Numai că Ministerul Finanțelor publică datele cu o întârziere de 3-4 luni. Ei bine, 1.120 de miliarde de lei este datoria publică pe care România o avea în luna octombrie 2025.”, a adăugat liderul senatorilor AUR.

Parlamentarul mai atrage atenția că întârzierea publicării datelor oficiale ascunde temporar dimensiunea reală a problemei și arată lipsa de transparență a Executivului.

„Astăzi suntem la 1.150 de miliarde de lei. Problema mare este că datoria publică crește cu o sumă mult mai mare decât deficitul bugetar care trebuie finanțat.”, a explicat parlamentarul.

Petrișor Peiu afirmă că această evoluție arată că guvernul împrumută peste necesar, fără o strategie clară, împovărând suplimentar bugetul și generațiile viitoare.

„Și a doua cea mai mare problemă este că această datorie publică are atașată cea mai mare rată a dobânzii din Europa. Aproximativ 7% pe an plătim dobândă pentru această datorie.”, a declarat Petrișor Peiu.

Liderul senatorilor AUR susține că nivelul uriaș al dobânzilor este dovada clară a pierderii totale de credibilitate a guvernului și că fiecare miliard plătit în plus este rezultatul direct al acestei politici falimentare.

„Asta înseamnă cam 3.000 de lei pentru fiecare român. Atât plătește fiecare român într-o lună, dobândă pentru datoria publică pe care o fac guvernanții pentru nu știm ce.”, a afirmat liderul senatorilor AUR.

The post Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR): „Factura incompetenței guvernului Bolojan: 3.000 de lei lunar de la fiecare român pentru datoria publică” appeared first on AUR.

Potrivit acestuia, nota de plată nu vine dintr-un stat subfinanțat, ci din cheltuirea iresponsabilă a banilor publici, fără nicio consecință pentru cei vinovați.

„Românii sunt forțați să plătească taxe mult mai mari de către regimul Dan-Bolojan nu pentru că plăteau până acum taxe prea mici, ci pentru că partidele de la guvernare au risipit banii țării, cu rea-voință sau din prostie. Astăzi vom vorbi despre furtul câtorva miliarde de lei de la stat, furt pentru care nu este nimeni anchetat sau pedepsit, deși furtul a fost recunoscut și stopat chiar de aceeași coaliție care l-a patronat.

Responsabilii de risipirea câtorva miliarde de lei au ajuns cât se poate de bine: unul este vicepremier, altul este în fruntea Senatului, altul face și desface bugetul de stat, altul este președinte de consiliu județean, altul este pitit pentru nouă ani la Curtea de Conturi. Asta în vreme ce cinci milioane de pensionari au pensiile înghețate, antreprenorii sunt îngropați de impozitul triplat pe dividende, iar noi toți plătim un TVA crescut cu 10%.

Iată un exemplu de astăzi, cât se poate de relevant: din 30 septembrie 2025, Exim Banca Românească nu mai acordă produse de finanțare și garantare în numele și în contul statului, adică o bancă deținută și gestionată 100% de către stat nu mai face lucrurile pentru care a fost înființată. Asta deși, prin Legea bugetului pe 2025, coaliția de guvernare a planificat să capitalizeze suplimentar, cu 1,25 miliarde de lei, banca Eximbank.

De ce oare nu mai dă credite noi Exim Bank pentru scopul pentru care a fost creată? Dintr-un motiv cât se poate de simplu: a aruncat pe fereastră o sumă colosală, de aproape jumătate de miliard de euro, bani pe care i-a îngropat în firme aflate în situație falimentară.

Unde a risipit Exim Bank banii contribuabililor români? În decembrie 2023, combinatul siderurgic Liberty Galați a luat de la Eximbank un credit pentru capital de lucru, cu dobândă subvenționată, în valoare de 708 milioane de lei. În decembrie 2024, Exim Bank Românească a acordat firmei Liberty Tubular Products Galați (deținută de Liberty Galați) un alt credit, în valoare totală de 750 de milioane de lei. În total, 1,5 miliarde de lei aruncați în buzunarele încăpătoare ale indianului Gupta, patronul fostului Sidex Galați. Ei bine, în anul 2023, Liberty avea o cifră de afaceri de 3,6 miliarde de lei (la jumătate față de 8 miliarde de lei în 2022) și o pierdere netă de 2,25 miliarde de lei.

Ce credeți că a făcut indianul Gupta cu banii acordați cu larghețe de statul român? În 2024, la un an de la primirea primului credit de la Exim Bank, cifra de afaceri a ajuns la doar 2,1 miliarde de lei, iar pierderea netă la 1,6 miliarde de lei!

Din anul 2025, fabrica nu a mai lucrat deloc, mai ales că avea datorii totale de peste 4,2 miliarde de lei!

Simplu spus, banca statului a îngropat 1,5 miliarde de lei într-o firmă care era devalizată accelerat de către acționarul indian.

Dar cazul Liberty Galați nu este singular. În 2024, Exim Bank a creditat Electrocentrale Craiova cu 350 de milioane de lei pentru a nu intra în faliment. Acum, compania din Craiova are din nou nevoie de bani ca să nu se închidă, compania având pierderi masive. Ce soluție a găsit guvernul? În septembrie 2025, Ministerul Energiei a cerut Guvernului să aloce alte 350 de milioane de lei din Fondul de rezervă bugetară pentru finanțarea activității Electrocentrale Craiova SA. Ar fi de râs, dar situația este cât se poate de tristă: oamenii care vin cu astfel de „soluții” chiar ne conduc, sunt miniștri în Guvernul României…

Un alt credit cu semne de întrebare a fost acordat de către guvernul bazat pe PNL holdingului Grup Servicii Petroliere (GSP), deținut de magnatul pnl-ist Gabriel Comănescu. GSP este firma pe care tot un ministru liberal, Virgil Popescu, a introdus-o direct în PNRR, pentru a primi un contract direct de câteva miliarde, fără nicio licitație. Rezultatul: în septembrie 2025, GSP Offshore, principala companie din grupul lui Comănescu, a intrat definitiv în insolvență, la solicitarea mai multor angajați neplătiți.

Și mai sunt alte numeroase exemple, care ne indică un lucru cât se poate de clar: creditele acordate de banca statului Exim Bank nu au avut la bază nicio rațiune economică, ci doar decizia politică.

Așa încât trebuie să spunem cine sunt autorii acestei escrocherii majore:
• premierul care conducea guvernul atunci, Marcel Ciolacu, cel care își răsfață „prietena” pe plajele din Vietnam, la căldurică, liniștit că banii risipiți de guvernul lui vor fi plătiți de 19 milioane de români;
• ministrul de Finanțe în acel guvern, Marcel Boloș, numit în guvern chiar la cererea patronului său politic, Ilie Bolojan, cel care l-a propulsat în toate funcțiile prin care s-a plimbat;
• președintele Exim Bank, nimeni altul decât Traian Halalai.

Ei, dar iată și bomboana de pe colivă: toate aceste credite, chiar dacă au fost decise și executate la comandă politică, au fost aprobate de către Comitetul Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări (CIFGA), ca organism fără personalitate juridică, funcționând pe lângă Ministerul Economiei și Finanțelor. CIFGA are 17 membri, a căror leafă lunară este de 20% din salariul lunar al președintelui Băncii de Export-Import a României, EximBank. Traian Halalai a încasat în 2023 suma de 1.426.347 de lei pentru contractul de mandat și 257.916 lei pentru prezența în CIFGA. Cam 1,7 milioane de lei, deci membrii comitetului s-au ales și ei cu câte peste 300.000 de lei anual.

Din cele 17 persoane care fac parte din CIFGA, patru sunt de la Ministerul Finanțelor, unul fiind chiar președintele CIFGA al EximBank. Președintele CIFGA este secretarul de stat responsabil de buget, în prezent fiind Daniela Pescaru, persoana care face și desface bugetul țării. Daniela Pescaru, secretar de stat în Ministerul Finanțelor, a încasat 257.916 lei, adică aproximativ 21.500 de lei lunar, la care se adaugă suma încasată de la Ministerul Finanțelor, de 117.378 de lei.

Ministerul Economiei dă un vicepreședinte, EximBank, prin președintele său, are funcția de vicepreședinte, iar membri simpli mai sunt secretarul general al Guvernului (plus încă trei oameni de la SGG), șeful Cancelariei prim-ministrului, un reprezentant de la Ministerul Agriculturii, un reprezentant de la Ministerul Dezvoltării, unul de la Transporturi, unul de la MIPE, unul de la Mediu și unul de la Ministerul Afacerilor Interne.

Și acum, surprize, surprize! Marian Neacșu, vicepremier al Guvernului, a încasat în anul 2024, pentru prezența în structura EximBank, suma de 252.542 de lei (lunar, 21.045 de lei). Suma este netă. Omulețul, altminteri condamnat penal, a mai primit de la Secretariatul General al Guvernului încă 194.683 de lei (o sumă lunară de 16.200 de lei).

Actualul președinte al Senatului, Mircea Abrudean, fost secretar general al Guvernului atunci, a încasat în 2024, de la comitetul din EximBank, 257.916 lei, adică lua lunar 21.500 de lei.

Printre persoanele care, în anul 2023, au mai încasat bani de la CIFGA a EximBank au mai fost Ștefania Gabriella Ferencz (în perioada 2021–2023, secretar general al MAI) sau Carmen Moraru (secretar de stat care l-a urmat pe Marcel Boloș când la Ministerul Investițiilor și Fondurilor Europene, când la Ministerul Finanțelor). Ferencz a încasat pentru perioada ianuarie–august 2023 suma de 171.944 de lei, în timp ce Carmen Moraru a încasat 151.200 de lei.

Mai mult, Ferencz a ajuns din toamnă la Curtea de Conturi, fiind numită consilier de conturi pentru nouă ani”, a declarat liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu.

The post Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR): „Românii, puși să plătească pentru deciziile catastrofale ale regimului Bolojan-Dan” appeared first on AUR.

• În primul rând, impozitele pe case și apartamente cresc în medie cu 79% față de anul trecut. În cazul celor care depășesc o valoare calculată de 2,5 milioane de lei, se adaugă încă 0,9% din valoarea imobilului.
• S-au majorat și impozitele pe mașini în funcție de norma de poluare. O măsură ilegală câtă vreme s-a plătit deja o taxă de poluare de primă înmatriculare.
• Benzina și motorina s-au scumpit cam cu 35 de bani per litru după o nouă indexare cu 10% a accizelor. Am ajuns să plătim aproape 4 lei din prețul pentru fiecare litru de combustibil taxe către stat. Un plin costă cam cu 20 de lei mai mult față de anul trecut.
• Au crescut de la 10% la 16% impozitul pe câștigurile din dividende. Asta în timp ce impozitul pe cifra de afaceri a marilor corporații urmează să scadă de la 1% la 0,5%.
• Au crescut accizele la țigări și alcool cam cu 7%.
• ANRE a modificat tarifele de transport și reglementare la transportul și distribuția energiei electrice. Facturile vor crește cu peste 5%, asta după ce se majoraseră cu 50% în vara anului recent încheiat.
• Intră în vigoare taxa de 25 de lei pentru fiecare colet primit din afara UE.
• Impozitul pe venituri din investiții și criptomonede a fost majorat de la 10% la 16%.
• Se impozitează cu 1% orice câștig din bursă sau instrumente derivate.
• Firmele sunt obligate să-și majoreze capitalul social la minimum 5.000 de lei dacă cifra de afaceri depășește 400.000 de lei anual. Firmele fără cont bancar vor fi declarate inactive.
• S-au introdus restricții la cesiunea părților sociale și se interzice restituirea împrumuturilor atunci când capitalul net scade sub jumătate din capitalul social.
• A crescut baza anuală de calcul a CASS la 72 de salarii minime brute pe țară.
• Nu se mai plătește prima zi de concediu medical. Poți să fii în comă, tot trebuie să aduci bani de acasă.
• A crescut la 2% impozitul pentru biletele de la evenimentele cultural – artistice și sportive.
• A crescut impozitarea de la 10% la 16% la beneficiile extrasalariale pentru angajați: mașină de serviciu, asigură de sănătate, abonamente la sală, abonamente de trnasport în comun.

Sigur sunt unele lucruri care mi-au scăpat. Realitatea este însă că avem de-a face cu un rapt generalizat al actualului Guvern. Și nici nu știm exact pe ce se duc banii, iar luminița de la capătul tunelului a fost demult stinsă.

Am o întrebare pentru voi: până când mai suportăm?”, a declarat Adrian Axinia, europarlamentar AUR.

The post Adrian Axinia (europarlamentar AUR/ECR): „Luminița de la capătul tunelului a fost demult stinsă. Până când mai suportăm?” appeared first on AUR.