The post Antonio Popescu – Declarație politică – Evaluarea națională, de la instrument de reformă la mecanism de colectare de date appeared first on AUR.

Stimată doamnă Ministru,
Stimate domnule Ministru,

Vă aduc în atenție o situație de o gravitate excepțională care vizează siguranța alimentării cu apă potabilă a municipiului Râmnicu Vâlcea și a altor 12 unități administrativ-teritoriale din județ – respectiv Brezoi, Călimănești, Sălătrucel, Galicea, Muereasca, Dăești, Bujoreni, Ocnele Mari, Mihăești, Budești și Băbeni – unde peste 150.000 de cetățeni riscă să rămână fără acces la apă potabilă pentru o perioadă estimată la aproximativ trei luni.
Această situație este generată de necesitatea efectuării unor lucrări obligatorii de mentenanță și reparații structurale la barajul Brădișor, care presupun golirea completă a lacului de acumulare – principala și, în mod practic, singura sursă de alimentare cu apă pentru întreaga zonă.

Complexitatea obiectivului hidroenergetic este binecunoscută: centrala electrică aferentă este amplasată într-o cavernă subterană, la aproximativ 150 de metri în interiorul versantului, accesibilă printr-un tunel de circa 900 de metri, iar barajul este o construcție masivă din beton, cu o înălțime de 62 de metri și o lungime la coronament de 220 de metri, ancorată în versanții

Munților Căpățânii. Din aceste motive, lucrările de mentenanță nu mai pot fi amânate fără riscuri majore pentru siguranța exploatării.
Problema esențială nu este însă intervenția tehnică în sine, ci absența unei surse alternative funcționale de alimentare cu apă potabilă în perioada desfășurării lucrărilor.
Mai mult decât atât, barajul de la sursa Vlădești – singura variantă teoretică de rezervă – este colmatat în proporție de aproximativ 90%, fiind practic inutilizabil în situații de criză. Această
realitate relevă o vulnerabilitate strategică majoră a infrastructurii de alimentare cu apă din județul Vâlcea, ignorată ani la rând de autoritățile competente.
Deși Consiliul Județean Vâlcea a aprobat încă din data de 25 martie 2025 un parteneriat cu operatorul regional APAVIL și cu Hidroelectrica – Sucursala Hidrocentrale Râmnicu Vâlcea, în vederea realizării unei surse alternative de alimentare cu apă în zona Brădișor, la aproape un an distanță proiectul se află încă în faza identificării surselor de finanțare și a pregătirii unei viitoare proceduri de achiziție pentru proiectare și execuție.
În mod concret, în lipsa unei intervenții guvernamentale rapide și coordonate, județul Vâlcea riscă să se confrunte cu o criză socială majoră, similară celei înregistrate recent în municipiul Curtea de Argeș, unde mii de cetățeni au fost privați de accesul la apă potabilă pentru perioade semnificative.
Având în vedere cele expuse mai sus, vă rog respectuos să îmi comunicați:

1. Dacă Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Ministerul Energiei au fost informate oficial cu privire la calendarul golirii Lacului Brădișor ( de catre Hidroelectrica) și impactul estimat asupra alimentării cu apă potabilă a populației din județul Vâlcea?
2. Ce măsuri concrete intenționează să adopte Guvernul României pentru asigurarea unei surse alternative de alimentare cu apă în perioada lucrărilor de mentenanță?
3. Dacă există alocări bugetare sau linii de finanțare disponibile pentru accelerarea implementării proiectului privind sursa alternativă de alimentare cu apă aprobat de Consiliul Județean Vâlcea?
4. Care este stadiul evaluării tehnice a barajului Vlădești și dacă există un plan de decolmatare și reabilitare a acestuia, în vederea utilizării ca sursă de rezervă?
5. Dacă Ministerul Energiei, prin operatorii din subordine, are în vedere adoptarea unor măsuri compensatorii pentru comunitățile afectate de lucrările la barajul Brădișor?
   În contextul iminenței acestor lucrări și al lipsei unei infrastructuri alternative funcționale, consider că este imperativă intervenția de urgență a Guvernului pentru prevenirea unei crize umanitare la nivel regional.

The post Antonio Popescu – Interpelare – Semnal de alarmă privind riscul iminent al declanșării unei crize majore a apei potabile în județul Vâlcea, ca urmare a golirii Lacului de acumulare Brădișor pentru lucrări de mentenanță appeared first on AUR.

Inițiativa legislativă prevede că, la primul contact al victimei cu o autoritate competentă sau cu un organ judiciar, precum și anterior primei audieri ori declarații în legătură cu faptele de violență domestică sau cu cererea de ordin de protecție, aceasta trebuie informată, în mod clar și accesibil, despre dreptul la protecție specială, la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială și asistență medicală gratuită, precum și despre dreptul la consiliere și asistență juridică gratuită.

Potrivit inițiatorilor, deși legea enumeră aceste drepturi, în prezent nu există un mecanism procedural care să garanteze că victima este efectiv informată și că această informare este documentată. „Simpla consacrare a unor drepturi în textul legii nu este suficientă dacă persoana aflată într-o situație de vulnerabilitate extremă nu știe că le are și nu le poate exercita. Lipsa informării reale transformă drepturile în formule teoretice”, se arată în expunerea de motive.

„Prin prezenta inițiativă se urmărește transformarea drepturilor victimelor din simple enunțuri legale în instrumente efective de protecție. Informarea clară, documentată și realizată la timp reprezintă premisa esențială pentru întreruperea ciclului violenței și pentru recâștigarea demnității și siguranței personale”, se mai arată în expunerea de motive.

Proiectul introduce o fișă de informare, document distinct în care se consemnează îndeplinirea obligației de informare. Fișa va fi semnată de victimă, iar refuzul sau imposibilitatea obiectivă de semnare vor fi consemnate motivat. Modelul fișei și procedura de utilizare vor fi aprobate prin ordin comun al ministrului afacerilor interne și al ministrului justiției, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

„Puterea unui stat stă în capacitatea acestuia de a asigura protecție celor mai vulnerabili, celor care nu se pot proteja singuri. De aceea am considerat necesar să venim cu o completare la o lege deja existentă, legea 217 pe 2003, privind prevenirea și combaterea violenței domestice. După cum am văzut în ultimele sondaje, la nivel european suntem pe locul 4 în ceea ce privește violența domestică și, din păcate, una din două femei în timpul unei relații în România a fost abuzată atât emoțional cât și fizic.

Pentru a putea ajuta aceste victime, pentru a le da puterea de a merge mai departe, am considerat necesar să modificăm în această lege și să trecem obligativitatea autorităților locale de a informa victima cu privire la drepturile pe care aceasta le are și anume dreptul la o consiliere juridică, dreptul la o consiliere psihologică și, acolo unde este cazul și este atât de grav, dreptul la internarea într-un centru specializat unde să fie ținută deoparte și departe de agresor”, a declarat Antonio Popescu, deputat AUR.

Inițiativa este în concordanță cu Directiva 2012/29/UE, care consacră dreptul victimelor de a primi informații fără întârzieri inutile, încă de la primul contact cu o autoritate competentă, precum și cu Directiva (UE) 2024/1385 privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Totodată, proiectul respectă obligațiile asumate de România prin Convenția de la Istanbul, care impune statelor să asigure informarea adecvată și la timp a victimelor cu privire la serviciile de sprijin și la măsurile juridice disponibile.

AUR reafirmă că protejarea victimelor violenței domestice trebuie să fie o prioritate reală a statului român, iar mecanismele legale trebuie să funcționeze efectiv, nu doar formal.

The post Proiect de lege AUR: victimele violenței domestice vor fi informate obligatoriu, în scris, despre drepturile lor încă de la primul contact cu autoritățile appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru completarea art. 6 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.  

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Deputat AUR Antonio-Gabi Popescu ___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

I. MOTIVUL EMITERII ACTULUI NORMATIV

Cerințele care reclamă intervenția normativă

România se confruntă cu un fenomen persistent și alarmant al violenței domestice, care afectează în mod disproporționat femeile și copiii și care constituie una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului.

Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, reprezintă principalul instrument legislativ intern în acest domeniu și consacră, la articolul 6 alineatul (1), un catalog de drepturi ale victimei, inclusiv dreptul la protecție specială adecvată situației și nevoilor sale, dreptul la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială și asistență medicală gratuită, precum și dreptul la consiliere și asistență juridică gratuită. Cu toate acestea, legislația actuală nu prevede o obligație expresă de informare a victimei cu privire la aceste drepturi în momentul primului contact cu autoritățile competente, ceea ce face ca, în practică, un număr semnificativ de victime să nu cunoască și, în consecință, să nu exercite drepturile pe care legea le recunoaște.

Insuficiențele și neconcordanțele reglementărilor în vigoare

Analiza cadrului legislativ în vigoare relevă o lacună normativă semnificativă constând în absența unui mecanism procedural de informare efectivă a victimei violenței domestice cu privire la drepturile sale fundamentale prevăzute de lege. Deși articolul 6 din Legea nr. 217/2003 enumeră drepturile victimei, legea nu instituie nicio obligație corelativă în sarcina autorităților de a aduce aceste drepturi la cunoștința victimei într-un mod expres, sistematic și documentat.

Această insuficiență legislativă generează consecințe practice grave. Victimele violenței domestice se află, prin natura situației în care se găsesc, într-o stare de vulnerabilitate accentuată, fiind afectate emoțional, psihologic și adesea fizic. În aceste condiții, simpla existență a drepturilor într-un text de lege nu este suficientă pentru a garanta exercitarea lor efectivă. Lipsa informării conduce la renunțarea la aceesarea serviciilor de protecție specială, la necunoașterea dreptului la consiliere și asistență juridică gratuită și, în ultimă instanță, la perpetuarea ciclului violenței prin menținerea victimei într-o stare de dependență și neputință.

De asemenea, cadrul normativ actual nu prevede un instrument standardizat de consemnare a informării victimei, ceea ce face imposibilă verificarea și monitorizarea respectării obligației de informare de către autoritățile competente. Absența unui astfel de instrument creează un deficit de transparență și responsabilitate instituțională în relația dintre autoritățile statului și victimele violenței domestice.

Principiile de bază și finalitatea reglementărilor propuse

Prezenta propunere legislativă urmărește completarea articolului 6 din Legea nr. 217/2003 cu două noi alineate care instituie un mecanism obligatoriu de informare a victimei violenței domestice cu privire la drepturile sale prevăzute la alineatul (1) literele c)–e), respectiv dreptul la protecție specială, dreptul la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială și asistență medicală gratuită, precum și dreptul la consiliere și asistență juridică gratuită.

Elementele de noutate ale reglementării propuse constau, în primul rând, în instituirea obligației de informare expresă a victimei, într-un limbaj clar și accesibil, la primul contact cu o autoritate competentă în prevenirea și combaterea violenței domestice ori cu un organ judiciar, precum și anterior primei audieri sau declarații în legătură cu faptele de violență domestică sau cu cererea de ordin de protecție. În al doilea rând, propunerea legislativă prevede consemnarea informării într-un înscris distinct, denumit „Fișă de informare”, care se semnează de victimă, refuzul de semnare sau imposibilitatea obiectivă de semnare urmând a fi consemnate motivat în același înscris. În al treilea rând, modelul Fișei de informare și procedura de utilizare urmează a fi aprobate prin ordin comun al ministrului afacerilor interne și al ministrului justiției, asigurând astfel uniformitatea aplicării la nivel național.

Finalitatea reglementării este aceea de a transforma drepturile victimei din drepturi formale, consacrate doar pe hârtie, în drepturi efective, cunoscute și exercitate de persoanele cărora li se adresează. Informarea corectă și la timp a victimei constituie premisa indispensabilă pentru accesarea serviciilor de protecție și sprijin prevăzute de lege și, în consecință, pentru întreruperea ciclului violenței și pentru reintegrarea socială a victimei.

Referiri la documente de politici publice și studii

Declarația Parlamentului României „România fără violență domestică”, adoptată în Plenul Reunit al Camerelor la 30 septembrie 2025, a reafirmat angajamentul statului român pentru prevenirea abuzurilor, protejarea victimelor și sancționarea agresorilor, solicitând intensificarea intervențiilor și alocarea de resurse pentru adăposturi, servicii sociale și sprijin juridic. Prezenta propunere legislativă se înscrie în spiritul acestei declarații, oferind un instrument concret de implementare a principiilor enunțate.

Studiile și rapoartele organizațiilor neguvernamentale active în domeniul protecției victimelor violenței domestice confirmă în mod constant că lipsa informării reprezintă una dintre principalele bariere în calea accesării serviciilor de sprijin. Potrivit datelor publicate de Centrul FILIA, multe cazuri de violență domestică nu sunt raportate tocmai din cauza lipsei de informare a victimelor cu privire la drepturile și mijloacele de protecție de care dispun.

II. IMPACTUL SOCIOECONOMIC

Efectele asupra mediului social

Propunerea legislativă va avea un impact social pozitiv semnificativ, contribuind la creșterea gradului de informare a victimelor violenței domestice și, implicit, la sporirea numărului de persoane care accesează serviciile de protecție și sprijin prevăzute de lege. Informarea efectivă a victimelor va facilita ieșirea din relațiile abuzive, reducerea revictimizării și a victimizării secundare, precum și creșterea încrederii victimelor în instituțiile statului.

Pe termen lung, mecanismul de informare propus va contribui la reducerea costurilor sociale generate de violența domestică, inclusiv a costurilor asociate cu tratamentele medicale, pierderile de productivitate economică, impactul asupra copiilor care asistă la acte de violență și deteriorarea coeziunii sociale.

Efectele asupra mediului macroeconomic și de afaceri

Propunerea legislativă nu are impact negativ asupra mediului macroeconomic sau asupra mediului de afaceri. Costurile generate de implementarea noilor prevederi sunt minime și se limitează la tipărirea Fișelor de informare și la instruirea personalului competent, costuri care pot fi acoperite din bugetele de funcționare existente ale instituțiilor implicate.

III. IMPACTUL FINANCIAR ASUPRA BUGETULUI GENERAL CONSOLIDAT

Propunerea legislativă nu generează costuri suplimentare semnificative pentru bugetul general consolidat. Cheltuielile minime necesare pentru elaborarea, tipărirea și distribuirea Fișelor de informare, precum și pentru instruirea personalului autorităților competente, vor fi acoperite din bugetele de funcționare curente ale Ministerului Afacerilor Interne și ale Ministerului Justiției. Nu sunt necesare alocări bugetare suplimentare pe termen scurt sau pe termen lung.

IV. IMPACTUL ASUPRA SISTEMULUI JURIDIC

Implicațiile asupra legislației în vigoare

Propunerea legislativă completează articolul 6 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice prin introducerea a două noi alineate, fără a modifica sau abroga dispoziții din alte acte normative. Reglementarea propusă se integrează coerent în cadrul legislativ existent, completând catalogul drepturilor victimei cu mecanismul procedural necesar pentru exercitarea efectivă a acestora.

Totodată, propunerea prevede la articolul II un termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii pentru aprobarea, prin ordin comun al ministrului afacerilor interne și al ministrului justiției, a modelului Fișei de informare și a procedurii de utilizare, asigurând astfel un cadru coerent și uniform de aplicare.

Compatibilitatea cu reglementările comunitare

Propunerea legislativă este pe deplin compatibilă cu legislația Uniunii Europene și contribuie la aprofundarea transpunerii obligațiilor asumate de România în calitate de stat membru.

Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității consacră, la articolul 4, dreptul victimelor de a primi informații, fără întârzieri inutile, încă de la primul contact cu o autoritate competentă, pentru a le permite să își exercite drepturile. Articolul 3 al aceleiași directive prevede obligația statelor membre de a lua măsurile corespunzătoare pentru a asista victimele astfel încât acestea să înțeleagă și să se poată face înțelese de la primul contact cu o autoritate competentă.

De asemenea, propunerea legislativă este conformă cu Directiva 2024/1385 a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, care consolidează obligațiile statelor membre în materia informării și sprijinirii victimelor.

Propunerea este, în egală măsură, în acord cu Convenția Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), ratificată de România prin Legea nr. 30/2016, care prevede la articolul 19 obligația statelor părți de a lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru ca victimele să primească informații adecvate și la timp cu privire la serviciile de sprijin și la măsurile juridice disponibile, într-o limbă pe care o înțeleg.

Jurisprudența relevantă

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a subliniat în mod constant obligațiile pozitive ale statelor în materia protecției victimelor violenței domestice, evidențiind că simpla existență a unor dispoziții legale nu este suficientă dacă mecanismele de punere în aplicare nu asigură protecția efectivă a victimelor.

V. CONSULTĂRILE DERULATE

Organizațiile și specialiștii consultați

În procesul de elaborare a prezentei propuneri legislative au fost consultați specialiști în drept penal și dreptul familiei, reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale active în domeniul protecției victimelor violenței domestice, precum și practicieni din cadrul autorităților competente în prevenirea și combaterea violenței domestice.

Esența recomandărilor primite

Principalele recomandări formulate în cadrul consultărilor au vizat necesitatea ca informarea să fie realizată într-un limbaj clar, accesibil și adaptat nivelului de înțelegere al victimei, importanța consemnării informării într-un document scris care să poată servi ca dovadă a îndeplinirii obligației de informare, precum și utilitatea stabilirii unui model unitar al Fișei de informare la nivel național, prin ordin comun al miniștrilor de resort. Toate aceste recomandări au fost preluate în varianta finală a propunerii legislative.

VI. ACTIVITĂȚILE DE INFORMARE PUBLICĂ

Strategia de comunicare

Informarea publicului privind elaborarea și implementarea prezentei propuneri legislative se va realiza printr-o strategie de comunicare care va viza în special victimele violenței domestice, profesioniștii din cadrul autorităților competente și organizațiile specializate. Comunicarea se va realiza prin canalele instituționale ale Ministerului Afacerilor Interne și ale Ministerului Justiției, prin colaborarea cu organizațiile neguvernamentale de profil și prin campanii de sensibilizare publică.

Activitățile planificate

Activitățile concrete de informare publică vor include elaborarea de materiale explicative destinate victimelor violenței domestice și personalului autorităților competente, instruirea agenților de poliție și a personalului din sistemul judiciar cu privire la obligația de informare și la modul de utilizare a Fișei de informare, precum și dezvoltarea de campanii de informare în parteneriat cu organizațiile neguvernamentale active în domeniu.

VII. MĂSURILE DE IMPLEMENTARE

Modificările instituționale la nivelul administrației publice centrale

Implementarea prezentei propuneri legislative nu necesită modificări instituționale la nivelul administrației publice centrale. Principala măsură de implementare constă în elaborarea și aprobarea, prin ordin comun al ministrului afacerilor interne și al ministrului justiției, a modelului Fișei de informare și a procedurii de utilizare, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

Modificările funcționale la nivelul administrației publice locale

Nu există modificări funcționale necesare la nivelul administrației publice locale.

Resursele umane și materiale necesare

Pentru implementarea eficientă a noilor prevederi legislative vor fi necesare instruirea personalului autorităților competente în prevenirea și combaterea violenței domestice cu privire la obligația de informare și la procedura de utilizare a Fișei de informare, tipărirea și distribuirea Fișelor de informare la nivelul tuturor unităților de poliție, parchetelor și instanțelor de judecată, precum și elaborarea de materiale metodologice pentru asigurarea aplicării unitare a legii. Aceste necesități vor fi acoperite din bugetele de funcționare ale instituțiilor implicate și nu necesită alocări bugetare suplimentare.

Prezenta expunere de motive fundamentează necesitatea și oportunitatea adoptării propunerii legislative, demonstrând că soluțiile propuse sunt necesare pentru asigurarea exercitării efective a drepturilor victimelor violenței domestice prin mecanismul informării obligatorii și documentate, cu respectarea deplină a principiilor constituționale, a legislației europene și a obligațiilor internaționale asumate de România.

INIȚIATOR:

Deputat AUR Antonio-Gabi Popescu ___________________

LEGE pentru completarea art. 6 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. I. — La articolul 6 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 15 octombrie 2020, cu modificările și completările ulterioare, se introduc două noi alineate, alin. (2) și (3), cu următorul cuprins:

„(2) La primul contact al victimei cu o autoritate competentă în prevenirea și combaterea violenței domestice ori cu un organ judiciar, precum și anterior primei audieri sau declarații în legătură cu faptele de violență domestică sau cu cererea de ordin de protecție, victima este informată în mod expres, într-un limbaj clar și accesibil, cu privire la drepturile sale prevăzute de la alin. (1) lit. c)-e).

(3) Informarea prevăzută la alin. (2) se consemnează într-un înscris distinct, denumit Fișă de informare, care se semnează de victimă. Refuzul de semnare ori imposibilitatea obiectivă de semnare se consemnează motivat în același înscris.”

Art. II. – Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. III. – Modelul Fișei de informare și procedura de utilizare se aprobă prin ordin comun al ministrului afacerilor interne și ministrului justiției, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.

The post Antonio Popescu – Lege pentru completarea art. 6 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice appeared first on AUR.

DE LA: Domnul deputat Antonio Popescu, Circumscripția electorală nr. 40 Vâlcea – Grupul parlamentar AUR

OBIECT: Întrebare parlamentară privind afectarea infrastructurii și a proprietăților private din comuna Perișani, județul Vâlcea, ca urmare a lucrărilor la Lotul 3 al Autostrăzii Sibiu–Pitești (Secțiunea Cornetu–Tigveni)

Domnule Ministru,

În temeiul art. 112 din Constituția României și al art. 199 din Regulamentul Camerei Deputaților, vă adresez prezenta întrebare parlamentară referitoare la situația gravă semnalată de locuitorii comunei Perișani, județul Vâlcea, în legătură cu desfășurarea lucrărilor la Lotul 3 (Cornetu–Tigveni) al Autostrăzii Sibiu–Pitești, executate de asocierea italo-română Webuild – Tancrad.

Potrivit sesizărilor oficiale și protestului public organizat la data de 6 februarie 2026 în punctul „Crucea de Piatră” din centrul comunei Perișani, numeroși cetățeni reclamă faptul că traficul greu aferent organizării de șantier ar fi deviat, în mod constant, pe drumurile județene și locale din interiorul localității, în locul utilizării drumurilor tehnologice prevăzute în proiectul tehnic.

Conform informațiilor furnizate de administrația locală, au fost înregistrate aproximativ 30 de sesizări oficiale privind:

• apariția de fisuri în pereții locuințelor ca urmare a vibrațiilor produse de utilajele de mare tonaj;
• degradarea carosabilului drumurilor locale și județene;
• afectarea podețelor, podurilor și a altor elemente de infrastructură;
• creșterea riscului pentru siguranța rutieră și pentru integritatea cetățenilor.

De asemenea, primarul comunei Perișani a declarat public că administrația locală ar fi încercat în repetate rânduri să deschidă un dialog cu reprezentanții constructorului, însă fără rezultate concrete.

Având în vedere că Lotul 3 Cornetu–Tigveni, în lungime de 37,4 km, reprezintă un segment strategic al Autostrăzii Sibiu–Pitești, cu o valoare contractuală estimată la 5,32 miliarde lei (fără TVA), consider că implementarea acestui proiect major de infrastructură trebuie să se realizeze cu respectarea strictă a legislației privind protecția proprietății private, a infrastructurii locale și a siguranței comunităților afectate.

În acest context, vă rog să îmi comunicați:

1. Dacă Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin structurile subordonate, a efectuat verificări privind respectarea obligațiilor contractuale de către asocierea Webuild – Tancrad în ceea ce privește utilizarea drumurilor tehnologice și protejarea infrastructurii locale din comuna Perișani?
2. Dacă există, în cadrul contractului de execuție, clauze explicite privind interzicerea utilizării drumurilor publice locale pentru traficul greu aferent șantierului și care sunt sancțiunile prevăzute în cazul nerespectării acestora?
3. Ce măsuri concrete au fost dispuse pentru evaluarea pagubelor reclamate de cetățeni și pentru despăgubirea eventualelor prejudicii produse locuințelor și infrastructurii locale?
4. Dacă Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova a notificat oficial constructorul cu privire la aceste situații și care este poziția oficială a beneficiarului investiției?
5. Ce garanții oferă Ministerul Transporturilor și Infrastructurii că execuția lucrărilor va continua fără a afecta suplimentar comunitatea locală și dacă se are în vedere instituirea unor restricții de tonaj sau a unor rute alternative obligatorii pentru utilajele șantierului?

Consider că dezvoltarea infrastructurii naționale nu poate fi realizată în detrimentul drepturilor legitime ale cetățenilor și al integrității patrimoniului local. Statul are obligația de a asigura echilibrul între interesul public major reprezentat de construcția autostrăzii și protejarea comunităților direct afectate de lucrări.

Vă rog să îmi comunicați răspunsul în scris, în termenul prevăzut de lege.

The post Antonio-Gabi Popescu – Întrebare – Întrebare parlamentară privind afectarea infrastructurii și a proprietăților private din comuna Perișani, județul Vâlcea, ca urmare a lucrărilor la Lotul 3 al Autostrăzii Sibiu–Pitești (Secțiunea Cornetu–Tigveni) appeared first on AUR.

De la: Antonio-Gabi Popescu, deputat Circumscripția electorală nr. 40 – Vâlcea, Grupul parlamentar AUR
Obiectul întrebării: Situația infrastructurii de bază și condițiile de trai inacceptabile ale locuitorilor din comuna Golești, județul Vâlcea

                                                            Stimați domni miniștri,
      Vă adresez prezenta întrebare pentru a semnala o situație de o gravitate excepțională constatată direct în teren, care afectează locuitorii comunei Golești, județul Vâlcea, și relevă condiții de trai ce pot fi considerate inumane și incompatibile cu standardele minime ale unui stat european. Gravitatea situației este accentuată de faptul că localitatea se află la aproximativ 5 kilometri de municipiul reședință de județ, ceea ce face ca realitatea existentă să fie cu atât mai dificil de justificat.

       În zone precum strada Rădăcinet, satul Blidari, satul Coasta, satul Aldești și satul Tulei, infrastructura rutieră se află într-o stare profund degradată. Drumurile sunt neasfaltate, nereabilitate și într-o stare gravă de degradare, cu porțiuni impracticabile care afectează permanent accesul locuitorilor și al serviciilor publice esențiale, fiind totodată slab iluminate. Această situație conduce la izolarea efectivă a unor comunități întregi și la limitarea accesului la servicii esențiale.
    Situația este deosebit de gravă în satul Coasta, unde legătura cu restul comunei se realizează exclusiv printr-un pod improvizat, vechi de peste 60 de ani, care nu permite traversarea ambulanțelor sau a autospecialelor de pompieri. Acest pod reprezintă un risc real pentru siguranța locuitorilor, existând pericolul cedării structurale, iar lipsa unei alternative funcționale amplifică vulnerabilitatea comunității.
     

Consecințele sunt directe și grave. Accesul serviciilor de urgență este afectat, colectarea deșeurilor întâmpină dificultăți, iar copiii sunt obligați să parcurgă zilnic aproximativ patru kilometri pe jos până la drumul principal pentru a ajunge la mijloacele de transport către școală, traversând drumuri improprii și nesigure. Locuitorii au transmis solicitări repetate către administrația locală timp de peste zece ani, fără ca situația să fie remediată, deși aceștia își achită taxele și impozitele.

    În spațiul public au fost invocate investiții semnificative realizate de actualul primar, aflat la al doilea mandat, inclusiv accesarea unor fonduri europene pentru infrastructură și educație. Cu toate acestea, realitatea din teren arată că problemele fundamentale de acces și siguranță persistă, motiv pentru care este necesară identificarea urgentă a unor soluții concrete și aplicabile pentru remedierea situației.

    Având în vedere caracterul urgent al problemelor semnalate, consider necesară o evaluare obiectivă a situației din teren și identificarea unor măsuri imediate care să asigure accesul normal al locuitorilor și intervenția serviciilor de urgență în condiții de siguranță.

    În acest context, vă solicit să comunicați:

1. Ce măsuri concrete și ce instrumente administrative veți activa pentru remedierea urgentă a infrastructurii rutiere în zonele menționate și pentru asigurarea unor condiții minime de acces și siguranță pentru locuitori?
2. Veți dispune evaluarea tehnică privind starea drumurilor și a podului improvizat din satul Coasta și includerea obiectivelor identificate într-un program prioritar de finanțare sau intervenție?
3. Ce soluții veți implementa pentru asigurarea accesului autospecialelor de intervenție și eliminarea riscurilor existente pentru viața și siguranța cetățenilor?
4. Ce termene estimative aveți în vedere pentru demararea unor măsuri concrete de remediere?

The post Antonio-Gabi Popescu – Întrebare – Situația infrastructurii de bază și condițiile de trai inacceptabile ale locuitorilor din comuna Golești, județul Vâlcea appeared first on AUR.

Domnilor miniștri,

Municipiul Râmnicu Vâlcea se confruntă cu o situație de incertitudine majoră, energetică și socială, ca urmare a încetării activității CET Govora și a efectelor închiderii exploatărilor miniere din județ.
Începând cu luna august, sistemul de termoficare al municipiului urmează să funcționeze într-o nouă formulă, care, potrivit informațiilor publice, ar presupune utilizarea unor capacități pe gaz și implicarea unui furnizor privat. Nu există însă clarificări oficiale privind structura soluției, modul de administrare și garanțiile de funcționare.
Până în prezent, serviciul public de termoficare a fost asigurat prin CET Govora, aflat în administrarea Consiliului Județean Vâlcea, motiv pentru care lipsa unor precizări privind noua responsabilitate instituțională generează îngrijorări legitime.
Îngrijorarea populației este accentuată de faptul că prețul gigacaloriei este deja ridicat în municipiu, iar eliminarea subvențiilor pentru termoficare nu este însoțită de garanții publice privind stabilitatea costurilor.
În același timp, aproximativ 1.000 de angajați din Râmnicu Vâlcea și zona Berbești se confruntă cu o incertitudine profundă, într-o zonă cu puține alternative reale de angajare, existând riscul creșterii șomajului și al unei presiuni suplimentare asupra sistemului de asistență socială.
Având în vedere aceste aspecte, vă rog să răspundeți, în regim de urgență, la următoarele întrebări:

1. Care este stadiul actual al contractului de termoficare ce urmează să intre în vigoare în municipiul Râmnicu Vâlcea începând cu luna august, cine va gestiona efectiv noua variantă de furnizare a apei calde și a căldurii și ce soluții concrete sunt asumate la nivel guvernamental pentru asigurarea continuității serviciului public de termoficare, având în vedere că până în prezent acesta a fost asigurat prin CET Govora, aflat în administrarea Consiliului Județean Vâlcea?
2. Ce mecanisme de control și de garantare există, la nivelul Guvernului, pentru stabilitatea funcționării sistemului de termoficare în noua formulă, în condițiile eliminării subvențiilor și ale schimbării sursei și furnizorului de agent termic?
3. Care sunt previziunile oficiale privind evoluția costurilor asociate termoficării pentru populație, în condițiile în care prețul gigacaloriei este deja ridicat în municipiu, și ce măsuri concrete sunt avute în vedere pentru protejarea consumatorilor vulnerabili?
4. Ce măsuri imediate și aplicabile sunt pregătite pentru aproximativ 1.000 de angajați afectați de încetarea activității CET Govora și de închiderea exploatărilor miniere din județul Vâlcea, în lipsa unor alternative reale de angajare?
5. Ce programe de reconversie profesională sunt active sau urmează să fie implementate pentru acești angajați și care este capacitatea reală de absorbție a acestora, exprimată prin număr de beneficiari, bugete alocate și termene concrete de implementare?
6. Ce fonduri europene și naționale sunt alocate efectiv județului Vâlcea pentru gestionarea acestei tranziții și care este stadiul concret al implementării?
7. Care este calendarul asumat al Guvernului, cu termene clare și instituții responsabile, pentru stabilizarea sistemului de termoficare și prevenirea unei crize sociale în județul Vâlcea?

The post Antonio Popescu – Interpelare – Situația sistemului de termoficare al municipiului Râmnicu Vâlcea și impactul social generat de încetarea activității CET Govora și a exploatărilor miniere din județul Vâlcea. appeared first on AUR.

Ministerul Educației și Cercetării

De către: Deputat Antonio-Gabi POPESCU

Circumscripția electorală: nr. 40 Vâlcea

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Camerei Deputaților din data de: 14.01.2026

Obiectul întrebării: Numirea a 94 de directori și directori adjuncți interimari în județul Vâlcea, în lipsa concursurilor naționale – riscuri privind legalitatea, transparența și depolitizarea managementului școlar

Domnule Ministru,

În luna ianuarie 2026, sistemul de învățământ preuniversitar din România se confruntă cu o situație de avarie administrativă fără precedent, generată de expirarea mandatelor a aproximativ 60% dintre directorii și directorii adjuncți de unități de învățământ, în condițiile în care concursurile naționale pentru ocuparea acestor funcții nu au fost organizate la termen.

În județul Vâlcea, Inspectoratul Școlar Județean este obligat să numească, până cel târziu la data de 16 ianuarie 2026, nu mai puțin de 94 de directori și directori adjuncți interimari, prin detașare în interesul învățământului, ca urmare a lipsei unei metodologii naționale de concurs.

Acest blocaj a apărut pe fondul întârzierilor legislative și administrative survenite după demisia fostului ministru al Educației, Daniel David, precum și al prorogării calendarului de aplicare a Legilor educației nr. 198/2023 și nr. 199/2023.

Procedura internă, elaborată de Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea, nu are la bază o metodologie națională unitară; nu permite depunerea de contestații; lasă decizia finală exclusiv la nivel administrativ, fără un control extern real.

În acest context, educația vâlceană intră în anul 2026 cu o conducere provizorie, instabilă, numită în regim de urgență, într-un climat de incertitudine managerială și cu riscuri evidente de politizare, în condițiile în care toți inspectorii școlari sunt numiți politic, fapt confirmat inclusiv de declarațiile publice ale secretarului de stat Sorin Ion.

Având în vedere cele expuse, vă rog să răspundeți punctual la următoarele întrebări:

1. Care sunt motivele concrete pentru care Ministerul Educației și Cercetării nu a elaborat și publicat, până la această dată,
metodologia națională de concurs pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct, deși expirarea mandatelor era previzibilă încă din anul 2025?

2. Cum justifică ministerul delegarea responsabilității de selecție către inspectoratele școlare județene, în absența unor reguli unitare, ceea ce conduce la proceduri, criterii și calendare diferite de la un județ la altul?

3. Considerați legal și oportun faptul că, în județul Vâlcea, procedura de numire a directorilor interimari nu prevede posibilitatea depunerii de contestații, deciziile fiind definitive din punct de vedere administrativ?

4. Ce măsuri concrete intenționează ministerul să adopte pentru a preveni politizarea funcțiilor de conducere din școli, în contextul în care numirile interimare se fac într-un an electoral și fără concurs național?

5. Care este calendarul asumat ferm de minister pentru organizarea concursurilor naționale reale, transparente și unitare pentru directori și directori adjuncți, astfel încât școlile din județul Vâlcea și din întreaga țară să beneficieze de stabilitate managerială?

6. Aveți în vedere o evaluare sau un control al procedurilor aplicate de ISJ Vâlcea, având în vedere numărul foarte mare de funcții vacante (94), comparabil cu județe mult mai mari precum Timiș sau Sibiu?

În lipsa unor măsuri urgente și coerente, sistemul de învățământ preuniversitar riscă să funcționeze pe termen nedeterminat în regim provizoriu, cu efecte directe asupra calității actului educațional, stabilității instituționale și încrederii cadrelor didactice în corectitudinea proceselor de selecție.

Solicit răspuns scris.

The post Antonio Popescu – Întrebare parlamentară – Numirea a 94 de directori și directori adjuncți interimari în județul Vâlcea, în lipsa concursurilor naționale – riscuri privind legalitatea, transparența și depolitizarea managementului școlar appeared first on AUR.

Domnului Alexandru ROGOBETE, Ministerul Sănătății

De către: Deputat Antonio-Gabi POPESCU

Circumscripția electorală: nr. 40 Vâlcea

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Camerei Deputaților din data de: 14.01.2026

Obiectul întrebării: Situația critică a gărzilor medicale – nivelul scăzut al plății, suprasolicitarea personalului și riscul blocării activității spitalelor publice

Domnule Ministru,

Gărzile medicale reprezintă una dintre cele mai grave vulnerabilități ale sistemului sanitar românesc în prezent, atât din perspectiva siguranței pacienților, cât și a epuizării și demotivării personalului medical. În numeroase spitale din țară, inclusiv din județul Vâlcea, camerele de gardă se confruntă cu un deficit accentuat de medici, iar asigurarea continuității actului medical devine, în multe situații, imposibilă.

În pofida majorărilor salariale aplicate în anul 2018 personalului medical, plata gărzilor a rămas înghețată la nivelul anterior acestor creșteri, fiind reglementată în principal de prevederile Ordonanței de urgență nr. 43/2016. În consecință, un medic care efectuează o gardă de 18–24 de ore este remunerat, în medie, cu sume cuprinse între aproximativ 200 și 800–1.000 de lei brut, în funcție de tipul unității sanitare, gradație și sporuri, valori profund disproporționate față de responsabilitatea, complexitatea și durata muncii prestate.

Această realitate a generat o serie de efecte grave:

• refuzul tot mai frecvent al medicilor de a efectua gărzi suplimentare, în afara celor 20 de ore obligatorii lunar;
• suprasolicitarea medicilor care acceptă să facă gărzi multiple, cu riscuri majore de epuizare profesională și erori medicale;
• imposibilitatea asigurării liniilor de gardă în specialități esențiale (UPU, ATI, neurologie, oftalmologie, chirurgie etc.);
• migrarea personalului medical către sectorul privat sau către centre universitare mari, în detrimentul spitalelor județene și municipale.

Situații recente, devenite publice la nivel național, arată că există spitale unde managerii nu mai au niciun instrument legal pentru a asigura gărzile, în condițiile în care gărzile suplimentare nu sunt clar reglementate ca muncă obligatorie, iar legislația actuală lasă un vid interpretabil.

În același timp, menținerea gărzilor de 24–30 de ore consecutive contravine principiilor de sănătate ocupațională și siguranță a pacientului.

Ați declarat recent, în spațiul public, intenția Ministerului Sănătății de a introduce programe de gardă de 12 ore și de a redefini tipurile de gărzi, ca soluție pe termen scurt. Totuși, fără o actualizare substanțială a nivelului de plată, aceste măsuri riscă să fie insuficiente și să nu rezolve cauza principală a problemei.

În acest context, vă adresez următoarele întrebări:

1. Care este calendarul concret asumat de Ministerul Sănătății pentru actualizarea valorii gărzilor medicale, astfel încât acestea să reflecte nivelul actual al salariilor de bază și realitățile economice din anul 2026?

2. Intenționează Ministerul să elimine raportarea gărzilor la salariile din 2018 și să introducă un mecanism de indexare automată a acestora?

3. Ce măsuri legislative aveți în vedere pentru clarificarea statutului gărzilor suplimentare, în vederea eliminării vidului juridic care permite refuzul acestora fără consecințe?

4. Care este impactul bugetar estimat al unei majorări reale și sustenabile a plății gărzilor medicale și ce surse de finanțare aveți în vedere?

5. În ce măsură vor fi incluse în aceste măsuri spitalele județene și municipale, grav afectate de lipsa personalului, inclusiv cele din județul Vâlcea?

Având în vedere riscul iminent de blocaj funcțional al camerelor de gardă și presiunea tot mai mare asupra medicilor rămași în sistem, consider că este imperativă o intervenție legislativă rapidă și coerentă.

Vă solicit răspuns în scris, în termenul legal prevăzut.

The post Antonio Popescu – Întrebare parlamentară – Situația critică a gărzilor medicale – nivelul scăzut al plății, suprasolicitarea personalului și riscul blocării activității spitalelor publice appeared first on AUR.

Aceasta nu este doar rezultatul unei administrări defectuoase, ci un eșec istoric al statului român, ale cărui consecințe sunt ireversibile.

La aproape un an de la acest dezastru, patrimoniul nu a fost recuperat, responsabilitățile politice nu au fost asumate, iar mecanismele care au permis această decizie greșită au rămas neschimbate.

Aceasta nu mai este o problemă de anchetă penală externă. Este o problemă de funcționare a statului român.

Coiful de aur de la Coțofenești și trei brățări dacice regale, piese unicat, fundamentale pentru identitatea noastră istorică, au părăsit România în iulie 2024. Nu constrânse de un pericol iminent și nu pentru a fi protejate, ci trimise deliberat la o expoziție organizată într-o instituție regională din străinătate, disproporționată ca rang și nivel de securitate față de valoarea patrimoniului expus.

Această decizie a fost aprobată de Ministerul Culturii, în mandatul doamnei Raluca Turcan, fără Hotărâre de Guvern, fără asumare colectivă și fără un filtru politic pe măsura importanței pieselor.

Un ministru al Culturii nu este organizator de evenimente.
Este paznicul patrimoniului național.

Doamna Raluca Turcan a avut responsabilitatea, puterea și obligația să oprească această decizie. Nu a făcut-o.

Mai mult, aceste artefacte au fost asigurate pentru suma totală de 5,7 milioane de euro, valoare aprobată administrativ de Ministerul Culturii. Aceasta este o valoare de asigurare, nu o evaluare reală a patrimoniului. Experții arată că valoarea reală de piață este de ordinul zecilor de milioane de euro, iar pentru unele piese este inestimabilă.

După producerea furtului, statul român a eșuat din nou. Singura sancțiune aplicată a fost demiterea directorului Muzeului Național de Istorie – un executant, nu un decident.

În cele două sesiuni parlamentare ale anului 2025 am asistat la o sfidare în formă continuată a națiunii române: doamna Raluca Turcan, ministrul sub a cărui semnătură tezaurul dacic a părăsit România, a fost tolerată și protejată pe linie de partid, ocupând funcții de conducere în Camera Deputaților și prezidând ședințe de plen, ca și cum acest eșec istoric nu ar fi existat.

Parlamentarii sunt trimișii cetățenilor în Parlament pentru a le apăra interesele, patrimoniul și identitatea. Or, în acest caz, doamna Raluca Turcan s-a dovedit incapabilă să facă acest lucru. Poate fi legal. Dar este profund ilegitim.

Un stat care își pierde tezaurul și nu pierde nicio funcție politică transmite un mesaj devastator: că istoria poate fi pierdută, iar răspunderea politică poate fi ocolită.

În aceste condiții, solicit public și ferm realizarea unui raport complet și transparent privind toate deciziile care au dus la scoaterea tezaurului din țară, stabilirea clară a responsabilităților politice și administrative, inclusiv la nivel ministerial, urgentarea demersurilor de modificare a legislației astfel încât niciun bun clasat în categoria Tezaur să nu mai poată părăsi România fără Hotărâre de Guvern, precum și instituirea unor evaluări independente realizate de experți acreditați și a unor standarde de securitate proporționale cu valoarea reală a patrimoniului național.

Tezaurul dacic nu este decor cultural și nu este instrument de imagine.
Este memoria vie a acestui popor.

Iar cine nu a fost capabil să o apere nu are legitimitatea morală de a decide în numele românilor.

The post Antonio Popescu – Declarație politică – Tezaurul dacic – eșec de stat, sfidare națională și iresponsabilitate politică appeared first on AUR.