În centrul semnalului stau variantele consultative ale ghidurilor pentru intervențiile DR-12 și DR-14 „Investiții în fermele de mici dimensiuni”, publicate pe site-ul AFIR. Potrivit grilelor propuse, amplasarea investiției în zona montană poate aduce până la 20 de puncte în sectorul zootehnic și 15 puncte pentru achizițiile simple, ceea ce înseamnă că, într-o competiție națională unică, un asemenea avans decide practic selecția înainte ca proiectele să fie evaluate pe fond – un fermier din Vaslui poate îndeplini aceleași condiții de dimensiune, viabilitate și capacitate de implementare, dar pornește cu un handicap de până la 20 de puncte doar pentru că exploatația sa nu se află în zonă montană.

„Fermierii din Vaslui nu cer privilegii. Cer doar să nu fie puși să pornească de la linia de start cu 15 sau 20 de puncte în urma altora. Sprijinul pentru zona montană este necesar și nu îl contestă nimeni, dar el trebuie dat printr-un buget separat, nu printr-un punctaj care scoate din cursă județele sărace înainte ca aceasta să înceapă”, a declarat Laura Gherasim, deputat AUR.

Deputatul semnalează și criteriul deținerii în proprietate a terenurilor, aplicat uniform unor sectoare cu structuri funciare diferite: ușor de îndeplinit pentru o fermă legumicolă pe jumătate de hectar, dar practic prohibitiv pentru o exploatație vegetală care lucrează zeci de hectare în arendă, formă de exploatare firească și legală în agricultura de câmp. Soluția propusă este revenirea la anvelope financiare distincte una pentru zona montană, una pentru teritoriile cu instrumente teritoriale speciale și una pentru celelalte zone rurale, așa cum, în trecut, proiectele din teritoriul ITI Delta Dunării aveau o alocare separată în cadrul submăsurii 6.3.

Laura Gherasim atrage atenția că această abordare contrazice principiul coeziunii teritoriale, astfel, în cadrul Programului Regional Nord-Est 2021–2027, statul acordă deja punctaj suplimentar proiectelor din Vaslui și Botoșani tocmai pentru a reduce disparitățile, în timp ce, în programul agricol, aceleași județe ar fi împinse în coada clasamentului.

„Fondurile europene există ca să apropie județele rămase în urmă de cele dezvoltate, nu ca să adâncească diferența dintre ele. Nu putem avea un program care ajută Vasluiul și, în paralel, altul care îl penalizează”, a adăugat deputatul AUR, Laura Gherasim

Semnalul vine pe fondul unui decalaj mai vechi: deși la nivel național absorbția prin PNDR 2014–2020 a depășit 95%, Vasluiul rămâne an de an la coada clasamentului, depășit inclusiv de județe cu relief mai puțin favorabil agriculturii de câmp. La aceasta se adaugă un deficit de informare și de sprijin administrativ semnalat public chiar de prefectul județului, care, în ședința Colegiului Prefectural, a reproșat conducerii Oficiului Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale lipsa de transparență și a cerut tratament imparțial pentru toți solicitanții.

Deputatul avertizează că timpul este scurt, sesiunile ar urma să fie lansate în septembrie, iar ghidurile sunt încă în consultare, fără ca fermierii să știe dacă și cum vor fi modificate. Prin întrebarea parlamentară, deputatul AUR cere Ministerului și AFIR reanalizarea punctajului acordat zonei montane, introducerea unor anvelope financiare distincte, adaptarea criteriului proprietății la specificul fiecărui sector, publicarea unei simulări a impactului grilei pe județe și sectoare și a datelor istorice privind distribuția fondurilor, consultarea organizațiilor de fermieri din județele slab dezvoltate și publicarea din timp a formei finale a ghidurilor, alături de datele privind fondurile contractate și plătite în Vaslui și locul județului în ierarhia națională.

Deputatul a solicitat răspuns scris din partea ministerului.

The post Laura Gherasim (deputat AUR): „Cer Ministerului Agriculturii și AFIR revizuirea criteriilor care pun fermierii vasluieni în dezavantaj la fondurile europene” appeared first on AUR.

„Securitate alimentară zero. Zero securitate alimentară. Asta își dorește Guvernul Bolojan, Guvernul PNL-USR.

Pentru că ce vedem în acest moment? Vedem că producătorii de varză au băgat plugurile în culturile de varză. Producătorii de cartofi preferă să-și lase munca de un an întreg în câmp, pentru că prețul este o bătaie de joc. Iar legumicultorii au ajuns să-și arunce legumele pe marginea drumului.

Pentru că, ce să vezi, marii retaileri nici nu vor să audă de producătorii români.

Dar, mai mult decât atât, AUR a venit cu soluții. Proiectul privind lanțul scurt de aprovizionare, prin care toate unitățile statului, cantinele, spitalele, penitenciarele, toate sunt obligate să cumpere legume, fructe și alte produse de la producătorii români, stă în sertarele Parlamentului. Pentru că, ce să vezi, PNL și PSD au alte interese, nu pe cele ale producătorului român.

Dar ceea ce propunem astăzi, și sper să înțeleagă și cei de la Ministerul Agriculturii, precum și Guvernul Bolojan, este să înceapă să construiască spații de depozitare. Vrem să înceapă să construiască unități de procesare a legumelor și fructelor.

Pentru că astăzi avem legume în câmp, avem fructe, dar dacă nu le depozităm și nu încercăm să le procesăm, ele vor fi aruncate, pentru că prețurile sunt o bătaie de joc.

Fermierii români trebuie să asigure securitatea alimentară. Doamne ferește de un război sau de o pandemie! Trebuie să avem ce mânca din producția proprie, nu din ceea ce ne dau alții și când ne dau alții.

Dar, ce să vezi? Securitatea alimentară nu este o prioritate pentru Guvernul Bolojan și pentru cei de la PSD, PNL, USR și UDMR”, a afirmat deputatul AUR.

The post Călin Matieș (AUR): „Securitatea alimentară nu este o prioritate pentru Guvernul Bolojan și pentru cei de la PSD, PNL, USR și UDMR” appeared first on AUR.

Parlamentarul AUR susține că lipsa unor măsuri eficiente pentru combaterea pestei porcine africane și a pestei micilor rumegătoare afectează grav fermierii români și activitatea sectorului zootehnic.

„Domnule Bolojan, demiteți-l pe acest criminal al Agriculturii și al Zootehniei din România. De cinci ani, agricultura și zootehnia din România sunt bajocorite. Domnul Bociu, președintele ANSVSA, de la PNL, susținut de domnul Bolojan, nu vrea să-și dea demisia. Unde a ajuns Zootehnia din România? Zero exporturi la carnea de porc. Pesta porcină africană n-a fost eradicată din România, chiar dacă domnul Bociu, de 5 ani, ne spune că se luptă cu pesta porcină africană”, a spus Călin Matieș.

Referindu-se la situația pestei micilor rumegătoare, Călin Matieș a explicat:

„Pesta micilor rumegătoare aduce zero exporturi în România. La fel, domnul Bociu, fără să aibă vreun program de gestionare acestei boli. Mai mult, blochează o țară, domnul Bociu, în loc să blocheze zone, sate, comune, să le declare în carantină, la fel cum se întâmplă și în alte țări, la fel cum se întâmplă în Europa.”

Deputatul AUR a spus că măsurile adoptate afectează direct fermierii români:

„Domnul Bociu reușește să blocheze o țară, să blocheze exporturile. Domnul Bociu trebuie să înțeleagă că fermierii și animalele din ograda sunt singura lor sursă de venit. Oamenii nu au alt ajutor. Nu trăiesc din altceva decât din creșterea animalelor în multe regiuni ale țării. Iar domnul Bociu își bate joc în continuare”, a explicat Călin Matieș, deputat AUR.

Călin Matieș a arătat că protestele fermierilor continuă fără ca autoritățile să ofere soluții:

„Fermierii sunt a șasea oară în fața Guvernului. Dar este cine să-i asculte? Merge cineva să-i întrebe de ce fermierii, într-un an de zile, demonstrează a șasea oară în fața Parlamentului? ANSVSA-ul este în subordinea Primului ministru și a Guvernului.”

Deputatul AUR a conchis:

„Domnule Bolojan, demiteți-l pe acest criminal al agriculturii și al zootehniei din România. Domnul Bociu trebuie să plece!”

The post Călin Matieș (deputat AUR): „Domnule Bolojan, demiteți-l pe acest criminal al agriculturii și al zootehniei din România. Domnul Bociu trebuie să plece!” appeared first on AUR.

Prin amendamentele depuse, Georgiana Teodorescu atrage atenția asupra unei grave erori structurale în sistemul actual de autorizare zonală al UE, care grupează artificial România în aceeași zonă biologică cu țări precum Germania (Zona B), deși condițiile pedoclimatice sunt radical diferite.

„România deține Regiunea Stepei, o zonă unică la nivelul întregii Uniuni Europene, dar complet ignorată în dosarele standard de autorizare a produselor de protecție a plantelor. Fermierii noștri se confruntă cu atacuri agresive și recurente ale unor dăunători endemici de sol, cum este Tanymecus dilaticollis (rățișoara porumbului), care distrug culturi întregi. Nu putem aplica aceleași reguli de la Bruxelles sau Berlin într-o regiune cu secete severe, temperaturi extreme și presiuni unice de dăunători. Amendamentele mele obligă instituțiile europene să recunoască aceste specificități regionale și să integreze datele științifice ale institutelor de cercetare din România”, a declarat europarlamentarul AUR/ECR Georgiana Teodorescu.

În urma unei decizii stricte a Curții de Justiție a UE (Cauza C-162/21), utilizarea autorizațiilor de urgență pentru tratarea semințelor a fost sever restricționată, lăsând fermierii din regiunile afectate de dăunători endemici într-un blocaj juridic și operațional total. Pentru a debloca această situație, europarlamentarul român a propus un cadru juridic structural, alternativ și strict controlat, alături de un mecanism de urgență pe termen limitat ca plasă de siguranță. Acesta va permite statelor membre să folosească tratamente specifice pentru semințe acolo unde monitorizarea fitosanitară demonstrează că dăunătorii depășesc sistematic pragul de daună economică și nu există nicio altă alternativă viabilă.

„Un exemplu flagrant al acestei vulnerabilități este frontiera de est a României, învecinată cu Ucraina și alte state terțe. În timp ce fermierii români sunt obligați să respecte standarde ecologice extrem de stricte, de cealaltă parte a graniței tratamentele se fac masiv cu substanțe active care în Uniunea Europeană sunt complet interzise. Această asimetrie de reglementare creează o situație de-a dreptul absurdă: dăunătorii extrem de rezistenți și invazivi trec granița externă a Uniunii fără a fi opriți de vreo barieră legislativă, provocând infestări rapide și devastatoare în culturile din județele noastre de frontieră. Practic, fermierii români sunt obligați să lupte „cu mâinile legate” în fața unui asalt biologic transfrontalier pe care țările vecine îl combat cu arme chimice care nouă ne sunt refuzate. De aceea, amendamentele depuse cer recunoașterea acestor provocări asimetrice și acordarea de derogări de urgență pentru protejarea securității alimentare naționale.

Un punct central al intervenției mele vizează asimetria profundă dintre exigențele impuse agricultorilor europeni și toleranța manifestată față de produsele importate din afara Uniunii în baza diverselor acorduri comerciale. Statele aflate la granița externă a UE, precum România, funcționează ca o „linie de front”, fiind primele expuse riscurilor biologice transfrontaliere din țări terțe unde sunt tolerate densități uriașe de dăunători și unde substanțele active interzise în UE sunt folosite la scară largă. În mod paradoxal, deși fermierilor români li se ridică constant alternativele de protecție, piețele europene sunt inundate de produse din import care conțin niveluri ridicate de reziduuri de pesticide.

Ne confruntăm cu un dublu standard strigător la cer. Pe de o parte, acordurile comerciale favorizează intrarea pe piața europeană a unor produse din țări non-UE, cultivate cu pesticide ieftine care pe teritoriul nostru sunt strict interzise. Pe de altă parte, dăunătorii extrem de rezistenți trec granița în România din aceste țări unde nu există controale fitosanitare stricte. Este datoria noastră să punem capăt acestei concurențe neloiale. Trebuie să asigurăm securitatea alimentară a Uniunii, dar nu cu prețul falimentării agriculturii românești. Solicit mecanisme de derogare adaptate și un tratament echitabil pentru statele din prima linie!”, a precizat Georgiana Teodorescu.

Amendamentele depuse urmăresc totodată debirocratizarea laboratoarelor naționale de control prin introducerea acreditărilor flexibile și accelerarea biopesticidelor, dar fără a forța termene nerealiste care ar bloca administrativ autoritățile naționale. Aceste propuneri legislative urmează să fie dezbătute și votate în comisiile de specialitate ale Parlamentului European în perioada următoare.

The post Georgiana Teodorescu (europarlamentar AUR/ECR): „Trebuie să protejăm fermierii români în fața dăunătorilor unici și a concurenței neloiale din afara UE!” appeared first on AUR.

Dar, ca deputat în Comisia pentru Buget, Finanțe şi Bănci, am datoria să spun un adevăr mai incomod: cearta dintre ministru şi premier acoperă un eşec de politică publică cu rădăcini mult mai adânci, comun tuturor guvernelor postaderare.

Cifrele din bugetul Ministerului Agriculturii, analizate în detaliu în Comisie, şi actele normative trecute prin comisie în ultimii doi ani vorbesc de la sine: România şi-a finanțat cronic cheltuielile operaționale ale fermierilor, dar a refuzat sau a eşuat să construiască capacitate productivă pe termen lung, adică să acopere investițiile. Statul a pansat. Nu a tratat.

Ce ne spun datele bugetare

Fondurile pentru investiții – abandonate. Titlurile XII şi XIII din bugetul MADR (finanțare PNRR – irigații, digitalizare, infrastructură de procesare) s-au prăbuşit cu 90–93% față de propunerile din 2025: de la 244 de milioane de lei la sub 25 de milioane. Irigațiile – subiect de discurs politic de trei decenii – primesc în 2026 o sumă simbolică de 7,2 milioane de lei (componenta PNRR). Cu siguranță aceasta nu este o politică de investiții, ci o capitulare bugetară în fața unei probleme structurale.

Subvențiile operaționale – perpetuate, dar neexecutate nici măcar integral. Sub-execuția la Transferuri (Titlul VI – finanțarea APIA, AFIR, ANIF) a fost de 62% din creditele de angajament în 2025. Instituțiile care trebuie să plătească fermierul nu au primit banii la timp sau deloc.
Fondurile europene pentru investiții rurale – sub-executate cronic. Programul FEADR 2023–2027 (modernizarea exploatațiilor, procesare, irigații, lanțuri scurte de aprovizionare) a acumulat angajamente de 19,4 miliarde lei, dar are acoperire în plăți de numai 7,6 miliarde – o rată de conversie de 39%. Nu banii au lipsit pe hârtie; a lipsit capacitatea de absorbție şi voința politică de a simplifica accesul fermierilor la investiții.

Paradoxul productivității: mulți fermieri, mult pământ, puțină valoare

Datele Eurostat (actualizate în aprilie 2026) descriu un paradox dureros al agriculturii româneşti: România are cei mai mulți fermieri din UE, una dintre cele mai mari suprafețe agricole şi totuşi una dintre cele mai scăzute productivități pe lucrător din întreaga Uniune.
Număr şi structură: 3,5 milioane de fermieri, 90% cu exploatații sub 5 hectare. România concentrează 23% din forța de muncă agricolă a întregii Uniuni Europene, cel mai ridicat procent din UE. Cu toate acestea, 9 din 10 fermieri români lucrează exploatații sub 5 hectare – un nivel de fragmentare care face aproape imposibilă mecanizarea eficientă, investiția în stocare sau accesul direct la lanțuri de valoare. Aceasta este agricultura de subzistență pe care statul a perpetuat-o prin subvenții operaționale în loc s-o transforme prin susținerea asocierii şi consolidării.

Productivitatea muncii: creştere de suprafață, nu de eficiență. Indicatorul A al Eurostat (venitul real net per unitate de muncă anuală – AWU) a înregistrat în 2024 o scădere de 16,8% în România, printre cele mai mari căderi din UE. A revenit cu +28,5% în 2025, al treilea cel mai mare salt din UE, după Estonia (+41%) şi Luxemburg (+29,5%). Totuşi, această revenire este parțial iluzorie: forța de muncă agricolă s-a contractat cu 11,7% în 2025 (cea mai abruptă scădere din UE), ceea ce înseamnă că acelaşi venit este înpărțit între mai puțini lucrători. Productivitatea nu a crescut pentru că fermierii au devenit mai eficienți, ci pentru că mulți au renunțat la agricultură. Ritmul mediu de scădere a forței de muncă agricole în România în perioada 2010–2025 a fost de −3,5%/an, al treilea cel mai rapid din UE, după Bulgaria (−6,3%/an) şi Ungaria (−3,9%/an).

Ponderea în PIB – dublu față de media UE, dar productivitate scăzută. Agricultura contribuie cu 2,5% la PIB-ul României, aproape dublu față de media UE (1,3%). România este al şaptelea mare producător agricol din UE ca valoare a producției (23,4 miliarde euro în 2025). Cu alte cuvinte, avem pamant, avem oameni, avem recunoaştere ca producător relevant în UE. Dar valoarea adăugată pe lucrător – măsura reală a eficienței şi a bunăstării fermierului – rămâne printre cele mai scăzute din Uniune.

Comparația europeană este limpede: țări ca Olanda, Belgia sau Danemarca, cu suprafețe agricole mult mai mici decât România şi cu o forță de muncă agricolă incomparabil mai redusă față de a noastră, generează o valoare adăugată incomparabil mai mare per hectar şi per lucrător. Aceasta nu este o diferență de fertilitate a solului sau de climat. Este o diferență de politică agricolă: acele țări au investit în mecanizare, irigații, procesare, lanțuri de aprovizionare eficiente, asociere şi digitalizare. România a plătit motorină şi a compensat seceta.

Paradoxul nu este nou: după cucerirea Banatului de la otomani, Prințul Eugeniu de Savoya a apelat la coloniști europeni, în special italieni, cu tradiție solidă în agricultură şi zootehnie, tocmai fiindcă agricultura de subzistență locală era incapabilă să genereze impact comercial la scară macroeconomică (Victor Neuman, Timişoara sub semnul Prințului Eugeniu de Savoya). Trei secole mai târziu, din păcate, situația se perpetuează.

Dincolo de cearta politică: o eroare de filozofie

Fostul ministru Barbu compară frecvent două perioade: cea a guvernelor PSD (14 acte normative de sprijin, ~860 milioane euro) față de cea a Guvernului Bolojan (3 acte, ~200 milioane euro). Această comparație este pertinentă în privința volumului. Dar nu spune nimic despre structura acelui sprijin.

Marea majoritate a actelor normative de sprijin agricol trecute prin Comisia de Buget în ultimii ani – indiferent de guvernul care le-a inițiat – au vizat: compensații pentru secetă, scutiri sau retururi de accize la motorină, ajutoare de minimis pentru acoperirea costurilor curente, scheme de plată directă şi sprijin de urgență pentru fluxul de numerar al fermierilor.

Sunt măsuri necesare în situații de criză. Dar nu sunt politică agricolă strategică. A da motorină mai ieftină unui fermier care cultivă pe pământ neirigat, cu utilaje vechi, fără siloz propriu şi fără acces direct la piață, înseamnă să îl ajute să supraviețuiască un sezon, nu să devină competitiv. Plusvaloarea – la nivel micro, pentru fermier, şi macro, pentru bugetul de stat – se construieşte prin investiții, nu prin subvenții de supraviețuire.

Irigațiile, depozitele colective, centrele de colectare şi procesare, mecanizarea, digitalizarea, formele asociative susținute real – acestea sunt instrumentele care transformă. Nu s-a întâmplat. Nici sub guverne PSD, nici sub altele.

Ce ar trebui să se întâmple

1. Reorientarea fondurilor FEADR şi PNRR agricol spre investiții accesibile. Procedurile de accesare sunt prea greoaie pentru fermierul mediu. Simplificarea trebuie să fie o prioritate legislativă, nu un slogan.
2. Susținerea consolidării şi a formelor asociative. A continua să subvenționezi individual 3,5 milioane de exploatații sub 5 hectare înseamnă a perpetua fragmentarea. Politicile de sprijin ar trebui să stimuleze cooperativele, grupurile de producători şi consolidarea voluntară a exploatațiilor.
3. Executarea reală a bugetului alocat. O sub-execuție de 62% la transferurile către APIA şi AFIR nu este o problemă de calendar – este o problemă de capacitate instituțională. Banii există pe hârtie; fermierul nu îi vede.
4. Refacerea componentei PNRR agricole. Abandonul cvasi-total al finanțărilor PNRR pentru irigații şi modernizare în bugetul 2026 este inacceptabil în contextul schimbărilor climatice. Acest capitol trebuie refăcut în negocierile bugetare 2027.
5. Indicatori de performanță, nu volume de cheltuieli. Criteriul de succes nu trebuie să fie numărul de acte normative sau milioanele alocate, ci productivitatea agricolă pe lucrător, valoarea adăugată per hectar, suprafața irigată, numărul de exploatații viabile economic. Acestea sunt indicatorii pe care îi urmăreşte Eurostat pentru fiecare stat membru şi pe care România îi ratază sistematic.

Disputa Barbu–Bolojan este, în fond, o dispută despre cât şi cine. Întrebarea corectă este alta: spre ce anume am direcționat banii publici şi europenii destinați agriculturii? Răspunsul, confirmat de datele bugetare analizate în Comisie şi de statisticile Eurostat, este că am acoperit supraviețuirea, nu am finanțat viitorul. România are 23% din forța de muncă agricolă a UE şi o producție de 23 de miliarde de euro. Putea fi mult mai mult. Stă în puterea oricărui guvern serios să corecteze această eroare de orientare strategică”, a declarat deputatul AUR Florin Popovici.

The post Florin Popovici (deputat AUR): „Agricultura română: statul a pansat, nu a tratat. Dincolo de cearta Barbu–Bolojan, o politică structurală eşuată pe care o plătim cu toții” appeared first on AUR.

Agricultura depinde în mare măsură de gazul natural, principala materie primă pentru producerea îngrășămintelor chimice. În momentul în care prețul gazului crește sau piața devine instabilă, costurile de producție explodează, iar fermierii sunt puși în fața unor cheltuieli pe care mulți nu le mai pot susține.

Situația este cu atât mai absurdă cu cât România are resurse importante de gaz, dar nu mai produce aproape nimic pentru propria agricultură. Combinatul Azomureș, care timp de decenii a fost unul dintre pilonii industriei chimice din România, se confruntă astăzi cu incertitudine și concedieri, exact într-un moment în care producția internă ar trebui consolidată.

În loc să reconstruiască industria și să asigure stabilitate pentru agricultură, guvernele din ultimii 35 de ani au vândut fabrici, au închis combinate și au lăsat România dependentă de importuri. Rezultatul îl vedem astăzi: orice criză internațională se transformă imediat într-o problemă pentru fermierii români și pentru securitatea alimentară a țării.

Mai grav este că acolo unde încă există producție în România, statul nu face nimic pentru a o sprijini. Mă refer inclusiv la sectorul inputurilor ecologice pentru agricultură, unde legislația – inclusiv Ordonanța 53/2025 – vorbește despre necesitatea creșterii producției interne. În loc să transforme aceste prevederi într-o politică reală de sprijin pentru producătorii români, guvernul rămâne blocat în declarații, în timp ce agricultura continuă să depindă de importuri.

Dacă statul nu intervine rapid cu măsuri concrete și cu o strategie pentru producția internă, România riscă să aibă unul dintre cei mai slabi ani agricoli din ultimul deceniu. Fermierii români nu cer privilegii, ci predictibilitate și sprijin real. Dacă nu înțelegem asta la timp, vom ajunge din nou în situația absurdă în care o țară cu resurse agricole uriașe depinde de alții chiar și pentru lucrurile de bază”, a declarat Bogdan Velcescu, deputat AUR.

The post Bogdan Velcescu (deputat AUR): „România are gaz, dar nu mai produce îngrășăminte pentru propria agricultură” appeared first on AUR.

Propunerea legislativă urmărește exceptarea de la impozitare a unor construcții precum serele, solarele, răsadnițele, ciupercăriile, silozurile pentru furaje, precum și construcțiile destinate depozitării și conservării cerealelor.

Inițiatorii susțin că modificările aduse sunt necesare întrucât construcțiile respective nu pot fi asimilate celor care deservesc activități comerciale sau industriale. Mai mult decât atât, aceste clădiri reprezintă o infrastructură cu rol strict operațional și fără valoare economică independentă de activitatea agricolă.

În actualul context economic, impunerea impozitului reprezintă o povară fiscală injustă suplimentară pentru sectorul agricol. Fermierii și micii producători se confruntă cu dificultăți privind investițiile, piața de desfacere, susținerea producției și viabilitatea exploatațiilor agricole.

„Eliminarea impozitării contribuie la crearea unui cadru predictibil care încurajează modernizarea și menținerea acestor facilități, aspect esențial pentru garantarea securității alimentare și pentru dezvoltarea durabilă a agriculturii”, se arată în textul inițiativei legislative.

Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal va permite astfel alinierea regimului fiscal la realitățile sectorului agricol, dar va reprezenta și o protecție pentru producători care susțin domeniul agroalimentar național.

The post AUR va depune o propunere legislativă pentru exceptarea construcțiilor destinate producției agricole primare de la plata impozitului pe clădiri appeared first on AUR.

„Minciuna stă la masă cu PSD și cu pajii săi de la USR și PNL. După ce se laudă de ani buni că are programe pentru a crește suprafața irigată și pentru a compensa lipsa de apă din unele regiuni ale țării, iată și rezultatul: guvernul se laudă că România are 8,4 milioane de hectare de teren arabil şi o infrastructură de irigaţii construită pe 3,1 milioane de hectare. Dacă ar fi adevărat, am fi printre campionii Europei.

Realitatea, este, ca de obicei, alta decât minciunile oficiale ale PSD-ului care a păstorit agricultura în 8 din ultimii 10 ani: doar 16% din suprafața raportată ca fiind irigabilă este, de fapt, irigată. Adică doar vreo 500.000 ha . Ca de obicei și aici suntem printre codași în UE”, a declarat liderul senatorilor AUR Petrișor Peiu.

Sursa: https://www.zf.ro/companii/romania-are-una-dintre-cele-mai-mari-infrastructuri-de-irigatii-din-22956342

The post Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR): „Minciuna stă la masă cu PSD și cu pajii săi de la USR și PNL” appeared first on AUR.

„Anul 2024, după mulți ani de coaliție PSD-PNL-UDMR și după nenumărate programe de „dezvoltare” a agriculturii și industriei alimentare:

– România (a șasea cea mai mare țară europeană) este pe locul 15 în UE la producția de lapte de băut, în urma unor țări care nu prea se pot lăuda cu geografia noastră, precum Ungaria, Portugalia și Suedia;
– România (a șasea cea mai mare țară europeană) este pe locul 11 în UE la producția de iaurt;
– România (a șasea cea mai mare țară europeană) este pe locul 15 în UE la producția de unt, depășită fiind chiar și de micuța Lituanie;
– România (a șasea cea mai mare țară europeană) este pe locul 14 în UE la producția de brânză.

Suntem însă, campioni europeni la producția de porumb și pe locul 5 la producția de grâu.

Iată unde duce lipsa de înțelegere a unor fenomene economice simple: numai țările bananiere vând porumb și grâu ca atare, țările care au succes cresc vaci (și alte animale) cu cerealele acelea, vacile dau lapte, din care oamenii deștepți fac iaurt, brânză și unt.

Probabil psd-iștii de la cârma agriculturii nu au înțeles nici măcar faptul simplu că oamenii nu mănâncă boabe de porumb, ci lapte, iaurt, unt și brânză!

La anul pe vremea asta o să avem valori în scădere la toate aceste produse, spun procesatorii. Nicio surpriză: avem producție în scădere de 20 de ani.

Dar e bine: hypermarket-urile sunt fericite că pot importa de la mii de kilometri toate aceste produse, consilierul Burnete îi zâmbește șăgalnic președintelui Dan, iar Bolojan își șterge muncitorește sudoarea de pe cap, obosit de cifre și de reforme”, a declarat liderul senatorilor AUR Petrișor Peiu.

The post Petrișor Peiu (senator AUR): „PSD-iștii de la cârma agriculturii nu înțeleg că oamenii nu mănâncă boabe de porumb” appeared first on AUR.

„Fondurile alocate agriculturii nu vor depăși 300 de miliarde de euro. În aceste condiții, pentru fermierii români, mai ales pentru micile întreprinderi și gospodării, supraviețuirea va fi imposibilă. Se pregătește un val uriaș de insolvențe, iar consecințele vor fi catastrofale pentru producția agricolă și agroalimentară”, a avertizat Gheorghe Piperea.

Acesta a explicat că România nu va primi direct bani, ci doar o porțiune dintr-un „borcan” european, condiționată de acceptarea unor obsesii birocratice de la Bruxelles: „climate change”, „producție sustenabilă”, „tranziție climatică”. „Aceste obsesii, care au falimentat deja industria, sunt gata să falimenteze și agricultura”, a adăugat Piperea.

„În loc să apere interesele fermierilor români și să lupte pentru subvenții egale cu cele ale Vestului, guvernanții noștri preferă să se supună fără replică. Rezultatul? O agricultură împinsă spre faliment, sate depopulate și dependență alimentară de importuri”, a conchis eurodeputatul AUR.

The post Gheorghe Piperea (europarlamentar AUR): „Se pregătește un val uriaș de insolvențe în agricultură, iar România va fi împinsă spre faliment agricol” appeared first on AUR.