Circumscripția electorală: Nr. 34, Sibiu

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Titlul declaraţiei politice: „Lecția demnității: Consecvența AUR în fața trădării și prăbușirea Guvernului Veștea”

Stimați colegi, dragi români,

Mascarada politică orchestrată în spatele ușilor închise s-a prăbușit zgomotos în fața realității democratice. Cabinetul propus de Adrian Veștea a picat în mod categoric la votul din Parlament, confirmând eșecul lamentabil al unei formule executive complet lipsite de legitimitate, născute din ambiții personale și jocuri de culise contrare interesului național.

Au fost exprimate 212 voturi, dintre care 189 „pentru” și 23 „împotrivă”. Nici măcar  toți „puciștii” din PNL nu au mai votat Cabinetul lor. Acest rezultat nu reprezintă doar o simplă respingere matematică a unei liste de miniștri, ci este victoria demnității în fața încercărilor repetate de subordonare a instituțiilor statului.

Alianța pentru Unirea Românilor a dovedit, încă o dată, o consecvență de nezdruncinat și o loialitate absolută față de electorat. Poziția noastră a fost fermă, transparentă și neschimbată încă de săptămâna trecută, când am stipulat public și fără echivoc că nu vom susține și nu vom valida niciodată un executiv din care nu facem parte și care încearcă să pătrundă pe ușa din spate la guvernare.

Zvonurile perfide difuzate intens în mass-media, care sugerau existența unor pretinse facțiuni sau a unor parlamentari AUR dispuși să își negocieze votul, au fost complet demontate. S-a demonstrat că suntem o formațiune disciplinată, unitară și imună la compromisuri toxice. În rândurile noastre nu există și nu vor exista trădători, spre disperarea celor care credeau că totul este de vânzare în politica românească.

Din păcate, contextul general în care se găsește țara noastră este unul de o gravitate extremă. Statul român a fost retrogradat la periferia Europei, ocupând ultimele poziții în toate clasamentele Uniunii Europene privind calitatea vieții și dezvoltarea. Mai mult decât atât, am devenit primul spațiu din comunitatea europeană în care procesele electorale și voința suverană a poporului sunt anulate în mod arbitrar. Clasa politică tradițională a reușit contraperformanța de a transforma forul legislativ și actul de guvernare în concepte sinonime cu abandonul și trădarea națională.

În fața acestui dezastru, AUR stă cu fruntea sus, mândri de identitatea noastră, pentru a ne făuri un cu totul alt viitor, bazat pe verticalitate și patriotism. Părăsirea sălii de plen a fost un act de igienă morală, refuzând să legitimăm o farsă politică.

Această prăbușire parlamentară a Guvernului Veștea reprezintă o palmă severă și o lecție dură aplicată direct președintelui Nicușor Dan, cel care a dorit să își impună voința dictatorială și solitară peste regulile democrației, ignorând deliberat structurile statutare și forurile de decizie ale unor partide parlamentare.

Nicușor Dan trebuie să înțeleagă că aroganța politică și disprețul față de regulile democratice fundamentale se plătesc scump. Îi punem în vedere, de la această tribună, că este obligat să învețe această lecție de maturitate, să coboare de pe soclul infatuării și să își ceară scuze în mod oficial în fața Alianței pentru Unirea Românilor și a cetățenilor pe care i-a sfidat.

În caz contrar, dacă va continua pe calea dezbinării societății și a sabotării democrației, AUR nu va ezita să folosească toate pârghiile constituționale și va merge până la capăt cu procedura legitimă pentru suspendarea sa din funcție.

The post Păucean-Fernandes Luminița – Declarație politică – „Lecția demnității: Consecvența AUR în fața trădării și prăbușirea Guvernului Veștea” appeared first on AUR.

            România, la fel ca întreaga Europă, traversează din nou o perioadă de  temperaturi extreme. Valurile de căldura sunt tot mai dese,mai intense şi mai lungi, iar specialiştii avertizează că acestea nu mai reprezintă fenomene izolate, ci o tendinţă care afectează sănătatea populaţiei, agricultura, economia şi infrastructura.

          Dincolo de cifrele din termometre,trebuie să vedem oamenii.

Vârstnicii,copii,bolnavii cronici şi cei care muncesc în aer liber sunt cei mai expuşi. Fermierii se confruntă cu seceta  şi pierderile de producţie, iar oraşele  devin adevarate insule de căldura, în care asfaltul şi betonul amplifică  disconfortul. Nu este suficient să constatăm că verile sunt mai fierbinţi decât în trecut. Statul trebuie să acţioneze. Avem nevoie de investiţii în sisteme de irigaţii, de extinderea spaţiilor verzi în localităţi, de modernizarea reţelelor de apă şi energie, de planuri locale pentru protejarea populaţiei în perioadele caniculare şi de campanii eficiente de informare.

           În acelaşi timp, trebuie să susţinem cercetarea şi tehnologiile care ajută agricultura să facă faţă schimbărilor climatice şi să folosim mai eficient fondurile europene destinate adaptării la aceste provocari.

           Căldura extremă nu ţine cont de opţiunile politice,ea afectează fiecare comunitate din România. De aceea, răspunsul nostru trebuie să fie unul responsabil, bazat pe prevenţie, investiţii şi solidaritate.

          Astăzi nu discutăm doar despre vreme,discutăm despre siguranţa cetăţenilor,despre viitorul agriculturii româneşti şi despre responsabilitatea noastră faţă de generaţiile care vin.

The post DUMITRU  TILEA – Declarație politică – Căldura extremă nu mai este o excepție, ci o nouă realitate appeared first on AUR.

Vin, astăzi, în fața dumneavoastră pentru a semnala un nou eșec în implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență — un eșec care nu se măsoară doar în milioane de euro pierdute, ci în căldura și în banii pe care îi vor plăti în plus, la iarnă, familiile racordate la sistemele de termoficare din România – este vorba despre Jalonul 134 din PNRR care prevede construirea a două centrale de cogenerare de înaltă eficiență pe gaz, la Constanța și la Arad, cu o capacitate totală de aproape 155 de megawați și un buget de 86 de milioane de euro. Termenul asumat de statul român: trimestrul al doilea al acestui an. Adică acum. Iar starea reală a proiectului, conform monitorizării independente a PNRR, este una singură: în întârziere.

Centrala de la Constanța mai are șanse să fie gata la timp. Cea de la Arad, în schimb, înregistrează întârzieri îngrijorătoare chiar la instalarea echipamentelor tehnice — etapa fără de care nicio centrală nu pornește. Și cum acest jalon este unul singur, pentru ambele centrale, întârzierea de la Arad pune în pericol întregul obiectiv.

Iar consecința este una pe care o cunoaștem deja prea bine: o penalizare de 64 de milioane de euro, la un buget de 86 de milioane. Cu alte cuvinte, riscăm să pierdem fonduri europene echivalente cu aproape trei sferturi din valoarea investiției. Trei sferturi dintr-un proiect, pierdute nu pentru că ar fi fost prost gândit, ci pentru că nu a fost dus la capăt la timp.

Vreau să fim foarte clari ce înseamnă această cifră: 64 de milioane de euro sunt bani care ar fi putut moderniza spitale, ar fi putut dota școli, ar fi putut repara drumuri. Sunt bani pe care îi pierdem din simplă incapacitate administrativă.

Și nu este un caz izolat, pare a fi un tipar, pentru că avem capacități de stocare a energiei rămase la 1% grad de implementare, avem spitale care abia se mai încadrează în termene, după ce lista a fost tăiată de la 49 la 8, avem ateliere de practică pentru elevii din învățământul profesional cu termenul depășit. De fiecare dată aceeași poveste: fonduri europene obținute cu greu, blocate apoi de birocrație, de lipsa de coordonare și de absența unei minime răspunderi.

Cogenerarea de înaltă eficiență nu este un moft tehnic, este exact soluția de care au nevoie orașele noastre pentru a furniza căldură la costuri predictibile, într-un moment în care sisteme întregi de termoficare se prăbușesc financiar sub povara datoriilor și a certificatelor de carbon, iar întârzierea acestor centrale înseamnă, în limbaj simplu, factura mai mare la căldură pentru cetățean și aerul mai poluat pentru orașul lui.

De aceea solicit public Ministerului Energiei și Guvernului să răspundă, fără limbaj de lemn, la întrebări simple: care este, astăzi, stadiul real al fiecărei centrale? Care este cauza concretă a blocajului de la Arad și cine răspunde pentru el? S-a cerut sau nu o reeșalonare a termenului către Comisia Europeană? Și, mai presus de toate: ce plan de urgență există pentru a salva acești bani, înainte ca penalizarea să devină ireversibilă?

Cetățenii acestei țări nu ne-au trimis aici ca să administrăm eșecuri și să numărăm penalizări. Ne-au trimis ca să ducem lucrurile la capăt! Iar PNRR nu este banul niciunui guvern — este banul românilor, și fiecare milion pierdut din el este o promisiune încălcată față de ei!

The post Silviu-Titus PĂUNESCU – Declarație politică – Întârzierea centralelor de cogenerare din PNRR de la Constanța și Arad — încă un jalon ratat, încă 64 de milioane de euro aruncate pe fereastră appeared first on AUR.

Nu venim în fața Parlamentului cu o inițiativă de propagandă. Nu venim să negăm realitatea deficitului bugetar. Nu venim să spunem că România poate cheltui oricât, oricum, fără responsabilitate.

Dimpotrivă.

Venim cu o propunere de bun-simț: dacă statul trebuie să facă economie, să înceapă cu risipa sa administrativă, nu cu profesorul de la catedră; să înceapă cu cheltuielile neesențiale, nu cu elevul din bancă; să înceapă cu aparatul umflat, cu consultanțele, cu achizițiile discutabile, cu privilegiile birocratice, nu cu școala românească.

Pentru că școala nu este o anexă a austerității. Școala este temelia națiunii.

Legea nr. 141/2025 a fost prezentată ca o lege de consolidare fiscal-bugetară. Dar, în educație, efectele sale au depășit cu mult logica unei simple ajustări contabile. Vorbim despre majorarea normei didactice, despre modificarea plății cu ora, despre efective mai mari de elevi la clasă, despre comasări și reorganizări, despre burse, despre restrângerea unor mecanisme care asigurau funcționarea reală a școlilor.

Pe hârtie, aceste măsuri pot arăta ca economii. În realitate, ele înseamnă clase mai aglomerate, profesori mai împovărați, școli mai vulnerabile, copii mai puțin sprijiniți și o profesie didactică tot mai greu de ales pentru tinerii valoroși.

Iar aici trebuie spus foarte clar: profesorul român nu este vinovatul deficitului bugetar.

Nu profesorul a creat risipa din stat.

Nu învățătorul de la țară a umflat aparatul administrativ.

Nu profesorul de matematică a negociat contractele păguboase.
Nu educatoarea a produs dezechilibrele bugetare.

Nu directorul unei școli mici din mediul rural a generat haosul fiscal al României.

Și, atunci, de ce trebuie să plătească tocmai ei?

De ce trebuie ca nota dezordinii bugetare să fie trimisă în cancelarie?

De ce trebuie ca o criză fiscală produsă prin ani de guvernare iresponsabilă să fie decontată prin ore mai multe, clase mai mari, venituri mai mici și demotivarea corpului profesoral?

Stimați colegi,

Noi susținem o lege de suspendare, nu o aventură bugetară. Susținem o măsură temporară, nu o fugă de responsabilitate. Susținem o corecție punctuală, nu blocarea reformelor. Susținem protejarea educației, nu creșterea deficitului.

Inițiativa legislativă pe care o propunem are o logică simplă: suspendăm până la începutul anului școlar 2027–2028 acele efecte din Legea nr. 141/2025 care au perturbat sistemul de educație, iar în acest interval obligăm Guvernul să vină cu o evaluare reală de impact și cu o soluție bugetară serioasă.

Nu cerem bani fără sursă.

Nu cerem încălcarea PNRR.

Nu cerem abandonarea disciplinei fiscale.

Cerem exact contrariul: o disciplină fiscală dreaptă.

Pentru că există două feluri de austeritate. Una oarbă și una responsabilă.

Austeritatea oarbă taie de unde este mai ușor: din școli, din spitale, din oameni, din servicii publice esențiale. Austeritatea responsabilă taie de unde este risipă: din cheltuieli administrative neesențiale, din contracte fără impact, din consultanțe inutile, din deplasări, protocol, comunicare politică mascată, aparate supradimensionate și achiziții care nu se văd nici în clasă, nici în spital, nici în viața cetățeanului.

Noi alegem a doua variantă.

De aceea, inițiativa noastră introduce o clauză de neutralitate bugetară. Spunem clar: influențele financiare se acoperă fără majorarea deficitului, prin realocări din zona administrativă a statului, cu protejarea expresă a sănătății, apărării, educației de bază, fondurilor europene, PNRR, burselor sociale, drepturilor copiilor cu cerințe educaționale speciale și programelor de prevenire a abandonului școlar.

Cu alte cuvinte: nu luăm de la copil ca să dăm profesorului. Nu luăm de la pacient ca să reparăm școala. Nu luăm de la PNRR ca să acoperim greșelile Guvernului.

Luăm de acolo de unde statul risipește.

Aceasta este diferența dintre populism și responsabilitate.

Populismul spune: dați bani, nu contează de unde.
Noi spunem: protejați educația și tăiați risipa.

Populismul spune: anulați tot.

Noi spunem: suspendați punctual ce a produs dezechilibru și refaceți calculul pe date reale.

Populismul spune: nu contează deficitul.

Noi spunem: deficitul contează, dar viitorul copiilor contează și mai mult.

Stimați colegi,

România nu se poate reconstrui împotriva profesorilor săi. Nicio țară nu s-a ridicat umilindu-și școala. Nicio economie solidă nu s-a construit pe o clasă supraaglomerată. Nicio societate demnă nu și-a tratat dascălii ca pe o problemă contabilă.

Profesorul nu este o rubrică de economii. Profesorul este infrastructură națională vie.

Putem construi autostrăzi, putem cumpăra echipamente, putem ridica sedii, putem digitaliza instituții. Dar dacă nu avem profesori respectați, dacă nu avem copii formați, dacă nu avem școli vii, toate aceste investiții vor sta pe o temelie fragilă.

Educația nu produce efecte electorale imediate. Nu se inaugurează cu panglică. Nu se vede într-o poză de campanie. Dar educația este ceea ce decide dacă România va fi, peste 10 sau 20 de ani, o țară de muncitori ieftini sau o țară de oameni liberi, calificați, demni și capabili să creeze valoare.

Când tai din educație, nu faci economie. Iei un credit toxic pe viitorul copiilor.

Iar nota de plată vine mai târziu: abandon școlar, analfabetism funcțional, lipsă de meseriași, lipsă de specialiști, migrație, dependență economică, slăbirea coeziunii naționale.

De aceea, această inițiativă nu este doar despre profesori. Este despre părinți. Este despre copii. Este despre satul românesc. Este despre orașele mici. Este despre tinerii care se întreabă dacă merită să intre în învățământ. Este despre comunitățile care își pierd școala și, odată cu școala, își pierd viitorul.

Noi nu spunem că sistemul de educație nu are nevoie de reformă. Are nevoie. Poate mai mult decât oricând.

Dar reforma nu înseamnă să pui mai mulți elevi în clasă și să numești asta eficiență. Reforma nu înseamnă să crești norma profesorului și să numești asta responsabilitate. Reforma nu înseamnă să tai plata cu ora și să pretinzi că ai rezolvat deficitul. Reforma nu înseamnă să comasezi școli pe hârtie și să ignori distanțele, copiii, familiile, comunitățile.

Reforma adevărată înseamnă standarde, calitate, rigoare, performanță, sprijin pentru școala rurală, respect pentru profesor, evaluare reală și finanțare predictibilă.

Aceasta cerem.

Cerem suspendarea unor măsuri greșit calibrate.

Cerem raport real de impact.

Cerem dialog social.

Cerem compensare bugetară dreaptă.

Cerem protejarea PNRR.

Cerem ca educația să fie tratată ca prioritate națională, nu ca sac de unde se taie când nu mai ajung banii.

Stimați colegi,

AUR susține această inițiativă pentru că apărarea școlii românești nu este o opțiune ideologică. Este o datorie națională.

Poți avea viziuni diferite despre taxe. Poți avea opinii diferite despre administrație. Poți avea soluții diferite despre economie. Dar într-un stat care se respectă, există câteva linii roșii: copilul, familia, școala, comunitatea, demnitatea muncii.

Când acestea sunt lovite, Parlamentul trebuie să reacționeze.

Astăzi, avem de ales între două Românii.

O Românie care își contabilizează profesorii ca pe o povară.
Și o Românie care își privește profesorii ca pe o investiție strategică.

O Românie care caută economii în cancelarie.
Și o Românie care caută risipa acolo unde ea se află cu adevărat: în aparatul administrativ al statului.

O Românie care își golește satele de școli.
Și o Românie care înțelege că, acolo unde dispare școala, dispare încet și comunitatea.

Noi alegem a doua Românie.

De aceea, chemăm toate grupurile parlamentare să trateze această inițiativă cu seriozitate, nu cu reflex politic. Nu este o temă de partid. Este o temă de stat.

Să suspendăm efectele greșite.

Să cerem Guvernului calcule reale.

Să protejăm PNRR.

Să compensăm bugetar prin tăierea risipei.

Să redăm școlii românești un minim de stabilitate și respect.

Pentru că, la final, întrebarea nu este dacă ne permitem să apărăm educația.

Întrebarea adevărată este: ne permitem să nu o apărăm?

The post Ramona-Ioana BRUYNSEELS – Declarație politică – Educația nu este risipa României. Profesorul nu este vinovatul deficitului appeared first on AUR.

Stimați colegi,

Iau cuvântul, astăzi, pentru a semnala o situație care arată, ca într-o radiografie, modul în care această guvernare gestionează ultima etapă a Planului Național de Redresare și Reziliență.

La 31 august 2026, PNRR-ul intră în termenul-limită pentru îndeplinirea tuturor jaloanelor și țintelor rămase și, cu alte cuvinte, mai avem câteva săptămâni. Și, în loc de bilanțuri, descoperim ținte care figurează senin cu starea „în implementare”, deși scadența lor a trecut deja.

Una dintre ele este cuprinsă în Componenta C16 – REPowerEU și ar fi trebuit dusă la capăt de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Agenția Domeniilor Statului. Este vorba despre crearea și punerea în funcțiune a unui registru național unic al terenurilor aflate în proprietatea statului — un instrument prin care 84.000 de hectare, identificate ca degradate sau neproductive, urmau să fie desemnate drept zone de accelerare pentru producerea de energie din surse regenerabile. Termenul: trimestrul I al anului 2026. Realitatea de astăzi: țintă restantă, stare „în implementare”.

Și aici, stimați colegi, începe adevărata problemă: pentru că acest registru nu este o formalitate izolată, ci reprezintă prima verigă dintr-un lanț de jaloane care depind unul de altul, adică, de înființarea registrului depinde semnarea contractelor de concesiune pentru terenurile incluse în zonele de accelerare — prevăzută pentru trimestrul II 2026. Iar încadrarea juridică a acestor terenuri presupune modificarea cadrului legal, respectiv completarea Legii nr. 268/2001 — demers programat tot pentru trimestrul II 2026.

Vedeți, așadar, absurdul situației – registrul ar fi trebuit să fie, deja, gata, deși temeiul legal care să permită desemnarea zonelor de accelerare și concesionarea lor urmează abia să fie adoptat. Se construiește acoperișul înainte de a turna fundația. Este o eroare de secvențiere care nu ține de ghinion, ci de lipsă de coordonare între un minister și altul, între un termen și altul.

Consecințele nu sunt teoretice: dacă registrul întârzie, întârzie concesiunile. Dacă întârzie legea, întârzie tot. Iar dacă lanțul se rupe, România riscă să piardă fonduri din finanțarea REPowerEU — bani europeni pe care i-am fi putut transforma în capacitate energetică, dar pe care îi tratăm cu o ușurință greu de explicat unui cetățean care plătește facturi tot mai mari.

Dincolo de termene, există și o întrebare de fond pe care o adresez public: cine garantează că, în graba de a bifa un jalon înainte de 31 august, nu vor fi scoase din circuitul agricol terenuri productive? Cele 84.000 de hectare trebuie să fie cu adevărat degradate sau neproductive, confirmate prin studii pedologice independente — nu terenuri bune, sacrificate pentru a salva un calendar ratat. Pământul agricol al statului român nu este o monedă de schimb pentru întârzierile administrației!

De aceea, de la această tribună, cer Ministerului Agriculturii și Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene să iasă public și să spună adevărul: în ce stadiu este registrul, câte hectare au fost efectiv clasificate, unde se află modificarea Legii nr. 268/2001 și ce plan de contingență există pentru a nu pierde banii din REPowerEU.

Pentru că românii merită un răspuns, nu o stare de „în implementare” repetată până când expiră termenul și, odată cu el, finanțarea!

The post Petre PUŞCAŞU – Declarație politică – Un registru fantomă și 84.000 de hectare blocate: cum se ratează, jalon cu jalon, capitolul energetic al PNRR appeared first on AUR.

Există un test simplu prin care se măsoară seriozitatea unui stat față de proprii cetățeni, precum și nivelul de civilizație – dacă, în anul 2026, un om dintr-un sat al țării poate deschide un robinet și poate avea apă curată, și dacă ceea ce folosește se întoarce în natură printr-o stație de epurare, iar nu într-un șanț de la marginea drumului, atunci putem spune că statul își respectă contribuabilii. Din păcate, însă, pentru o parte însemnată a locuitorilor din mediul rural al județului Vâlcea, acest test încă nu este trecut.

Există comunități întregi care, la peste un deceniu și jumătate de la aderarea României la Uniunea Europeană, nu dispun, nici astăzi, de un sistem centralizat de canalizare și de epurare a apelor uzate – avem, în județ, gospodării racordate la apă, dar nu și la canalizare și localități în care rețeaua de apă potabilă nu acoperă toate satele aparținătoare.

Operatorul regional Apavil, prin Asociația de Dezvoltare Intercomunitară „APA Vâlcea”, administrează aceste servicii într-un număr de unități administrativ-teritoriale, însă harta racordării rămâne, în mediul rural, plină de pete albe.

Am constatat, în vizitele pe care le fac în circumscripția electorală, că obligațiile legale de sănătate publică nu sunt respectate, anume, încă nu s-a înțeles faptul că directiva 91/271/CEE privind tratarea apelor urbane reziduale și directiva (UE) 2020/2184 privind calitatea apei destinate consumului uman nu sunt recomandări, ci angajamente asumate de statul român! Iar Legea nr. 241/2006 a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare și Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice impun autorităților datoria de a asigura aceste servicii, nu de a le tergiversa!

Problema pe care o semnalez prin această declarație politică s-a agravat în ultimele luni: în decembrie 2025, Guvernul a fost nevoit să adopte, prin ordonanță de urgență, măsuri de salvare pentru peste 500 de proiecte de apă, canalizare și gestionare a deșeurilor, proiecte cu un progres fizic de până la 30 la sută care nu se mai încadrau în jaloanele și termenele Planului Național de Redresare și Reziliență. Aceste investiții au fost preluate la finanțare de Administrația Fondului pentru Mediu, în limita unui buget estimat la circa 4,34 miliarde de lei. Traducerea, în limbaj simplu, este următoarea: lucrări începute cu bani europeni au rămas fără sursa de finanțare la jumătatea drumului, iar statul a trebuit să improvizeze o soluție pentru a nu pierde ce s-a construit deja și pentru a evita penalitățile.

Întreb, de la această tribună, ce se întâmplă cu proiectele Vâlcii, câte șantiere de apă și canalizare din județ au fost prinse în această preluare, în ce stadiu se află și cine garantează că tranziția de la o sursă de finanțare la alta nu se transformă într-o nouă perioadă de oprire a lucrărilor? Pentru că, în experiența ultimilor ani, fiecare schimbare de mecanism financiar a însemnat luni pierdute pe teren.

La toate acestea se adaugă încă o povară pe care oamenii o resimt imediat – de la 1 ianuarie 2026 au fost aprobate majorări de tarif la apă și canalizare în aria de operare, adică le cerem cetățenilor din satele Vâlcii să plătească mai mult pentru un serviciu pe care mulți dintre ei încă nu îl primesc integral. Este o asimetrie greu de explicat unui om care vede factura crescând, dar nu vede țeava ajungând până la poarta lui.

Nu arunc vina asupra unei singure instituții sau a unui singur guvern. Întârzierile se acumulează de mai multe cicluri de finanțare, iar responsabilitatea este împărțită. Am venit să cer ca aceste investiții să fie tratate ca prioritate reală, nu declarativă: un calendar ferm de finalizare pentru fiecare proiect din județ, transparență asupra stadiului lucrărilor și un mecanism de protecție pentru consumatorii vulnerabili din mediul rural, care nu pot duce simultan tarife mai mari și servicii incomplete.

Apa curată și canalizarea nu sunt un lux urban, sunt minimul pe care un stat membru al Uniunii Europene îl datorează fiecărui sat al său! Iar Vâlcea rurală așteaptă, de prea mult timp, ca acest minim să devină realitate!

The post Nicolae MÎNDRESCU – Declarație politică – Apa și canalizarea în satele Vâlcii — o promisiune europeană pe care statul român o amână de la un an la altul appeared first on AUR.

  Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete (PSD), îi transmite public premierului Ilie Bolojan (PNL) o invitație într-o secție de oncologie, afirmând că „la patul bolnavului nu există propagandă, nu există sondaje” și cerându-i să vadă realitatea din spitale și lipsa accesului la medicamente inovatoare.

  Domnule Rogobete, aveți dreptate într-un singur lucru: la patul bolnavului nu există propagandă. Dar există responsabilitate.

  Iar această responsabilitate îi privește pe toți cei care au guvernat România în ultimii ani: PSD, PNL și USR.

  Românii privesc astăzi cu revoltă cum foști și actuali demnitari își aruncă vina de la unii la alții, de parcă sistemul sanitar s-ar fi prăbușit peste noapte.

  Unde era această indignare când PSD conducea Ministerul Sănătății?

  Unde erau aceste apeluri când PNL controla Guvernul?

  Unde erau reformele promise de USR atunci când a deținut portofoliul Sănătății și vorbea despre „resetarea sistemului”?

Adevărul este unul singur.

 Nici PSD, nici PNL, nici USR nu au reușit să reformeze sistemul sanitar românesc.

Au schimbat miniștri, au schimbat secretari de stat, au schimbat directori de case de asigurări, au schimbat conduceri de spitale și au lansat sute de conferințe de presă.

Dar ce s-a schimbat pentru pacient?

Pacientul oncologic continuă să aștepte luni întregi accesul la tratamente inovatoare.

Pacientul cu boli rare continuă să se lovească de birocrație.

Pacientul din mediul rural continuă să parcurgă sute de kilometri pentru un consult de specialitate.

  Medicii și asistenții continuă să plece din sistem sau să fie sufocați de lipsa personalului și de birocrație.

  România continuă să înregistreze una dintre cele mai ridicate rate ale mortalității evitabile și una dintre cele mai scăzute speranțe de viață sănătoasă din Uniunea Europeană.

  Iar în tot acest timp, politicienii care au condus Ministerul Sănătății se ceartă între ei pe Facebook.

 Domnule Alexandru Rogobete îl invită pe domnul Ilie Bolojan într-o secție de oncologie.

 Eu îi invit pe amândoi – și alături de ei pe toți foștii miniștri ai Sănătății din PSD, PNL și USR – să le explice pacienților de ce, după atâția ani de guvernare, România încă nu poate asigura acces rapid la tratamente moderne, de ce listele de așteptare sunt atât de lungi, de ce investițiile promise întârzie și de ce spitalele noi au rămas, în mare parte, la stadiul de promisiuni.

 Pentru că este foarte comod să descoperi problemele sistemului imediat după ce ai plecat din funcție.

 Este foarte comod să vorbești despre lipsa medicamentelor după ce nu mai semnezi ordine de ministru.

 Este foarte comod să acuzi guvernul de astăzi pentru probleme care s-au acumulat în zeci de ani de administrație PSD și PNL, cu participarea USR în perioadele în care a fost la guvernare.

 Ca vicepreședinte al Comisiei pentru sănătate din Camera Deputațilo și în calitate de medic, refuz să particip la această competiție a ipocriziei.

  Pacienții nu au nevoie de schimburi de replici între PSD și PNL.

 Nu au nevoie de postări emoționante pe rețelele sociale.

Nu au nevoie de vizite de protocol în spitale.

Au nevoie de medicamente.

Au nevoie de medici.

Au nevoie de aparatură.

Au nevoie de spitale funcționale.

Au nevoie de respect.

 În loc să transforme drama bolnavilor într-un instrument de comunicare politică, cei care au guvernat România ar trebui să își asume fiecare partea de responsabilitate pentru starea în care a ajuns sistemul sanitar.

 AUR va continua să susțină o reformă reală a sănătății, bazată pe interesul pacientului, pe reducerea birocrației, pe investiții eficiente, pe transparență și pe responsabilitate.

Pentru că bolnavii României nu mai au nevoie de războaiele dintre PSD, PNL și USR.

 Au nevoie de un sistem medical care să le ofere șansa la viață pe care toate aceste guvernări le-au promis-o, dar nu au reușit să o construiască.

The post Sorin-Titus MUNCACIU – Declarație politică – PSD, PNL și USR au schimbat miniștrii, au schimbat guvernele, dar au lăsat bolnavii în urmă! Cinismul politic nu poate ține loc de tratament appeared first on AUR.

Mă aflu astăzi în fața dumneavoastră nu doar în calitate de deputat, ci în calitate de om care și-a petrecut întreaga viață pe stadioane, reprezentând România la cel mai înalt nivel. Știu ce înseamnă efortul, știu ce înseamnă victoria, dar, mai ales, știu ce înseamnă trauma unui sportiv lăsat singur în fața accidentărilor.

Venim astăzi cu un proiect de lege istoric, armonizat pe trei piloni: Legea Sportului, Legea Asigurărilor și Codul Fiscal

Lansăm programul SportProtect 360° într-un moment simbolic: anul 2026, declarat oficial „Anul Nadia” în România. Este momentul ca statul român să treacă de la aplauze în tribune la măsuri concrete de protecție pentru cei 180.000 de sportivi legitimați ai acestei țări.

Domnilor de la Ministerul Finanțelor, am auzit temerile dumneavoastră:

Vă îngrijorează plafoanele de deductibilitate de 2.000 de euro pentru modulul medical și 3.000 de euro pentru cel de economisire. Vă temeți că bugetul de stat va pierde bani. Ca fost sportiv, vă spun că analiza dumneavoastră se oprește la linia de start. Lăsați-mă să vă arăt linia de sosire și câștigul net al statului!

• 1. Concurența prăbușește costurile, statul nu pierde nimic:
  Prin deschiderea acestei clase hibride către întreaga piață de asigurări, sub supravegherea ASF, companiile de profil se vor licita agresiv între ele pe platformele publice pentru a prinde contractele federațiilor. Datele tehnice o dovedesc: pentru un înotător, un șahist sau un aruncător din atletism, riscul este redus. Companiile vor oferi pachete de doar 300-500 de euro pe an. Cluburile vor deduce mult mai puțin decât plafonul maxim, iar impactul fiscal real va fi nesemnificativ.
• 2. Degrevăm masiv spitalele publice:
  Cifrele Centrului Național de Medicină Sportivă sunt alarmante: peste 65% dintre fotbaliști și handbaliști se accidentează anual. Astăzi, acești copii ajung în spitalele de stat, iar operațiile și lunile lor de recuperare sunt plătite din banii publici ai CNAS. Prin SportProtect 360°, introducem sistemul cashless privat. Întregul cost medical este mutat pe umerii asigurătorilor. Oferim o mică deducere fiscală, dar economisim mii de euro per sportiv din bugetul Sănătății!
• 3. Protejăm investiția publică și viitorul campionilor:
  Statul român cheltuiește anual milioane de euro pentru construcția de săli, echipamente și pregătirea juniorilor. Când un tânăr de perspectivă se accidentează la 19 ani și nu are bani de operație, întreaga investiție a statului devine ZERO. Acest proiect oferă un scut. Mai mult, prin modulul de economisire și carieră duală, ne asigurăm că la 35 de ani, când se retrag, campionii noștri au fonduri private pentru studii și reconversie profesională, fără să devină cazuri sociale dependente de ajutoarele statului.
•  Peste 60% dintre sportivii de performanță suferă cel puțin o accidentare gravă (ruptură de ligamente încrucișate, menisc, fracturi) în perioada critică a trecerii de la juniori la seniori (16-21 de ani).
• 1 din 3 tineri sportivi români își întrerupe definitiv cariera înainte de vârsta de 22 de ani din cauze medicale. Motivul principal nu este gravitatea leziunii, ci lipsa banilor pentru o operație imediată și pentru protocoalele de recuperare medicală (care pot costa între 3.000 și 10.000 de euro per caz).
• În sistemul public de sănătate, timpul mediu de așteptare pentru un RMN gratuit este de 30–45 de zile, iar pentru o operație poate fi de luni de zile. În sportul de elită, fiecare săptămână de întârziere scade șansele de revenire la parametrii maximi cu 15-20%.

4.Cariera duală și abandonul educațional

• Studiile realizate la nivel european (inclusiv prin programele Uniunii Europene privind Dual Career) arată că peste 75% dintre sportivii legitimați abandonează studiile superioare sau cursurile de calificare din cauza programului sufocant de antrenamente și deplasări.
• La momentul retragerii din activitate (în medie între 30 și 35 de ani), aproximativ 80% dintre foștii sportivi nu dețin o diplomă sau o calificare profesională adaptată pieței moderne a muncii, devenind persoane cu risc major de excluziune socială.
• Statisticile globale și europene indică faptul că aproape 50% dintre sportivii profesioniști din sporturile de echipă și individuale ajung în dificultăți financiare majore sau în pragul falimentului personal în primii 5 ani de la retragerea din activitate.
• Deoarece contractele de activitate sportivă (CAS) din prezent nu generează automat vechime completă în muncă sau contribuții substanțiale la pilonii de pensii clasici, un fost sportiv din România începe reconstrucția financiară la vârsta de 35 de ani de la nivelul zero, în timp ce un angajat obișnuit are deja un istoric de 10-15 ani de economisire și avansare în carieră.

Stimați colegi, sportivul nu va fi implicat în birocrație:

Sportivul este doar beneficiar. El nu plătește un leu din salariu/premiu /bursa  și nu aleargă după adeverințe. Clubul și federația gestionează totul. Dacă vrem performanță, trebuie să le oferim siguranță.

Vă solicit să votăm acest proiect în procedură de urgență. Să demonstrăm, în Anul Nadia, că România știe nu doar să își folosească campionii ca vectori de imagine, ci știe să își protejeze copiii de la primul pas pe teren până la retragerea din activitate.

The post Monica IAGĂR – Declarație politică – Prezentarea Proiectului de Lege „SportProtect 360°” appeared first on AUR.

Stimați colegi,

România are una dintre cele mai scăzute rate de participare la educația timpurie din Uniunea Europeană – în 2024, doar 11,4% dintre copiii sub 3 ani erau cuprinși în servicii formale de educație timpurie, față de o medie europeană de 39,3% și față de propria țintă națională de 22,5% până în 2030 – cifrele sunt ale Comisiei Europene, din Education and Training Monitor 2025.

Pe acest fond, Planul Național de Redresare și Reziliență și-a asumat ținta nr. 454 care prevede creșterea numărului de copii de 0–3 ani înscriși în educația timpurie până la 32.506, adică un plus de cel puțin 10.000 față de anul școlar 2019/2020. Termenul este trimestrul III al acestui an, iar starea raportată rămâne „în implementare”…

Această țintă, stimați colegi, nu se bifează cu o recepție de lucrări, fiind o țintă de rezultat: ea se atinge doar dacă mai mulți copii intră efectiv în sistem. Iar copiii nu pot fi înscriși acolo unde nu există locuri! Ținta de înscrieri stă, prin urmare, pe infrastructura de creșe care trebuia construită prin același PNRR!

Și, tocmai aici sunt problemele – în zona educației timpurii, țintele au fost reduse, iar contracte au fost denunțate. Din rețeaua de grădinițe comunitare planificată inițial au rămas doar câteva zeci de proiecte în derulare, indicatorii pentru formarea profesioniștilor au fost tăiați la un sfert, iar oferta de creșe rămâne limitată, mai ales în mediul rural. Astfel că, fără locuri noi, ținta de înscrieri devine o nouă promisiune fără acoperire!

Prin intermediul unei noi întrebări parlamentare, am solicitat date despre câți copii au fost înscriși în plus față de anul de referință, câte creșe finanțate prin PNRR funcționează, efectiv, astăzi, și ce se întâmplă cu banii alocați dacă ținta nu este atinsă până la închiderea programului, la 31 august.

Educația timpurie nu este un lux, stimați colegi! Este pârghia care ține copiii din familii vulnerabile în sistem și care le dă părinților șansa de a munci! Iar în acest context, o țintă ratată aici nu înseamnă doar un jalon nebifat și bani europeni pierduți, ci o generație de copii lăsați în urmă încă de la început!

The post Laura GHERASIM – Declarație politică – PNRR nr. 454 — copiii de 0–3 ani în educația timpurie — un rezultat care depinde de creșele care întârzie! appeared first on AUR.

Indiferent de intensitatea acestor atacuri, un lucru rămâne clar: AUR nu se rupe, nu se divide și nu se vinde! Rămânem uniți în jurul principiilor fondatoare, suveranitate națională, patriotism, apărarea intereselor românilor de pretutindeni.

Toate aceste atacuri vin tocmai pentru că AUR deranjează. Deranjăm pentru că spunem adevărul despre jaful resurselor naționale, despre scumpiri, despre sărăcirea populației și despre cedările de suveranitate. Deranjăm pentru că refuzăm să fim parte din jocul politic al vechii clase politice și al intereselor străine.

George Simion și întregul partid AUR vor continua să reprezinte doar interesele românilor, ale celor care muncesc, ale familiilor, ale tinerilor care vor să rămână în țară, ale pensionarilor și ale tuturor celor uitați de guvernanți. Nu vom face compromisuri, nu vom negocia identitatea națională și nu vom accepta să fim transformați într-un instrument al altora.

Vom merge înainte, mai puternici, mai hotărâți și mai aproape de români. AUR rămâne stâlpul suveranității românești!

The post Dorel VULPOIU – Declarație politică – AUR va reprezenta în continuare doar interesele românilor! appeared first on AUR.