Potrivit senatorului AUR, deși conducerea comisiei a dat asigurări că observațiile privind respectarea drepturilor minorității românești din Ucraina vor fi prevăzute în conținutul procesului verbal, în sinteza ședinței postată pe 2 martie 2026 pe site-ul Senatului nu sunt stipulate observațiile ridicate de reprezentații AUR.

„În ședința Comisiei de Politică Externă a Senatului României din 23 februarie 2026 noi, partidul AUR, am ridicat în ședință problema drepturilor lingvistice și religioase ale românilor din Ucraina și am depus o serie de observații scrise vizând cerința respectării acestor drepturi de către partea ucraineană pe parcursul negocierilor de aderare a Ucrainei la UE.

Considerăm că în prezent Ucraina nu îndeplinește cele 4 criterii politice de la Copenhaga, în special privind minoritatea română. Pentru a adera la UE orice stat candidat trebuie să aibă instituții care să garanteze mecanismele democratice, statul de drept, respectarea drepturilor omului și protecția minorităților naționale.

Aceste criterii stabilite în 1993 sunt fundamentale, asigurând alinierea la valorile europene privind demnitatea umană, libertatea, egalitatea și drepturile minorităților încă din perioada de preaderare.

Ne-am bucurat când am fost asigurați public că Procesul Verbal al ședinței Comisiei de Politică Externă va lua act și va menționa observațiile noastre. Președintele Comisiei, cu acordul celorlalți colegi senatori, ne-a asigurat de acest lucru.

De aceea am fost uimiți când am văzut că sinteza scrisă a ședinței Comisiei de Politică Externă a Senatului României din 23 februarie, postată pe 2 martie 2026 pe site-ul Senatului, nu a făcut referire la discuțiile pe tema drepturilor lingvistice și religioase ale românilor din Ucraina din acea ședință și la observațiile noastre, cu excepția unui citat din Propunerea de Regulament al Parlamentului European și Consiliului de instituire a unui împrumut de 90 miliarde Euro pentru Ucraina, dar căruia nu i s-au atașat pentru context nici una dintre observațiile noastre din ședință.

Observațiile noastre se axau pe faptul că ni se cere să fim de acord cu un împrumut de 90 mld. euro din banii noștri ai tuturor pentru Ucraina, în timp ce chiar prima condiție stipulată chiar de Propunerea de Regulament, la Articolul 5, punctul 1, din Capitolul I, afirmă: „O condiție prealabilă pentru acordarea asistenței în cadrul împrumutului pentru sprijinirea Ucrainei este ca Ucraina să continue să promoveze și să respecte mecanismele democratice efective, inclusiv un sistem parlamentar pluripartit și statul de drept, și să garanteze respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Promovarea și respectarea statului de drept trebuie să includă și lupta împotriva corupției.”

Considerăm că Ucraina nu respectă azi aceste condiții, în condițiile în care 95% dintre românii din Ucraina, conform ultimului sondaj publicat în 2025 ar vrea ca biserica din localitatea lor să adere la Biserica Ortodoxă Română, dar nu sunt lăsați de statul ucrainean.

Asistăm practic la o interzicere a dreptului la liberă asociere religioasă pentru propriii cetățeni ai Ucrainei, în condițiile în care am asistat la tentative de intimidare din partea unor reprezentanți ai Kievului și amenințări cu trimitere pe front în linia întâi dacă românii din Ucraina mai cer biserică românească, în condițiile în care am asistat la umilințe suferite la frontieră de parlamentari din România care au ajutat Ucraina continuu.

Mai grav, în regiunea Cernăuți, din 34 licee cu predare în limba română vor rămâne doar 4, în regiunea Odesa nu va mai fi niciunul, iar în Transcarpatia se vor reduce de la 6 la 3. Aceste reduceri îngrijorează, pentru că pot echivala cu o strategie coerentă din partea statului ucrainean de asimilare etnico-lingvistică a minorității românești din Ucraina și nu respectă prima condiție prealabilă menționată chiar de Propunerea de Regulament European.

De aceste lucruri am dorit ca Senatul României să ia act în formă scrisă, nu să dea doar un citat dintr-o propunere de Regulament European, fără contextul nostru și fără interpretare.

Din aceste motive, cărora li se adaugă și altele care nu și-au mai găsit locul aici, am fi dorit ca Senatul României să își exprime cel puțin unele rezerve întemeiate că Ucraina ar îndeplini în acest moment un criteriu de bază de respectare a mecanismelor democratice și statului de drept și că ar garanta respectarea drepturilor omului și ale minorităților, așa cum cere chiar Propunerea de Regulament European privind acordarea unui împrumut de 90 mld. euro Ucrainei, pe care ni se cere să îl votăm.

Atașăm observațiile noastre scrise așa cum au fost transmise Comisiei de Politică Externă a Senatului României, precum și Sinteza lucrărilor Comisiei de Politică Externă a Senatului României din 23 februarie, ca să se vadă explicit diferența între ce am propus noi și ce s-a consemnat în final”, a declarat senatorul AUR, Andrei Dîrlău.

The post Andrei Dîrlău (senator AUR): „Observațiile AUR privind drepturile românilor din Ucraina au fost complet ignorate de Comisia de Politică Externă a Senatului României!” appeared first on AUR.

                Domnului Florin Ionut Barbu, Ministrul Agriculturii și Silviculturii din România

     Domnului Ștefan-Radu Oprea Secretar General al Guvernului

    Doamnei Oana Țoiu, Ministrul Afacerilor Externe

De către: Domnul Senator Andrei Emil Dîrlău

Circumscripția electorală: 1 Alba

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

OBIECTUL INTERPELĂRII: PERICOLUL PRODUSELOR UCRAINIENE NECONFORME PE PIAȚA UE, DECI ȘI PE PIAȚA ROMÂNEASCĂ.

Stimate Domnule Prim-ministru,

Stimat Doamnă Ministru,

De la începutul agresiunii ruse asupra Ucrainei, țările UE au importat în diferite cantități produse agricole din această țară, provocând importante daune agricultorilor europeni.

Recent, conform publicației „La France Agricole”, s-a înregistrat în Franța un focar de dermatoză nodulară la bovine, cauzat – conform laboratorului independent Agreelia – de insecte infectate aduse în țară prin cerealele de calitate scăzută importate din Ucraina. Astfel, a fost necesară sacrificarea a mii de vaci.

Mai nou, Republica Moldova a trimis o notificare către Organizația Mondială a Comerțului privind o interdicție temporară a importului de carne de pasăre ucraineană și produse derivate, motivând decizia prin „prezența reziduurilor de metronidazol în furaje și în carnea de pasăre” din Ucraina.

Aceste două descoperiri subliniază riscurile asociate comerțului cu produse agricole neconforme. De altfel, autoritățile franceze au semnalat frecvent lipsa certificatelor corespunzătoare și a controlului calității pentru livrările provenite din Ucraina.

Ca urmare, consecințele sunt devastatoare pentru fermierii francezi, care se confruntă deja cu presiuni economice din cauza acordului Mercosur. Așa cum am precizat anterior, nici Republica Moldova nu se simte prea bine.

În România, fermierii s-au plâns în nenumărate rânduri prin manifestații, mitinguri, memorandumuri și discuții cu reprezentanți ai guvernului cu privire la concurența neloială la care statul român îi obligă prin acceptarea produselor ucrainene de calitate inferioară și la prețuri foarte mici. Precizăm că și agricultorii români se confruntă mai nou, ca toți ceilalți agricultori europeni, cu prevederile acordului Mercosur.

Ucraina, prin Federația Angajatorilor, consideră că prin măsurile luate de țări membre ale UE și de Republica Moldova se creează bariere comerciale artificiale pentru producătorii săi, precizând că „în vreme de război, exporturile înseamnă venituri valutare, locuri de muncă păstrate și taxe care susțin bugetul țării”.

Remarcăm că această țară, care trăiește din ajutor american, occidental și al UE încă din 2022, nu dorește să respecte reguli minime de comerț civilizat și nu are respect pentru sănătatea cetățenilor țărilor care îi oferă ajutor și nici pentru sănătatea economică a acestora. Pentru Ucraina, restul Europei nu există.

În contextul prezentat mai sus, domnule prim-ministru, doamnă ministru și domnilor miniștri, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Ținând seama de situațiile grave dovedite din Franța și Republica Moldova, care sunt măsurile pe care le-ați luat astfel încât produsele neconforme ucrainene să nu aducă noi prejudicii sănătății cetățenilor români și agricultorilor din țara noastră, aflați deja în situații economice foarte dificile?
2. Care este poziția României privitor la aderarea Ucrainei la UE în contextul în care această țară nu numai că nu respectă democrația și statul de drept prin nerespectarea drepturilor minorităților, dar mai nou nu respectă reguli elementare care protejează sănătatea cetățenilor europeni și munca lor, în contextul în care doar România a donat Ucrainei, prin diferite modalități, aproximativ 5 miliarde euro doar în 2025 și minim 20 miliarde euro de la inceputul agresiunii rusești?

The post Dîrlău Andrei Emil – Interpelare – PERICOLUL PRODUSELOR UCRAINIENE NECONFORME PE PIAȚA UE, DECI ȘI PE PIAȚA ROMÂNEASCĂ appeared first on AUR.

Această instituție istorică, cu rădăcini în secolul al XIX-lea și perioada interbelică, a fost condusă de personalități de excepție precum Nicolae Iorga, Gyula Gyka-Budești, Ștefan Balș și Arthur Verona, salvând patrimoniul național chiar și în fața demolărilor furioase ale regimului Ceaușescu.

INP-ul reprezintă nu doar un bastion al conservării culturale, ci și un centru de excelență științifică, educațională și arhivistică, membru în foruri internaționale de prestigiu și punct focal UNESCO pentru România. Desființarea sa, girată de actualul guvern, ar însemna o copie fidelă a practicilor dictatoriale din epoca comunistă, când Ceaușescu a lichidat Direcția Monumentelor Istorice tocmai pentru a-și impune distrugerea moștenirii naționale. “Această decizie aberantă nu doar că ignoră munca unor specialiști hiper-calificați, ci subminează identitatea unui neam întreg, lăsând în urmă un dezastru cultural ireparabil”, subliniază senatorul Dîrlău.

Proiectul de comasare a INP-ului cu un departament subordonat Ministerului Culturii ar distruge o rețea specializată, recunoscută internațional, fără precedent în majoritatea țărilor UE, care își protejează și valorifică astfel de instituții. România riscă să se descalifice pe plan extern, pierzând expertiză acumulată cu eforturi uriașe și network-uri de excepție, totul în numele unor calcule politicianiste mediocre.

Senatorul Andrei Dîrlău pune sub semnul întrebării competențele guvernamentale și cere transparență totală:

1. Există un proiect concret de desființare sau comasare a INP-ului?
2. În ce stadiu se află și ce prevederi exacte conține?
3. A fost realizat un studiu de impact asupra patrimoniului național?
4. Ce specialiști au fost consultați în acest proces?
5. Cum își asumă guvernul responsabilitatea pentru dezastrul inevitabil care va urma?

“Patrimoniul național nu este o moștenire efemeră, ci fundamentul identității noastre. Guvernul Bolojan, prin ministrul Demeter, alege distrugerea în loc de conservare, incultura în loc de respect pentru valorile care ne definesc ca popor. Este un demers profund distructiv și periculos, pe care nu-l vom tolera! Cerem retragerea imediată a oricărei intenții de desființare și consultări reale cu societatea civilă și experții”, declară senatorul Andrei Dîrlău, membru în Comisia de Politică Externă și Secretar al Comisiei de Afaceri Europene a Senatului României.

AUR reafirmă angajamentul său pentru protejarea moștenirii culturale românești și invită presa și opinia publică să monitorizeze răspunsul guvernamentului. România merită lideri care să construiască, nu să dărâme!

The post Andrei Dîrlău (senator AUR): „Guvernul Bolojan lovește din nou în inima patrimoniului românesc: Desființarea Institutului Național al Patrimoniului – un atac la identitatea națională!” appeared first on AUR.

Domnului Mircea Fechet Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor

Domnului Dr. Raed Arafat Secretar de Stat, Ministerul Afacerilor Interne

Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență

De către: Domnul Senator Andrei Emil Dîrlău

Circumscripția electorală: 01 Alba

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul interpelării: Alocarea de bani din Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) pentru zonele afectate de inundații din România

Stimate domnule Prim Ministru,

Stimate domnule Ministru,

Stimate domnule Secretar de Stat,

Pe 27 mai 2025 Comisia Europeană a propus alocarea a 280 milioane euro din Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) pentru a sprijini redresarea în urmă inundațiilor din Austria, Cehia, Polonia, Slovacia, Republica Moldova, Bosnia și Herțegovina.

Această inițiativă a fost luată că răspuns la inundațiile grave care au avut loc în septembrie-octombrie 2024.

Ca principal instrument al Uniunii Europene de ajutor în urmă dezastrelor, FSUE va finanța diverse aspecte ale redresării în urmă dezastrelor, inclusiv repararea infrastructurii deteriorate, protecția populațiilor afectate (cum ar fi cazarea temporară), îmbunătățirea infrastructurii de prevenire, și dacă este cazul protejarea siturilor de patrimoniu cultural și operațiunile de curățare a acestora.

Precipitațiile din 2024 au dus la inundații grave și extinse în întreagă Europa Centrală.

România este una dintre țările grav afectate de inundațiile din octombrie 2024. Mai multe localități au fost acoperite de apă și în plus au existat din păcate și 7 victime umane.

Cu toate acestea, constatăm că Comisia Europeană nu a introdus țară noastră pe lista țărilor beneficiare ale FSUE.

Că urmare domnilor va adresez următoarele întrebări:

1. Care este cauza pentru care România nu este propusă de către Comisia Europeană că beneficiara a FSUE?

2. Care este mecanismul pe care autoritățile române competențe, adică dumneavoastră, ar fi trebuit să îl activeze pentru a obține sumele necesare redresării zonelor calamitate din România?

3. A fost activat acest mecanism?

Pun aceste întrebări deoarece situația bugetului de stat, așa cum o prezentați dumneavoastră zilnic, este foarte gravă. În aceste condiții este o chestiune de normalitate că România, membră UE, să beneficieze de sumele necesare redresării că urmare a inundațiilor.

Precizez că Mecanismul European de Solidaritate a fost activat de către România pe 2 iunie 2025 pentru inundațiile de la Salina Praid!

The post Dîrlău Andrei Emil – Interpelare – Alocarea de bani din Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) pentru zonele afectate de inundații din România appeared first on AUR.

Circumscripția electorală: 01 Alba

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declarației politice: Comemorarea poetului, medicului și martirului Vasile Voiculescu

Domnule Președinte al Senatului,
Doamnelor și domnilor senatori,

Pe 26 aprilie 2025 se împlinesc 62 ani de la trecerea la Domnul a unuia dintre cei mai mari poeți ai neamului românesc, Vasile Voiculescu – un geniu al literaturii, un mistic creștin profund, un „doctor fără de arginți” și, nu în ultimul rând, un mucenic al credinței, care a îndurat chinurile închisorilor comuniste pentru crezul său neclintit.

Ca senator al României, aduc de la această tribună un omagiu memoriei sale, reamintind contribuția sa uriașă la cultura națională. Moștenirea sa spirituală ne cheamă să păstrăm vie flacăra credinței, demnității și iubirii de neam.

Un om al credinței și sacrificiului

Născut în 1884, Vasile Voiculescu a urmat liceul Gheorghe Lazăr, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București și Facultatea de Medicină. Ca medic a fost un adevărat „doctor fără de arginți”, îngrijind cu devotament săracii din satele Gorjului, Dâmboviței și Ilfovului și soldații răniți în Primul Război Mondial. În 1918, ca medic al Domeniilor Coroanei, l-a tratat pe regele Carol al II-lea.

Dar n-a fost doar medic al trupurilor, ci și al sufletelor. Atras de psihopatologie și psihofizică, i-a studiat pe savanții Wilhelm Wundt, Pierre Janet, William James. Pasiunea pentru literatură l-a purtat pe drumul poeziei și prozei, publicând în revista Gândirea. Sub îndrumarea lui Macedonski, Voiculescu și-a găsit vocea proprie marcată de misticism și profundă iubire pentru Hristos.

Viața i-a fost curmată de persecuțiile comuniste. În 1958, la 74 ani, Vasile Voiculescu e arestat pentru că frecventa grupul isihast Rugul Aprins la Mănăstirea Antim, cerc de intelectuali creștini ce promovau rugăciunea inimii și rezistența spirituală contra ateismului comunist. E închis la Jilava și Aiud, unde îndură un regim de privațiuni și exterminare între 1958-1962. Suferea de cancer; boala-i e agravată de condițiile inumane de detenție. Moare pe 26 aprilie 1963. Nici un moment nu și-a trădat crezul creștin. În ciuda torturilor rămâne un stâlp al credinței, mucenic al neamului românesc, care a ales să sufere pentru Hristos mai curând decât să se plece în fața regimului ateu.

Opera literară: poet mistic de geniu

Vasile Voiculescu e unul dintre cei mai mari poeți ai literaturii române, creator ce a împletit geniul literar cu profunda spiritualitate creștină. Opera sa poetică explorează teme ca Nașterea lui Hristos, călătoria Magilor, Răstignirea, relația omului cu Dumnezeu. Interzis ca „obscurantist”, Voiculescu devine, paradoxal, un mare scriitor abia după instaurarea comunismului stalinist.

Volumul Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară e o meditație profundă asupra iubirii, morții și eternității. Sonetele sunt o conversație imaginară cu Shakespeare și mărturisirea propriei credințe.

Altă operă remarcabilă e volumul Călătorie spre locul inimii, colecție de poeme religioase pătrunse de sensibilitate mistică, expresie a isihasmului literar, ce invită la introspecție spirituală. Voiculescu explorează „locul inimii” – spațiu interior unde omul Îl întâlnește pe Hristos în rugăciune și smerenie.

Din perspectiva teologică, opera lui Voiculescu este o meditație asupra relației om-Dumnezeu. Părintele Dumitru Stăniloae, apropiat cercului „Rugul Aprins”, vede în poezia lui o expresie a „teologiei apofatice” – cale de cunoaștere a lui Dumnezeu prin negație, tăcere și contemplarea misterului. În poeme Voiculescu nu vorbește despre Dumnezeu în termeni dogmatici, ci Îl caută în adâncul sufletului, în „locul inimii” unde omul se întâlnește cu El. Această abordare face din Voiculescu nu doar un poet, ci și un mistic autentic ce a trăit credința în cele mai întunecate momente ale vieții.

Opera sa, încă insuficient comentată și înțeleasă, rămâne o provocare pentru exegeți și teologi.

Poezia misticismului și jertfei

În volumul Pârgă poetul descrie lupta lui Iisus în Grădina Ghetsimani, într-un mod ce-i reflectă propria luptă spirituală în închisoare:

„Isus lupta cu soarta şi nu primea paharul… / Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna. / Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul / Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.”

Versurile, de o intensitate cutremurătoare, prefigurează suferința din temniță, unde bolnav de cancer refuză să cedeze în fața „paharului” amar al trădării credinței.

Alt poem, La poarta paradisului, dezvăluie nostalgia pentru comuniunea cu Dumnezeu și dorul după „grădina” pierdută a inocenței și iubirii divine, dor ce l-a însoțit și în anii de temniță:

„Azi am trecut s-o văd, înstrăinată, / Grădina-n care-o vară ne-am iubit.

Opera lui Voiculescu a fost subiectul unor exegeze ample ce-i subliniază complexitatea ca poet mistic și martir. Creștinismul fervent face din Vasile Voiculescu un spirit larg-comprehensiv.Observație esențială: Voiculescu nu e un extremist politic, ci un om al credinței care a găsit în spiritualitatea creștină refugiu și cale de rezistență contra opresiunii comuniste. Credința sa nu e militantă în sens ideologic, ci contemplativă, isihastă, căutând unirea cu Hristos prin rugăciune și iubire.

Poetul e atras de misterele ortodoxiei, de experiența isihastă a rugăciunii inimii, pe care a transpus-o în poezie cu o sensibilitate unică. Această transpunere este evidentă în volumul „Călătorie spre locul inimii”, care reprezintă „o călătorie interioară, un drum al sufletului către esența sa divină”. Poemele din acest volum sunt impregnate de o dimensiune mistică, o liniște contemplativă, o tensiune spirituală reflectând lupta omului de a se ridica deasupra lumii materiale pentru a atinge comuniunea cu Dumnezeu.

Vocea unui mistic creștin

Pentru a ilustra profunzimea spirituală a operei lui Voiculescu, cităm din poemele sale ce reflectă geniul său poetic și credința neclintită. Aceste versuri pot fi o sursă de inspirație, dar și o mărturie a sfințeniei sale.

Din Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare, un poem care explorează iubirea divină și eternitatea:

„Mi-a trebuit întreaga văpaie-a poeziei / Cărbunele iubirii să schimb în diamant; / Dar strălucești de-acuma pe fruntea veșniciei, / Răscumpărat de-a pururi obștescului neant / Puterea mea e jarul închis, ca-n nestemată, / Ce arde dur și rece-n lăuntricul său joc: / De la crearea lumii, cu aștrii toți deodată, / Nu se mai stinge-n mine originarul foc.”

Aceste versuri sunt o meditație asupra puterii iubirii divine, care transformă și răscumpără omul, ridicându-l deasupra morții și neantului. Ele reflectă și propria experiență a lui Voiculescu în temniță, unde „focul originar” al credinței sale nu s-a stins în ciuda suferințelor.

Alt fragment din același ciclu surprinde durerea despărțirii de divin, temă ce rezonează cu anii săi de detenție:

„La ce-mi slujesc de-acuma duh, faimă, fantezie… / M-ai părăsit… și toate se sting, reci scânteieri / Pentru rănitul vultur aripile-s poveri, / Zbătaia lor zadarnic adaos de-agonie.”

Aici Voiculescu descrie sentimentul de abandonare spirituală, dar și acceptarea suferinței ca o cale către mântuire – cum a făcut și în anii de temniță când, bolnav și torturat, a refuzat să renunțe la credința sa.

În poemul De Profundis poetul exprimă strigătul sufletului către Dumnezeu, rugăciune ce-i reflectă propria experiență de martiriu:

„Am căzut, fiindcă m-ai smuls Tu din Tine, / Pentru că m-ai zvârlit am căzut… / Așa strigă toată eternitatea din mine. / Umple-mă cu păcat, umple-mă cu rușine, / Sfânt am fost, sfânt rămân, ca la început, / Vina mea s-a iscat în lut.”

Poemul e o meditație despre căderea omului și dorința de a se întoarce la starea originară de sfințenie. E un strigăt ce ar fi putut răsuna și în celulele Aiudului, unde Voiculescu a rămas „sfânt” în credința sa în ciuda „păcatului” lumii care îl persecuta.

Alt poem, În Grădina Ghetsimani, surprinde lupta lui Iisus înainte de Răstignire, luptă ce-i oglindește propriile suferințe:

„Dar ce-i? S-a-ntunecat deodată cerul clar, / Se clatină pământul și luna e ca jar? / Și codrii toți vuiesc, cu trunchiuri sfărâmate, / S-aude peste sat un plânset, ca de moarte.”

Versurile par a prefigura nu doar Patimile lui Hristos, ci și patimile poetului în temniță unde cerul clar al credinței sale a fost umbrit de întunericul comunist, dar unde a rămas neclintit, purtându-și crucea cu demnitate.

Mucenic al neamului și, poate, Sfânt

Vasile Voiculescu rămâne în istoria României nu doar ca poet genial, ci și ca mucenic al neamului românesc, simbol al rezistenței prin credință, al iubirii de Hristos și demnității românești. Opera sa literară e un tezaur al culturii naționale ce continuă să inspire generații de cititori și să provoace exegeții prin profunzimea mistică. Arestat la 74 ani pentru apartenența la Rugul Aprins, grup de intelectuali creștini ce promovau rugăciunea inimii, Voiculescu a fost supus unui regim de exterminare în închisorile comuniste Jilava și Aiud. Bolnav, a îndurat privațiuni cumplite: frig, foame, bătăi, umilințe, totuși nu și-a renegat niciodată credința. Martorii din închisoare povestesc că, în ciuda suferințelor, el păstra o profundă liniște interioară, rugându-se neîncetat și încurajându-i pe ceilalți deținuți să reziste prin credință.

Această tărie de caracter, jertfa sa pentru Hristos și poporul român, ridică o întrebare legitimă: de ce n-ar fi Vasile Voiculescu canonizat într-o zi? În tradiția ortodoxă sfințenia e legată de trăirea martirică, iubirea desăvârșită pentru Hristos și jertfa pentru aproapele. Voiculescu a fost toate acestea: medic care i-a îngrijit pe cei săraci fără plată, poet ce a cântat slava lui Dumnezeu, deținut politic ce a murit pentru credința sa. Canonizarea sa ar fi un act de dreptate spirituală, dar și un gest de recunoaștere a contribuției sale la spiritualitatea și cultura românească.

Azi, la 62 ani de la mutarea sa la Domnul, să ne plecăm frunțile în fața memoriei lui Vasile Voiculescu și să ne rugăm ca Duhul Sfânt să lumineze calea Bisericii Ortodoxe Române, astfel încât într-o zi să-l vedem așezat în rândul Sfinților. Fie ca moștenirea sa să ne inspire să fim și noi „fii ai luminii” – așa cum el a fost, până la ultima suflare.

Doamne, spre locul Inimii Tale îndreptează

Pașii rugăciunii obosite de cale

Acolo unde mintea se deșteaptă trează

În amiaza Eternității Tale.

Doamne, îndreaptă spre locul Inimii Tale și pașii neamului nostru, spre rugăciune și izbăvire de tot răul! Fie ca Învierea lui Hristos să fie și învierea României întru credință, libertate și dreptate!

The post Dîrlău Andrei Emil – Declarație politică – Comemorarea poetului, medicului și martirului Vasile Voiculescu appeared first on AUR.

DOMNULUI EMIL HUREZEANU MINISTRUL AFACERILOR EXTERNE

DOMNULUI ANGEL TÎLVĂR MINISTRUL APĂRĂRII

De către: DOMNUL SENATOR ANDREI EMIL DÎRLĂU

Circumscripția electorală: 01 Alba

Grupul parlamentar:  Alianța pentru Unirea Românilor

OBIECTUL INTERPELĂRII: Mai este Parteneriatul Strategic al României cu Statele Unite realmente recunoscut ca fiind strategic de către partenerul american? De ce nu există un document oficial bilateral, semnat și ratificat, pe care se bazează și care definește acest Parteneriat Strategic cu SUA, dincolo de acordurile existente?

Stimate Domnule Prim-Ministru

Stimate Domnule Ministru,

Ni se repetă că România are un Parteneriat Strategic cu SUA, inițiat oficial în 1997 și consolidat prin documente și angajamente bilaterale. Acest parteneriat este un pilon central al politicii externe românești, alături de apartenența la NATO și UE, și acoperă domenii precum securitatea, apărarea, economia, energia, cooperarea culturală.

Din datele publice actuale reiese că acest Parteneriat nu este formalizat printr-un document scris semnat și ratificat sub formă de tratat bilateral comprehensiv, ci prin declarații politice, acorduri și angajamente sectoriale bilaterale. Spre deosebire de un tratat internațional clasic, ratificat în parlament și care are forță juridică imperativă conform dreptului internațional, Parteneriatul Strategic româno-american funcționează ca un cadru politic și strategic, consolidat întrucâtva prin câteva documente și mecanisme.

Cel mai important document al său este Declarația Comună privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI între România și SUA (Joint Declaration on Strategic Partnership for the 21st century between Romania and the United States) adoptată la nivel înalt la Washington D.C. pe 13 septembrie 2011.

Context: Declarația s-a semnat în cursul vizitei președintelui Traian Băsescu în SUA, în prezența președintelui Barack Obama.

Conținut: Ea stabilește domenii-cheie de cooperare, inclusiv securitatea militară, lupta contra terorismului, cooperarea economică, securitatea energetică, educația și schimburile interumane.

Statut juridic: Declarația din 2011 nu e un tratat internațional obligatoriu din punct de vedere juridic (nu a fost supusă ratificării parlamentare), ci un angajament politic de nivel înalt, menit să ghideze cooperarea bilaterală. Este mai curând un non-paper (în sensul diplomatic), un document-cadru politic, fără caracterul imperativ al unui tratat, fără forță juridică obligatorie, funcționând ca un cadru orientativ cu o anume greutate diplomatică. Ca document politic ce exprimă voința comună a celor două state, ea nu implică obligații legale stricte cum ar fi cele dintr-un tratat ratificat. Lipsa ratificării parlamentare pentru acest document confirmă statutul său de angajament politic, nu juridic.

Deoarece Declarația Comună din 2011 nu are statut de tratat, Parteneriatul Strategic e susținut de două Acorduri sectoriale bilaterale, semnate și ratificate, și un Roadmap, menite să dea substanță juridică anumitor componente sau aspecte ale cooperării, în special în domeniul apărării:

1. Acordul între România și SUA privind activitățile forțelor Statelor Unite staționate pe teritoriul României (Defense Cooperation Agreement), semnat pe 6 decembrie 2005 și intrat în vigoare pe 21 iulie 2006. El reglementează prezența forțelor americane în România, inclusiv utilizarea unor baze militare precum Mihail Kogălniceanu.

Statut: E un tratat bilateral ratificat de Parlamentul României și de partea americană, cu forță juridică conform dreptului internațional.

2. Acordul între România și SUA privind amplasarea sistemului de apărare contra rachetelor balistice al Statelor Unite în România (Ballistic Missile Defense Agreement), semnat pe 13 septembrie 2011 și intrat în vigoare în 2016. El reglementează instalarea și operarea sistemului Aegis Ashore la baza Deveselu, jud. Olt, ca parte a scutului antirachetă NATO.

Statut: Este un tratat internațional ratificat de ambele părți, cu caracter obligatoriu, parte integrantă din Parteneriatul Strategic.

3. Foaia de parcurs privind cooperarea în domeniul apărării pentru perioada 2020-2030 (Roadmap for Defense Cooperation 2020-2030), semnată în octombrie 2020. Documentul stabilește priorități strategice pentru cooperarea militară, inclusiv modernizarea forțelor armate, securitatea cibernetică, operațiuni în zona Mării Negre. Statut: Nu e un tratat, ci un acord operațional ce detaliază implementarea Parteneriatului Strategic în domeniul apărării.

Deci Parteneriatul Strategic nu se bazează pe un unic tratat bilateral, semnat și ratificat, care să-l întemeieze integral. Pilonii săi concreți sunt cele două Acorduri sau tratate juridice din 2005 și 2011 privind apărarea, de fapt singurele care, conform dreptului internațional, au valoare juridică.

Desigur, chiar dacă Declarația Comună nu are forță juridică, Parteneriatul Strategic are valoare practică, simbolică, strategică și politică. Prezența militară americană în România, cooperarea în NATO, dialogul politic demonstrează că angajamentele bilaterale sunt respectate în practică, chiar și fără un tratat unic imperativ conform dreptului internațional, care să le cuprindă pe toate.

Dar, fără a subestima importanța acordurilor existente, încrederea reciprocă la nivel bilateral și voința exprimată a ambelor Părți pentru o implementare practică și mutual benefică a cooperării, se pun următoarele întrebări necesare pentru mai buna înțelegere în actualul context regional diplomatic și militar:

• Acest model de Parteneriat tip „NON-Document”, în contextul modificărilor priorităților internaționale la nivel global, reprezintă – pe fond și din punct de vedere juridic – doar o voință politică pentru ambele Părți sau și o formulă cu forță juridică imperativă? Cât de (non-)binding, (ne)constrângător pentru ambele părți este în ultimă instanță acest Parteneriat Strategic?

• Care este motivul pentru care acest Parteneriat are încă statut de Non- Document și de ce nu s-au făcut demersurile necesare în scopul adâncirii relațiilor bilaterale România–SUA și a securizării acestui Parteneriat prin semnarea și ratificarea sa? De ce nu ați comunicat public acest lucru pentru ca cetățenii români să cunoască exact acest statut.

Pentru absența unui unic tratat bilateral comprehensiv, semnat și ratificat, care să formalizeze întregul Parteneriat Strategic, ni se dau explicații ce țin de cutuma și practica diplomatică la nivelul Partenerului nostru:

1.Flexibilitate strategică: parteneriatele strategice ale SUA cu alte state pot evita tratatele rigide, pentru a permite adaptarea rapidă la schimbări geopolitice. Un tratat ratificat în Congres implică un proces lung, restrictiv, și e mai constrângător. De ce s-ar lega SUA la cap cu așa ceva dacă n-are nevoie?

2. Tradiția diplomatică americană: SUA preferă uneori declarații politice și acorduri sectoriale în locul tratatelor comprehensive. De pildă Parteneriatul Strategic al SUA cu Georgia (2009) și Armenia (2025) urmează modele similare, bazate pe charte sau declarații, nu tratate unice.

3. Cadrul NATO și UE: România și SUA cooperează deja în NATO pe baza Tratatului Atlanticului de Nord din 1949. Acest cadru reduce necesitatea unui tratat bilateral de apărare separat. Apartenența României la UE implică și ea relația cu Occidentul colectiv.

E necesar și în interesul reciproc al ambelor Părți ca pilonii acestui Parteneriat să fie bine definiți și consolidați, respectând valorile comune consacrate și promovând buna guvernare ca bază a securității și prosperității comune.

Poporul român este cel mai pro-american și pro-NATO din Europa. Românii doresc un parteneriat solid cu Statele Unite și apartenența la un NATO în care Statele Unite să joace același rol primordial ca până acum. Dar trebuie să fie un NATO în care Statele Membre contribuie mult mai consistent la bugetul pentru apărare pentru a-l face mai puternic.

În acest context revin asupra întrebărilor de mai sus cu dorința de primi răspunsuri privind pașii parcurși în scopul clarificării cadrului politic și diplomatic privind modul în care SUA recunoaște și aplică Parteneriatul în sensul interesului reciproc al Părților și în felul în care niciuna dintre Părți nu poate considera caracterul lui „flexibil” ca o manifestare unilaterală de a păstra opțiuni deschise.

Mai clar spus, putem înțelege că SUA preferă să-și rezerve dreptul de a acționa conform unui asemenea Parteneriat atunci când doresc să o facă, sau a acționa altminteri, inclusiv a-l ignora, atunci când au alt interes sau altă orientare?

Cu alte cuvinte, este recunoscut și aplicat de partea americană atunci, și doar atunci, când îi convine?

Ce împiedică o administrație americană să considere opțional Parteneriatul cu România și, la o adică, să nu se simtă obligată să-l aplice?

Ce eforturi au făcut Guvernele de până acum și președinții României pentru a persuada partea americană să clarifice aspectele menționate și a consolida Parteneriatul, inclusiv în actualul context geopolitic regional și global? Ce face guvernul român actual pentru a soluționa acest lucru?

Sunt actualii guvernanți conștienți că, plasându-se cu obstinație pe orbita neomarxistă a Bruxelles-ului și Parisului și insistând să păstreze actualul ambasador român la Washington, ostil actualei administrații americane pe care o atacă în loc să o apropie României, își alienează grav partenerul strategic primordial, SUA?

Iar privind comunicarea publică a situației de facto, de ce guvernările succesive, inclusiv cea actuală, nu au informat deloc poporul român privind statutul precar al Parteneriatului nostru Strategic?

Mai avem azi în realitate un Parteneriat Strategic cu SUA, pe care să putem conta cu adevărat?

The post Dîrlău Andrei Emil – Interpelare – Mai este Parteneriatul Strategic al României cu Statele Unite realmente recunoscut ca fiind strategic de către partenerul american? De ce nu există un document oficial bilateral, semnat și ratificat, pe care se bazează și care definește acest Parteneriat Strategic cu SUA, dincolo de acordurile existente? appeared first on AUR.

Ministrul CULTURII

De către: Domnul Senator Andrei Emil Dîrlău

Circumscripția electorală: 1 Alba

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Senatului din data de: 2 aprilie 2025

Obiectul interpelării: Responsabilitate personală, culpă morală și dispreț față de români: spectacolul „Proorocul Ilie” la TNB

Stimată Doamnă Ministru,

Prin prezenta interpelare solicit răspunsuri clare privind greșeala privind inserarea în peisajul cultural românesc un spectacol scandalos și ofensator, Proorocul Ilie, care a degenerat într-o manifestare flagrantă de blasfemie și denaturare a valorilor creștine, naționale și europene.

1. Greșeală morală inadmisibilă

Decizia factorilor de răspundere de a aproba și susține acest spectacol nu se poate trece cu vederea. E inacceptabil ca, în calitate de Ministru al Culturii, să nu fi știut de acest afront moral.

Vă asumați responsabilitatea pentru promovarea unui act artistic care a adus atingere profundă valorilor noastre sacre?

Cum explicați eroarea de proporții care a permis difuzarea unei producții ce nu respectă nici standardele culturale, nici valorile spirituale ale poporului român?

2. Abaterea de la datoria de a proteja valorile naționale

Prin aprobarea acestui spectacol ați încălcat îndatoririle instituționale de a proteja patrimoniul cultural și spiritual al României. Este imperios necesar să înțelegem ce mecanisme interne au fost implicate și ce deliberări au dus la o astfel de decizie, care a generat reacții vehemente din partea Patriarhiei Române, a unor partide politice (AUR) și a unei părți largi a societății. Care sunt mecanismele decizionale care au avut responsabilitatea pentru actul „artistic” respectiv, în cadrul unei instituții culturale de primă mărime cum este Teatrrul Național din București?

3. Lipsa de responsabilitate și consecințele imediate

Prin admiterea acestei manifestări artistice scandaloase ați demonstrat o lipsă de discernământ ce afectează imaginea instituțiilor culturale ale statului român.

În ce măsură ați evaluat impactul negativ al producției respective, finanțate din bugetul statului român, asupra valorilor tradiționale?

Cum intenționați să reparați prejudiciul cauzat reputației culturale a instituțiilor statului român?

4. Măsuri disciplinare și sancțiuni

Având în vedere gravitatea erorii comise, vă solicit să prezentați pe larg măsurile concrete pe care Ministerul Culturii le va adopta pentru a sancționa această decizie inacceptabilă și pentru a preveni repetarea unor asemenea abateri.

Este de datoria dumneavoastră să restabiliți încrederea publică și să demonstrați că responsabilitatea personală nu poate fi trecută cu vederea în fața unui astfel de act de profanare a valorilor naționale.

Prin prezenta interpelare solicit explicații detaliate și asumarea responsabilității personale pentru decizia greșită care a permis acest spectacol scandalos. Aștept un răspuns concret și măsurile corective, în termenul legal prevăzut.

The post Dîrlău Andrei Emil – Interpelare – Responsabilitate personală, culpă morală și dispreț față de români: spectacolul “Proorocul Ilie”la TNB appeared first on AUR.

„Aprobând punerea în scenă, în mod ostentativ, în Postul Paștelui, a piesei „Proorocul Ilie”, în montarea lui Nagy Botond, domnii G. Călin (manager gen.), M. Rusu Tibreanu (dir. gen. adj.) și M. Bodochi (dir. art.) au declanșat un val de indignare prin conținutul provocator al piesei la adresa simbolurilor creștine.

Spectacolul este un sacrilegiu, un afront inacceptabil la adresa valorilor credinței creștine, fundamentale pentru identitatea spirituală a poporului român.
E inadmisibil ca o instituție culturală, cu atât mai mult una cu prestigiul TNB, să permită profanări grosolane ale simbolurilor religioase.

Limbajul licențios, conotațiile sexuale, scenele revoltătoare, precum dansul lasciv în jurul crucii, și alte reprezentări jignitoare la adresa creștinismului denotă o totală lipsă de respect față de credința și sensibilitățile cetățenilor care nutresc sentimente religioase. Această abordare nu doar insultă grav comunitatea credincioșilor, ci și subminează valorile morale și etice pe care se bazează societatea noastră.

Reacțiile publicului și ale credincioșilor sunt deplin justificate. Mulți au catalogat spectacolul drept „antihristic”, o „rușine adusă credinței”, cerând boicotarea Teatrului Național și demiterea conducerii sale. E de neconceput ca, în numele artei, să se tolereze atacarea valorilor spirituale ale națiunii.

Patriarhia Română și-a exprimat poziția, luând act cu mâhnire de folosirea defăimătoare a simbolurilor religioase creștine în acest lamentabil spectacol. E revoltător ca o instituție culturală finanțată din bani publici să ignore și să disprețuiască avertismentele venite din partea autorităților spirituale ale țării”, a declarat senatorul AUR, Andrei Dîrlău, solicitând pe această cale, demisia conducerii Teatrului Național și retragerea urgentă a piesei „Proorocul Ilie” din repertoriu.

„Cer autorităților competente să investigheze modul în care a fost posibilă aprobarea și finanțarea unui asemenea spectacol degradant, de inspirație ideologică stângistă, neomarxistă-woke. Nu este nici democratic, nici constituțional ca, sub pretextul libertății de exprimare artistică, să se aducă atingere valorilor și simbolurilor ce ne definesc identitatea. Instituțiile culturale trebuie să manifeste responsabilitate și respect față de credința majorității cetățenilor și să se abțină de la promovarea unor producții repugnante, care incită la blasfemie, intoleranță, extremism și ură față de creștinism”, a mai adăugat senatorul, făcând apel la solidaritatea credincioșilor și a celor care respectă valorile creștine.

The post Andrei Dîrlău (AUR): „Teatrul Național, complice la blasfemie! Conducerea trebuie demisă!” appeared first on AUR.

Circumscripția electorală: 1 Alba

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Senatului din data de: 26 martie 2025

Parteneriatul Strategic cu SUA este suspendat.

România este practic decuplată de Statele Unite

Interimarul președinte Ilie Bolojan a convocat CSAT-ul pe 28 martie.

Consiliul Suprem de Apărare a Țării nu are mandat să facă politica externă a României.

Președintele României nu este șeful Consiliului Suprem de Apărare a Țării, deși îl convoacă.

Nici nu decide Președintele României singur politica externă a României.

Guvernul trasează liniile politicii externe și le supune spre dezbatere Parlamentului.

Parlamentul este singurul organ cu adevărat democratic reprezentativ în măsură să dezbată și să adopte orientările de bază ale politicii externe.

Deși adesea funcționează imperfect, Parlamentul este cea mai reprezentativă instituție a democrației, deoarece membrii săi sunt aleși prin vot de cetățenii României. El dispune de mecanisme democratice deliberative și de vot care conferă legiferării sale legitimitate.

Abia după ce principalele linii și orientări de politică externă au trecut prin Parlament, ele pot fi însușite de Președintele țării, care apoi le aplică, reprezentând România pe plan internațional.

Dl Bolojan nu are mandat să angajeze România în sensul belicos dorit de Bruxelles, Franța sau Regatul Unit.

Interimarul președinte nu este nici ales de popor, nici împuternicit să promită armament sau bani Ucrainei, în numele românilor.

Dl Bolojan periclitează grav securitatea națională a României, îndepărtând-o cu tenacitate de partenerul strategic Statele Unite. Politica sa de menținere a României pe orbita progresistă, soroșistă, neomarxistă a eurocraților nealeși de la Bruxelles a deteriorat și continuă să deterioreze grav relațiile României cu principalul nostru aliat strategic, SUA. Orientarea pro-război a guvernului Ciolacu și a interimarului de la Cotroceni riscă să ne scoată de sub umbrela de securitate americană – SUA fiind singura forță care ne poate oferi garanții de securitate reale.

În egală măsură, repetatele transgresiuni ale democrației și statului de drept, atât din 6 decembrie 2024 și 11 martie 2025, cât și recentele imixtiuni ale interimarului în procesul electoral (ședința la Cotroceni cu BEC, AEP, CCR, ANCOM și întrevederea cvasi-privată cu Nicușor Dan) au fost de natură să oripileze Washingtonul și să-i inducă mari rezerve față de statul de drept din România. Acest lucru este confirmat și de postarea de Ambasada SUA a mesajului dat de J.D. Vance despre România la München.

Guvernul României și dl. Bolojan par dedica unei singure misiuni: Slava Ucrainei!

Nu-i interesează că angajamentele luate în sprijinul acestei cauze pierdute că secătuiesc puținele mijloace militare, economico-financiare și umane de care România mai dispune în prezent.

Încă și mai grav, ele alienează partenerul nostru strategic, ceea constituie în acest moment cea mai gravă amenințare la securitatea României.

În acest moment Parteneriatul Strategic cu SUA este suspendat, România fiind practic decuplată de Statele Unite.

Politica iresponsabilă a cvartetului Bolojan-Ciolacu-Predoiu-Kelemen lasă România complet pe dinafara oricăror jocuri geopolitice. Miza nu este doar Ucraina, ci arhitectura de securitate din Europa și chiar întreaga orine mondială emergentă. E limpede că Ucraina a pierdut războiul, după ce n-a fost lăsată să încheie o pace onorabilă, fiind oprită să accepte propunerile din documentul de la Istanbul din 2022 și împinsă să continue pe drumul spre prăpastie.

Dorința lui Zelenski ca Rusia să capituleze și să se retragă din toate teritoriile, iar Ucraina să adere la NATO și UE este fantasmagorică. Singurul gest patriotic pe care l-ar putea face Zelenski ar fi să demisioneze, lăsând, cum spunea președintele Trump, un nou președinte ales democratic să negocieze salvând ce se mai poate salva.

Iresponsabilă este și menținerea la Washington a unui ambasador care își permite să-l atace pe președintele Donald Trump.

La fel de iresponsabilă este și declarația vicepreședintelui CAN despre „denazificarea Americii”.

De 3 ani auzim de la Cotroceni, Guvern și majoritatea parlamentară doar „Ucraina! Ucraina!”

Este timpul să auzim în loc: „România! România!”

The post Andrei Emil Dîrlău – Declarație politică -Parteneriatul Strategic cu SUA este suspendat. România este practic decuplată de Statele Unite. appeared first on AUR.

Domnului Florin-Ionuț Barbu Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Domnului Alexandru Nicolae Bociu Preşedintele AUTORITĂȚII NAȚIONALE SANITAR VETERINARE ȘI SIGURANȚA ALIMENTELOR

De către Domnul Senator: ANDREI EMIL DÎRLĂU

Circumscripția electorală: 1 Alba

Grupul parlamentar: ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR

Ședința Senatului din data de: 26.03.2025

Obiectul interpelării:  De ce vă bateți joc de crescătorii de ovine români sub pretextul pestei

micilor rumegătoare? Cum îi despăgubiți pentru pierderile suferite?

STIMATE DOMNULE PRIM MINISTRU,

STIMATE DOMNULE MINISTRU,

STIMATE DOMNULE PREȘEDINTE

Ani la rând i-ați distrus prin măsuri anti-românești pe crescătorii de porci și de vaci.

Acum, sub pretextul pestei ovine, îi distrugeți și pe ciobanii români. Le omorâți animalele, le falimentați micile afaceri.

Puțin vă pasă că demolați un întreg sector.

Crescătorii de ovine din România se confruntă cu dificultăți majore în urma pretinsei reapariții a focarelor de pesta micilor rumegătoare.

A doua oară în ultimul an, ați instituit restricții severe la circulația animalelor și ați interzis centrele temporare de sacrificare.

Asta exact în pragul Sărbătorilor Pascale – perioadă esențială pentru valorificarea producției.

Crescătorii de ovine din România suferă grave pierderi economice din cauza imposibilității comercializării mieilor.

Aceste pierderi sunt agravate de scăderea drastică a prețurilor, în special la exporturile pe piața arabă, dar și de costurile suplimentare cu întreținerea animalelor și de inexistența unor alternative viabile legale pentru sacrificarea și vânzarea mieilor.

În plus, eurodeputatul Daniel Buda, vicepreședintele Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală din Parlamentul European, în ultima ședință a Comisiei, în loc să susțină cauza ciobanilor români, a ignorat și a ocolit subiectul, ceea ce întărește suspiciunea că este vorba de o făcătură menită să protejeze interesele altora, în detrimentul crescătorilor români.

Este încă posibil exportul în lumea arabă, dar prețurile au scăzut atât de mult încât producătorii români sunt falimentați. Pare o acțiune concertată, menită să facă din ciobani sclavii lumii arabe sau culegători de sparanghel în UE.

Este limpede că protejați interesele importatorilor de carne.

Având în vedere impactul socio-economic, este necesară reacția rapidă, eficientă și echitabilă din partea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Se impun măsuri urgente și concrete pentru sprijinirea crescătorilor de ovine.

Producătorii trebuie despăgubiți pentru pierderile suferite, pentru care nu sunt responsabili.

În acest context, vă rog să-mi răspundeți la următoarele întrebări:

1. De ce protejați interesele importatorilor de carne?

Ce interes aveți să-i susțineți pe importatori în loc să-i susțineți pe producătorii români?

2. Care sunt dovezile concrete pe baza cărora ați decis că a reapărut „pesta micilor rumegătoare” și ați omorât sute de animale? Ce măsuri a dispus ANSVSA pentru a anihila cauzele?

Ce anchete la nivel național și UE ați făcut, împreună cu instituțiile dedicate SRI și SIE, pentru a stabili ce alte cauze decât cele veterinare duc, nu prima dată, la situația dezastruoasă pentru crescătorii români?

3. Ce forme de sprijin financiar are în vedere Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru a ajuta crescătorii de ovine afectați? Ce măsuri urgente și concrete veți lua pentru a-i sprijini pe ciobanii români, care hrănesc curat poporul și plătesc taxe și impozite din care dumneavoastra și angajații tuturor instituțiilor publice sunteți plătiți?

4. Începând cu ce dată va fi autorizată temporar, în regim de urgență, sacrificarea mieilor direct în ferme sub supraveghere sanitar-veterinară?

5. De ce nu există abatoare suficiente pentru exportul de carcase miel/oaie în 2025?

De ce nu sprijiniți în mod real sectorul industriei autohtone de procesare alimentară, în special dezvoltarea unităților de procesare a cărnii, respectiv de înființare a unor abatoare la standarde europene?

De ce nu dispuneți ca, pentru accesarea Fondurilor Europene pentru acest sector, criteriile să fie mult mai avantajoase pentru producătorii autohtoni?

De ce nu creați o sub-măsură distinctă pentru abatoare?

6. Ce planuri are MADR pentru a preveni pe viitor apariția unor blocaje similare, mai ales în perioade de maximă importanță economică pentru crescători?

7. De ce nu se protejează în mod real munca fermierului român, care își pune toată speranța într-o perioadă scurtă de valorificare a producției?

Ce alte posibilități de desfacere îi puteți ajuta să găsească?

De ce statul ignoră efortul acestor oameni care susțin producția autohtonă, economia locală și tradiția agricolă românească?

The post Dîrlău Andrei Emil – Interpelare – De ce vă bateți joc de crescătorii de ovine români sub pretextul pestei micilor rumegătoare? Cum îi despăgubiți pentru pierderile suferite? appeared first on AUR.