Circumscripţia electorală: nr. 26 Maramureș

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declaraţiei politice: „7 septembrie 1940. Memoria Cadrilaterului și obligația statului român față de urmașii celor strămutați”.

Domnule președinte, stimați colegi,

La 7 septembrie, am marcat aniversarea semnării Tratatului de la Craiova din 1940, prin care România a fost obligată să cedeze Bulgariei Cadrilaterul, adică Sudul Dobrogei noastre, fostele județe Durostor și Caliacra.

Nu am comemorat doar pierderea unei părți din teritoriul nostru național, ci drama unor oameni, a familiilor de români obligate să-și lase casele, pământurile, gospodăriile, munca și mormintele înaintașilor și să pornească spre Nordul Dobrogei. Aproximativ 130 de mii de români au fost strămutați în interiorul țării între 20 septembrie și 1 octombrie 1940, în cadrul unui schimb reciproc de populație cu Bulgaria.

Tratatul de la Craiova a fost semnat într-un an în care România a fost amputată teritorial în mai multe direcții, sub presiunea marilor puteri ale Europei acelor vremuri. În același ani pierdusem Basarabia, Nordul Bucovinei, ținutul Herța și Nord-Estul Transilvaniei.

Statul român are o datorie față de românii strămutați din teritoriile noastre înstrăinate în 1940. Prin legislația reparatorie adoptată după 1989, România a recunoscut oficial suferințele îndruate între 1940 și 1945 de românii din teritoriile înstrăinate. Prin Legea nr. 154/2021, drepturile au fost extinse și asupra urmașilor.

Aici apare însă nedreptatea pe care o denunț astăzi de la tribuna Senatului. Dreptul există. Cererile au fost depuse. Dosarele au fost analizate. Casele teritoriale de pensii au emis hotărâri de stabilire a drepturilor. Dar banii nu ajung la oameni. Plata indemnizațiilor pentru urmașii persoanelor strămutate/deportate din Cadrilater a fost amânată succesiv de Guvern, iar termenul actual pentru începerea plăților este 1 ianuarie 2027.

Cu alte cuvinte, statul român îi spune unui urmaș: „Ai dreptate. Legea îți recunoaște dreptul. Instituția statului ți l-a stabilit. Dar mai așteaptă”.

„Cât?!” – aceasta este întrebarea la care Guvernul Bolojan trebuie să răspundă. Pentru că nu vorbim despre un privilegiu, o recompensă sau o favoare acordată de Guvern. Vorbim despre o reparație. Iar o reparație amânată la nesfârșit riscă să devină o promisiune goală.

În cazul copiilor care aveau deja acest statut la momentul strămutării sau care s-au născut în perioada persecuției, legea prevede o indemnizație calculată la 100% din indemnizația părintelui, iar pentru copiii născuți ulterior încetării măsurii, la 50%. Problema nu este existența dreptului, ci refuzul statului de a-l pune efectiv în executare.

Trebuie să spunem limpede: timpul nu lucrează în favoarea acestor oameni. Beneficiarii direcți ai represiunilor din 1940 sunt astăzi foarte puțini. Mulți au murit. Cei care au rămas sunt la vârste înaintate. Iar urmașii lor poartă, la rândul lor, memoria unei strămutări care a rupt destine și a șters rădăcini.

Statul nu poate invoca mereu bugetul atunci când trebuie să-și respecte propriile legi. Un stat serios își stabilește prioritățile și își respectă obligațiile. De aceea, solicit Guvernului să garanteze public că 1 ianuarie 2027 nu va deveni un nou termen care, la rândul său, va fi prorogat.

L-am interpelat recent pe premierul interimar, cerându-i să ne prezinte care este impactul bugetar real al acestor plăți, numărul dosarelor aprobate și cuantumul obligațiilor neachitate.

Românii din Cadrilater nu cer nimic în plus față de ceea ce le-a recunoscut legea. Cer doar ca România să-și respecte cuvântul.

Memoria se onorează prin dreptate. Iar dreptatea, în cazul urmașilor celor strămutați din Cadrilater, înseamnă ca dreptul recunoscut de stat să fie și plătit. Guvernul României trebuie să înceteze prorogarea unei reparații pe care tot statul român a recunoscut-o ca fiind datorată.

Pentru cei strămutați din Cadrilater în 1940, pentru copiii lor și pentru memoria generațiilor care au pierdut totul într-o singură toamnă nefastă, aceasta nu este doar o chestiune contabilă. Este o chestiune de onoare a statului român.

The post Costache Chertif – Declarație politică – „7 septembrie 1940. Memoria Cadrilaterului și obligația statului român față de urmașii celor strămutați” appeared first on AUR.

Circumscripția electorală: nr. 16, Dâmbovița

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declarației politice: „Cine a dus la Bruxelles disputa «amendamentului Fritz»?”

În spațiul public au apărut informații potrivit cărora prim-ministrul interimar Ilie Bolojan și ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, ar fi discutat cu reprezentanți ai Comisiei Europene despre posibilitatea neacordării unei sume de aproximativ 770 de milioane de euro din PNRR, în contextul controversei construite în jurul așa-numitului „amendament Fritz”.

Informația este de o gravitate care nu permite nici verdicte pripite, dar nici tăceri administrative.

Guvernul a confirmat existența discuției cu oficialii europeni, însă a negat că ar fi solicitat sau sugerat tăierea fondurilor. Potrivit explicației oferite de Executiv, ar fi fost cerută doar urgentarea verificării conformității noii legislații privind integritatea cu dreptul european.

Între cele două versiuni există o diferență uriașă. Una descrie un demers pentru protejarea banilor României. Cealaltă conturează folosirea fondurilor europene ca instrument de presiune într-o dispută politică internă. O asemenea contradicție nu poate fi închisă printr-un comunicat redactat cu formule atent măsurate. Este nevoie de documente.

Solicit prim-ministrului interimar Ilie Bolojan și ministrului Afacerilor Externe, Oana Țoiu, să prezinte Parlamentului mandatul în baza căruia au purtat această discuție, minuta întâlnirii, eventualele documente transmise Comisiei Europene, poziția exprimată de partea română și lista completă a participanților.

Dacă întâlnirea a avut exclusiv un caracter tehnic și a urmărit protejarea fondurilor europene, publicarea acestor informații va confirma poziția Guvernului. Dacă însă reprezentanți ai statului român au introdus în discuție suspendarea sau diminuarea finanțării, răspunderea politică trebuie asumată fără echivoc.

Cele 770 de milioane de euro nu sunt proprietatea unui guvern, a unui partid sau a unui lider politic. În spatele unei asemenea sume se află investiții, servicii publice, școli, spitale, infrastructură și comunități care au așteptat prea mult pentru a primi o parte dreaptă din dezvoltarea promisă.

În Dâmbovița, ca în numeroase județe ale țării, fiecare proiect european pierdut lasă urme concrete: un drum care rămâne degradat, o clădire publică ce nu mai este consolidată, o comunitate care continuă să trăiască la marginea investițiilor. Tocmai de aceea, fondurile României nu pot deveni garanția politică a nimănui.

Legea trebuie analizată cu rigoare, inclusiv din perspectiva obligațiilor europene asumate de România. Nimeni nu solicită Comisiei Europene să renunțe la atribuțiile sale. Dar o evaluare juridică nu poate fi transformată într-un mecanism de salvare a carierei unui șef de partid.

Faptul că o normă juridică a ajuns să fie numită după Dominic Fritz arată cât de profund a fost personalizată această dezbatere. Legile nu se scriu pentru biografia unui om și nu se suspendă atunci când efectele lor ajung la un politician influent. Într-un stat de drept nu poate exista o regulă pentru cetățenii obișnuiți și o excepție croită pentru șefii partidelor aflate la putere.

Ministrul Afacerilor Externe reprezintă România, nu interesele electorale ale USR. Prim-ministrul, inclusiv unul interimar, are obligația de a apăra interesul financiar al statului, nu de a transporta la Bruxelles conflictele unei coaliții. Cooperarea europeană nu anulează răspunderea Guvernului în fața Parlamentului și a cetățenilor români.

Cer, așadar, prezentarea unei informări oficiale în fața Parlamentului și publicarea tuturor elementelor care nu sunt protejate în mod legitim de regimul confidențialității. România trebuie să știe cine a inițiat discuția, ce s-a cerut Comisiei Europene și dacă suspendarea fondurilor a fost sau nu evocată.

Când sunt puse în discuție 770 de milioane de euro, încrederea publică nu poate fi alimentată cu jumătăți de propoziție. Sunt necesare adevărul integral și răspunderea celor care vorbesc în numele statului.

Fondurile europene aparțin cetățenilor români. Legea aparține Republicii. Nici unele, nici cealaltă nu pot fi așezate în jurul destinului politic al unui singur om.

The post Iacob Constantin Ciprian – Declarație politică – „Cine a dus la Bruxelles disputa «amendamentului Fritz»?” appeared first on AUR.

Circumscripția electorală: nr.02 Arad

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Titlul declaraţiei politice: Funcționarii publici români, valoare națională!

Stimați colegi, dragi români,

Termenul de 45 de zile din legea integrității și riscul pierderii specialiștilor din structurile UE și NATO

Urmare a efectelor legii integrității, recent votată în Senatul României, funcționarii publici care lucrează pe bază de contract pentru structuri internaționale sunt considerați incompatibili.

Statul român nu este prejudiciat de această masă de specialiști ce activează în cadrul structurilor UE și Nord-Atlantice; dimpotrivă, beneficiază de aport de imagine și experiență profesională, care poate fi ulterior integrată în instituțiile naționale.

Termenul extrem de scurt, de 45 de zile, impus printr-o formă de constrângere unor profesioniști care așteptau o anumită predictibilitate profesională și personală (familii relocate, copii înscriși la școli internaționale, soți/soții care au ales să îi urmeze), îi va face să renunțe la posibilitatea reîntoarcerii în țară, văduvind instituțiile de specialiști de care este atât de mare nevoie.

O analiză mai atentă a urmărilor pe care le produce această modificare legislativă poate produce efecte benefice, urmărind dezideratul îmbunătățirii legislației în domeniul integrității, fără a intra într-o potențială dispută cu instituțiile UE sau NATO, ale căror specialiști români, extrem de apreciați, ar fi puși într-o poziție de constrângere.

The post Parasca Teofil – Declarație politică – Funcționarii publici români, valoare națională! appeared first on AUR.

Circumscripţia electorală: nr. 08 Brașov

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul declarației politice: „România are nevoie de solidaritate între generații, nu de război între generații”

Stimați colegi parlamentari, în România de astăzi se încearcă tot mai des să ni se spună că o generație trebuie să piardă pentru ca alta să poată câștiga.

Ni se spune că pensionarii trebuie să accepte mai puțin pentru ca tinerii să aibă mai mult.

Că salariile trebuie înghețate pentru ca pensiile să poată fi plătite.

Că familiile trebuie să suporte mai multe taxe pentru ca statul să își poată echilibra bugetul.

Această logică este greșită și este periculoasă.

România nu are nevoie de un război între generații !

România are nevoie de solidaritate între generații !

Pensionarul de astăzi a fost salariatul de ieri.

Salariatul de astăzi este pensionarul de mâine.

Tânărul care își caută primul loc de muncă va contribui, la rândul său, la sistemul de pensii.

Iar copiii de astăzi sunt viitorii angajați, antreprenori, medici, profesori, ingineri și contribuabili ai acestei țări.

Nu avem generații care concurează între ele.

Avem generații care depind unele de celelalte.

Pensionarii nu sunt problema României !

Trebuie spus foarte clar: pensionarii nu sunt cauza deficitului bugetar.

Oamenii care au muncit 30, 40 sau chiar peste 50 de ani nu pot fi transformați în vinovații de serviciu atunci când statul se confruntă cu probleme financiare.

Stimați colegi parlamentari, pensia nu este un cadou !

Pensia reprezintă dreptul rezultat în urma unei vieți de muncă și de contribuție.

De aceea, atunci când discutăm despre pensii, trebuie să discutăm despre respect, predictibilitate și dreptate, nu despre antagonizarea unei generații împotriva alteia.

Nu este normal ca pensionarul să fie pus să se simtă vinovat că primește pensie.

La fel de greșit este să îi spunem unui tânăr că viitorul lui depinde de reducerea drepturilor celor  care au muncit înaintea lui.

Modificarea sistemului de pensii prin anularea, fără temei legal și fără acordul societății, a 5 fonduri sociale de pensii și adoptarea unui sistem nerentabil (Bismarck) prin care moștenirea transmisă de generații anterioare către generațiile viitoare este anulată.

Nu s-a ținut cont că noul sistem anulează predictibilitatea și siguranța beneficiului pensiei și nu s-a ținut cont că vechiul sistem introdus cu peste 100 de ani de către fostele bresle asigura plata pensiilor, fără intervenția bugetului de stat sau a altor surse, pe cel puțin 5 ani fără contributivitate, prin reinvestirea în afaceri sigure strategice și de mare interes național.

Viitorul tinerilor nu trebuie construit pe sărăcirea părinților și bunicilor lor.

Tinerii nu trebuie transformați în justificarea austerității și tinerii României au dreptul la un viitor mai bun.

Au dreptul la locuri de muncă bine plătite, la educație de calitate, la locuințe accesibile, la posibilitatea de a-și întemeia o familie și de a rămâne în România.

Dar pentru toate acestea nu trebuie să punem tinerii împotriva seniorilor.

Dacă un tânăr nu își permite să cumpere o locuință, problema nu este că bunica lui primește pensie.

Dacă un absolvent nu găsește un loc de muncă bine plătit, problema nu este că părinții lui primesc salariu.

Dacă familiile tinere nu își permit să aibă copii, problema nu este că statul trebuie să aleagă între copii și pensionari.

Problema este că România trebuie să-și respecte interesul național, cetățenii și să creeze suficiente oportunități pentru toate generațiile.

Trebuie să avem politici publice care să producă dezvoltare, locuri de muncă, investiții și venituri mai mari, nu politici care împart societatea în tabere.

Salariații nu trebuie să plătească prețul ineficienței statului. 

La rândul lor, salariații României au dreptul la venituri care să le permită un trai decent.

Nu putem cere angajatului să muncească mai mult, să plătească mai multe taxe și contribuții, în timp ce statul nu demonstrează că își reduce propriile ineficiențe și propria risipă.

Înainte de a cere sacrificii românilor, statul trebuie să demonstreze că și-a făcut ordine în propria casă.

Bogățiile naturale aparțin țării și cetățenilor țării, iar beneficiul dat de aceste bogății trebuie să fie în total interes național.

Românii trebuie să știe unde se duc banii lor. 

Trebuie să știe că taxele și contribuțiile pe care le plătesc sunt transformate în servicii publice de calitate, infrastructură, educație, sănătate și protecție socială.

Nu putem construi solidaritate socială prin frustrare și resentiment.

Copiii României trebuie să fie centrul politicilor publice și există o generație despre care trebuie să vorbim mai mult: copiii.

Un stat care își dorește un viitor trebuie să investească în copii.

Trebuie să investească în educație, sănătate, infrastructură școlară, siguranță, sport, cultură și în sprijinirea familiilor.

Dar și aici trebuie să înțelegem un lucru fundamental: Investiția în copii nu trebuie pusă în opoziție cu sprijinirea seniorilor.

O societate sănătoasă nu alege între copil și bunic.

Îi protejează pe amândoi.

Familia românească este tocmai locul în care generațiile se întâlnesc, se sprijină și se ajută reciproc.

Familia este prima formă de solidaritate între generații.

În milioane de familii din România, bunicii au grijă de nepoți.

Părinții își sprijină copiii atunci când aceștia își cumpără prima locuință sau își întemeiază o familie.

Copiii adulți își ajută părinții atunci când aceștia îmbătrânesc și au nevoie de sprijin.

Aceasta este solidaritatea reală dintre generații.

De aceea, politicile statului trebuie să consolideze familia, nu să o fragmenteze.

Avem nevoie de măsuri pentru familiile cu copii, pentru tinerii aflați la început de drum, pentru persoanele active și pentru seniori.

Nu trebuie să alegem între aceste categorii.

Trebuie să le susținem pe toate.

Statul trebuie să oprească această competiție artificială între generații.

Stimați colegi parlamentari,

România are resurse.

Are oameni inteligenți, oameni muncitori, antreprenori, profesioniști, tineri talentați și seniori cu experiență, care și-au demonstrat aceste calități atât în țară cât și în afara ei nu de puține ori și nu de azi ci din totdeauna.

Ceea ce ne lipsește prea des este o politică publică orientată către dezvoltare și către interesul național pe termen lung.

România trebuie să înceteze să își pună generațiile una împotriva celeilalte.

Trebuie să construim o țară în care bunicul să poată privi cu încredere către viitorul nepotului său, iar nepotul să poată privi cu respect către generația bunicului său.

O Românie puternică este o Românie în care generațiile nu se luptă între ele, ci construiesc împreună.

Aceasta este România pe care trebuie să o lăsăm generațiilor care vin.

The post Barcari Dorina – Declarație politică – „România are nevoie de solidaritate între generații, nu de război între generații” appeared first on AUR.

Circumscripția electorală: Nr. 7 Botoșani

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Titlul declarației: Țara care își crește copiii la telefon

Domnule președinte, stimați colegi,

Guvernele României au găsit, în trei decenii, cea mai crudă metodă de a ascunde șomajul. L-au urcat în autocare și avioane, l-au trimis peste hotare, iar după trecerea frontierei au botezat exodul mobilitate europeană. Au închis fabrica, au golit satul, au pierdut meseriașul, apoi au trecut banii trimiși familiei la rubrica succes economic, ca și cum o sumă intrată în țară ar putea umple locul rămas gol la masă.

O singură hartă cuprinde acum două Românii. Peste hotare, părinții ridică locuințe, îngrijesc bătrâni, culeg recolte și țin în mișcare economii străine; acasă, bunicii merg la ședințele cu părinții, copiii își arată diplomele prin camera telefonului, iar familiile învață să împartă masa printr-un ecran.

În casele despărțite de granițe, viața de familie s-a mutat în telefon. O mamă urmărește serbarea copilului dintr-un vestiar, în pauza de lucru; un tată ascultă poezia pentru școală din cabina camionului; bunicii duc copiii la medic și răspund întrebărilor la care ar fi trebuit să răspundă părinții. Cei mici cresc între promisiunea venirii mamei la vară și plecarea tatălui duminică, iar bucuria revederii are mereu alături o valiză pregătită pentru următoarea despărțire.

Românul poate zidi, vindeca, cultiva, proiecta și conduce pretutindeni; facultățile lui au primit însă preț în economii străine, iar guvernările românești i-au oferit doar un bilet de plecare. Este mai necesar ca oricând să facem ceva pentru românii plecați și pentru cei lăsați în urmă!

The post Silegeanu Cătălin – Declarație politică – Țara care își crește copiii la telefon appeared first on AUR.

      Ultimul raport prezentat de Eurostat: România se află în top, dar în topul de jos, pe ultimele locuri.

      Avem o scădere anuală de 2% a produsului intern brut, cea mai mare scădere din Uniune. Consumul – cea mai mare scădere anuală din Uniune la vânzările cu amănuntul. Ce înseamnă asta? Că românul de rând își permite din ce în ce mai puțin să își asigure traiul zilnic.

      Creștere economică? Nu există. Zero. Sub guvernarea Bolojan, România – cel mai mare deficit din Uniunea Europeană. Asta este guvernarea Bolojan, susținută de voi toți: de PSD, de PNL, de USR, de UDMR.

       Ați adus România și românii în pragul sărăciei maxime.

       Ce a făcut acest guvern? Ce soluții a luat? Nimic.

       Soluțiile luate de Bolojan au fost să omoare economia României prin taxe și impozite, să închidă firmele românești, să lase românii fără un loc de muncă, pentru că vedem zilnic mii de români disponibilizați.

       Avem un articol 47 în Constituție și vă întreb, stimați colegi și domnule Nicușor Dan, garantul Constituției: Îl mai respectă cineva?

        Spune așa, alineatul (1): „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.” Asta vă obligă Constituția.

        România nu este săracă. România nu este săracă în resurse. Doar că banii pe care i-ați colectat din taxe și impozite, împrumuturile pe care le-ați făcut la dobânzi colosale, dacă ar fi fost investiți în infrastructură, în irigații, în educație, s-ar fi văzut și rezultate. Dar nu! Preferați să investiți în contracte cu dedicație, în a plăti salarii colosale pentru sinecuri. Reforma administrativă, mult trâmbițată de domnul Bolojan când și-a preluat mandatul, nu există.

        Nu ați făcut nimic pentru români. Nu ați făcut nimic pentru țara noastră. Doar ați fost acolo ca să o sărăciți din ce în ce mai mult.

         România are oameni muncitori, are resurse și are bogății, dar, din păcate, nu are un conducător care s-o iubească.

The post Gianina Șerban – Declarație politică – 4 luni fără guvern appeared first on AUR.

The post Titus Păunescu – Declarație politică – Reducerea personalului din educație și efectele asupra școlii românești appeared first on AUR.

Trebuie analizat transparent cât din banul public ajunge la furnizorii privați, pentru ce servicii, în baza căror criterii și cu ce rezultate pentru pacient.
Nu putem accepta un sistem în care contribuabilul finanțează sănătatea prin CASS, iar când are nevoie de un RMN, un CT, o consultație sau o analiză descoperă că fondurile decontate sunt insuficiente și alternativa imediată este plata din propriul buzunar.
Sectorul privat are un rol legitim și important în sistemul medical românesc.
Problema apare atunci când statul își slăbește propriile servicii și ajunge să compenseze incapacitatea sistemului public prin transferarea tot mai multor servicii către privat.
CNAS trebuie să finanțeze în primul rând nevoia medicală a pacientului, nu dezvoltarea unui model în care pacientul plătește contribuții obligatorii și apoi mai plătește încă o dată pentru a primi serviciul la timp.
Iar medicilor de familie nu trebuie să li se prezinte drept mari reforme lucruri absolut normale: posibilitatea de a avea concediu de odihnă, concediu medical sau un mecanism funcțional de înlocuire.
Acestea nu sunt privilegii.
Sunt normalități care trebuiau rezolvate de ani de zile!
Ca medic și vicepreședinte al Comisiei pentru sănătate din Camera Deputaților, susțin fără echivoc digitalizarea sănătății. Dar susțin o digitalizare făcută pentru pacient și medic, nu digitalizarea de dragul bifării unor jaloane și al cheltuirii unor bugete.
Avem nevoie de un singur ecosistem medical interoperabil, în care cardul de sănătate sau succesorul său electronic să reprezinte cheia de acces, iar medicul autorizat să poată vedea rapid informațiile necesare: trimiteri, prescripții, investigații, scrisori medicale și istoricul relevant al pacientului.

Nu zece sisteme.
Nu zece parole.
Nu alte hârtii peste platforme digitale.
Și, mai ales, nu sute de milioane cheltuite pentru soluții care trebuie „reglate” după ce au fost prezentate public drept funcționale.
Digitalizarea sănătății este necesară. Digitalizarea haosului administrativ nu este reformă.
CNAS trebuie să explice transparent unde merg banii, cât costă fiecare sistem informatic, cât se decontează către sistemul public și cât către furnizorii privați și, mai ales, ce primește concret pacientul român pentru contribuția pe care o plătește lună de lună.
Pentru că sănătatea nu trebuie administrată în funcție de interesele furnizorilor.
Sănătatea trebuie administrată în interesul pacientului român.

The post Sorin Muncaciu – Declarație politică – CNAS DIGITALIZEAZĂ HAOSUL, ÎN LOC SĂ REPARE SISTEMUL! SUTE DE MILIOANE PENTRU PLATFORME, ÎN TIMP CE PACIENȚII AȘTEAPTĂ CU LUNILE! appeared first on AUR.

Comisia spune că sărăcia din copilărie nu se termină atunci când copilul împlinește 18 ani. Dimpotrivă, experiența sărăciei în copilărie aproape dublează probabilitatea sărăciei la vârsta adultă. Iar costul economic al neintervenției este estimat la 3,4% din PIB-ul european în fiecare an. Așadar, ce facem noi astăzi pentru copilul care a intrat în această toamnă în clasa pregătitoare poate determina în mare măsură adultul care va deveni peste 12, 15 sau 20 de ani.
Prima prioritate trebuie să fie școala. Dacă un copil nu își permite masa, trebuie să primească o masă sănătoasă. Dacă familia nu își permite transportul, trebuie să existe transport școlar. Dacă părinții nu pot suporta costurile rechizitelor și ale participării la activitățile educaționale, trebuie să existe sprijin. Dacă un copil începe să absenteze, statul trebuie să intervină înainte ca absențele să se transforme în abandon.
Comisia Europeană recunoaște că, deși Garanția pentru copii a produs progrese, există încă peste un milion de copii europeni care nu au zilnic acces la fructe și legume proaspete, iar copiii săraci sunt mult mai puțin incluși în activități extracurriculare.
AUR susține o politică în care munca trebuie să fie mai avantajoasă decât dependența de ajutorul social, iar familia trebuie sprijinită să devină autonomă.
Ce spun statisticile? Câți copii au fost scoși din sărăcie? Câți au rămas la școală? Câți au primit o masă adecvată? Câți au avut acces la servicii medicale? Câte familii au ajuns să trăiască din muncă și nu din ajutoare?
Doamnelor și domnilor,
Anul școlar 2026–2027 a început deja. Nu mai avem timp pentru promisiuni generale despre „incluziune”, „coeziune” și „oportunități egale”. Avem copii care sunt deja în bănci și pentru care diferența dintre succes și abandon se poate reduce uneori la lucruri foarte concrete: o masă caldă, un autobuz care ajunge în sat, rechizite, acces la un profesor, la un medic sau la un program de sprijin.
România trebuie să folosească această oportunitate pentru a construi o politică socială care pune familia în centrul ei, apără copilul și recompensează munca.
Copilul trebuie să moștenească șansa de a-și construi singur viitorul.

The post Cristina Dascălu – Declarație politică – România riscă să piardă încă o generație appeared first on AUR.

The post Laura Gherasim – Declarație politică – PNRR s-a încheiat. Ce a mai rămas pentru copiii din Vaslui? appeared first on AUR.