BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.  

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATORI:

Deputat AUR George-Nicolae Simion ____________________________

Deputat AUR Ciprian-Constantin Paraschiv _______________________

Deputat AUR Mihai-Adrian Enache ______________________________

Deputat AUR Dragoș-Florin Coman ______________________________

Deputat AUR Monica Iagăr ____________________________________

Deputat AUR Andrei-Cosmin Gușă ______________________________

Deputat AUR Lidia Vadim-Tudor _______________________________

EXPUNERE DE MOTIVE

Prezenta inițiativă legislativă are ca obiect modificarea si completarea Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit în sensul de a se fi incluși președinții comisiilor de sport din Senat și Camera Deputaților în componența Comisiei naționale pentru acordarea indemnizației de merit. Această completare este justificată de faptul că sportul reprezintă un domeniu distinct, cu specific propriu, iar evaluarea meritelor sportive trebuie să beneficieze și de expertiza instituțională a comisiilor parlamentare de specialitate. Pe de altă parte, propunerea legislativă urmărește introducerea expresă în lege a unei categorii de beneficiari din domeniul sportului, respectiv componenții echipei de fotbal Steaua București, câștigători ai Cupei Campionilor Europeni în anul 1986. Această performanță reprezintă un moment unic în istoria sportului românesc și una dintre cele mai importante realizări obținute vreodată de o echipă din România la nivel internațional. Câștigarea Cupei Campionilor Europeni în anul 1986 de către Steaua București a consacrat fotbalul românesc la cel mai înalt nivel european și a adus României un prestigiu sportiv deosebit.

Importanța acestei reușite depășește sfera strict sportivă. Victoria din anul 1986 a devenit un reper de identitate sportivă națională, un simbol al performanței colective și al capacității sportivilor români de a concura și de a învinge la cel mai înalt nivel. Pentru generații întregi, componenții acelei echipe au reprezentat modele de profesionalism, sacrificiu și devotament față de sport și față de România. 

Adoptarea acestei inițiative reprezintă un act necesar de recunoaștere publică și instituțională a unei performanțe sportive istorice și unice. Statul român are datoria de a onora, inclusiv prin instrumente legislative, acele rezultate care au adus României prestigiu internațional și care au rămas în memoria colectivă ca repere ale excelenței sportive. În concluzie, prezenta propunere legislativă este necesară pentru a asigura o reprezentare adecvată a domeniului sportului în procedura de acordare a indemnizației de merit și pentru a consacra expres, la nivel de lege, dreptul componenților echipei de fotbal Steaua București, câștigători ai Cupei Campionilor Europeni în anul 1986, de a putea beneficia de această formă de recunoaștere din partea statului român.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.  

INIȚIATORI:

Deputat AUR George-Nicolae Simion ____________________________

Deputat AUR Ciprian-Constantin Paraschiv _______________________

Deputat AUR Mihai-Adrian Enache ______________________________

Deputat AUR Dragoș-Florin Coman ______________________________

Deputat AUR Monica Iagăr ____________________________________

Deputat AUR Andrei-Cosmin Gușă ______________________________

Deputat AUR Lidia Vadim-Tudor _______________________________

LEGE pentru modificarea și completarea Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit

Art. I – Legea nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 20 martie 2002, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 4, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art.4

(1)  Prin prezenta lege se înfiinţează Comisia naţională pentru acordarea indemnizaţiei de merit, compusă din preşedintele Academiei Române, preşedinţii comisiilor de cultură, comisiilor de muncă şi ai comisiilor de sport de la Senat şi de la Camera Deputaţilor, ministrul culturii şi cultelor, ministrul educaţiei și cercetării, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport şi preşedinţii uniunilor de creatorii care fac parte din Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori din România.”

• După articolul 4¹, se introduce articolul 4² cu următorul cuprins:

„Art.4²

Indemnizaţia de merit se acordă personalităților care au făcut parte din echipa de fotbal Steaua București, câstigătoare a Cupei Campionilor Europeni în anul 1986.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

The post Ciprian Paraschiv – Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

        În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru completarea Ordonanței de Urgență nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Deputat AUR – Ionelia-Florența Priescu

___________________

Deputat AUR – Silviu-Octavian Gurlui

___________________

Deputat AUR – Ilie-Alin Coleșa

___________________

Senator AUR – Eugen-Cristian Șipoș

___________________

Senator AUR – Niculina Stelea

___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

ANRE este autoritatea administrativă autonomă cu rol central în funcționarea piețelor de energie electrică, energie termică și gaze naturale din România. Potrivit prevederilor OUG nr. 33/2007, ANRE elaborează și aplică reglementările obligatorii la nivel național, stabilește tarifele de transport și distribuție, autorizează operatorii economici din sector și implementează deciziile Agenției de Cooperarea a Reglementatorilor în Domeniul Energiei (ACER) și ale Comisiei Europene. Toate aceste atribuții au un pronunțat caracter tehnic, presupunând cunoaștere aprofundată a sectorului energetic.

Cu toate acestea, cadrul legal actual al OUG nr. 33/2007 nu impune cerințe suficient de riguroase privind formarea profesională de natură tehnică pentru membrii Comitetului de Reglementare sau ai Consiliului Consultativ al ANRE. Această lacună legislativă a permis, în practică, numirea sistematică în conducerea autorității a unor persoane cu formare exclusiv juridică, fiscală sau administrativă, fără experiență relevantă în domenii tehnice specifice energiei și fără o înțelegere profundă a implicațiilor tehnice ale acestor domenii.

Din păcate, în prezent putem vorbi despre o veritabilă problemă de politizare a conducerii ANRE, aspect ce a fost documentat în mod repetat de presă ori de organizații neguvernamentale.

Publicațiile recente din presă au evidențiat că România rămâne o excepție negativă față de statele europene, că numirea parlamentară directă a conducerii ANRE ridică probleme de compatibilitate cu spiritul legislației europene privind independența regulatorilor, și că, în alte state europene aceste entități funcționează ca agenții conduse de personal profesionist, nu de consilii politizate.

În ultimii ani, influența politică a contribuit la numirea în administrația ANRE a unor persoane fără experiență și legătură cu domeniul, recomandate exclusiv pe criterii politice. Efectul este evident în contextul în care numirea în funcții de administrație ale ANRE se face de către Parlament sau de către primul-ministru în cazul Consiliului consultativ al ANRE. Cu toate acestea, politizarea dusă la extrem în numirea aparatului administrativ al unei autorități cu rol în domeniul energetic, este de natură să creeze vulnerabilități periculoase pentru siguranța statului român.

Prezenta propunere legislativă urmărește remedierea lacunei normative descrise, prin introducerea unor cote minime de specialiști cu studii superioare tehnice din domeniile energiei electrice, energiei termice și gazelor naturale, atât la nivelul Comitetului de Reglementare (minimum 2 din cei 4 membri neexecutivi), cât și la nivelul Consiliului Consultativ.

Măsura nu urmărește excluderea juriștilor sau economiștilor, ci asigurarea unui nucleu profesional tehnic minim în organele decizionale, fără de care reglementările riscă să fie formal corecte din punct de vedere juridic, dar tehnic inadecvate, cu posibile consecințe grave asupra domeniului energetic. Cotele propuse sunt modeste față de componența totală a organelor, lăsând o marjă largă pentru numiri pe criterii juridice sau economice.

Propunerea va avea impact pozitiv prin: creșterea calității reglementărilor în sectorul energetic, în beneficiul consumatorilor, reducerea riscului de decizii tehnic eronate cu consecințe de securitate energetică, consolidarea credibilității și independenței funcționale a ANRE și alinierea mai fermă la standardele europene privind independența regulatorilor naționali.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.

INIȚIATOR:

Deputat AUR – Ionelia-Florența Priescu

___________________

Deputat AUR – Silviu-Octavian Gurlui

___________________

Deputat AUR – Ilie-Alin Coleșa

___________________

Senator AUR – Eugen-Cristian Șipoș

___________________

Senator AUR – Niculina Stelea

___________________

LEGE pentru completarea Ordonanței de Urgență nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. I. – Ordonanța de Urgență nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012, se completează după cum urmează:

1. La articolul 4, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (2¹), care va avea următorul cuprins:

„(2¹) Cel puțin 2 dintre membrii neexecutivi numiți trebuie să fi absolvit studii superioare în oricare dintre următoarele domenii de licență:

1. Inginerie energetică, indiferent de specializare;
2. Inginerie electrică în oricare dintre următoarele specializări: sisteme electrice, electronică de putere și acționări electrice, electrotehnică;
3. Mine, petrol și gaze în oricare dintre următoarele specializări: inginerie minieră, inginerie de petrol și gaze, transportul, depozitarea și distribuția hidrocarburilor.”

• La articolul 6, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (1¹), care va avea următorul cuprins:

„(1¹) Cel puțin unul dintre cei doi membri numiți, prevăzuți la alin. (1) literele a), b), c), e) și f), trebuie să fi absolvit studii superioare în oricare dintre următoarele domenii de licență:

1. Inginerie energetică, indiferent de specializare;
2. Inginerie electrică în oricare dintre următoarele specializări: sisteme electrice, electronică de putere și acționări electrice, electrotehnică;
3. Mine, petrol și gaze în oricare dintre următoarele specializări: inginerie minieră, inginerie de petrol și gaze, transportul, depozitarea și distribuția hidrocarburilor.”

Art. II. – Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.

The post Ionelia Priescu – Lege pentru completarea Ordonanței de Urgență nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură și a Legii cooperației agricole nr. 566/2004” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative, precum și informații privind implicațiile bugetare generate de aceasta – fișă financiară.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Senator AUR Daniela Ștefănescu ___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

Prezenta inițiativă legislativă are ca obiect clarificarea și completarea cadrului juridic aplicabil societăților agricole constituite în temeiul Legii nr. 36/1991, în vederea reglementării explicite a posibilității transformării acestora în cooperative agricole, precum și a stabilirii efectelor juridice ale unei asemenea operațiuni.

Necesitatea intervenției legislative derivă din absența unor dispoziții exprese și coerente care să permită adaptarea formelor asociative existente la exigențele actuale ale economiei agricole și la evoluția cadrului normativ. În forma actuală, reglementarea transformării este insuficientă, având impact direct asupra eficienței activității entităților agricole și asupra accesului la mecanisme moderne de organizare și finanțare.

Soluția normativă propusă instituie un mecanism clar și complet de transformare a societăților agricole în cooperative agricole, consacrând caracterul continuu al activității și evitând recurgerea la proceduri de lichidare care ar afecta stabilitatea raporturilor juridice și economice existente. Reglementarea transmiterii universale a patrimoniului și a succesiunii de drept în privința tuturor drepturilor și obligațiilor asigură continuitatea juridică a entității rezultate și protejează atât interesele membrilor, cât și pe cele ale terților. În același timp, menținerea autorizațiilor, avizelor și subvențiilor contribuie la prevenirea blocajelor administrative și la garantarea unei tranziții funcționale între cele două forme de organizare.

Inițiativa legislativă consacră, de asemenea, garanții adecvate pentru protecția drepturilor membrilor, prin stabilirea unei proceduri decizionale clare și prin recunoașterea dreptului de retragere pentru cei care nu sunt de acord cu transformarea, în condiții echitabile. Totodată, sunt prevăzute elementele esențiale care trebuie să se regăsească în hotărârea de transformare, asigurându-se astfel transparența și previzibilitatea procesului.

Corelarea intervenției legislative cu dispozițiile Legii cooperației agricole nr. 566/2004 are ca finalitate integrarea coerentă a noii instituții juridice în ansamblul normativ existent, evitând paralelismele și asigurând unitatea reglementării. În acest sens, este consacrată expres posibilitatea constituirii cooperativei agricole prin transformare, precum și efectul succesiunii de drept, inclusiv din perspectivă fiscală, prin stabilirea caracterului neimpozabil al operațiunii. Această soluție este de natură să elimine barierele fiscale care ar putea descuraja reorganizarea și să creeze un cadru favorabil dezvoltării formelor asociative eficiente în agricultură.

Prin conținutul său, reglementarea propusă răspunde necesității de modernizare a structurilor agricole, facilitând tranziția către modele de organizare adaptate cerințelor actuale ale pieței și politicilor publice în domeniu. Totodată, aceasta contribuie la consolidarea securității juridice, la stimularea cooperării între producători și la creșterea competitivității sectorului agricol, în condiții de claritate, coerență și previzibilitate normativă.

INIȚIATOR:

Senator AUR Daniela Ștefănescu ___________________

LEGE pentru modificarea și completarea Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură și a Legii cooperației agricole nr. 566/2004

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. I. – Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 6 mai 1991, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 4¹, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Societățile agricole se pot transforma, în condițiile legii, cu respectarea dispozițiilor Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare sau cu respectarea Legii cooperației agricole nr. 566/2004, cu modificările și completările ulterioare.”

• Titlul Capitolului VI se modifică și va avea următorul cuprins:

„Dizolvarea, fuziunea, lichidarea și transformarea societăților agricole”

• După articolul 77 se introduc șase noi articole, art. 77¹–77⁶, cu următorul cuprins:

”Art. 77¹

(1) Societățile agricole constituite în baza prezentei legi se pot transforma în cooperative agricole astfel cum sunt definite de Legea cooperației agricole nr. 566/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Transformarea se realizează fără lichidare și produce efectul transmiterii universale a patrimoniului.

Art. 77²

Transformarea se aprobă prin hotărâre, de către adunarea generală a societății agricole, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor.

Art. 77³ 

Hotărârea de transformare trebuie să privească cel puțin următoarele:

a) situația patrimoniului;

b) structura organizatorică a cooperativei;

c) denumirea și sediul cooperativei;

d) data transformării;

e) modalitatea de conversie a aporturilor;

f) drepturile membrilor.

Art. 77⁴ 

Membrii care nu sunt de acord cu transformarea se pot retrage. Aceștia au dreptul la contravaloarea părților sociale, stabilită conform legii.

Art. 77⁵

(1) Cooperativa agricolă rezultată dobândește toate drepturile și obligațiile societății agricole.

(2) Autorizațiile, avizele și subvențiile se mențin, în condițiile legii.

Art. 77⁶

Înregistrarea transformării se face la Oficiul Registrului Comerțului competent. Procedura de înregistrare, documentația necesară și etapele operațiunii se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.”

Art. II. – Legea cooperației agricole nr. 566/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1236 din 22 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. Titlul Capitolului II se modifică și va avea următorul cuprins:

”Înființarea, constituirea, organizarea şi funcționarea cooperativelor agricole”

• După articolul 10¹ se introduce un nou articol, art. 10² cu următorul cuprins:

„Art. 10²

(1) Cooperativa agricolă se poate constitui și prin transformarea societăților agricole, în condițiile legii.

(2) Cooperativa agricolă astfel constituită este succesoarea de drept a entității transformate, preluând în integralitate drepturile și obligațiile acesteia, iar operațiunea de transformare nu constituie transfer impozabil în sensul legislației fiscale.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

The post Daniela Ștefănescu – Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură și a Legii cooperației agricole nr. 566/2004 appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru modificarea Legii nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative, precum și informații privind implicațiile bugetare generate de aceasta – fișă financiară.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Senator AUR Daniela Ștefănescu ___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

Prezenta inițiativă legislativă are ca obiect reorganizarea Consiliului Economic și Social, în scopul creșterii eficienței funcționale, al asigurării unei reprezentativități reale și al utilizării raționale a resurselor publice.

Necesitatea intervenției normative rezultă din disfuncționalitățile structurale și operaționale identificate în funcționarea actuală a instituției, caracterizată printr-o structură supradimensionată, costuri operaționale disproporționate și o reprezentare dezechilibrată a actorilor sociali, care afectează legitimitatea și eficiența procesului consultativ. Configurația actuală, bazată pe un număr extins de membri și pe o concentrare a reprezentării în cadrul acelorași confederații, nu reflectă pluralismul real al societății și limitează capacitatea instituției de a furniza opinii echilibrate și fundamentate.

În același timp, cadrul normativ în vigoare prezintă necorelări care permit extinderea nejustificată a domeniilor de reprezentare dincolo de sfera constituțională de competență a Consiliului, diluând expertiza specifică necesară în domeniile economic și social și afectând coerența activității consultative. Lipsa unor mecanisme eficiente de prevenire a concentrării reprezentării și de asigurare a diversității instituționale conduce la dezechilibre structurale, cu impact direct asupra credibilității instituției și asupra calității dialogului social.

Soluția legislativă propusă urmărește restructurarea Consiliului într-o formulă compactă și funcțională, menținând echilibrul tripartit între partenerii sociali, dar eliminând redundanțele și suprapunerile existente. Reducerea numărului de membri și instituirea unor reguli clare privind reprezentarea contribuie la consolidarea legitimității democratice a procesului consultativ și la creșterea capacității instituției de a răspunde prompt și eficient solicitărilor autorităților publice. În același timp, reforma permite optimizarea cheltuielilor publice, prin diminuarea costurilor asociate funcționării, fără a afecta rolul constituțional al instituției.

Din perspectivă economică și bugetară, măsura este justificată de necesitatea consolidării disciplinei financiare și a eficientizării aparatului administrativ, în contextul constrângerilor bugetare și al angajamentelor asumate la nivel european. Reducerea costurilor operaționale și simplificarea procedurilor interne contribuie la o utilizare mai eficientă a resurselor publice și la creșterea performanței instituționale, fără a genera cheltuieli suplimentare semnificative . În plan social, reforma consolidează dialogul social prin asigurarea unei reprezentări echilibrate și prin creșterea calității contribuțiilor formulate în procesul de elaborare a politicilor publice.

Intervenția legislativă se integrează coerent în cadrul juridic existent, respectă exigențele constituționale privind rolul Consiliului Economic și Social și este compatibilă cu standardele europene în materia dialogului social.

Prin claritatea soluțiilor propuse și delimitarea precisă a obiectului reglementării, se asigură previzibilitatea normei și evitarea paralelismelor legislative, contribuind la consolidarea unui cadru normativ stabil și coerent.

În ansamblu, reforma răspunde unei necesități reale de modernizare instituțională, fiind orientată spre eficiență, echilibru și responsabilitate în utilizarea resurselor publice, precum și spre întărirea rolului consultativ al Consiliului în procesul decizional public.

INIȚIATOR:

Senator AUR Daniela Ștefănescu ___________________

LEGE pentru modificarea Legii nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. I – Legea nr. 228/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și social, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 2 octombrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2 alineatul (2), literele d)–i) se abrogă.
2. Articolul 11 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 11

(1) Plenul Consiliului Economic și Social este constituit dintr-un număr de l5 membri, incluzând președintele și vicepreședintele.

(2) Desemnarea membrilor plenului Consiliului Economic și Social se face după cum urmează:

a) 5 membri numiți de confederațiile patronale reprezentative la nivel național, constituind partea patronală;

b) 5 membri numiți de confederațiile sindicale reprezentative la nivel național, constituind partea sindicală;

c) 5 membri reprezentând societatea civilă, constituind partea societății civile, numiți prin decizie a prim-ministrului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, în conformitate cu prevederile art. 12, câte un membru din cadrul organizațiilor pentru protecția  consumatorilor,  comunității  științifice  și  academice,  organizațiilor  de  agricultori, organizațiilor de pensionari, asociațiilor care reprezintă familia și persoanele cu dizabilități.

(3) Repartizarea locurilor aferente fiecărei confederații sindicale și patronale în Consiliul Economic și Social se face de către fiecare parte prin consens, iar în caz de dezacord, prin votul a jumătate plus unu din numărul total al confederațiilor. O confederație nu poate avea decât maxim doi membri în cadrul Consiliului Economic și Social.”

• La articolul 15, alineatul (5) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(5) Dacă noul plen nu s-a constituit până la data expirării mandatului plenului în funcțiune, secretarul general al Consiliului Economic și Social are obligația ca, după verificarea și validarea a cel puțin 9 de membri, câte 3 membri de fiecare parte, să convoace prima ședință a noului plen, într-un termen care nu poate depăși 15 zile calendaristice.”

• La articolul 19, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Dezbaterile în plen se desfășoară în prezența a minimum 10 membri. În cazul în care nu este îndeplinită condiția de cvorum, iar convocarea a fost realizată regulamentar, membrii prezenți ai plenului formulează puncte de vedere care vor fi consemnate ca puncte de vedere ale părților. Punctele de vedere ale părților se adoptă prin vot majoritar simplu de fiecare parte cu consemnarea observațiilor formulate de membrii părților și se transmit inițiatorului actului normativ conform prevederilor art. 6 alin. (7) și (8).”

5. La articolul 20, litera c) se modifică și va avea următorul cuprins:

„c) validează vicepreședintele și membrii biroului executiv;”

6. La articolul 22, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Biroul executiv al Consiliului Economic și Social este alcătuit din președinte, vicepreședinte și 3 membri, câte unul din fiecare parte, desemnați conform prevederilor art. 20 lit. c). Președintele și vicepreședintele trebuie ca fiecare să reprezinte o parte diferită.”

7. La articolul 27 alineatul (2), literele b) și d)-i) se abrogă.

Art. II – (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Economic și Social, prevăzut la art. 4, se actualizează de către Plenul Consiliului Economic și Social conform modificărilor aduse prin prezenta lege.

(2) Prin excepție de la prevederile art. 17 alin. (1), mandatul membrilor Plenului Consiliului Economic și Social în activitate la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial, Partea I și se procedează la validarea noilor membri, în condițiile prevăzute la art. 15, cu modificările aduse prin prezenta lege.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

The post Daniela Ștefănescu – Lege pentru modificarea Legii nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru modificarea art. 18 alin. (1) și (4¹) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali”  spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Deputat AUR Doru-Lucian Mușat ___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

Cerințele care reclamă intervenția normativă

România se confruntă, în ultimii ani, cu un fenomen tot mai pregnant și mai îngrijorător de instrumentalizare a procesului electoral local prin practica denumită generic „turism electoral”, prin care un număr semnificativ de cetățeni își stabilesc, în mod formal și pe perioade scurte de timp, reședința într-o anumită circumscripție electorală cu unicul scop de a vota la alegerile locale într-o altă unitate administrativ-teritorială decât cea în care își au domiciliul real și în care își desfășoară efectiv viața cotidiană. Acest fenomen denaturează, în mod direct și măsurabil, voința electorală autentică a comunităților locale și afectează însăși legitimitatea democratică a aleșilor locali.

Articolul 18 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, în forma sa actuală, prevede posibilitatea cetățenilor cu drept de vot care și-au stabilit reședința de mai mult de 6 luni înaintea datei scrutinului în circumscripția electorală în care au loc alegeri să solicite primarului înscrierea în Registrul electoral cu adresa de reședință pentru scrutinul respectiv. Termenul de 6 luni s-a dovedit, în practica electorală a ultimului deceniu, vădit insuficient pentru a asigura o legătură reală, organică și de durată între alegător și comunitatea locală în care urmează să își exercite dreptul de vot. Această perioadă scurtă a permis dezvoltarea unor strategii electorale prin care diverși competitori politici au reușit să mobilizeze, în lunile premergătoare scrutinului, mutări fictive sau de complezență ale reședinței, alterând rezultatele alegerilor în defavoarea comunităților stabile.

Insuficiențele legislative actuale se manifestă, pe de o parte, prin termenul redus de 6 luni prevăzut la art. 18 alin. (1), care nu reflectă în mod adecvat conceptul constituțional de „comunitate locală” și nu corelează exercițiul dreptului de vot cu o legătură reală cu aceasta și, pe de altă parte, prin formularea defectuoasă a alin. (4¹), care permite în continuare interpretări neunitare și aplicări inegale de la un scrutin la altul, această realitate fiind confirmată de necesitatea unor derogări succesive prin acte normative cu caracter temporar adoptate cu ocazia alegerilor locale anterioare.

Practica derogărilor legislative succesive, prin care la fiecare ciclu electoral local termenul de stabilire a reședinței a fost modificat prin ordonanțe de urgență sau prin legi speciale, demonstrează în mod neechivoc faptul că reglementarea cadru din Legea nr. 115/2015 nu mai răspunde cerințelor actuale și nu oferă predictibilitatea normativă necesară unui proces electoral matur și consolidat. Această practică afectează stabilitatea legislativă și creează confuzie atât în rândul cetățenilor, cât și al autorităților electorale, primarilor și partidelor politice care participă la alegeri, fiind necesară o intervenție normativă fermă, de natură să consolideze definitiv un termen unic, rezonabil și suficient de extins.

Observațiile formulate de specialiștii în drept constituțional și electoral, precum și de organizațiile societății civile care au monitorizat ultimele scrutine locale evidențiază existența unei nevoi reale de reformă a regulilor privind exercițiul dreptului de vot pe baza adresei de reședință. Aceste observații converg către concluzia că un termen de un an reprezintă pragul minim rezonabil pentru a asigura o legătură efectivă a alegătorului cu comunitatea locală, fiind o perioadă suficient de lungă pentru ca persoana să fi parcurs cel puțin un ciclu fiscal complet la nivel local, să fi utilizat efectiv serviciile publice locale și să fi luat cunoștință de problemele specifice ale comunității în care va vota.

Principiile de bază și finalitatea reglementărilor propuse

Prezenta propunere legislativă se fundamentează pe principiul constituțional al votului universal, egal, direct, secret și liber exprimat, consacrat de art. 2 și art. 36 din Constituția României, republicată, principiu care presupune nu doar accesul la urne, ci și exercitarea autentică a dreptului de vot în comunitatea cu care alegătorul are o legătură reală. Principiul autonomiei locale, prevăzut de art. 120 din Constituția României, republicată, impune ca autoritățile administrației publice locale să fie alese de către cetățenii care au o legătură efectivă și de durată cu unitatea administrativ-teritorială respectivă, întrucât doar aceștia sunt în măsură să cunoască și să evalueze, în cunoștință de cauză, performanța aleșilor locali și nevoile reale ale comunității.

Principiul reprezentativității democratice impune ca rezultatul alegerilor locale să reflecte voința comunității stabile, iar nu rezultatul unor mișcări electorale conjuncturale și de complezență. Principiul securității juridice și al stabilității legislative impune înlocuirea practicii actuale a derogărilor temporare cu o normă de drept comun clară, predictibilă și aplicabilă unitar la toate scrutinele locale viitoare. Principiul proporționalității este, de asemenea, respectat, întrucât măsura propusă nu afectează dreptul de vot în sine, ci doar locul exercitării acestuia, alegătorul păstrând dreptul deplin de a vota în circumscripția în care își are domiciliul.

Finalitatea reglementării propuse constă în consolidarea legitimității democratice a autorităților administrației publice locale alese, prin asigurarea faptului că acestea sunt desemnate de către cetățeni care au o legătură reală, organică și de durată cu comunitatea locală respectivă. Măsura urmărește descurajarea fermă a fenomenului de turism electoral, eliminarea practicilor de mobilizare conjuncturală a alegătorilor și, în consecință, restabilirea încrederii cetățenilor în corectitudinea procesului electoral local.

Elementele de noutate introduse prin prezenta propunere legislativă constau în extinderea de la 6 luni la un an a perioadei minime de stabilire a reședinței necesare pentru exercițiul dreptului de vot pe baza adresei de reședință în circumscripția respectivă, în corelarea simetrică a alin. (4¹) cu noul termen prevăzut la alin. (1), astfel încât cetățenii care și-au stabilit reședința de mai puțin de un an înaintea datei scrutinului să își poată exercita dreptul de vot în continuare în comuna, orașul, municipiul sau subdiviziunea administrativ-teritorială a municipiului în care își au domiciliul, precum și în asigurarea unei reglementări unitare, stabile și predictibile, care să elimine necesitatea adoptării unor derogări temporare la fiecare ciclu electoral.

Concluziile studiilor și evaluărilor relevante

Analiza practicii electorale din ultimele cicluri de alegeri locale evidențiază în mod constant existența unor mișcări semnificative de reședință în lunile premergătoare scrutinului, concentrate în anumite circumscripții electorale unde competiția politică a fost strânsă. Statisticile publice ale Autorității Electorale Permanente, coroborate cu datele privind înregistrările de reședință gestionate de structurile Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, confirmă existența unor variații atipice de cereri de înscriere în Registrul electoral cu adresa de reședință în perioada premergătoare scrutinelor locale, variații care nu pot fi explicate prin mobilitate demografică naturală.

Referirile la documente de politici publice

Prezenta propunere legislativă se înscrie în direcțiile strategice de consolidare a integrității procesului electoral și de prevenire a oricăror forme de denaturare a voinței electorale, fiind în concordanță cu obiectivele asumate la nivel național privind îmbunătățirea calității democrației locale și creșterea încrederii cetățenilor în instituțiile alese.

II. IMPACTUL SOCIOECONOMIC

Efectele asupra mediului macroeconomic

Prezenta propunere legislativă nu produce efecte directe asupra mediului macroeconomic, întrucât are un caracter exclusiv electoral și administrativ-procedural. În mod indirect însă, consolidarea legitimității democratice a autorităților administrației publice locale, ca urmare a asigurării unei reprezentări autentice a comunităților, poate genera efecte pozitive de durată asupra calității guvernării locale, asupra stabilității politicilor publice locale și, implicit, asupra mediului economic local, prin creșterea predictibilității deciziilor administrative și a încrederii investitorilor în autoritățile locale.

Impactul asupra mediului de afaceri

Reglementarea propusă nu produce niciun impact asupra mediului de afaceri, neimpunând obligații, costuri sau formalități noi pentru operatorii economici. Activitatea economică nu este afectată în niciun mod de modificarea termenelor electorale propuse, care se aplică exclusiv în raporturile dintre cetățenii cu drept de vot și autoritățile electorale.

Efectele sociale

Din perspectiva impactului social, propunerea legislativă va răspunde unei nevoi resimțite acut de comunitățile locale, aceea de a fi reprezentate de autorități alese efectiv de către locuitorii cu legătură reală și de durată cu unitatea administrativ-teritorială. Măsura va contribui la consolidarea coeziunii sociale la nivel local prin recunoașterea juridică a importanței legăturii organice dintre cetățean și comunitate, în detrimentul mobilizărilor electorale conjuncturale care fragmentează viața politică locală.

Efectele sociale pozitive vor include creșterea încrederii cetățenilor în corectitudinea procesului electoral local, consolidarea sentimentului de apartenență la comunitate, descurajarea practicilor de manipulare a corpului electoral și protejarea voinței autentice a comunităților stabile. Măsura va contribui, de asemenea, la creșterea participării active și informate a cetățenilor la viața comunității locale, prin recunoașterea valorii unei legături mai solide cu unitatea administrativ-teritorială în care își exercită drepturile politice.

Impactul asupra mediului înconjurător

Reglementarea propusă nu produce niciun impact asupra mediului înconjurător.

Evaluarea costurilor și beneficiilor

Analiza cost-beneficiu relevă un raport extrem de favorabil între costurile minime de implementare și beneficiile semnificative pentru calitatea democrației locale. Costurile sunt practic inexistente, măsura presupunând doar modificarea unui parametru temporal în sistemele informatice ale Autorității Electorale Permanente și ale primăriilor, modificare care se realizează în cadrul activităților curente de actualizare a Registrului electoral. Beneficiile sociale și politice sunt însă substanțiale și constau în consolidarea legitimității democratice a aleșilor locali, descurajarea fenomenelor de turism electoral și creșterea încrederii cetățenilor în procesul electoral.

III. IMPACTUL FINANCIAR ASUPRA BUGETULUI GENERAL CONSOLIDAT

Impactul pe termen scurt (anul curent)

Pentru anul curent, implementarea prezentei propuneri legislative nu va genera efecte financiare semnificative asupra bugetului general consolidat. Măsura se rezumă la modificarea unei reguli temporale aplicabile în procedura electorală, fără a impune crearea unor structuri administrative noi, fără a modifica responsabilitățile de fond ale autorităților implicate și fără a necesita alocări bugetare suplimentare.

Cheltuielile suplimentare necesare se limitează la actualizările minore ale aplicațiilor informatice utilizate de Autoritatea Electorală Permanentă pentru gestionarea Registrului electoral și a evidențelor privind reședința, costuri care se încadrează în bugetele de funcționare curente ale instituțiilor implicate. Nu se estimează venituri suplimentare directe ca urmare a implementării acestei măsuri, întrucât aceasta nu introduce taxe, tarife sau alte instrumente generatoare de venituri.

Impactul pe termen lung (5 ani)

Proiecția pe cinci ani a impactului financiar confirmă menținerea unui impact bugetar neutru. Cheltuielile pentru întreținerea sistemelor informatice și pentru aplicarea procedurilor electorale vor fi absorbite în cadrul costurilor operaționale normale ale instituțiilor responsabile cu organizarea alegerilor. Pe termen lung, efectele indirecte ale măsurii pot include o eventuală reducere a costurilor administrative asociate organizării unor proceduri excepționale și a contestațiilor electorale generate de practicile de turism electoral, fără ca aceste economii să poată fi cuantificate cu precizie în termeni bugetari.

Informații cu privire la cheltuieli și venituri

Propunerea legislativă nu generează cheltuieli noi care să necesite alocări bugetare suplimentare și nu introduce niciun mecanism de venituri pentru bugetul general consolidat. Toate operațiunile administrative necesare pentru aplicarea noului termen se realizează în cadrul atribuțiilor existente ale autorităților electorale și ale primăriilor, fără modificări de personal sau de structură organizatorică.

IV. IMPACTUL ASUPRA SISTEMULUI JURIDIC

Implicațiile asupra legislației în vigoare

Adoptarea prezentei propuneri legislative va modifica art. 18 alin. (1) și alin. (4¹) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, prin extinderea termenului de stabilire a reședinței de la 6 luni la un an. Modificarea propusă se integrează armonios în arhitectura Legii nr. 115/2015, fără a afecta celelalte prevederi ale acesteia și fără a necesita modificări corelative în legislația conexă privind organizarea alegerilor locale.

Noua reglementare consolidează coerența sistemului electoral național prin asigurarea unei reguli unice, stabile și predictibile, care înlocuiește practica derogărilor temporare adoptate prin acte normative speciale la fiecare ciclu electoral. Modificările respectă principiile constituționale ale votului universal, egal, direct, secret și liber exprimat, ale autonomiei locale și ale legalității procesului electoral, fiind în acord cu jurisprudența Curții Constituționale a României în materie electorală.

Compatibilitatea cu reglementările Uniunii Europene

Propunerea legislativă este pe deplin compatibilă cu dreptul Uniunii Europene în materie electorală.

Jurisprudența relevantă

Jurisprudența Curții Constituționale a României în materie electorală confirmă constituționalitatea condițiilor de reședință ca premisă a exercițiului dreptului de vot la alegerile locale, sub condiția ca acestea să fie rezonabile, proporționale și să nu afecteze esența dreptului de vot. Termenul de un an propus prin prezenta propunere legislativă se încadrează în limitele constituționale, fiind proporțional cu scopul legitim urmărit, anume asigurarea unei legături reale între alegător și comunitatea locală.

V. CONSULTĂRILE DERULATE ÎN VEDEREA ELABORĂRII PROIECTULUI

Organizațiile și specialiștii consultați

Elaborarea prezentei propuneri legislative s-a bazat pe consultări cu specialiști în drept constituțional și electoral, cu reprezentanți ai mediului academic preocupați de calitatea democrației locale și cu reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale care au monitorizat sistematic ultimele cicluri de alegeri locale din România. De asemenea, au fost luate în considerare opiniile formulate de practicieni ai dreptului electoral, inclusiv avocați specializați în contencios electoral, magistrați cu experiență în soluționarea contestațiilor electorale și foști membri ai birourilor electorale de circumscripție.

Consultările au inclus și reprezentanți ai administrațiilor publice locale, în special primari ai unor unități administrativ-teritoriale care au fost confruntate cu situații concrete de turism electoral, ale căror experiențe practice au contribuit la fundamentarea soluțiilor legislative propuse. Au fost analizate, de asemenea, rapoartele de monitorizare a alegerilor publicate de organizații specializate, precum și sintezele jurisprudențiale relevante în materie electorală.

Esența recomandărilor primite

Principalele recomandări primite în cadrul consultărilor au vizat necesitatea consolidării unui termen unic, stabil și predictibil pentru exercițiul dreptului de vot pe baza adresei de reședință, care să elimine practica derogărilor temporare adoptate la fiecare ciclu electoral. Specialiștii consultați au subliniat în mod consecvent că un termen de un an reprezintă pragul minim rezonabil pentru a asigura o legătură reală între alegător și comunitatea locală, fiind suficient de extins pentru a descuraja mobilizările electorale conjuncturale, dar suficient de scurt pentru a nu afecta în mod nejustificat dreptul de vot al cetățenilor care își schimbă reședința din motive obiective și legitime.

VI. ACTIVITĂȚILE DE INFORMARE PUBLICĂ

Strategia de comunicare

Informarea publicului privind elaborarea și implementarea prezentei propuneri legislative se va realiza prin mijloacele de comunicare tradiționale ale Parlamentului României, inclusiv prin publicarea pe site-urile instituționale ale Senatului și Camerei Deputaților, prin informarea mass-media.

Strategia de comunicare va viza atât publicul larg, pentru a explica rațiunile reformei și implicațiile concrete asupra exercițiului dreptului de vot la alegerile locale, cât și actorii instituționali implicați direct în aplicarea legii, respectiv Autoritatea Electorală Permanentă, primăriile, partidele politice și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale. Comunicarea va sublinia caracterul nediscriminatoriu al măsurii și faptul că aceasta nu afectează dreptul de vot al cetățenilor, ci doar locul exercitării acestuia, în conformitate cu legătura reală cu comunitatea locală.

VII. MĂSURILE DE IMPLEMENTARE

Modificările instituționale la nivelul administrației publice centrale

Implementarea prezentei propuneri legislative nu impune modificări instituționale semnificative la nivelul administrației publice centrale. Autoritatea Electorală Permanentă, în calitate de instituție responsabilă cu gestionarea Registrului electoral, va trebui să își actualizeze procedurile interne și aplicațiile informatice pentru a reflecta noul termen de un an aplicabil înscrierii cu adresa de reședință, însă această actualizare se realizează în cadrul atribuțiilor existente, fără modificări de structură organizatorică sau de personal.

Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și structurile sale teritoriale nu sunt afectate de prezenta propunere legislativă, întrucât regimul juridic al stabilirii reședinței rămâne neschimbat, modificarea operând exclusiv asupra perioadei minime relevante pentru exercițiul dreptului de vot la alegerile locale.

Modificările funcționale la nivelul administrației publice locale

La nivelul administrației publice locale, implementarea reglementării va impune o adaptare minoră a procedurilor de verificare a îndeplinirii condiției de reședință de un an, în cadrul activităților curente de gestionare a cererilor de înscriere în Registrul electoral cu adresa de reședință. Primăriile vor continua să exercite atribuțiile actuale, ajustând doar parametrul temporal verificat la primirea cererilor formulate de cetățeni în conformitate cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/2015.

Procedurile administrative existente sunt suficiente pentru aplicarea noii reglementări, nefiind necesară crearea unor proceduri noi sau modificarea fundamentală a celor existente. Personalul implicat în procesul electoral va beneficia de instruire informativă cu ocazia organizării primului scrutin local desfășurat în baza noilor reguli.

Resursele umane și materiale necesare

Pentru implementarea eficientă a noilor prevederi legislative nu vor fi necesare resurse umane suplimentare, întrucât toate activitățile se vor desfășura în cadrul atribuțiilor existente ale personalului din cadrul Autorității Electorale Permanente, primăriilor și celorlalte instituții implicate în procesul electoral. Resursele materiale necesare se limitează la actualizarea aplicațiilor informatice utilizate pentru gestionarea Registrului electoral, costuri care pot fi acoperite din bugetele de funcționare curente, fără alocări suplimentare.

Calendarul de implementare

Aplicarea efectivă a prezentei propuneri legislative se va realiza de la intrarea în vigoare a legii, conform regulilor generale prevăzute de Constituția României și de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată. Pentru a asigura o aplicare unitară și predictibilă, este recomandabil ca legea să fie adoptată cu suficient timp înainte de organizarea următorului scrutin local, astfel încât atât autoritățile electorale, cât și cetățenii să dispună de o perioadă rezonabilă pentru adaptarea la noile reguli.

Prezenta expunere de motive fundamentează necesitatea și oportunitatea adoptării propunerii legislative, demonstrând că soluțiile propuse sunt necesare pentru consolidarea legitimității democratice a autorităților administrației publice locale, pentru combaterea fenomenului de turism electoral și pentru asigurarea unei reglementări stabile, predictibile și unitare a exercițiului dreptului de vot pe baza adresei de reședință, în conformitate cu principiile constituționale, cu jurisprudența Curții Constituționale a României și a Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și cu cerințele dreptului Uniunii Europene în materie electorală.

INIȚIATOR:

Deputat AUR Doru-Lucian Mușat ___________________

LEGE pentru modificarea art. 18 alin. (1) și (4¹) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Articol unic – Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 18, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Până cel mai târziu cu 45 de zile înaintea datei scrutinului, cetățenii cu drept de vot care și-au stabilit reședința de mai mult de un an înaintea datei scrutinului în circumscripția electorală în care au loc alegeri pot solicita primarului, pe baza actului de identitate, înscrierea în Registrul electoral cu adresa de reședință pentru scrutinul respectiv.”

2. La articolul 18, alineatul (4¹) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(4¹) Cetățenii care și-au stabilit reședința în circumscripția electorală de mai puțin de un an înaintea datei scrutinului își vor putea exercita dreptul de vot doar în comuna, orașul, municipiul sau subdiviziunea administrativ-teritorială a municipiului în care își au domiciliul.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.

The post Lucian Mușat – Lege pentru modificarea art. 18 alin. (1) și (41) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege privind organizarea, funcționarea și administrarea Ghișeului Unic pentru Diaspora” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Deputat AUR Ramona Lovin ___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

I. MOTIVUL EMITERII ACTULUI NORMATIV

1.1 Contextul socio-demografic și necesitatea intervenției normative

România se confruntă, începând cu anii ’90 ai secolului trecut și cu precădere după aderarea la Uniunea Europeană în 2007, cu un fenomen masiv de emigrație a cetățenilor săi. Conform datelor disponibile la nivelul Institutului Național de Statistică și ale Organizației Internaționale pentru Migrație, se estimează că aprox. 6,5 milioane de cetățeni români trăiesc și muncesc în prezent în afara granițelor țării, reprezentând una dintre cele mai mari comunități de diaspora din Europa și una dintre cele mai semnificative din lume, raportat la dimensiunea populației de origine.

Această realitate demografică are consecințe profunde și persistente asupra capacității economice, a coeziunii sociale și a sustenabilității sistemelor publice din România. Îmbătrânirea populației rezidente, deficitul accentuat de forță de muncă în sectoare strategice, declinul natalității și presiunea crescută asupra sistemului de pensii sunt efecte directe ale unui fenomen migratoriu care depășește ca amploare media europeană și care a depășit capacitatea de răspuns a statului român, atât la nivel de politici publice, cât și la nivel de instrumente administrative.

Pe fondul acestor provocări, se înregistrează totodată un interes crescut al cetățenilor români din diaspora de a se reîntoarce în țara de origine, motivat de factori precum evoluțiile salariale din România, îmbunătățirea relativă a standardelor de viață, dorința de reconectare cu familia și cu valorile culturale proprii, precum și deteriorarea condițiilor de trai în unele state-gazdă. Studiile de specialitate și sondajele realizate de organizații neguvernamentale, de mediul academic și de structuri publice arată că un procent semnificativ dintre românii din diaspora își exprimă intenția de revenire în țară, însă renunță la aceasta în lipsa unor instrumente clare, accesibile și eficiente de sprijin și orientare.

Barierele cel mai frecvent invocate de potențialii repatrianți vizează: dificultatea parcurgerii sistemului birocratic românesc după ani de absență, imposibilitatea de a obține informații coerente și complete dintr-o sursă unică, fragmentarea responsabilităților instituționale între zeci de autorități publice cu competențe orizontale, lipsa unor servicii de consiliere specializate disponibile în afara granițelor, dificultăți de recunoaștere a diplomelor și calificărilor obținute în străinătate, incertitudini privind integrarea copiilor în sistemul educațional românesc, precum și lipsa unor programe coerente de sprijin pentru reintegrarea pe piața muncii sau pentru accesarea unor forme de locuire.

1.2 Insuficiențele legislative și instituționale în vigoare

Cadrul legislativ și instituțional actual nu oferă un instrument unitar, coerent și accesibil de sprijin pentru cetățenii români din diaspora care doresc să revină în România. Deși există preocupări punctuale în legislația diferitelor domenii — ocuparea forței de muncă, evidența populației, recunoașterea diplomelor, sistemul fiscal — acestea nu sunt integrate într-un cadru normativ comun și nu beneficiază de o platformă unică de acces.

Departamentul pentru Românii de Pretutindeni are în prezent un mandat relativ restrâns și nu dispune de instrumentele operaționale necesare pentru a asigura coordonarea transinstituțională impusă de complexitatea procesului de repatriere și reintegrare. Legislația în vigoare nu prevede obligații clare pentru autoritățile publice centrale de a furniza, în format integrat și actualizat, informații relevante pentru diaspora, nu reglementează standarde de calitate pentru serviciile de consiliere și nu instituie mecanisme de monitorizare și evaluare a impactului politicilor de repatriere.

Platforma digitală existentă, e-guvernare, funcționează în prezent ca un simplu agregator de informații generale, fără a oferi servicii interactive de consiliere.

În absența unui cadru normativ clar, colaborarea interinstituțională rămâne la nivel informal sau voluntar, fără mecanisme de responsabilizare pentru neîndeplinirea obligațiilor. Aceasta conduce la o calitate inegală a serviciilor, la suprapuneri de competențe și la lacune semnificative în acoperirea nevoilor beneficiarilor. Existența unor sancțiuni contravenționale pentru neîndeplinirea obligațiilor de actualizare a informațiilor, inexistente în prezent, ar constitui un factor esențial de disciplinare instituțională.

1.3 Principiile de bază și finalitatea reglementărilor propuse

Propunerea legislativă este fundamentată pe principiul accesibilității universale a serviciilor publice pentru cetățenii români indiferent de locul de reședință, pe principiul ghișeului unic ca modalitate de simplificare administrativă, pe principiul gratuității serviciilor de informare și consiliere pentru diaspora, pe principiul transparenței și actualizării permanente a informațiilor publice și pe principiul responsabilizării instituționale prin mecanisme sancționatorii clare.

Finalitatea reglementărilor propuse este de a crea un instrument național integrat, operațional și sustenabil de sprijin pentru repatrierea și reintegrarea cetățenilor români din diaspora, contribuind astfel la atenuarea efectelor negative ale migrației și la valorificarea capitalului uman acumulat de românii din străinătate în beneficiul societății și economiei românești.

Elementele de noutate aduse de prezenta propunere legislativă sunt: instituirea unui cadru normativ primar dedicat exclusiv Ghișeului Unic pentru Diaspora; stabilirea unor obligații legale clare pentru autoritățile publice centrale de a înregistra și actualiza informații în platformă; reglementarea unui serviciu de consiliere integrată cu personal de specialitate; instituirea unui regim contravențional pentru nerespectarea obligațiilor de actualizare; reglementarea unor puncte fizice de contact în cadrul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare și al structurilor prefecturilor; și stabilirea unui cadru procesual pentru elaborarea arhitecturii tehnice și a metodologiei de funcționare a GUD.

1.4 Referiri la documente de politici publice relevante

Prezenta propunere legislativă are în vedere orientările cuprinse în Strategia națională privind imigrația pentru perioada 2021-2024, care recunoaște importanța facilității repatrierii cetățenilor români ca vector al politicii demografice și de dezvoltare a resurselor umane. De asemenea, propunerea se înscrie în logica Strategiei de Digitalizare a României și a obiectivelor privind simplificarea administrativă, prin utilizarea instrumentelor digitale ca modalitate prioritară de furnizare a serviciilor publice.

La nivel european, propunerea se corelează cu obiectivele Deceniului Digital al Uniunii Europene 2030, care prevăd digitalizarea serviciilor publice ca prioritate strategică, și cu recomandările Comisiei Europene privind mobilitatea forței de muncă și facilitarea reintegrării cetățenilor europeni reveniți din state terțe sau din alte state membre.

II. IMPACTUL SOCIOECONOMIC

2.1 Efecte asupra mediului macroeconomic

La nivel macroeconomic, crearea Ghișeului Unic pentru Diaspora poate genera efecte pozitive semnificative prin facilitarea reîntoarcerii unui număr mai mare de cetățeni români cu înaltă calificare profesională și cu acumulare de capital uman considerabilă. Reintegrarea eficientă a repatrianților pe piața muncii românești contribuie la atenuarea deficitului structural de forță de muncă calificată care afectează sectoare strategice precum construcțiile, sănătatea, industria prelucrătoare și tehnologia informației.

Conform estimărilor Băncii Mondiale și ale Comisiei Europene, un repatriant care se reintegrează cu succes pe piața muncii generează un impact fiscal net pozitiv, contribuind la sistemul de taxe și impozite, la sistemul de pensii și la consumul intern. Studiile de specialitate indică faptul că diaspora română transferă anual sume importante în România sub formă de remitențe, estimat la echivalentul a câteva miliarde de euro, iar repatrierea unui segment din aceasta ar converti fluxurile de remitențe în consum direct și investiții pe teritoriul național.

Componenta de sprijin antreprenorial prevăzută în cadrul GUD poate stimula înființarea de noi întreprinderi de către repatrianți, care aduc cu ei nu doar capital financiar, ci și cunoștințe de management, rețele de afaceri internaționale și experiențe de bune practici acumulate în state cu economii mai dezvoltate. Aceasta poate genera efecte multiplicatoare în economie, prin crearea de locuri de muncă și transfer de know-how.

2.2 Efecte asupra mediului de afaceri

Prezenta reglementare nu impune sarcini administrative suplimentare pentru mediul privat de afaceri. Dimpotrivă, facilitând reintegrarea repatrianților pe piața muncii și orientând aceștia prin servicii de sprijin antreprenorial, reglementarea contribuie la creșterea ofertei de forță de muncă calificată, ceea ce poate atenua presiunile salariale asociate deficitului de personal din sectoarele productive.

Serviciile de informare privind sistemul fiscal românesc și convențiile de evitare a dublei impuneri, disponibile prin intermediul GUD, vor reduce incertitudinea și costurile de tranzacție ale cetățenilor care intenționează să revină și să desfășoare activitate economică în România, contribuind astfel la creșterea predictibilității mediului de afaceri pentru această categorie de investitori.

2.3 Efecte sociale

Din perspectivă socială, reglementarea propusă vizează rezolvarea unor probleme reale și urgente cu care se confruntă cetățenii români reveniți sau care intenționează să revină în România. Facilitarea înscrierii copiilor în sistemul educațional și a recunoașterii studiilor efectuate în străinătate reduce riscul de marginalizare socială a familiilor repatriate și contribuie la o reintegrare mai rapidă și mai durabilă.

Consilierea privind accesul la locuință, la sistemul de sănătate și la sistemele de asigurări sociale elimină un factor important de descurajare a repatrierii și contribuie la reducerea vulnerabilității sociale a repatrianților, în special a celor aparținând categoriilor defavorizate. Existența unor puncte fizice de contact în cadrul misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare asigură accesul egal la servicii de informare inclusiv pentru persoanele cu competențe digitale limitate.

La nivel demografic, facilitarea repatrierii poate contribui, pe termen mediu și lung, la contracararea tendinței de depopulare înregistrată în special în mediul rural și în orașele mici și mijlocii din România, zone care sunt și cele mai afectate de emigrația masivă.

2.4 Efecte asupra mediului înconjurător

Prezenta propunere legislativă nu are efecte directe sau semnificative asupra mediului înconjurător. Digitalizarea serviciilor publice prin platforma electronică diaspora.gov.ro și reducerea necesității deplasărilor fizice ale beneficiarilor la ghișeele autorităților publice contribuie, în mod indirect, la reducerea amprentei de carbon asociate activității administrative, în linie cu obiectivele Pactului Verde European și cu angajamentele României în domeniul tranziției digitale și ecologice.

III. IMPACTUL FINANCIAR ASUPRA BUGETULUI GENERAL CONSOLIDAT

3.1 Impactul pe termen scurt

Cheltuielile aferente operaționalizării Ghișeului Unic pentru Diaspora și ale platformei digitale diaspora.gov.ro, prevăzute de art. 11 al propunerii legislative, se suportă din bugetul Autorității pentru Digitalizarea României. Acestea includ costurile de dezvoltare și integrare a aplicației informatice, costurile de infrastructură hardware și software, costurile de interoperabilitate cu sistemele informatice guvernamentale existente, precum și cheltuielile de personal aferente echipelor de specialitate care vor asigura funcționarea și mentenanța platformei.

Costurile operaționale legate de furnizarea serviciilor de consiliere integrată de la nivel central, de asigurarea punctelor fizice de contact în cadrul misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare, precum și cele legate de organizarea punctelor locale de informare GUD prin intermediul prefecturilor se suportă din bugetele autorităților responsabile, respectiv ale Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Ministerului Afacerilor Externe și Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, fără a necesita alocări bugetare suplimentare față de cele existente, în limita resurselor disponibile.

Serviciile furnizate prin GUD sunt gratuite pentru beneficiari, conform art. 1 alin. (6) al propunerii legislative, ceea ce înseamnă că nu se generează venituri bugetare directe din taxe sau tarife aferente acestor servicii. Cu toate acestea, sumele provenite din amenzile contravenționale aplicate conducătorilor autorităților publice care nu își îndeplinesc obligațiile de actualizare a informațiilor în platformă se fac venit la bugetul de stat, potrivit art. 10 alin. (4).

3.2 Impactul pe termen lung (5 ani)

Pe termen mediu și lung, facilitatea repatrierii unui număr semnificativ de cetățeni români cu experiență profesională și cu calificări înalte poate genera venituri bugetare suplimentare prin impozitul pe venit, contribuțiile la asigurările sociale și de sănătate, taxele și impozitele locale, precum și prin TVA aferent consumului intern suplimentar generat de aceștia. De asemenea, reducerea presiunii asupra sistemului de asistență socială prin reintegrarea repatrianților pe piața muncii poate genera economii bugetare indirecte.

Costurile de mentenanță și actualizare ale platformei digitale diaspora.gov.ro pe orizontul de 5 ani vor necesita alocări bugetare anuale pentru Autoritatea pentru Digitalizarea României, a căror dimensiune exactă va fi stabilită prin hotărârea de Guvern prevăzută la art. 12 din propunerea legislativă, care va aproba arhitectura aplicației informatice și va estima costurile de implementare și operare. Cheltuielile de personal aferente serviciului de consiliere integrată și punctelor de contact se vor încadra în limitele stabilite prin legile anuale ale bugetului de stat.

IV. IMPACTUL ASUPRA SISTEMULUI JURIDIC

4.1 Implicațiile noii reglementări asupra legislației în vigoare

Prezenta propunere legislativă instituie un cadru normativ primar nou, de sine stătător, care nu modifică sau abrogă direct alte acte normative în vigoare, ci completează ansamblul legislativ existent cu instrumente și mecanisme noi, specifice obiectivului de facilitare a repatrierii și reintegrării diasporei.

Regimul contravențional instituit prin art. 10 este în deplină concordanță cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, la care face trimitere expresă propunerea legislativă. Prevederile privind protecția datelor cu caracter personal vor fi implementate cu respectarea strictă a Regulamentului (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal (GDPR) și a legislației naționale de transpunere, respectiv Legea nr. 190/2018.

Operaționalizarea GUD necesită corelarea cu cadrul legal specific fiecărui domeniu de servicii acoperit.

4.2 Compatibilitatea cu reglementările europene și internaționale

Propunerea legislativă este în deplină concordanță cu principiile și reglementările europene aplicabile. Crearea unui ghișeu unic pentru accesul la servicii publice se înscrie în logica Regulamentului (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului privind crearea unui portal digital unic pentru accesul la informații, proceduri și servicii de asistență și de soluționare a problemelor, aplicabil la nivelul statelor membre și care urmărește reducerea birocrației și facilitarea accesului cetățenilor la servicii publice transfrontaliere.

Nu sunt identificate incompatibilități cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Propunerea legislativă nu restricționează drepturi sau libertăți fundamentale, ci, dimpotrivă, creează instrumente suplimentare pentru exercitarea efectivă a dreptului la liberă circulație și a dreptului la revenire în statul de cetățenie, consacrate de art. 25 din Constituția României, republicată, și de art. 3 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului.

Interoperabilitatea tehnică a platformei diaspora.gov.ro cu alte sisteme informatice europene se va realiza cu respectarea cadrului european de interoperabilitate pentru serviciile publice europene, stabilit prin Decizia (UE) 2015/2240 a Parlamentului European și a Consiliului și al Programului ISA² privind soluțiile de interoperabilitate.

V. CONSULTĂRILE DERULATE ÎN VEDEREA ELABORĂRII PROPUNERII LEGISLATIVE

Elaborarea prezentei propuneri legislative a beneficiat de consultări cu reprezentanți ai comunităților de români din diaspora, organizați în asociații și organizații neguvernamentale active în state cu o prezență semnificativă a cetățenilor români, precum Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, Franța și Statele Unite ale Americii. Asociațiile consultate au transmis propuneri concrete privind categoriile de servicii care ar trebui integrate în GUD, modalitățile de accesare preferate de diaspora și tipurile de bariere administrative cu care se confruntă persoanele care încearcă să revină în România.

Au fost consultați specialiști în drept administrativ, în politici publice, în migrație internațională și în tehnologia informației, care au formulat recomandări referitoare la arhitectura funcțională a GUD, la mecanismele de responsabilizare instituțională și la modalitățile de asigurare a sustenabilității operaționale a platformei. Recomandările privind instituirea unui regim contravențional pentru neîndeplinirea obligațiilor de actualizare a informațiilor și instituirea unui serviciu de consiliere integrată cu personal de specialitate au fost preluate integral în textul propunerii legislative.

În conformitate cu prevederile art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, s-a solicitat Guvernului comunicarea punctului de vedere asupra prezentei propuneri legislative. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 73/1993 privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ, republicată, s-a solicitat avizul Consiliului Legislativ. Avizul Consiliului Economic și Social a fost solicitat în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, republicată.

VI. ACTIVITĂȚILE DE INFORMARE PUBLICĂ

Activitățile de informare publică privind elaborarea prezentei propuneri legislative au inclus prezentarea conținutului și a obiectivelor reglementării propuse în cadrul unor evenimente publice organizate în colaborare cu asociații ale diasporei române, atât pe teritoriul României, cât și în comunitățile de români din principalele state de destinație a emigrației românești.

Ulterior adoptării legii, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe și cu Autoritatea pentru Digitalizarea României, va derula campanii de informare publică destinate diasporei române privind existența, funcționalitățile și modalitățile de utilizare ale GUD și ale platformei diaspora.gov.ro, prin intermediul rețelelor sociale, al site-urilor autorităților publice, al misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, precum și prin parteneriate cu asociațiile și comunitățile românești din străinătate.

VII. MĂSURILE DE IMPLEMENTARE

7.1 Modificările instituționale la nivel central

Implementarea Ghișeului Unic pentru Diaspora implică o serie de modificări instituționale și funcționale la nivelul administrației publice centrale. Departamentul pentru Românii de Pretutindeni dobândește, în temeiul prezentei legi, un rol extins de autoritate responsabilă pentru dezvoltarea, administrarea și suportul operațional al GUD, ceea ce va necesita reconfigurarea organigramei sale și întărirea capacității administrative prin personal de specialitate în tehnologia informației, în managementul de proiecte digitale și în furnizarea de servicii de consiliere.

Fiecare autoritate publică centrală cu atribuții în domeniile vizate de prezenta lege — Ministerul Muncii, Ministerul Educației, Ministerul Economiei, Ministerul Dezvoltării, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Autoritatea Națională pentru Calificări și altele — va desemna, prin act administrativ intern, o persoană responsabilă cu gestionarea procesului de înregistrare și actualizare a informațiilor în GUD. Aceasta presupune identificarea și formalizarea unor fluxuri de lucru interne, proceduri clare de actualizare și mecanisme de verificare a calității și actualității informațiilor furnizate.

Autoritatea pentru Digitalizarea României va asigura dezvoltarea și integrarea platformei digitale diaspora.gov.ro în infrastructura digitală guvernamentală, cu respectarea standardelor tehnice de interoperabilitate stabilite prin legislația privind sistemul e-guvernare, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2016 privind stabilirea unor măsuri de simplificare la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

7.2 Modificările funcționale la nivel local

La nivelul administrației publice locale, propunerea legislativă prevede organizarea de puncte locale de informare GUD, în special în unitățile administrativ-teritoriale cu un număr semnificativ de cetățeni reîntorși, în colaborare cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni și în coordonare cu instituția prefectului. Aceasta implică identificarea de spații corespunzătoare, formarea personalului desemnat, asigurarea accesului la platforma digitală diaspora.gov.ro și stabilirea unui protocol de colaborare cu structurile centrale ale GUD.

Instituția prefectului va organiza, în cadrul structurilor sale, puncte de contact GUD care vor funcționa cu un număr minim de 3 posturi, conform art. 3 alin. (4) din propunerea legislativă. Această prevedere nu presupune crearea unor posturi noi, ci redirecționarea sau redefinirea funcțională a unor posturi existente în cadrul instituției prefectului, în scopul acoperirii funcției de informare și consiliere de prim nivel pentru beneficiarii GUD.

7.3 Planul de implementare

Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, perioadă în care autoritățile implicate vor demara activitățile pregătitoare. În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, Guvernul va adopta hotărârea prin care se aprobă arhitectura aplicației informatice GUD și a platformei diaspora.gov.ro, la propunerea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni și a Autorității pentru Digitalizarea României. În termen de 180 de zile de la adoptarea hotărârii de Guvern, Autoritatea pentru Digitalizarea României și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni vor adopta, prin ordin comun, metodologia de funcționare a GUD, inclusiv normele privind furnizarea serviciilor de consiliere, standardele de calitate și indicatorii de performanță.

Monitorizarea implementării și evaluarea periodică a impactului GUD asupra fluxurilor de repatriere, asupra gradului de satisfacție al beneficiarilor și asupra indicatorilor de reintegrare socioeconomică a repatrianților vor fi realizate de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, singur sau în colaborare cu institutele de cercetare, și vor face obiectul unor rapoarte anuale prezentate Parlamentului României, contribuind astfel la fundamentarea unor eventuale ajustări normative sau operaționale necesare.

INIȚIATOR:

Deputat AUR Ramona Lovin  ___________________

LEGE privind organizarea, funcționarea și administrarea Ghișeului Unic pentru Diaspora

Parlamentul României adoptă prezenta lege

CAPITOLUL I – Dispoziţii generale

Art. 1

(1) Prezenta lege reglementează organizarea, funcționarea și administrarea Ghișeului Unic pentru Diaspora, denumit în continuare GUD.

(2) GUD este sistemul național unic de informare, consiliere și orientare a cetățenilor români cu domiciliul sau reședința în străinătate care intenționează să se restabilească.

(3) GUD reprezintă instrumentul esențial de coordonare și integrare a serviciilor publice destinate reîntoarcerii și reintegrării cetățenilor români din străinătate, precum şi de monitorizare a impactului acestor servicii asupra pieței muncii, sistemului educațional şi dezvoltării economice.

(4) Scopul GUD este reprezentat de creșterea accesibilității, coerenței şi eficienței serviciilor publice destinate cetățenilor români din străinătate care doresc să revină în țară, prin simplificarea interacțiunii acestora cu administrația publică centrală şi locală.

(5) GUD asigură accesul beneficiarilor la informații clare, actualizate şi integrate privind serviciile publice relevante pentru reîntoarcere şi reintegrare, precum şi la mecanismele necesare pentru accesarea acestor servicii.

(6) Serviciile furnizate prin GUD sunt gratuite pentru beneficiari.

Art. 2

(1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) beneficiar – cetățean român cu domiciliul sau reședința în străinătate care solicită, accesează sau utilizează serviciile oferite prin GUD;

b) ghișeu unic – ansamblul de servicii integrate de informare, consiliere şi orientare, furnizate printr-o platformă electronică națională și prin puncte fizice de contact, care permit beneficiarilor să obțină, printr-un singur punct de acces, informații și sprijin privind formalitățile administrative, integrarea pe piața muncii, integrarea copiilor în sistemul educațional, recunoașterea diplomelor și calificărilor, programele guvernamentale și facilitățile existente, sprijinul antreprenorial și accesul la locuință;

c) servicii de consiliere administrativă – servicii prin care beneficiarii sunt informați și sprijiniți cu privire la documentele şi procedurile necesare stabilirii în România, inclusiv în materia evidenței persoanelor, actelor de stare civilă, cetățeniei, asigurărilor sociale și de sănătate;

d) servicii de integrare pe piața muncii – servicii de informare, consiliere şi mediere privind locurile de muncă disponibile, condiţiile de angajare, drepturile și obligațiile lucrătorilor, precum și accesul la măsuri active de ocupare;

e) servicii de integrare educațională – servicii de informare şi consiliere privind înscrierea şi transferul copiilor în sistemul de învățământ preuniversitar și universitar din România, inclusiv recunoașterea studiilor efectuate în străinătate şi măsurile de sprijin educațional;

f) servicii de recunoaștere a diplomelor și calificărilor – servicii de informare şi orientare privind procedurile de recunoaștere și echivalare a diplomelor, certificatelor și calificărilor profesionale obținute în străinătate;

g) servicii de sprijin antreprenorial – servicii de informare şi consiliere privind programele de sprijin pentru antreprenorial, inclusiv cele destinate persoanelor repatriate, accesul la finanțare, facilități fiscale și proceduri de înființare a întreprinderilor;

h) servicii de sprijin pentru locuire – servicii de informare şi consiliere privind programele guvernamentale şi locale de sprijin pentru achiziționarea sau închirierea unei locuințe, precum și alte instrumente de sprijin în domeniul locuirii.

(2) Pentru serviciile prevăzute la alin. (1) lit. d)-f), la cererea beneficiarului, personalul prevăzut la art. 4 oferă sprijin în redactarea și pregătirea documentației relevante și în transmiterea documentației către autoritățile relevante. Cererea beneficiarului se va soluționa în termen de 60 de zile.

CAPITOLUL II – Organizarea Ghișeului Unic pentru Diaspora

Art. 3

(1) GUD este o platformă electronică publică, operată la nivel național şi integrată în infrastructura digitală guvernamentală.

(2) GUD are caracter public şi este accesibil în mod gratuit prin intermediul platformei digitale diaspora.gov.ro.

(3) Prin intermediul platformei digitale diaspora.gov.ro, beneficiarii pot transmite cereri, documente și solicitări de informații de la distanță, în vederea inițierii și derulării procedurilor aferente serviciilor publice accesibile prin GUD

(4) În GUD și în platforma digitală diaspora.gov.ro se regăsesc informații referitoare la:

a) procedurile şi documentele necesare stabilirii în România;

b) serviciile de integrare pe piața muncii;

c) serviciile de integrare educațională pentru copii;

d) procedurile de recunoaștere a diplomelor şi calificărilor;

e) programele guvernamentale şi facilitățile existente pentru cetățenii români din străinătate;

f) programele de sprijin antreprenorial;

g) programele şi măsurile de sprijin pentru achiziționarea sau închirierea unei locuințe;

h) sistemul de pensii;

i) sistemul fiscal și referitoare la evitarea sau eliminarea dublei impuneri;

j) alte servicii relevante pentru reîntoarcere şi reintegrare.

(4) Serviciile furnizate prin GUD pot fi accesate atât online, cât și prin puncte fizice de contact organizate în cadrul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României, precum și în cadrul structurilor desemnate din cadrul instituției prefectului, acestea din urmă funcționând cu un număr minim de 3 posturi.

Art. 4

(1) Coordonarea la nivel național a GUD este asigurată de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administrației, Agenția Națională de Administrare Fiscală și alte autorități publice centrale cu atribuții în domeniile vizate.

(2) Departamentul pentru Românii de Pretutindeni îndeplinește atribuțiile de autoritate responsabilă pentru dezvoltarea, administrarea şi suportul operațional al GUD și al platformei diaspora.gov.ro.

(3) În vederea funcționării GUD, autoritățile publice centrale prevăzute la alin. (1) desemnează structurile și persoanele responsabile cu furnizarea și actualizarea informațiilor în platformă și cu asigurarea consilierii de specialitate.

Art. 5

(1) În cadrul GUD se organizează, la nivel central, un serviciu de consiliere integrată, care asigură, prin personal de specialitate, răspunsuri la solicitările beneficiarilor, orientarea acestora către instituțiile competente și monitorizarea parcursului administrativ al cazurilor complexe.

(2) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României asigură, în limita resurselor disponibile, puncte de contact GUD, care oferă informații de prim nivel şi sprijin pentru utilizarea platformei diaspora.gov.ro.

(3) Autoritățile administrației publice locale organizează, în colaborare cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni și în coordonare cu instituția prefectului, puncte locale de informare GUD, în special în unitățile administrativ-teritoriale cu un număr semnificativ de cetățeni reîntorși.

CAPITOLUL III – Funcționarea Ghișeului Unic pentru Diaspora

Art. 6

(1) Autoritățile publice centrale cu atribuții în domeniile vizate de prezenta lege au obligaţia de a înregistra în GUD informații despre toate serviciile publice relevante pentru reîntoarcerea și reintegrarea cetățenilor români din străinătate.

(2) Autoritățile prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a asigura corectitudinea și actualitatea informațiilor înregistrate în GUD şi de a le actualiza ori de câte ori intervin modificări.

(3) Fiecare autoritate publică centrală desemnează, prin act administrativ intern, o persoană responsabilă cu gestionarea procesului de înregistrare și actualizare a informațiilor în GUD, care va colabora direct cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

Art. 7

Informațiile înregistrate în GUD includ, în mod obligatoriu, pentru fiecare categorie de servicii:

a) descrierea serviciului şi scopul acestuia;

b) cadrul legal de reglementare;

c) instituțiile competente și datele de contact;

d) pașii necesari pentru accesarea serviciului, inclusiv documentele solicitate;

e) termenele de soluționare;

f) eventualele condiţii de eligibilitate;

g) programele și facilitățile specifice destinate cetățenilor români din străinătate sau persoanelor repatriate;

h) alte informații relevante pentru beneficiari.

Art. 8

(1) Prin intermediul GUD se asigură, în mod integrat, următoarele tipuri de servicii:

a) consiliere administrativă privind documentele şi procedurile necesare stabilirii în România;

b) informare şi orientare privind integrarea pe piața muncii, inclusiv accesul la măsuri active de ocupare şi la servicii de mediere;

c) informare şi consiliere privind integrarea copiilor în sistemul educațional, inclusiv recunoașterea studiilor efectuate în străinătate şi măsurile de sprijin educațional;

d) informare și orientare privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale obținute în străinătate;

e) informare privind programele guvernamentale și facilitățile existente pentru cetățenii români din străinătate şi pentru persoanele repatriate;

f) orientare privind accesarea programelor de sprijin antreprenorial, inclusiv cele destinate diasporei;

g) consiliere şi asistenţă pentru accesarea programelor de sprijin destinate achiziționării sau închirierii unei locuințe, inclusiv a programelor guvernamentale sau locale existente;

h) informare cu privire la sistemul de pensii din România, inclusiv cu privire la procedurile de transfer a pensiilor;

i) informare cu privire la sistemul fiscal din România, inclusiv cu privire la aspecte ce țin de evitarea sau eliminarea dublei impuneri.

(2) Serviciile prevăzute la alin. (1) se furnizează în limba română şi, după caz, în alte limbi de circulație internațională, în condițiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 9

(1) Departamentul pentru Românii de Pretutindeni poate realiza, singur sau în colaborare cu alte instituții publice ori cu mediul academic, studii și analize privind eficiența, costurile și modalitățile de îmbunătățire a serviciilor furnizate prin GUD.

(2) Pe baza studiilor şi analizelor prevăzute la alin. (1), Departamentul pentru Românii de Pretutindeni elaborează propuneri de eficientizare şi extindere a serviciilor destinate cetățenilor români din străinătate care doresc să revină în țară.

CAPITOLUL IV – Sancțiuni

Art. 10

(1) Neîndeplinirea obligațiilor de înregistrare și actualizare a informațiilor în GUD de către conducătorii autorităţilor publice centrale prevăzute la art. 7 alin. (1) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei.

(2) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul împuternicit din cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

(3) Contravențiilor prevăzute în prezenta lege le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.

(4) Sumele provenite din amenzile aplicate pentru contravențiile prevăzute de prezenta lege se fac venit integral la bugetul de stat.

CAPITOLUL V – Dispoziții finale

Art. 11

Cheltuielile aferente operaționalizării GUD și ale platformei digitale diaspora.gov.ro, precum și cele necesare punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi se suportă din bugetul Autorității pentru Digitalizarea României.

Art. 12

(1) În termen de maximum 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni și a Autorității pentru Digitalizarea României, cu consultarea prealabilă a autorităţilor publice centrale implicate, se aprobă arhitectura aplicației informatice GUD și a platformei diaspora.gov.ro.

(2) Arhitectura prevăzută la alin. (1) reprezintă cadrul unitar de dezvoltare şi operare al acestora şi cuprinde, în mod obligatoriu:

a) arhitectura funcțională, care stabilește structura componentelor aplicației și modul de interacțiune între acestea, inclusiv mecanismele de înregistrare, consultare şi raportare a serviciilor;

b) arhitectura tehnică, care definește infrastructura hardware și software necesară, standardele de interoperabilitate, precum și cerințele de securitate cibernetică și protecție a datelor;

c) arhitectura de integrare, care reglementează modul de interconectare cu alte sisteme informatice guvernamentale şi europene, cu respectarea principiilor de interoperabilitate.

Art. 13

În termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii prevăzute la art. 13 alin. (1), Autoritatea pentru Digitalizarea României și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni aprobă, prin ordin comun al conducătorilor săi, metodologia de funcționare a GUD, inclusiv normele privind modalitatea de furnizare a serviciilor de consiliere şi orientare, standardele de calitate și indicatorii de performanță.

Art. 14

Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

The post Ramona Lovin – Lege privind organizarea, funcționarea și administrarea Ghișeului Unic pentru Diaspora appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative, precum și informații privind implicațiile bugetare generate de aceasta – fișă financiară.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Senator AUR Cătălin Silegeanu ___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

Prezenta inițiativă legislativă are ca obiect instituirea unei derogări punctuale care să permită angajatorilor stingerea, prin compensare, a sumelor aprobate la restituire reprezentând indemnizații de asigurări sociale de sănătate suportate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate cu obligațiile fiscale administrate de organul fiscal central.

Necesitatea reglementării rezultă dintr-un blocaj normativ existent: deși compensarea este deja consacrată în Codul de procedură fiscală, aplicarea acesteia este condiționată de administrarea creanțelor reciproce de aceeași autoritate publică. Or, în materia concediilor medicale, creanța angajatorului este verificată și aprobată de casele de asigurări de sănătate, în timp ce obligațiile fiscale curente sunt administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală. Această separare administrativă împiedică valorificarea unui mecanism firesc de stingere a unor creanțe reciproce între stat și angajator, deși, din punct de vedere economic, obligațiile se neutralizează până la concurența celei mai mici sume.

Intervenția propusă nu creează o facilitate fiscală, nu reduce obligațiile datorate bugetului de stat și nu transformă creanțele rezultate din legislația asigurărilor sociale de sănătate în creanțe fiscale de drept comun. Ea permite doar utilizarea, la cererea angajatorului, a unei creanțe certe, lichide și exigibile, deja aprobată la restituire potrivit procedurii speciale, pentru stingerea unor obligații fiscale existente.

Prin această soluție se păstrează arhitectura actuală a compensării fiscale, fiind reglementată exclusiv ipoteza particulară în care creanțele sunt administrate de autorități publice diferite.

Necesitatea măsurii este confirmată de dimensiunea fenomenului. Datele oficiale indică un stoc semnificativ și în creștere al obligațiilor de plată reprezentând concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate: de la 3,375 miliarde lei la sfârșitul anului 2023 la 4,084 miliarde lei la sfârșitul anului 2024, aproape integral aferente persoanelor juridice. Acest volum arată că nu este vorba despre situații izolate, ci despre o problemă sistemică, cu efect direct asupra lichidității angajatorilor și asupra eficienței circuitelor financiare dintre stat și mediul economic.

Soluția legislativă este una limitată și prudentă, întrucât compensarea va putea opera numai pentru sumele aprobate la restituire, nu pentru simple cereri depuse sau creanțe aflate încă în verificare. Astfel, sunt evitate riscurile legate de utilizarea unor creanțe nevalidate, iar mecanismul rămâne compatibil cu exigențele de claritate, previzibilitate și securitate juridică. Caracterul voluntar al compensării, realizată exclusiv la cererea angajatorului, protejează patrimoniul acestuia și asigură o aplicare transparentă a noii proceduri.

Din perspectivă economică, măsura reduce presiunea asupra disponibilităților bănești ale angajatorilor, evită blocarea inutilă a resurselor financiare și poate îmbunătăți conformarea fiscală, întrucât permite stingerea rapidă a obligațiilor bugetare prin utilizarea unor sume pe care statul le datorează deja.

În plan administrativ, reglementarea simplifică raporturile dintre contribuabili și autoritățile publice, reducând circulația paralelă a unor plăți și restituiri care, în esență, se compensează economic.

Pentru aplicarea coerentă a mecanismului, proiectul prevede corelarea normei primare cu o procedură administrativă stabilită prin ordin comun al autorităților competente, precum și un termen adecvat de intrare în vigoare, necesar pregătirii circuitului instituțional.

Prin urmare, inițiativa propusă răspunde unei nevoi reale a mediului economic, corectează o disfuncție procedurală și instituie un mecanism eficient de stingere a creanțelor reciproce, fără afectarea nivelului obligațiilor fiscale datorate și fără crearea unor privilegii fiscale.

INIȚIATOR:

Senator AUR Cătălin Silegeanu ___________________

LEGE pentru completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. I – După articolul 167, din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iunie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou articol, art. 167¹, cu următorul cuprins:

„Articolul 167¹

(1) Prin derogare de la dispozițiile art. 167 alin. (1), sumele de recuperat de către angajatori, reprezentând indemnizații de asigurări sociale de sănătate suportate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, aprobate la restituire potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare, pot fi stinse prin compensare cu obligațiile fiscale datorate de aceștia și administrate de organul fiscal central.

(2) Compensarea prevăzută la alin. (1) se efectuează numai la cererea angajatorului, în limita celei mai mici sume, dacă creanțele sunt certe, lichide și exigibile, potrivit legii.

(3) În sensul prezentului articol, sunt exigibile numai sumele aprobate la restituire potrivit legii speciale.

(4) Compensarea se constată de organul fiscal central competent, pe baza confirmării transmise de casa de asigurări de sănătate competentă cu privire la suma aprobată la restituire.”

Art. II – La articolul 38 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 29 noiembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (1¹), cu următorul cuprins:

„(1¹) La cererea angajatorului, sumele prevăzute la alin. (1), aprobate la restituire potrivit legii, pot fi stinse prin compensare cu obligațiile fiscale administrate de organul fiscal central, în condițiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.”

Art. III – În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, ministrul Finanțelor și președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate aprobă, prin ordin comun, procedura de efectuare a compensării prevăzute la art. 167¹ din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Art. IV – Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

The post Cătălin Silegeanu – Lege pentru completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege privind protecția întreprinderilor publice românești împotriva preluărilor ostile și pentru asigurarea continuității lor” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Senator AUR

Stelea Niculina

Nicolae Vlahu

EXPUNERE DE MOTIVE

I. MOTIVUL ADOPTĂRII ACTULUI NORMATIV

Prezenta propunere legislativă, intitulată „Lege privind protecția întreprinderilor publice românești împotriva preluărilor ostile și pentru asigurarea continuității lor“, înscrie necesitatea imperioasă de a institui un cadru juridic coerent și eficient pentru apărarea patrimoniului public și a activelor strategice ale statului român. Actul normativ propus răspunde unor deziderate sociale prezente și de perspectivă, pornind de la insuficiențele grave ale legislației în vigoare și de la imperativele impuse de dinamica economică contemporană.

Experiența acumulată atât la nivel intern cât și pe plan internațional demonstrează că întreprinderile publice, în particular cele care funcționează în domenii esențiale ale economiei, sunt susceptibile unor preluări ostile care amenință nu doar continuitatea lor economică, ci și interesele vitale ale comunității. Absența unui regim specific de protecție a condus în mod repetat la situații în care control asupra acestor entități a trecut în mâini care nu țineau seama de interesul public, de obligațiile contractuale față de salariat ori de responsabilitatea socială. Legislația internă în vigoare nu dispune de mecanisme preventive și coercitive suficient de robuste pentru a se opune unor asemenea proceduri, în vreme ce legislația internațională și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului impun statelor respectarea unor standarde minime în ceea ce privește apărarea proprietății publice și asigurarea continuității serviciilor de interes public.

Propunerea legislativă se fundamentează pe trei piloni strategici esențiali. În primul rând, instituirea unui drept de preempțiune în favoarea Statului român și, după caz, a unităților administrativ-teritoriale, care permite statului să dobândească controlul asupra unei întreprinderi publice sau a unor active strategice aflate în proces de transferare către terți, în condiții transparente și cu costuri previzibile. În al doilea rând, mecanismul de protecție se completează cu obligația de notificare, care asigură că statul este informat anterior despre orice intenție de transfer a controlului. În al treilea rând, propunerea instituie un sistem de reglementare a transferurilor către terți cu cetățenie sau naționalitate străină atunci când aceștia doresc să preia control asupra unor întreprinderi care funcționează în domenii esențiale ale economiei, impunând ca asemenea transferuri să beneficieze de acordul Guvernului.

Soluțiile propuse sunt temeinic fundamentate și iau în considerare în mod deliberat interesul social, politica legislativă a statului român, necesitatea armonizării cu ansamblul reglementărilor interne și externe, precum și cu jurisprudența pertinentă a organismelor internaționale. Instrumentul legislativ propus nu reprezintă o chestiune fără precedent ci, din contra, se inspiră din practici consolidate la nivel european și mondial, unde statele au considerat întotdeauna dreptul de preemțiune și reglementarea transferurilor în domenii strategice ca instrumente normale și acceptate de drept internațional.

II. IMPACTUL SOCIOECONOMIC

Evaluarea preliminară a impactului socioeconomic al propunerii legislative demonstrează că măsurile propuse vor produce efecte pozitive semnificative asupra mediului macroeconomic, asupra mediului de afaceri, asupra dimensiunilor sociale și asupra mediului înconjurător.

Pe plan macroeconomic, instituirea unui regim de protecție pentru întreprinderile publice în domenii esențiale va contribui la stabilizarea acestor entități și va reduce volatilitatea care ar putea surveni din preluări ostile. Efectele asupra stabilității macroeconomice sunt directe și semnificative, îndeosebi considerând că numeroase dintre aceste entități sunt actori majori în sectoare-cheie ale economiei românești. Protecția împotriva preluărilor ostile va permite acestor entități să se concentreze pe obiectivele lor economice pe termen lung, fără a trebui să se apere constant împotriva scenariilor de preluare ostilă.

În privința mediului de afaceri și a efectelor asupra competitivității, propunerea legislativă nu instituie bariere protecționiste care să împiedice dezvoltarea acestuia, ci doar instituie reguli clare și transparente pentru accesul la sectoare strategice ale economiei. Pentru companiile și investitorii legitimi care operează conform dreptului, legislația propusă nu introduce impedimente semnificative. Pe de altă parte, pentru acei actori care ar dori să opereze în mod coercitiv și fără respectarea regulilor stabilite, prezenta legislație instituie constrângeri justificate și proporționale. În context internațional, astfel de mecanisme sunt considerare ca normale și nu sunt caracterizate ca neconvenționale sau protecționiste, ci ca expresie a dreptului suveran al unui stat de a-și apăra patrimoniul strategic.

Din perspectiva impactului social, propunerea legislativă are efecte pozitive directe asupra milioane de cetățeni care sunt salariați ai acestor întreprinderi sau care depind de serviciile pe care acestea le prestează. Instituirea de bariere împotriva preluărilor ostile contribuie la protecția locurilor de muncă în aceste entități, îndeosebi în contextul în care preluări ostile sunt adesea urmate de restructurări masive, concedieri și deteriorarea condițiilor de muncă. De asemenea, asigurarea continuității economice a acestor entități constituie o garanție pentru continuitatea serviciilor de interes public de care depinde populația, așa cum sunt serviciile de transport public, furnizarea energiei, prestarea serviciilor de sănătate în instituții publice și altele asemenea.

Pe plan ambiental, instituirea unei stabilități mai mari a întreprinderilor publice în domenii esențiale are efecte benefice indirecte, îndeosebi pentru acele entități care sunt active în sectoarele energiei, transportului și alte domenii cu impact ambiental semnificativ. Preluările ostile adesea aduc cu ele presiune pentru obținerea de profit pe termen scurt și tendințe de reducere a cheltuielilor. Stabilitatea și controlul public asupra acestor entități permit o mai bună echilibrare între obiectivele economice și responsabilitatea față de cetățeni.

III. IMPACTUL FINANCIAR ASUPRA BUGETULUI GENERAL CONSOLIDAT

Evaluarea impactului financiar al propunerii legislative asupra bugetului general consolidat trebuie să ia în considerare atât costurile pe termen scurt cât și beneficiile și costurile pe termen lung, considerate pe o perioadă de cinci ani.

Pe termen scurt, pentru anul curent și următorii doi ani, nu se anticipează costuri bugetare directe semnificative din implementarea propunerii legislative. Mecanismul de exercitare a dreptului de preemțiune nu generează costuri administrative de nesuportat, îndeosebi considerând că exercitarea acestui drept este condiționată de o situație concretă de transfer a controlului. Cheltuielile administrative pentru monitorizare și gestionarea procedurilor de preemțiune vor fi absorbite de cadrul organizațional existent, în particular de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. În cazuri în care statul dorește să-și exercite efectiv dreptul de preemțiune și să dobândească controlul asupra unei entități, costurile respective vor fi finanțate din resursele specifice alocate acestei autorități sau din instrumente dedicate de finanțare, cum sunt obligațiunile convertibile sau cele tradiționale.

Articolul 9 al propunerii legislative instituie mecanisme de finanțare dedicate pentru susținerea întreprinderilor publice în cazuri de dificultate. Statul și unitățile administrativ-teritoriale vor putea acorda împrumuturi convertibile în acțiuni sau în părți sociale, cu dobânzi care nu vor putea depăși cu mai mult de 1,5 puncte procentuale dobânda de referință a Băncii Naționale a României. Finanțarea acestor împrumuturi va putea proveni din emisiunea de obligațiuni dedicate, care vor fi listate la bursă și oferite, în principal, populației pentru subscriere. Această formă de finanțare are calitatea de a nu genera o sarcină directă asupra bugetului de stat, ci de a mobiliza resurse din piața de capital și din rândul investitorilor privați, ceea ce din punct de vedere al impactului fiscal este foarte favorabil.

Pe termen lung, pe o perioadă de cinci ani, beneficiile financiare ale propunerii legislative sunt semnificative. Stabilizarea și protecția întreprinderilor publice va duce la o creștere a eficienței acestora, la o mai bună gestionare a resurselor și la o producție mai ridicată de valoare adăugată. Pentru statul român, ca acționar, beneficiile se vor concretiza în dividende mai mari și în valoare mai înaltă a participației sale în aceste entități. De asemenea, stabilitatea acestor entități va reduce riscurile de criză sistemică care ar putea necesita intervenții de salvare din partea statului, cum s-a întâmplat în alte contexte istorice.

Prin mecanismul de obligațiuni convertibile, se vor mobiliza resurse private de la populație și investitori, ceea ce va diminua presiunea asupra bugetului public. În cazuri în care este necesară finanțarea de urgență pentru prevenirea insolvenței sau pentru restructurare, costurile vor fi suportate din resurse dedicate și gestionate în mod eficient, cu perspective realiste de recuperare pe termen mediu și lung.

IV. IMPACTUL ASUPRA SISTEMULUI JURIDIC

Evaluarea impactului propunerii legislative asupra sistemului juridic în vigoare demonstrează că noua reglementare este în întregime compatibilă cu legislația unională și cu normele internaționale relevante, și nu generează conflicte semnificative cu legislația internă existentă.

În privința compatibilității cu legislația Uniunii Europene, propunerea legislativă nu contravine principiilor fundamentale ale pieței interne. Articolul 7 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene stabilește că orice discriminare în baza naționalității este interzisă. Cu toate acestea, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene a consacrat constant dreptul statelor membre de a aplica restricții proporționale și justificate pe motive de ordin public, de securitate publică și de interes economic important. Instituirea dreptului de preemțiune beneficiază de o jurisprudență consolidată în Europa și este considerat ca o manifestare legitimă a suveranității statului. Multe state europene aplică restricții similare pe transferurile de control în domenii strategice, și jurisprudența Curții de Justiție a recunoscut consistent validitatea unor asemenea măsuri, sub rezerva proporționalității și a transparenței.

În ceea ce privește implicațiile asupra legislației interne, propunerea legislativă se articulează ușor cu principalele acte normative în materie de guvernanță corporativă și proprietate publică. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice furnizează cadrul general de definiție și de reglementare a acestora, iar propunerea legislativă nu modifică definiția întreprinderilor publice, ci doar instituie mecanisme speciale de protecție în cazul transferului controlului. Codul civil, în particular instituția dreptului de preemțiune reglementată în articolele 1733-1740, furnizează un cadru juridic general în care se înscriu dispozițiile propunerii legislative. Integrarea noilor norme cu legislația existentă este organică și nu necesită modificări masive ale actelor normative în vigoare.

Propunerea legislativă corespunde, de asemenea, standardelor internaționale în materie de protecție a proprietății și de drept de ingerință economică a statului. Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care stabilește dreptul la proprietate, admite explicit că dreptul de proprietate poate fi reglementat prin legi care garantează interes public. Jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului a recunoscut că restricții asupra transferurilor de proprietate în domenii de interes public sunt justificate și proporționale. În aceeași manieră, dispozițiile Constituției României, articolul 136, permit statului să desfășoare activități economice și să instituie o economie mixtă, ceea ce înseamnă că rolul statului în protejarea și gestionarea patrimoniului public este constituțional.

V. CONSULTĂRI DERULATE ÎN VEDEREA ELABORĂRII PROPUNERII LEGISLATIVE

În vederea elaborării și fundamentării acestei propuneri legislative, au fost derulate consultări cu un spectru larg de actori interesați și de specialiști în domeniile relevante.

Recomandările principale primite în urma acestor consultări s-au focusat pe necesitatea unei definiții clare și precise a termenilor utilizați în legislație, în particular a noțiunilor de preluare ostilă și de control. De asemenea, specialiștii au menționat importanța de a finanța mecanismele de protecție prin surse diverse și de a evita o sarcină exagerată asupra bugetului statului. S-a recomandat, de asemenea, ca mecanismele de preemțiune să fie exercitate de o autoritate cu capacitate instituțională și cu independență suficientă, ceea ce a determinat atribuirea acestei responsabilități Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, instituție deja investită cu responsabilități de guvernanță corporativă.

Recomandări importante s-au referit de asemenea la necesitatea de a menține transparența și publicitatea procedurilor de exercitare a dreptului de preemțiune, pentru a evita ca mecanismul să fie utilizat în scopuri neloiale sau pentru favorizări nepermise. Din acest motiv, propunerea legislativă instituie obligații clare de notificare și instituie termene ferme pentru exercitarea dreptului de preemțiune.

VI. ACTIVITĂȚI DE INFORMARE PUBLICĂ

Elaborarea și implementarea propunerii legislative va fi însoțite de activități de informare publică ample, destinate să asigure o înțelegere corectă a scopurilor și mecanismelor instituției de noile reguli. Autoritățile responsabile vor publica materiale informative care să explice în limbaj accesibil rolul și funcțiile dreptului de preemțiune, procedurile de notificare și exercitare a acestui drept, precum și impactul așteptat al legislației asupra economiei și asupra întreprinderilor publice.

Activitățile de comunicare se vor concentra și pe transparență: vor fi publicate periodic rapoarte privind utilizarea mecanismelor instituite prin prezenta lege, statistici privind cazurile în care dreptul de preemțiune a fost exercitat, și informații privind dezvoltarea întreprinderilor publice în urma implementării legislației. Aceste rapoarte vor fi disponibile publicului și vor servi ca instrument de monitorizare a eficacității măsurilor propuse.

VII. MĂSURI DE IMPLEMENTARE – MODIFICĂRI INSTITUȚIONALE ȘI FUNCȚIONALE

Implementarea propunerii legislative va necesita o serie de măsuri instituționale și funcționale la nivelul administrației publice centrale și locale, destinate să asigure aplicarea corectă și eficientă a noilor norme.

La nivel de administrație centrală, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului va trebui să-și consolideze capacitatea de monitorizare a transferurilor de control asupra întreprinderilor publice și să instituie proceduri clare pentru exercitarea dreptului de preemțiune. Aceasta va putea necesita crearea unor structuri dedicate în cadrul acestei autorități, cu personal cu competență în evaluare economică, analiză juridică și gestionare de procese. Vor fi necesare de asemenea revizuiri ale regulamentelor interne și procedurilor de lucru pentru a se acomoda noile responsabilități.

Propunerea legislativă instituie de asemenea o obligație pentru Ministerul Finanțelor să gestioneze emisiunea de obligațiuni destinate finanțării împrumuturilor convertibile acordate întreprinderilor publice. Aceasta va necesita o colaborare strânsă între Ministerul Finanțelor, Banca Națională a României și bursele de valori, pentru a asigura ca aceste obligațiuni sunt listate și sunt accesibile publicului. Vor fi necesare, de asemenea, revizuiri ale cadrului normativ în materie de efecte bugetare și de gestionare a datoriei publice.

Pe termen mediu, va fi necesară o evaluare periodică a impactului legislației, realizată în baza datelor concrete referitoare la utilizarea mecanismelor instituite. Această evaluare va permite ajustarea regulilor dacă se dovedește că sunt necesare și va contribui la optimizarea permanentă a cadrului juridic.

INIȚIATOR:

Stelea Niculina

Nicolae Vlahu

LEGE privind protecția întreprinderilor publice românești împotriva preluărilor ostile și pentru asigurarea continuității lor

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. 1. – (1) Prezenta lege se aplică întreprinderilor publice, astfel cum sunt definite la art. 2 pct. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, respectiv, regiilor autonome, companiilor și societăților naționale, societăților la care statul sau autoritățile publice locale sunt acționari unici, majoritari sau semnificativi, precum și societăților la care entitățile mai sus enunțate sunt acționari unici, majoritari sau semnificativi.

(2) Prezenta lege se aplică și băncilor, precum și societăților de asigurare la care statul deține controlul acționarial sau o participație semnificativă. 

Art. 2. – (1) Scopul prezentei legi este protecția întreprinderilor publice românești împotriva preluărilor ostile. De asemenea, prezenta lege este menită a asigura continuitatea economică a acestor întreprinderi publice.

(2) Există preluare ostilă, în sensul prezentei legi, când transferul controlului întreprinderilor publice românești se efectuează către un terț fără acordul acționarului unic sau majoritar, al administratorilor și al reprezentanților salariaților. Sunt forme de preluare ostilă și acordurile sau convențiile care simulează o cedare amiabilă a controlului către un terț.

(3) Controlul societății înseamnă, în sensul prezentei legi:

(a) deținerea majorității drepturilor de vot în adunările generale ale acționarilor sau ale asociaților;

(b) dreptul de veto asupra modificării actelor constitutive ale societății;

(c) dreptul de a numi și revoca majoritatea membrilor în conducerea executivă a întreprinderii publice.    

Art. 3. – (1) Se instituie în favoarea Statului român un drept de preempțiune privind cedarea controlului asupra întreprinderilor publice, precum și asupra fostelor întreprinderi publice, între timp privatizate. 

(2) Dreptul de preempțiune al Statului român privește și transferul dreptului de proprietate asupra activelor individual determinate care fac parte din infrastructura critică națională, cesiunea fondului de comerț și transferul ansamblurilor sau subansamblurilor de active aflate în stare de funcționare care aparțin întreprinderilor publice sau fostelor întreprinderi publice, între timp privatizate.

(3) Dreptul de preempțiune se aplică atât în cazul vânzării, cât și în cazul schimbului, al dării în plată sau al împrumutului convertibil în acțiuni sau în părți sociale.

(4) Tranzacția cu terțul, în oricare dintre formele prevăzute la art. 3 alin. (1)-(3), este considerată încheiată sub condiția rezolutorie a refuzului titularului dreptului de preempțiune de a-și exercita dreptul în termen. În cazul în care titularul dreptului de preempțiune optează pentru perfectarea tranzacției, iar nu pentru desființarea acesteia ca urmare a îndeplinirii condiției rezolutorii, se aplică dispozițiile art. 1733 din Codul civil, conform cărora titularul dreptului de preempțiune se subrogă în drepturile terțului, preluând poziția contractuală a acestuia. 

(5) În condițiile prezentei legi, majorarea capitalului social prin noi aporturi în numerar sau în natură ale unui terț, precum și fuziunea sau divizarea care determină diluarea participației acționarilor sau a asociaților inițiali la capitalul social al societăților rezultante sunt permise numai dacă sunt utilizate ca metode de restructurare, prevenție a insolvenței sau reorganizare judiciară, menite a asigura continuitatea întreprinderii publice. 

(6) Dreptul de preempțiune prevăzut la art. 3 alin. (1)-(2) nu se aplică societăților aflate în procedura de restructurare sau de prevenție a insolvenței ori în procedura de insolvență.

(7) Dreptul de preempțiune prevăzut la art. 3 alin. (1)-(2) nu se aplică valorilor mobiliare tranzacționate pe piața de capital.

Art. 4. – Daca întreprinderile publice sunt de interes local, se instituie în mod corespunzător un drept de preempțiune în favoarea unităților administrative-teritoriale, în condițiile art. 3.

Art. 5. – (1) Statul român își exercită dreptul de preempțiune prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – AAAS.

(2) Autoritățile unităților administrativ-teritoriale își exercită dreptul de preempțiune prin reprezentanții lor legali.  

Art. 6. – (1) Titularul controlului asupra societăților prevăzute la art. 1, care intenționează să îl cedeze unui terț sau, după caz, societatea care intenționează să transfere unui terț fondul de comerț sau activele prevăzute la art. 3 alin. (2), sunt obligați să notifice de îndată preemptorului cuprinsul ofertei terțului, a promisiunii de contractare sau a contractului încheiat cu un terț. Notificarea poate fi făcută și de acesta din urmă.

(2) Notificarea va cuprinde numele și prenumele înstrăinătorului, descrierea drepturilor de control asupra societății sau activelor ori a fondului de comerț ce urmează a fi înstrăinat, sarcinile care le grevează, termenii și condițiile transferului, precum și orice alte elemente de identificare a obiectului transferului către terț.

(3) Dreptul de a dobândi controlul asupra societății sau activele ori fondul de comerț se exercită printr-un acord scris al titularului dreptului de preempțiune, însoțit de consemnarea prețului la dispoziția înstrăinătorului.

(4) Dreptul de preempțiune se exercită în termen de cel mult 45 de zile calendaristice, termen care curge de la comunicarea către titularul dreptului de preempțiune a notificării prevăzute la alin. (1)-(2).

Art. 7. – (1) Prin exercitarea preempțiunii, contractul se consideră încheiat între titularul dreptului de preempțiune și înstrăinător în condițiile cuprinse în contractul încheiat cu terțul. După caz, oferta terțului, promisiunea de contractare sau contractul cu terțul se desființează retroactiv.

(2) Clauzele contractului încheiat cu terțul având drept scop să împiedice exercitarea dreptului de preempțiune nu produc efecte față de titularul dreptului de preempțiune.

Art. 8. – (1) În cazul întreprinderilor care funcționează în domenii esențiale ale economiei, transferul către terți cu cetățenie sau naționalitate străină poate fi efectuat doar cu acordul Guvernului, chiar și în situația în care Statul român nu și-a exercitat dreptul de preempțiune prevăzut la art. 3.

(2) Domeniile esențiale ale economiei sunt: transportul aerian și feroviar, transportul rutier de marfă, producția, transportul și distribuția de energie electrică, gaze și energie termică, agricultura, industria alimentară, resursele naturale, metalurgia, industria materialelor de construcție, producția și distribuția de medicamente și echipamente medicale, activitatea bancară și de asigurări, precum și activitățile desfășurate de întreprinderile publice care gestionează infrastructuri critice naționale astfel cum acestea sunt definite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2010 privind identificarea, desemnarea și protecția infrastructurilor critice.

(3) În caz de refuz al acordului de transfer, titularul întreprinderii poate obține împrumuturi guvernamentale sau facilități de garantare a unor împrumuturi, în scopul asigurării continuității întreprinderii. Împrumuturile și facilitățile de garantare pot fi acordate atât pentru capital de lucru, cât și pentru investiții de dezvoltare, precum și pentru mentenanța și înnoirea activelor circulante, în special, utilajele și tehnologia.

Art. 9. – (1) Statul român, în cazul întreprinderilor de interes național, precum și unitățile administrative-teritoriale, în cazul întreprinderilor de interes local, pot acorda societăților prevăzute la art. 1 împrumuturi convertibile în acțiuni sau în părți sociale, conversia putând antrena și preluarea controlului asupra întreprinderii.

(2) Dobânzile și celelalte costuri ale împrumuturilor acordate conform art. 9 alin.(1) nu vor putea depăși cu mai mult de 1,5 puncte procentuale dobânda de referință a BNR. În vederea finanțării acestor împrumuturi se vor putea emite obligațiuni dedicate acestei finanțări, care vor fi listate la bursa și oferite, în principal, populației, în vederea subscrierii. Asemenea obligațiuni vor putea fi achiziționate și de fondurile de pensii publice administrate privat, precum și de bănci sau alți investitori sofisticați, dar numai în limita unui procent de 20% din fiecare emisiune de obligațiuni dedicate finanțării întreprinderilor publice.  

(3) Pentru finanțarea prevăzută de art. 8 alin. (3), se vor putea emite obligațiuni convertibile în acțiuni destinate populației. Conversia va putea fi efectuată exclusiv de către cetățenii români deținători ai obligațiunilor, pe baza acordului sau a cererii lor exprese.

Art. 10. – Simularea prin diverse instrumente juridice sau contabile a unor situații sau evenimente în derulare de natură a înlătura aplicabilitatea prezentei legi în vederea ocolirii condițiilor de aplicare a criteriilor prevăzute la art. 1 este inopozabilă titularilor dreptului de preempțiune. 

Art. 11. – Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.

The post Stelea Niculina/ Nicolae Vlahu – Lege privind protecția întreprinderilor publice românești împotriva preluărilor ostile și pentru asigurarea continuității lor appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru completarea art. 37¹ din Legea cetățeniei române nr. 21/1991” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative, precum și informații privind implicațiile bugetare generate de aceasta – fișă financiară.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR: Deputat AUR Valeriu Munteanu

EXPUNERE DE MOTIVE

Prezenta inițiativă legislativă are ca obiect reglementarea unei competențe teritoriale alternative în materia litigiilor privind refuzul nejustificat al emiterii actelor administrative, emise sau adoptate în aplicarea dispozițiilor Legii cetățeniei române nr. 21/1991, în vederea asigurării efective a accesului la justiție și a respectării exigențelor referitoare la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Cetățenia română reprezintă expresia juridică a apartenenței la statul român și un element esențial al identității naționale, iar procedurile aferente dobândirii sau redobândirii acesteia trebuie să beneficieze de garanții reale și efective, corespunzătoare importanței drepturilor și intereselor implicate.

Potrivit Biroului de Informare și Relații Publice din cadrul Tribunalului București, se arată următoarele: 1) în perioada 01.01.2021 – 11.03.2025, la nivelul Secției a II-a Contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, a fost înregistrat un număr de 10.951 de dosare având ca obiect “refuz soluționare cerere”, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Cetățenie; 2) în perioada 12.03.2025 (data Legii nr. 14 din 12 martie 2025, de modificare a Legea nr. 21 din 1 martie 1991 cetățeniei române) – 13.03.2026, la nivelul Secției a II-a Contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, a fost înregistrat un număr de 3.680 de dosare având ca obiect “refuz soluționare cerere”, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Cetățenie.

Durata litigiilor, în primă instanță și în recurs, depășește, de regulă, un an de zile, iar cumulat cu numărul mare de cauze aflate pe rolul Tribunalului București, respectiv al Curții de Apel București, determină o intervenție imediată asupra Legii nr. 21/1991, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și pentru a contribui la consolidarea unui cadru juridic coerent, previzibil și adaptat realităților practice.

Configurația actuală a cadrului normativ, care conduce, în practică, la concentrarea competenței în sarcina instanțelor din București, generează o supraîncărcare evidentă a acestora, reflectată în volumul semnificativ de cauze și în durata excesivă a procedurilor, în special în litigiile având ca obiect refuzul sau întârzierea nejustificată a soluționării cererilor de cetățenie.

Această realitate contravine atât exigențelor constituționale privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, cât și obligațiilor asumate de statul român în plan internațional, care impun examinarea cererilor privind cetățenia într-un termen rezonabil.

În același timp, situația este agravată de diversitatea situațiilor de fapt în care se află solicitanții – desfășoară activități de muncă și/sau voluntariat pe teritoriul României; studiază; sunt căsătoriți cu cetățeni români etc. – mulți dintre aceștia având domiciliul, reședința sau interese legitime în alte circumscripții teritoriale decât cea a municipiului București. Instituirea unei competențe teritoriale alternative, prin extinderea sferei instanțelor deopotrivă competente, inclusiv în raport cu locul domiciliului, reședinței sau al sediilor teritoriale ale autorității competente, reprezintă o soluție necesară pentru echilibrarea sarcinii judiciare, reducerea duratei procedurilor și asigurarea unei protecții jurisdicționale efective.

Prin urmare, reglementarea competenței alternative nu reprezintă doar o măsură de organizare judiciară, ci o garanție esențială a respectării drepturilor fundamentale, asigurând un just echilibru între prerogativele statului în materia cetățeniei și dreptul persoanelor de a beneficia de o procedură efectivă, accesibilă și soluționată într-un termen rezonabil.

INIȚIATOR: Deputat AUR Valeriu Munteanu

LEGE pentru completarea art. 37¹ din Legea cetățeniei române nr. 21/1991

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Articol unic – La articolul 37¹ din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins:

„(2) Litigiile privind refuzul nejustificat al emiterii actelor administrative, emise sau adoptate în aplicarea dispozițiilor prezentei legi precum și litigiile privind nesoluționarea cererilor în termenul prevăzut de lege sunt și de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul are domiciliul/reședința legală/permisul de ședere ori în a cărui circumscripție se află biroul teritorial din subordinea Autorității Naționale pentru Cetățenie. Hotărârea pronunțată de tribunal poate fi atacată cu recurs la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție se află tribunalul sesizat.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

The post Valeriu Munteanu – Lege pentru completarea art. 371 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată «Lege privind instituirea Medaliei „Ilie Ilașcu”» spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Deputat AUR Ramona Lovin ___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

A. MOTIVUL EMITERII ACTULUI NORMATIV

1. Contextul și necesitatea reglementării

România este un stat al cărui destin istoric a fost marcat de existența unor comunități românești dincolo de granițele sale actuale, comunități care au păstrat, adesea cu prețul unor sacrificii imense, identitatea națională, limba, credința și tradițiile românești. Românii din Republica Moldova, din Ucraina, din Ungaria, din Serbia, din Bulgaria și din alte state au trăit și continuă să trăiască sub presiuni de asimilare, discriminare sau chiar represiune, în contexte politice și sociale care au îngreunat ori au împiedicat exercitarea liberă a identității lor naționale.

Statul român are nu doar un interes, ci și o obligație morală și constituțională de a recunoaște, de a onora și de a sprijini persoanele care s-au angajat cu dăruire în apărarea acestor comunități.

În prezent, sistemul național de decorații, reglementat prin Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde o distincție specifică dedicată recunoașterii meritelor în domeniul apărării identității românești dincolo de granițele statului. Deși există ordine și medalii cu caracter general, niciuna dintre acestea nu are o orientare tematică explicită care să marcheze sacrificiul, curajul civic și perseverența în apărarea comunităților românești din afara granițelor României. Această lacună legislativă impune o intervenție normativă care să creeze un instrument simbolic adecvat și relevant.

2. Ilie Ilașcu – simbol al rezistenței pentru identitate și libertate

Propunerea legislativă își propune să instituie Medalia „Ilie Ilașcu”, o distincție onorifică inspirată din viața și lupta unuia dintre cei mai reprezentativi martiri ai cauzei românești din spațiul ex-sovietic. Ilie Ilașcu, cetățean român originar din Republica Moldova, a fost arestat în 1992 de către autoritățile separatiste ale regiunii transnistrene, sprijinite de Federația Rusă, și a suferit nouă ani de detenție în condiții inumane, sub amenințarea permanentă a execuției, exclusiv pentru că a militat pentru unitatea și identitatea românească a Republicii Moldova.

Cazul Ilie Ilașcu a fost judecat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, prin hotărârea din 8 iulie 2004 în cauza Ilașcu și alții împotriva Moldovei și Rusiei (cererea nr. 48787/99), a constatat că atât Federația Rusă, cât și Republica Moldova au încălcat drepturi fundamentale garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special dreptul la libertate și la siguranță, dreptul la un proces echitabil și interzicerea torturii. Această decizie a devenit un punct de referință în jurisprudența europeană privind răspunderea statelor pentru acțiunile entităților separatiste aflate sub influența lor.

Prin instituirea Medaliei Naționale „Ilie Ilașcu”, statul român recunoaște nu doar sacrificiul personal al acestui om, ci și valoarea simbolică universală a luptei pentru identitate națională, libertate și demnitate umană. Medalia devine, astfel, un instrument de recunoaștere publică a tuturor celor care urmează un drum asemănător, anume cetățenii care se opun asimilării forțate, discriminării sau represiunii.

3. Insuficiențele legislației în vigoare și necesitatea noii reglementări

Legislația actuală în materia decorațiilor naționale nu oferă instrumente adecvate pentru recunoașterea contribuțiilor specifice în domeniul apărării identității românești dincolo de granițe. Legea nr. 29/2000, deși stabilește un sistem coerent de ordine și medalii, are un caracter generalist, acordând prioritate meritelor militare, diplomatice sau economice, fără a dedica un instrument distinct problemei specifice a protejării comunităților românești istorice și a diasporei. De asemenea, sistemul actual nu cuprinde o distincție care să recunoască explicit curajul civic manifestat în contexte de persecuție, detenție sau represalii pentru apărarea identității naționale.

Propunerea legislativă vine să umple acest gol normativ, creând o distincție cu o identitate clară, cu criterii de acordare bine definite, cu o procedură transparentă de nominalizare și cu o deschidere expresă atât pentru persoane fizice, cât și pentru entități juridice. Aceasta reprezintă o intervenție legislativă necesară, proporțională și bine fundamentată în raport cu realitățile sociale și istorice actuale.

4. Principiile de bază și finalitatea reglementării

Propunerea legislativă se întemeiază pe mai multe principii fundamentale. Primul este principiul recunoașterii și al reparației simbolice, prin care statul român își asumă în mod explicit răspunderea morală de a onora persoanele care au acționat în beneficiul comunităților românești din afara granițelor, indiferent dacă acestea au beneficiat sau nu de sprijin instituțional la momentul faptelor. Al doilea este principiul incluziunii, concretizat prin faptul că medalia poate fi acordată atât cetățenilor români, cât și cetățenilor străini, atât persoanelor fizice, cât și entităților juridice, reflectând astfel caracterul universal al valorilor pe care le promovează.

Al treilea principiu este cel al transparenței și al legitimității democratice, asigurat prin procedura de nominalizare care implică propuneri motivate din partea unor autorități publice reprezentative. Al patrulea principiu este cel al corelării cu jurisprudența europeană în materia drepturilor omului, distincția recunoscând explicit și curajul civic în apărarea libertăților fundamentale în fața represiunii sau a persecuției.

Finalitatea reglementării este multiplă: consolidarea sentimentului de solidaritate națională al românilor de pretutindeni, stimularea angajamentului civic al persoanelor și organizațiilor active în protejarea identității românești, creșterea vizibilității internaționale a valorilor democratice promovate de România și crearea unui precedent simbolic important prin care statul român recunoaște oficial suferința și sacrificiul celor care au apărat cauza românească.

B. IMPACTUL SOCIOECONOMIC

1. Efecte sociale

Instituirea Medaliei Naționale „Ilie Ilașcu” va genera efecte sociale pozitive semnificative, atât în interiorul României, cât și în cadrul comunităților românești din diaspora și din comunitățile istorice. Pe plan intern, distincția va contribui la consolidarea conștiinței publice cu privire la situația românilor dincolo de granițe, stimulând interesul societății civile, al mediului academic și al presei față de problemele cu care se confruntă aceste comunități. Acordarea periodică a medaliei va genera evenimente publice de referință care pot stimula dezbaterea democratică privind politicile față de diaspora.

Pe plan extern, medalia va transmite un mesaj clar comunităților românești din afara granițelor că statul român îi recunoaște, îi prețuiește și este solidar cu eforturile lor de conservare a identității naționale.

De asemenea, prin faptul că distincția poate fi acordată și cetățenilor străini sau entităților juridice din alte state, propunerea legislativă contribuie la consolidarea relațiilor României cu parteneri internaționali care împărtășesc valorile democrației, libertăților fundamentale și protecției minorităților naționale.

2. Efecte economice și de mediu de afaceri

Impactul economic direct al propunerii legislative este limitat, distincția având un caracter preponderent onorific și simbolic. Nu se prevăd alocații financiare, pensii sau alte beneficii materiale pentru beneficiarii medaliei.

Nu există efecte anticipate negative asupra mediului de afaceri sau asupra mediului înconjurător. Propunerea legislativă nu instituie obligații sau restricții pentru operatorii economici și nu modifică regimul fiscal sau comercial aplicabil niciunei categorii de entități.

C. IMPACTUL FINANCIAR ASUPRA BUGETULUI GENERAL CONSOLIDAT

1. Estimarea impactului pe termen scurt (anul curent)

Propunerea legislativă nu generează cheltuieli bugetare semnificative pe termen scurt. Costurile asociate implementării inițiale a legii vizează, în principal, elaborarea, adoptarea și publicarea hotărârii de Guvern prin care se va asigura pregătirea și emiterea Regulamentului, prin care se vor stabili descrierea medaliei, modelul și elementele sale distinctive, procedurile de înaintare a propunerilor, criteriile de acordare și cazurile de retragere. Aceste activități se vor realiza în cadrul resurselor existente ale ministerelor de resort, fără a necesita alocări bugetare suplimentare.

2. Estimarea impactului pe termen lung (5 ani)

Pe un orizont de cinci ani, cheltuielile asociate acordării Medaliei Naționale „Ilie Ilașcu” vor rămâne reduse și previzibile. Nu se anticipează necesitatea creării de structuri administrative noi sau de posturi suplimentare în cadrul autorităților publice implicate în procedura de nominalizare și conferire. Activitățile de evaluare a propunerilor și de emitere a decretelor prezidențiale se integrează firesc în activitatea curentă a instituțiilor competente. Nu se identifică surse noi de venituri bugetare generate de această propunere legislativă, întrucât medalia are caracter exclusiv onorific. Propunerea este neutră fiscal și nu modifică structura veniturilor sau cheltuielilor bugetului general consolidat în mod semnificativ pe niciun orizont de timp analizat.

D. IMPACTUL ASUPRA SISTEMULUI JURIDIC

1. Implicații asupra legislației în vigoare

Propunerea legislativă se integrează armonios în sistemul normativ existent. Art. 7 din propunere prevede expres că dispozițiile legii se completează cu dispozițiile Legii nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care nu contravin prezentei legi. Aceasta asigură coerența normativă și evită suprapunerile sau contradicțiile cu cadrul legal existent în materia decorațiilor naționale.

Nu este necesară abrogarea expresă a niciunei reglementări în vigoare, întrucât propunerea legislativă nu vine în conflict cu nicio normă anterioară, ci creează un instrument nou, adițional, cu o identitate și o destinație tematică proprie. Procedura de conferire a medaliei, descrisă la art. 4, respectă principiile ierarhiei constituționale, decretul prezidențial fiind emis de Președintele României, în conformitate cu atribuțiile sale constituționale.

2. Compatibilitatea cu reglementările comunitare

Propunerea legislativă nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene, sistemul de decorații naționale constituind un atribut suveran al fiecărui stat membru, în conformitate cu principiul subsidiarității și cu tratatele fondatoare ale Uniunii. Nu există reglementări europene care să restricționeze sau să reglementeze sistemul național de decorații al statelor membre. Prin urmare, nu se impun măsuri de armonizare cu legislația comunitară și nu există riscul unor conflicte de norme cu acquis-ul european.

Cu toate acestea, trebuie subliniată compatibilitatea deplină a spiritului propunerii legislative cu valorile fundamentale ale Uniunii Europene, astfel cum sunt ele proclamate în art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană: respectarea demnității umane, a libertății, a democrației, a egalității, a statului de drept și a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparținând minorităților. Recunoașterea meritelor în apărarea identității naționale a comunităților românești din afara granițelor se înscrie în logica valorilor europene privind protecția minorităților și promovarea diversității culturale.

3. Corelarea cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

Propunerea legislativă se întemeiază, la nivel conceptual, pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special pe hotărârea pronunțată în cauza Ilașcu și alții împotriva Moldovei și Rusiei (cererea nr. 48787/99, hotărârea din 8 iulie 2004). Prin această hotărâre, Curtea a reafirmat că statele semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului au obligația pozitivă de a proteja persoanele aflate sub jurisdicția lor de violările drepturilor fundamentale, inclusiv în situații în care controlul statal este exercitat indirect, prin sprijinirea unor entități separatiste. Recunoașterea prin medalie a persoanelor care au suferit pe nedrept pentru apărarea valorilor democratice și a identității naționale constituie o expresie a responsabilității statului român față de propriii cetățeni și față de valorile consacrate de Convenție.

De asemenea, propunerea este compatibilă cu jurisprudența Curții privind libertatea de exprimare (art. 10 din Convenție) și libertatea de asociere (art. 11 din Convenție), întrucât criteriile de acordare a medaliei vizează tocmai acțiunile civice, culturale, educaționale sau mediatice exercitate în deplină conformitate cu aceste libertăți fundamentale.

E. CONSULTĂRILE DERULATE ÎN VEDEREA ELABORĂRII PROPUNERII LEGISLATIVE

Propunerea legislativă a fost elaborată luând în considerare experiența parlamentară a inițiatorului în domeniul relației cu comunitățile românești din diaspora și din comunitățile istorice. S-a avut în vedere, de asemenea, dezbaterea publică generată în spațiul civic și academic românesc cu privire la situația românilor din Republica Moldova și din alte regiuni în care identitatea românească a fost supusă presiunilor.

Elaborarea propunerii legislative a valorificat și documentele Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), care analizează standardele europene în materia protecției minorităților naționale, precum și rezoluțiile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind situația din Transnistria și drepturile comunităților românești din statele vecine. Propunerea este compatibilă cu recomandările formulate de aceste organisme internaționale în ceea ce privește obligațiile statelor de a-și proteja cetățenii și comunitățile cu care au legături etnice, culturale sau lingvistice.

F. ACTIVITĂȚILE DE INFORMARE PUBLICĂ PRIVIND ELABORAREA ȘI IMPLEMENTAREA PROPUNERII LEGISLATIVE

Inițiatorul va promova dezbaterea publică a propunerii prin mijloace specifice activității parlamentare, inclusiv prin participarea la emisiuni televizate și radiofonice, conferințe de presă, dezbateri organizate în cadrul societății civile și al comunităților românești din afara granițelor.

Se are în vedere o informare specială a organizațiilor reprezentative ale românilor din diaspora și ale comunităților istorice românești, ale căror reacții și observații vor putea fi avute în vedere în cadrul procedurii parlamentare. De asemenea, se preconizează că adoptarea propunerii legislative va genera o amplă dezbatere în spațiul public, cu efecte pozitive asupra conștiinței civice privind importanța solidarității naționale față de românii de pretutindeni.

Ulterior adoptării legii, informarea publică privind procedura de nominalizare, criteriile de acordare și ceremoniile de conferire a Medaliei Naționale „Ilie Ilașcu” va fi asigurată de Administrația Prezidențială și de instituțiile publice cu atribuții în domeniu, prin mijloacele de comunicare proprii și prin colaborarea cu mass-media.

G. MĂSURILE DE IMPLEMENTARE

1. Modificări instituționale și funcționale

Implementarea propunerii legislative nu necesită crearea de structuri administrative noi sau reorganizarea celor existente.

Principala măsură instituțională necesară este elaborarea, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, a hotărârii de Guvern prevăzute la art. 6, prin care vor fi stabilite detaliile tehnice și procedurale privind medalia: descrierea fizică, modelul și elementele distinctive, procedurile de înaintare a propunerilor, criteriile de acordare și cazurile de retragere. Această hotărâre va fi elaborată în coordonarea Secretariatului General al Guvernului, cu consultarea instituțiilor menționate în lege.

2. Calendar de implementare

Etapele de implementare a propunerii legislative sunt clare și ușor de urmărit. În primele 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, Guvernul va adopta hotărârea de Guvern privind detaliile tehnice și procedurale ale medaliei. Ulterior adoptării hotărârii de Guvern, Administrația Prezidențială va putea deschide primul ciclu de nominalizări, iar primele conferiri ale Medaliei Naționale „Ilie Ilașcu” vor putea avea loc într-un cadru festiv și reprezentativ pentru valorile pe care distincția le onorează.

Propunerea legislativă nu impune termene limitative pentru frecvența acordării medaliei, lăsând la aprecierea autorităților competente ritmul și calendarul acestor ceremonii, în funcție de numărul și calitatea nominalizărilor primite. Aceasta asigură flexibilitatea necesară pentru ca distincția să fie acordată cu discernământ, menținând valoarea și prestigiul ei pe termen lung.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.

INIȚIATOR:

Deputat AUR Ramona Lovin  ___________________

LEGE privind instituirea Medaliei „Ilie Ilașcu”

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. 1

(1) Se instituie Medalia „Ilie Ilașcu”, decorație care se conferă, în numele statului român, ca semn de recunoaștere a contribuției deosebite la apărarea identității românești în afara granițelor României, la promovarea limbii, culturii și tradițiilor românești, la susținerea drepturilor comunităților românești din diaspora și din comunitățile istorice, precum și la manifestarea unui curaj civic deosebit în apărarea valorilor democratice și a libertăților fundamentale.

(2) Medalia „Ilie Ilașcu” este acordată în onoarea și în memoria luptei pentru identitate națională, libertate și demnitate a lui Ilie Ilașcu și a celorlalți români care au suferit persecuții pentru apărarea valorilor democratice și a identității românești în afara granițelor României.

Art. 2

Medalia „Ilie Ilașcu” se acordă persoanelor care au contribuit în mod remarcabil la:

a) apărarea identității românești în afara granițelor României, inclusiv prin acțiuni de protejare a drepturilor persoanelor aparținând comunităților românești din statele vecine și din alte state, prin combaterea asimilării forțate, a discriminării sau a altor forme de negare a identității naționale;

b) promovarea limbii, culturii și tradițiilor românești, prin activități educaționale, culturale, științifice, artistice, religioase sau civice, desfășurate în diaspora sau în comunitățile istorice, ori prin proiecte cu impact semnificativ asupra imaginii României în lume;

c) susținerea drepturilor comunităților românești din diaspora și din comunitățile istorice, inclusiv prin demersuri civice, juridice, diplomatice, educaționale sau mediatice, care au condus la recunoașterea, protejarea sau extinderea drepturilor acestora;

d) manifestarea unui curaj civic deosebit în apărarea valorilor democratice și a libertăților fundamentale, în contextul apărării identității românești sau al protejării comunităților românești din afara granițelor, inclusiv în situații de persecuție, detenție, intimidare sau alte forme de represalii.

Art. 3

Medalia „Ilie Ilașcu” se conferă, prin decret, de către Președintele României, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României.

Art. 4

Medalia „Ilie Ilașcu” este o decorație civilă, fără caracter militar, care poate fi purtată la ceremonii oficiale, manifestări publice și alte evenimente.

Art. 5

În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul aprobă, prin hotărâre, Regulamentul privind descrierea și acordarea Medaliei „Ilie Ilașcu”, și stabilește modelul și elementele sale distinctive, procedurile de înaintare a propunerilor, criteriile de acordare, precum și cazurile de retragere.

Art. 6

Dispozițiile prezentei legi se completează cu dispozițiile Legii nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care nu contravin prezentei legi.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

The post Ramona Lovin – Lege privind instituirea Medaliei „Ilie Ilașcu” appeared first on AUR.