„Agenția de rating Moody’s a reconfirmat ratingul de țară (Baa3) pentru România. Acest lucru i-a făcut pe politicienii Puterii să manifeste în spațiul public un optimism absolut nejustificat. Pe de o parte, perspectivele sunt negative și sunt marcate de o contracție economică în 2026. Pe de altă parte, e totuși tragi-comic ca, în ultimul an, să se fi mărit atât de tare taxele și impozitele, iar balanța să nu se miște deloc spre pozitiv.

Cum să spuneți voi, Nicușor Dan, Ilie Bolojan sau Alexandru Nazare, că lucrurile merg spre bine în condițiile în care euro a crescut la 5,25 lei, inflația e la 10,9%, avem trei trimestre consecutive de contracție economică, avem 11 luni consecutive de scădere a consumului, șomajul e și el în creștere (6,5% față de 6%), nu avem Guvern de peste trei luni, suntem în pas de blackout energetic, PNRR-ul e o catastrofă, iar banii din SAFE luați împrumut în afara țării către Rheinmetall, iar dobânzile la împrumuturi au depășit din nou 7% anual?

Sincer, nu vreau să jignesc pe nimeni, dar trebuie să fii naiv să nu vezi că situația în România s-a degradat teribil după alegerea lui Nicușor Dan în funcția de Președinte și instalarea lui Ilie Bolojan în fruntea Executivului. Ceea ce nu înțeleg cei care conduc țara spre dezastru este că propaganda nu-i mai ajută. Cu cât presa plătită din banii românilor împinge acest narativ aflat în contrast evident cu realitatea obiectivă, cu atât oamenii se frustrează mai tare. Când spui că negrul e alb, propaganda nu te mai ajută. Ea nu face decât să evidențieze falsul și lipsa de soluții.

În final, aș vrea să mai fac un comentariu politic. Aud tot mai des că se pregătește instalarea unui Guvern condus de actualul ministru de Finanțe, Alexandru Nazare. Este cel care a pus în operă strategia fiscal-bugetară falimentară a lui Ilie Bolojan.

Ar fi, practic, o continuare pe această linie distructivă pentru țară. Evident că AUR nu va vota niciodată așa ceva și considerăm că o astfel de formulă este garanția prăbușirii în abis.

Dacă PSD va sprijini o asemenea formulă, atunci ar fi normal și firesc să dispară”, a declarat senatorul AUR, Niculina Stelea.

The post Niculina Stelea (senator AUR): „Nu vă mai ascundeți în spatele ratingului Moody’s, românii simt criza în fiecare zi” appeared first on AUR.

„Guvernul a lansat în aceste zile programul „Diaspora Investește Acasă”, prezentat drept un instrument prin care românii plecați peste hotare vor fi încurajați să revină în țară și să își deschidă propriile afaceri. Printr-un buget de 100 de milioane de euro, statul va garanta până la 60% din valoarea unui credit de investiții, în limita a 200.000 de euro pentru fiecare beneficiar, iar mesajul transmis de premierul interimar Ilie Bolojan și de ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, este că România face un pas important pentru a-și readuce diaspora acasă.

La prima vedere, inițiativa merită salutată. Orice măsură care îi ajută pe românii din diaspora să investească în România sau să se întoarcă acasă este binevenită, iar dacă prin acest program câteva sute de oameni își vor deschide o afacere, vor crea locuri de muncă și își vor reconstrui viața aici, cu atât mai bine. Problema nu este existența programului, ci dimensiunea lui și, mai ales, felul în care Guvernul încearcă să îl prezinte, de parcă ar fi găsit soluția pentru readucerea acasă a milioanelor de români plecați în ultimele decenii.

Dacă un beneficiar accesează plafonul maxim garantat, statul va acoperi 120.000 de euro, ceea ce înseamnă că bugetul total ar ajunge pentru aproximativ 833 de proiecte. În practică vor exista probabil și finanțări mai mici, astfel încât numărul beneficiarilor va fi ceva mai mare, însă tot vorbim despre câteva sute sau, în cel mai optimist scenariu, puțin peste o mie de români. Raportat la o diasporă formată din milioane de oameni, este greu de susținut că un asemenea program reprezintă răspunsul statului român la unul dintre cele mai mari exoduri din istoria recentă a țării.

Disproporția devine și mai evidentă atunci când privim contribuția pe care diaspora a avut-o deja la economia României. Potrivit datelor Băncii Naționale, numai în anul 2024 românii din străinătate au trimis acasă aproximativ 6,7 miliarde de euro, iar în perioada 2013 – prima jumătate a anului 2025 remitențele se apropie de 60 de miliarde de euro. Sunt bani care au întreținut familii, au construit locuințe, au finanțat afaceri, au susținut consumul și au alimentat economia României fără ca statul să fie nevoit să intervină cu programe speciale.

În acest context, cele 100 de milioane de euro anunțate de Guvern nu sunt o sumă lipsită de importanță, însă sunt prezentate ca și cum ar reprezenta o schimbare de paradigmă. În realitate, valoarea programului este infimă în comparație cu contribuția economică pe care diaspora a avut-o deja, iar diferența dintre amploarea discursului și dimensiunea efectivă a măsurii este imposibil de ignorat.

De altfel, românii nu au plecat din țară pentru că nu exista un grant de 120.000 de euro. Au plecat pentru că s-au lovit de salarii mici, de birocrație, de lipsa predictibilității fiscale, de corupție, de instituții care îi plimbă de la un ghișeu la altul și de sentimentul că, înainte să îți construiești un viitor în România, trebuie mai întâi să lupți cu propriul stat. Tocmai de aceea, dacă obiectivul este întoarcerea diasporei, măsurile financiare nu pot reprezenta decât o componentă a unei politici mult mai ample.

Simplificarea administrației, reducerea birocrației, stabilitatea fiscală, recunoașterea calificărilor profesionale, eliminarea obstacolelor legate de dubla impozitare, integrarea copiilor în sistemul de educație și accesul la serviciile publice sunt probleme despre care românii plecați vorbesc de ani întregi. Fără rezolvarea acestora, orice program de finanțare riscă să producă doar efecte punctuale, indiferent cât de bine este prezentat în conferințele de presă.

Din această perspectivă, abordarea propusă de AUR prin programul „Înapoi Acasă” pleacă de la o filozofie diferită. Ideea centrală este că întoarcerea românilor din diaspora nu poate fi redusă la un instrument financiar, indiferent cât de generos ar fi acesta, ci presupune eliminarea obstacolelor care i-au determinat să plece și care îi împiedică astăzi să revină.

Programul propune ca statul să îi însoțească pe români pe tot parcursul procesului de reintegrare, de la simplificarea procedurilor administrative și recunoașterea rapidă a studiilor și calificărilor obținute în străinătate, până la sprijin pentru găsirea unui loc de muncă, deschiderea unei afaceri, achiziția unei locuințe sau integrarea copiilor în sistemul de educație. Altfel spus, accentul nu cade exclusiv pe accesul la finanțare, ci pe construirea unui traseu clar și predictibil prin care revenirea în România să fie o opțiune realistă, nu o aventură birocratică.

Diferența dintre cele două abordări este una de perspectivă. Programul Guvernului demis pornește de la premisa că o garanție de stat poate stimula întoarcerea unei părți din diaspora. Programul „Înapoi Acasă” pleacă de la ideea că finanțarea este doar una dintre piesele unui mecanism mult mai complex și că, fără reformarea relației dintre cetățean și instituțiile statului, fără reducerea birocrației și fără un cadru fiscal stabil și predictibil, nici cele mai generoase scheme de sprijin nu vor reuși să schimbe în mod semnificativ tendința ultimelor decenii.

Cele 100 de milioane de euro oferite cu atât de multă ”generozitate” de guvernul demis condus de Ilie Bolojan pot reprezenta un început și pot ajuta un număr limitat de oameni, însă este greu de susținut că ele reprezintă răspunsul statului român pentru milioanele de români care au ales să își construiască viața în afara granițelor. Diaspora nu așteaptă doar granturi sau linii de finanțare, ci un stat mai predictibil, mai eficient și mai puțin ostil celor care vor să se întoarcă acasă. Până când aceste probleme nu vor fi rezolvate, cele 100 de milioane de euro rămân un program punctual, util pentru un număr redus de beneficiari, dar departe de a reprezenta strategia națională de readucere acasă a diasporei pe care Guvernul încearcă să o prezinte”, a declarat senatorul AUR, Cristina Dumitrescu.

The post Cristina Dumitrescu (senator AUR): „Programul Diaspora Investește Acasă este nimic mai mult decât o frecție la picior de lemn. Bolojan oferă 100 de milioane de euro pentru diaspora, în timp ce diaspora trimite zeci de miliarde acasă” appeared first on AUR.

În luna ianuarie, guvernul a adoptat OUG 6/2026 prin care a abrogat articolul 25 ^1 din Codul Fiscal care limita la 1% din cifra de afaceri cheltuielile cu managementul, consultanța, drepturile de autor samd efectuate cu afiliații din străinătate pe care companiile multinaționale le puteau deduce din profitul impozabil. Prin aceste tertipuri companiile “optimizau”profitul obținut în România, adică îl sustrăgeau de la impozitare. Prin OUG 6/2026 Guvernul a permis așadar evaziunea fără limite.

În luna martie, prezent în fața comisiilor reunite de buget-finanțe ale celor două camere ale Parlamentului, ministrul Finanțelor Alexandru Nazare a fost întrebat în ce temei guvernul a adoptat o asemenea măsură.

Ministrul a pretins că măsura respectivă ar fi fost adoptată la cererea OCDE, însă a fost neconvingător, pentru că nu a putut invoca un document anume care ar conține solicitarea OCDE.

OCDE este acronimul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economica, ce reunește statele dezvoltate, organism la care România este candidată.

Ministrul Alexandru Nazare a mințit Parlamentului României, după cum a dovedit Georgiana Teodorescu, europarlamentar AUR.

Georgiana Teodorescu, în calitatea domniei sale de vicepreședinte al Comisiei pentru Muncă și Afaceri sociale i-a trimis o scrisoare lui Mathias Corman, secretarul general al OCDE pentru a stabili dacă măsura permiterii deductibilității fără limite a multinaționalelor a fost o solicitare a OCDE la adresa Guvernului României, după cum a pretins ministrul Alexandru Nazare.

În acest sens, Georgiana Teodorescu l-a întrebat concret pe Corman dacă măsura guvernului din OUG 6/2026 a fost o condiție a parcursului României spre aderarea la OCDE, dacă ghidurile OCDE asigură o protecție care efectiv exceptează multinaționalele de la rigorile împotriva transferului profitului la care companiile românești se supun și cum se împacă presiunea OCDE pentru armonizarea impozitării cu dreptul unei națiuni suverane ca România de a-și proteja baza de impozitare prin adoptarea de măsuri stricte când identifică modele de externalizare sistematică a profitului.

În răspunsul sau la scrisoarea doamnei Georgiana Teodorescu, secretarul general al OCDE a dezmințit practic minciunile spuse de ministrul Alexandru Nazare.

Mathias Corman nu a confirmat sub nicio formă că adoptarea OUG 6/2026 cu desființarea limitei de deductibilitate pentru multinaționale ar fi fost o condiție pusă României în parcursul său către intrarea în OCDE și nici nu a confirmat câ Pilonul 2 sau ghidurile OCDE ar conține asemenea prevederi.

În schimb, secretarul OCDE enumerat principii ale organizației îndreptate spre combaterea evitării plății impozitelor de către multinaționale. Este evident așadar că permiterea deductibilitatii nelimitate a unor cheltuieli menite să “optimizeze” profitul multinaționalelor contravine principiilor OCDE.

Mathias Corman a încheiat scrisoarea sa spunând că a luat act de implementarea de către România a câtorva dintre standardele OCDE menite să limiteze evaziunea multinaționalelor și protejarea colectării impozitelor, însă aceasta a fost o palmă diplomatică dată guvernului care a pretins că vorbește în numele OCDE, din moment ce acestea au fost anterioare OUG 6/2026 și de sens contrar acesteia.

Guvernul nu lucrează pentru români ci în interesul multinaționalelor.

Pentru a ascunde adevăratele scopuri ale guvernului, ministrul Alexandru Nazare a comis un fapt de o gravitate deosebită, mințind Parlamentul.

The post Ministrul Alexandru Nazare trebuie demis pentru că a mințit Parlamentul appeared first on AUR.

„Am solicitat oficial clarificări din partea OECD pentru a verifica afirmațiile ministrului Finanțelor, Alexandru Nazare, care a susținut public că modificarea taxării multinaționalelor a fost făcută la cererea acestei organizații.

Răspunsul primit este fără echivoc: OECD nu a cerut eliminarea acestor măsuri și nu impune statelor candidate astfel de decizii. Mai mult, organizația precizează clar că fiecare stat își stabilește singur politica fiscală și modul în care implementează standardele internaționale, în funcție de propriile interese economice.

De asemenea, OECD confirmă că România are deja mecanisme solide pentru combaterea evitării fiscale, inclusiv reguli privind limitarea deductibilității, controlul companiilor offshore și aplicarea taxei minime globale de 15%.

Asta înseamnă un lucru simplu: nu a existat nicio obligație externă pentru eliminarea măsurilor care limitau externalizarea profiturilor. Acea decizie aparține exclusiv Guvernului României.

Când un ministru invocă o instituție internațională pentru a justifica o astfel de decizie, iar documentele oficiale îl contrazic, nu mai vorbim despre o simplă eroare.

Taxele trebuie plătite acolo unde se produce valoarea. Statul român are obligația să își apere baza fiscală și să asigure reguli corecte pentru toți, nu să slăbească mecanismele care combat optimizarea fiscală agresivă.

România nu trebuie să devină un teren de joc în care unii plătesc tot, iar alții sunt protejați prin decizii politice luate în spatele unor justificări false”, a declarat europarlamentarul AUR, Georgiana Teodorescu.

The post Georgiana Teodorescu (europarlamentar AUR/ECR): „Nazare minte: OECD nu a cerut eliminarea măsurilor împotriva externalizării profitului” appeared first on AUR.

Legea finanțelor publice nu este un document orientativ, nu este o sugestie și nu este un text opțional. Este lege. Iar această lege spune fără echivoc că bugetul trebuia adoptat până cel târziu la 15 noiembrie. Tot ce vedem după acest termen reprezintă consecința unui haos administrativ și a unei guvernări dezordonate, care funcționează pe improvizație, nu pe responsabilitate.

Guvernul Bolojan tratează Parlamentul cu dispreț și românii cu indiferență, își bate joc de cetățenii României în continuare, de fiecare dată cand are ocazia. Este aceeași atitudine pe care o vedem în toate domeniile: decizii luate netransparent, priorități stabilite în funcție de interese politice și nu de nevoile reale ale țării, și o totală lipsă de asumare atunci când lucrurile merg prost.

Guvernanții ne vorbesc despre „calendar”, despre „proceduri”, despre „pași tehnici”, dar nu ni se spune nimic despre direcție, despre viziune, despre soluții pentru românii sufocați de scumpiri, pentru firmele românești împinse spre faliment, pentru tinerii care continuă să plece din țară și pentru familiile care trăiesc de la o lună la alta cu frica facturilor.

Bugetul este contractul dintre stat și cetățeni. Iar acest contract ar trebui să pună pe primul loc educația, sănătatea, sprijinul pentru familii, investițiile reale în economia românească și eliminarea risipei uriașe din aparatul de stat. Nu sinecurile, nu clientela politică și nu împrumuturile nesfârșite care amanetează viitorul generațiilor următoare.

Anul 2026 poate deveni un an de cotitură negativă pentru România dacă acest buget va fi construit pe aceleași rețete falimentare: austeritate pentru români și protecție pentru privilegiile sistemului. Dacă economia va deraia, dacă mediul privat va fi sufocat, dacă românii vor continua să plece, responsabilitatea nu va putea fi pasată. Ea va aparține în totalitate Guvernului Bolojan și coaliției care îl susține.

AUR nu va gira acest tip de guvernare și nu va accepta ca România să fie administrată după bunul plac al unor oameni care tratează legea, Parlamentul și cetățenii cu superficialitate și aroganță”, a declarat senatorul AUR, Niculina Stelea.

The post Niculina Stelea (senator AUR): „Bugetul întârziat, statul paralizat: dovada eșecului Guvernului Bolojan” appeared first on AUR.

Cerințele actuale aplicabile companiilor românești, stabilite prin ordinul MF 85 din 26.01.2024, sunt mult prea dure în raport cu noile prevederi europene, generează birocrație și costuri suplimentare pentru firme al căror impact efectiv asupra mediului nu are cum să fie semnificativ.

Astfel, în acest moment sunt obligate să facă raportări firmele care îndeplinesc două din următoarele trei condiții: “a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro); b) cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro); c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50”.

Ori, Parlamentul European a decis că numai întreprinderile care angajează în medie peste 1.750 de angajați și cu o cifră de afaceri anuală netă de peste 450 de milioane de euro ar trebui să efectueze raportări sociale și de mediu.

„Este important să nu fim noi mai catolici decât Papa și să ajutăm companiile atunci când legislația românească este mai dură decât cea europeană. Aceste raportări care trebuie făcute costă bani și energie, ca să nu mai spun că sunt generatoare de birocrație. Statul are suficiente instrumente pentru a verifica impactul unei activități economice asupra mediului fără să mai proceseze și astfel de rapoarte solicitate parcă pentru a mai crea anumite posturi de bugetari. Practic, pragul impus de Bruxelles este de aproape 60 de ori mai ridicat decât cel impus de legislația românească. De aceea, îi solicit ministrului Finanțelor, PeNeListul Alexandru Nazare, să abroge ordinul MF 85/2024 și să elaboreze noua legislație în conformitate cu noile prevederi europene. Mai ales că și UE își dorește ca noua formă să fie implementată cât mai curând”, a declarat senatorul Niculina Stelea.

În opinia acesteia, legislația privind protecția mediului impusă de la nivelul Comisiei Europene și a Parlamentului European este mult prea dură, afectând masiv competitivitatea economiilor statelor membre. Acest lucru atrage costuri semnificativ mai mari și generează un impact social masiv asupra cetățenilor europeni și, implicit, asupra românilor. Mai ales că țării noastre i s-au impus ținte de stocare a dioxidului de carbon mult mai mari (20%) decât procentul reprezentat de emisiile efective (3% din total).

“Protejarea mediului este un obiectiv important, dar asumarea unor ținte nerealiste, așa cum este reducerea cu 90% a emisiilor de CO2 până în 2040, votată săptămâna aceasta în Comisia ENVI la Bruxelles, distrug competitivitatea companiilor europene. Americanii și chinezii au renunțat aproape total la targeturile nerealiste privind emisiile, numai Europa se sinucide ritualic. Nu e de mirare că Germania sau Franța sunt în recesiune și creșterea economică după pandemie a fost anemică”, a concluzionat Niculina Stelea.

The post Niculina Stelea (AUR): „Îi solicit Ministrului Finanțelor Publice, Alexandru Nazare, abrogarea ordinului MF 85/2024 care vizează raportarea privind durabilitatea” appeared first on AUR.