Este de-a dreptul halucinant modul in care actualul guvern intelege sa se pozitioneze in raport cu mediul de afaceri.

Lucrand de peste 22 de ani cu marile companii din Romania, am inteles faptul ca, aproape niciodata, parerea mediului de afaceri nu este luata in considerare.

Ordonanța Guvernului nr. 16/2022 privind modificarea Codului Fiscal se inscrie in acest mod de abordare, iar modificarile preconizate sunt foarte stranii. Pornind de la faptul ca – intr-o alta guvernare de trista amintire – impozitarea angajaților cu contract de muncă cu timp parțial a mai fost cuantificata la valoarea normei intregi, iar aceasta masura s-a dovedit total deficitara si a fost nevoie sa se renunte la ea, este imposibil de inteles de ce se revine acum la aceeasi atitudine.

De altfel, si reprezentantii Camerei Consultanților Fiscali (CCF), într-o scrisoare transmisă ministrului Finanțelor Adrian Câciu au fundamentat efectele negative ale supra-taxării part-time, efecte concretizate prin încetarea unui număr semnificativ de contracte de muncă cu timp parțial, implicit prin creșterea ratei șomajului și, în mod corespunzător, a cheltuielilor suportate de buget pentru plata indemnizațiilor de șomaj.

Raportat la prevederea aferenta reintroducerii condiției privind realizarea de venituri, altele decât cele din consultanță și management, în proporție de peste 80% din veniturile totale, care trebuie îndeplinită începând cu 1 ianuarie 2023 de către persoanele juridice române pentru încadrarea în definiția microîntreprinderilor care pot beneficia de regimul fiscal simplificat specific acestora, trebuie specificat faptul ca si aceasta masura a mai fost in vigoare, din nou cu rezultate negative, fiind ulterior anulata (ceea ce a fost anterior anulat ca si urmare a lipsei de eficienta este reluat acum si reintrodus, iar, in mod straniu, se asteapta ca acum sa aiba rezultate benefice).

Intelegem cu totii ca trebuie crescute incasarile bugetare, insa erau alte mijloace mult mai corecte sub raport economic, cum ar fi stimularea investitiilor si optimizarea masurile de crestere a gradului de absorbtie a finantarilor comunitare, ceea ce ar fi determinat o crestere a numarului de locuri de munca si, implicit, o crestere a bazei de impozitare.